22 ianuarie 2019

Serviciul Public „Piața Centrală” a ajuns în blocaj financiar

De aproape doi ani, ca urmare a unui control al Curții de Conturi, în baza unei hotărâri a Consiliului Local din aprilie 2017, Serviciul Public de Administrare și Exploatare a Pieței Centrale Agroalimentare Câmpina a fost obligat să vireze 50% din veniturile sale proprii la bugetul local. Această măsură a dus la un blocaj financiar fără precedent al acestui serviciu, care până atunci funcționa foarte bine. SPAEPCA Câmpina are în administrare și exploatare Piața Agroalimentară (hala acoperită, denumită și Corpul C1), Corpul C2 al Pieței Centrale (clădirea cu etaj din imediata vecinătate, care are spații închiriate numai la parter), platformele comerciale Bazar, I.L. Caragiale și 1 Mai, plus sediul administrativ. Organigrama instituției prevede 25 de posturi, toate fiind ocupate. Serviciul Public al Pieței Centrale, care funcționează din 2005, se organizează în regim de gestiune directă, în subordinea Consiliului Local Campina, fiind finanţat integral din venituri proprii. Vorbim, așadar, despre un serviciu de interes local, având autonomie funcțională, ale cărui obiective principale au fost, în general, îndeplinite. Aceste obiective sunt următoarele: asigurarea continuității activității în condiții optime și prestarea unor servicii de calitate pentru utilizatori și cumpărători; organizarea și dezvoltarea serviciului public în concordanță cu nevoile comunității; respectarea strictă a normelor privind comerțul în zonele publice și aplicarea hotărârilor Consiliului Local și a celorlalte acte normative ce reglementează activitatea serviciului public. Cine are interes să îngreuneze activitatea acestui serviciu public pe care localnicii îl apreciază, pentru că a ajutat la dezvoltarea zonei, dar și la promovarea unui comerț din care să câștige atât cumpărătorii, cât și comercianții?


Corpul C2, folosit parțial
În anul 2017, a fost dat în folosință Corpul C2 al Pieței Centrale Câmpina, al cărui etaj nu s-a putut închiria, în ciuda multor licitații publice organizate în acest sens. Imobilul este modern și dotat cu toate utilitățile și facilitățile unui spațiu în care să se poată desfășura un comerț civilizat, la standarde europene. Chiar dacă este ultramodern, el respectă vechea zicală a negustorilor evrei de altădată: „Prăvălia trebuie să fie pe colț și fără scară”. Imobilul are o poziție strategică, fiind situat la intersecția dintre singurul pasaj pietonal care desparte cele două corpuri ale Pieței Centrale și strada Republicii, artera care taie zona cu cel mai mare vad comercial din Câmpina. Clădirea a așteptat mulți ani să fie realizată într-un parteneriat public – privat, în care municipalitatea venea cu terenul, iar un investitor local cu banii. Până la urmă, investitorul strategic și-a găsit o altă strategie de afaceri, iar proiectul corpului C2 a rămas, timp de aproape un deceniu, încremenit în fază de proiect, un proiect mereu adus în discuții de către edilii orașului, dar niciodată început. După doi ani de lucrări, unele dintre ele întârziate de schimbarea legislației ISU, în 2017 corpul C2 a fost realizat, în întregime din fondurile proprii ale Serviciului Public al Pieței Centrale. Din păcate, etajul nu a putut fi închiriat din cauza unor tarife prea mari, tarife pe care conducerea Pieței Centrale le-ar vrea micșorate substanțial, lucru care nu se poate face fără acordul legislativului local.



Veniturile împărțite injust cu Primăria
Marian Nistor, directorul SPAEPCA Câmpina, este nemulțumit de faptul că serviciul pe care îl conduce este bun doar să împartă veniturile cu Primăria, nu și cheltuielile de funcționare: 


„Noi din tot ce încasăm dăm jumătate la Primărie. La controlul Curții de Conturi țin să precizez că noi nu am fost chemați să ne susținem punctul de vedere. După mai multe discuții pe care le-am avut cu inspectorii Curții de Conturi, aceștia ne-au lăsat să înțelegem că și-au mai schimbat punctul de vedere asupra problemei, dar pe hârtie nu au pus nimic. Am atacat la Prefectură decizia consilierilor municipali, iar cei de la Prefectură ne-au dat un răspuns parțial favorabil,  dar până la urmă HCL-ul respectiv, extrem de păgubos pentru noi, a rămas în vigoare. Am fost obligați să dăm din urmă jumătate din venituri, și am făcut acest lucru așa cum ni s-a cerut. Nici măcar nu ni s-a cerut jumătate din profituri, ci din venituri. Iar noi nu doar că nu am putut să ne dezvoltăm în aceste condiții extrem de dificile, dar nici măcar cheltuielile de funcționare nu le mai putem suporta. Așa că nu am putut evita deficitul în care am intrat anul trecut. Situația s-ar putea ameliora dacă am reuși să închiriem etajul Corpului C2, dar nu foarte mult, fiindcă și din veniturile încasate de la C2 am da jumătate la Primărie. Noi avem multe cheltuieli până să obținem veniturile încasate, fiindcă trebuie să asigurăm încălzirea spațiilor comerciale, iluminatul lor, trebuie să facem curățenie, iar salubrizarea zonei costă foarte mult, fiindcă se adună cantități mari de deșeuri după fiecare zi. Aici zic eu că nu este corect: adică dacă împărțim veniturile cu Primăria, atunci să împărțim și cheltuielile”. 

Piața Centrală nu se mai poate dezvolta
„În aceste condiții, noi cu ce să ne mai dezvoltăm?”, se întreabă retoric directorul Pieței Centrale. Pentru a debloca situația financiară a serviciului, Nistor a venit cu o informare a activității Pieței, la finalul anului trecut, la ultima ședință a Consiliului Local din 2018. Atunci, el a solicitat legislativului municipal o analiză corectă a impasului în care s-a ajuns, care nu poate fi soluționat, în opinia sa, decât într-un singur fel: încadrarea Serviciului Public al Pieței Centrale la sursa de finanțare G – venituri proprii și subvenții. Adică Piața să primească subvenții de la bugetul local pentru reparații și pentru asigurarea unor cheltuieli de funcționare. SPAEPCA Câmpina solicitase și Primăriei, încă din mai 2018, inițierea unui proiect de hotărâre privind schimbarea sursei de finanțare, dar executivul local a răspuns evaziv, anunțând că cererea Serviciului Piața Centrală va fi înaintată comisiilor de specialitate din cadrul Consiliului Local. 
Pentru că nu s-a întreprins nimic în acest sens, Marian Nistor s-a adresat în decembrie 2018 Consiliului Local. „Țin să precizez că la data de 21.11.2018, situația financiară a instituției noastre evidenția un disponibil de 21.346 lei, dar și niște obligații de plată de 62.369 lei, dintre care facturile scadente erau de 20.672 lei, iar cota de 50% de plată către Primărie era de aproape 41.700 lei. Așadar aveam un deficit de circa 41.022 lei, care reprezenta aproape toată datoria către Primărie. Noi nu vrem bani pentru funcționare, dar, în aceste condiții, vrem bani măcar pentru reparațiile majore, cum este reparația sistemului de supraveghere, care a picat recent, plus bani pentru dezvoltare, ceea ce înseamnă realizarea mai multor investiții: o parcare de 50 de locuri în Bazar, reabilitarea magazinelor de pe streada IL Caragiale, pentru care avem un proiect prin care să realizăm acolo un complex comercial cu o parcare subterană, dar am fost nevoiți să oprim proiectul acesta din lipsă de fonduri. Noi, la ora actuală, nu mai avem bani nici de funcționare, nicidecum să putem accesa un proiect cu fonduri europene, unde trebuie să plătim experți și să facem o mulțime de cheltuieli aferente cofinanțării, pentru că Uniunea Europeană, se știe, nu suportă niciodată toate cheltuielile. Pe noi ne costă numai salubritatea 6-7000 de lei pe lună. Am observat totuși că în urma demersurilor noastre, lucrurile au început să se miște în Primărie, și sper să primim ajutorul solicitat, pe care noi considerăm că avem dreptul să îl primim. Ar trebui actualizat Regulamentul de organizare și funcționare al Pieței Centrale”, ne mai declară șeful Pieței Publice. 


Investiții viitoare pentru dezvoltare
În vederea dezvoltării Serviciului Pieței, directorul Marian Nistor are în vedere două investiții principale. Prima ar fi realizarea unei parcări cu 50 de locuri, lucru care ar ajuta la descongestionarea zonei, mai ales în orele de vârf. În acest moment, gradul de ocupare a Bazarului este de 35%, iar pentru agenții economici care au contract de închiriere există varianta mutării în Corpul C2. Oricum, printr-un HCL s-a hotărât casarea și demolarea WC-ului public vechi, situat mulți ani pe amplasament. De asemenea, se are în vedere remobilarea Corpului C1 prin spații comerciale noi. Mai exact, se dorește amenajarea a patru boxe alimentare pe latura de est a clădirii, pe o suprafață de 104 mp, iar structura halei alimentare permite acest lucru.


Serviciul Pieței controlat de Primărie
În septembrie-octombrie, compartimentul Audit public intern din cadrul Primăriei Câmpina a făcut un control la SPAEPCA, control care s-a lăsat cu niște recomandări și cu termene de implementare a măsurilor propuse de auditori. Pentru realizarea acestor recomandări, conducerea Serviciului Public al Pieței Centrale ar dori ajustarea în jos tarifelor de închiriere a spațiilor comerciale. Prin tarifele propuse, conducerea Pieței este convinsă că serviciul public va deveni competitiv, chiar și numai prin veniturile suplimentare ce s-ar putea obține din închirierea Corpului C2. Mingea este în curtea Primăriei, care ar putea iniția un proiect de hotărâre în sensul dorit de conducerea Pieței Centrale, proiect ce ar trebui aprobat, în cele din urmă, de către consilierii municipali, care sunt tot mai convinși că SPAEPCA merită să fie ajutat pentru a depăși criza financiară în care a ajuns, fără ca managementul instituției să aibă vreo vină. 
Adrian BRAD

Editorial: „NU VĂ MAI AUD…”

Frază emblemă. Domnul Anton Anton, dintr-o eroare batjocoritoare cum face adesea istoria, este ministru al energiei în cel mai anti-cultural guvern din toată istoria României. Faimos, căci o depășește pe chiar șefa sa prin dificultatea exprimării ideilor (?). În toiul crizei de energie declanșată de incompetența actului de guvernare, domnia sa este solicitat cu o părere avizată la Radio Actualități. Unde desfășoară perdeaua de vorbe obișnuită în astfel de cazuri. Încercînd să explice eliminarea unei taxe de 2% pe cifra de afaceri la companiile care produc pe bază de cărbune, moderatoarea îl întreabă în bună logică: dar nu se știa asta cînd a fost adoptată HG? Urmează o lungă tăcere. Moderatoarea insistă: nu se știa asta cînd s-a introdus taxa de 2%? Iar tăcere. Ne mai auziți? – întreabă moderatoarea? Nu vă mai aud răspunde excesiv de inocentul ministru. La care pînă și moderatoarea nu-și poate stăpîni un hohot de rîs. 

Scena este, spuneam, emblematică pentru dezastrul instituțional prin incultură crasă, incompetență și nesimțire care marchează (in)voluția României în ultimii ani. Și exprimă sintetic baza programului de guvernare: nu vă auzim, orice ați face! Voi strigați să fie lăsată în pace justiția. Nu vă auzim. Să fie numiți oameni competenți în funcțiile de decizie. Nu vă auzim. Să pornim la reconstrucția învățămîntului românesc. Nu vă auzim. Să facem ceva pentru a opri depopularea țării. Nu vă auzim. Să înceteze amputarea luptei anticorupție. Nu vă auzim. Să nu mai dăm legi de eliberare a violatorilor și tîlharilor, în timp ce obișnuitul cetățean este lipsit de orice drepturi. Nu vă auzim. Să dispară pensiile și salariile exorbitante. Nu vă auzim. Să înlăturăm atmosfera horror și șpaga din spitale și să le aprovizionăm (săptămîna asta lipsește heparina) cum se cuvine. Nu vă auzim. Să dispară privilegiile de orice fel ale politicienilor. Nu vă auzim! Să lăsați în pace băncile și armata. Nu vă auzim. Să nu mai încercați scoaterea țării de pe traiectoria europeană. Nu vă auzim. Să înceteze distrugerea patrimoniului. Nu vă auzim. Să înceteze defrișarea sălbatică a pădurilor. Nu vă auzim. Să înceteze înstrăinarea la prețuri de nimic a bogățiilor țării. Nu vă auzim. Să redăm autentica independență editorială a radioului și televiziunii publice. Și să înceteze indecentul amestec dintre presă, afaceri și politică. Nu se aude. Deci domnul dublu Anton are dreptate. Partidul și guvernul domniei sale suferă de o surditate congenitală și absolută. 
S-a strigat sub viscolul iernii și sub gazele jandarmilor în august. N-au auzit. Acest dialog între surzi este conținutul hărmălaiei care asurzește viața noastră cotidiană. Mi-aș dori o Românie în care să se audă șoapta, să se perceapă nuanța. Prea grăbiți și rugoși pentru asta…  totuși povestea asta, pe care o cred mai importantă decît un simplu fapt divers, mai are și o altă componentă. Ne arată că ei se tem de întrebările corect puse. Dau bir cu fugiții. Sînt lași. Au din ce în ce mai multă putere. Gesturile de putere autoritaristă devin aproape cotidiene. Săptămîna aceasta a fost pedepsirea aberantă a canalului tv Realitatea. În mod abuziv, criticii regimului sînt mereu blocați pe Facebook. „Pohta” lor de a controla mediul on line (ce le-ar mai plăcea „un control total ca-n China”, ca să-l parafrazez pe nenea Iancu) a răzbătut mereu din declarații. Dacă la radio sau la televiziuni (presă scrisă nu mai avem) s-ar discuta fie și numai 10% din cele comentate on line – las la o parte injuriile, abundente firește – atmosfera democratică de la noi ar fi mult mai respirabilă. Democrația înseamnă (știe orice absolvent de liceu care nu a chiulit mai mult de 25% din numărul total de ore în cei patru ani) dialog. Or, povestea cu dl. Anton este icoana felului cum arată, în fapt, dialogul între instituțiile statului și cetățean. Iobagi ai statului, oamenii își suportă umilința ca pe ceva obișnuit, nu mai reacționează la anormalitate care li se pare indestructibilă. Această pasivitate (paradoxal încurajată de mediul electronic, oamenii se defulează acolo și li se pare că au acționat) mi se pare a vesti un punct de inflexiune, foarte asemănător cu cel din 1989. Asta nu înseamnă deloc că mă gîndesc la vreo nouă revoluție, așa ceva este riguros improbabil. E vorba doar de un moment din procesul istoric al destrămării noastre ca națiune. Anul trecut am discutat doar despre unirea statală. Doar am discutat. Nimic despre două teme strict adiacente: unirea spirituală și continuitatea. În toate „triumfurile” de gîndire care aprind lumini pe piața intelectuală se privilegiază ruptura (confundată mecanicist și superficial cu a fi cool și a fi european), în detrimentul continuității. Dar să băgăm de seamă că singura continuitate este cea a spiritului. Și, într-o țară complet ocupată de o putere care nu vede, nu aude, nu există loc de spirit. Deci ne-am rupt, sania destrămării a luat-o la vale. 
Christian CRĂCIUN

O nouă amânare în procesul primarului Horia Tiseanu

Săptămâna trecută, primarul Horia Tiseanu s-a prezentat din nou în faţa instanţei de judecată, la cel de-al patrulea termen al procesului în care este acuzat de procurorii DNA de abuz în serviciu, instigare la săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată şi trafic de influenţă în dosarul achiziţionării din bani publici a unui autoturism Opel Insigna, valoarea prejudiciului adus Primăriei Câmpina fiind de aproximativ 130.000 RON. Şi de această dată instanţa a hotărât o nouă amânare pentru a se lua la cunoştinţă cererea de constituire ca parte civilă a Primăriei Câmpina. 


Vă reamintim că în acelaşi dosar au mai fost trimişi în judecată Carmen Gheorghe (fost şef al Poliţiei Locale Câmpina), Gheorghe Ecaterinescu (fost şef al Direcţiei Economice din Primăria Câmpina, decedat între timp), Costin Micu (reprezentant al societăţii comerciale care a vândut Primăriei Câmpina autovehiculul Opel Insigna) şi alţi angajaţi ai Primăriei Câmpina. Cu excepţia primilor trei enumeraţi, restul angajaţilor au fost deja condamnaţi cu suspendare după ce au semnat acorduri de recunoaştere a faptelor cu procurorii DNA. 
Următorul termen la care primarul se va prezenta în faţa instanţei este 14 februarie 2019.

Program redus de vizită la Spitalul Municipal

Numărul mare de pacienţi internaţi la începutul acestui an cu viroze respiratorii, multe dintre cazuri fiind forme severe ale bolii, au determinat conducerea Spitalului Municipal Câmpina să ia măsura reducerii programului de vizite de la patru la două ore. Astfel, pacienţii internaţi pot fi vizitaţi doar în intervalul orar 14.30 – 16.30 de către o singură persoană pentru fiecare pacient. 
Managerul spitalului, dr. Călin Tiu, este convins că măsura restricţionării vizitelor este spre binele tuturor şi face un apel ca toată lumea să înţeleagă situaţia. 

Consultare publică cu privire la noile tarife de salubrizare

Administraţia publică locală – Comisia de administraţie publică a Consiliului Local propune un nou proiect de hotărâre cu privire la modificarea tarifelor pentru serviciul de salubrizare efectuat pe raza municipiului Câmpina de societatea Floricon Salub. Proiectul a intrat deja în dezbatere publică pe site-ul primăriei (www.primariacampina.ro) şi va fi supus aprobării în Consiliul Local în şedinţa care va avea loc în data de 31 ianuarie. Cetăţenii interesaţi de acest nou plan tarifar pot depune în scris propuneri (prin poştă, prin e-mail sau direct la Registratura primăriei) până la data de 25 ianuarie. 


Conform proiectului de hotărâre susţinut de comisia de specialitate a Consiliului Local, începând cu 1 ianuarie 2019, tarifele pentru ridicarea gunoiului la persoane juridice şi persoane fizice ar putea fi următoarele:
Persoanele juridice de tip I (agenți economici și instituții publice, cu excepția celor din subordinea Primăriei):
- 20,49 lei/ mc (fără TVA) pentru deșeurile reciclabile;
- 72,18 lei/ mc (fără TVA)  - din care 10,50 lei/ mc contribuţia pentru economia circulară - pentru alte tipuri de deșeuri decât cele reciclabile.
Persoane juridice de tip II (Primărie și instituții publice aflate în subordinea Primăriei):
- 20,42 lei/ mc (fără TVA) pentru deșeurile reciclabile;
- 70,14 lei/ mc (fără TVA) pentru alte tipuri de deşeuri decât cele reciclabile.
Tarif pentru colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor din construcții și demolări (pentru persoane fizice și persoane juridice)  - 216,22 lei/ tonă (fără TVA).
Persoane fizice:
- 2,16 lei/ persoană/ lună (fără TVA) pentru deșeurile reciclabile
- 7,86 lei/ persoană/ lună (fără TVA) – din care 0,64 lei/ persoană/ lună contribuţie pentru economia circulară – taxă introdusă în anul 2018 de Guvern prin OUG 74, pentru alte tipuri de deşeuri decât cele reciclabile.

Rezultatele finale la admiterea în Școala de Poliție „Vasile Lascăr”, sesiunea ianuarie 2019

Din cauza crizei de personal, mai ales în rândurile Poliției Rurale, încă de la sfârșitul verii anului 2017, guvernul României de atunci (condus de Mihai Tudose) a luat măsura de a micșora perioada de școlarizare a agenților de poliție de la doi ani la un an, precum și de a mări de câteva ori numărul locurilor scoase la concursurile de admitere la cele șase școli postliceale ale MAI: Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina (cea mai mare școală de agenți de poliție din România), Școala de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” Cluj Napoca, Școala de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră „Avram Iancu” Oradea, Școala Militară de Subofițeri de Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgășani, Școala Militară de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” Fălticeni și Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă „Pavel Zăgănescu” Boldești. Conform declarațiilor ministrului de interne Carmen Dan, deficitul de personal din cadrul IGP la nivel național era de peste 20.000 polițiști. Ca urmare a măsurilor având ca scop reducerea deficitului de personal, creșterea gradului de protecție a angajaților și îmbunătățirea dotărilor MAI, au fost dublate concursurile de admitere la școlile de agenți de poliție. 


Astfel, în premieră, s-a desfășurat o sesiune de admitere în luna ianuarie 2018, în toate școlile de agenți și subofițeri. Prin urmare, sesiunea de admitere din ianuarie 2019 la Școala de Poliție din Câmpina a fost a doua de acest fel, adică desfășurată la începutul anului. Pentru sesiunea de admitere ianuarie 2019, la Școala de Poliție din Câmpina s-au înscris 5.596 candidați, dintre care 2.329 fete și 3.267 băieți. După susținerea probelor eliminatorii, au mai rămas în concurs 3.933 candidați (3.871 români, 31 romi și 31 aparținând altor minorități). Proba scrisă, ultima din concurs, care a constat într-un test grilă la limba română și o limbă străină (engleza sau franceza, la alegere), a avut loc pe data de 20 ianuarie 2019. Cea mai mare medie la proba scrisă (95 puncte din 100 posibile) a obținut-o Alexandra Elena Zamfir, din județul Prahova. Ea a fost urmată de Gabriela Adina Măldăeanu (București) - 94 puncte, și Ionuț Lucian Leu (Buzău) - 93 puncte. Punctajul minim cu care s-a intrat la această sesiune de admitere a fost de 64 puncte.  Potrivit datelor postate pe site-ul Școlii de Poliție, cele 1.300 de locuri pentru agenți de poliție în structurile IGPR, la sesiunea de admitere ianuarie 2019, au fost ocupate după cum urmează: 1.271 candidați români – cu punctaje între 64 și 95 puncte; 19 candidați romi – cu punctaje între 50 și 77 puncte; 10 candidați de la alte minorități – cu punctaje între 55 și 77 puncte.
Adrian BRAD

Concurs de poezie dedicat poetului Mihai Eminescu de către Școala „Ion Câmpineanu”

De un deceniu și jumătate, la Școala „Ion Câmpineanu” se organizează anual un concurs de poezie închinat poetului național Mihai Eminescu. Sufletul acestui concurs este Dan Popescu, unul dintre profesorii  de limba și literatura română ai celei mai vechi școli din Câmpina (din punct de vedere instituțional, al istoriei acestei unități școlare, nu al clădirii în care învață școlarii). Anul acesta, profesorul Dan Popescu „a externalizat” evenimentul, proiectul „Eminescu aeternum” pe care l-a realizat în acest sens obținând girul și finanțarea municipalității. Locul de desfășurare a fost Sala Mică a Casei de Cultură, iar ziua – nu se putea altfel, 15 ianuarie, ziua în care se năștea la Botoșani, în 1850, „Luceafărul poeziei românești”. Partenerii evenimentului desfășurat joia trecută au fost Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati” și Societatea Scriitorilor Prahoveni, iar la această manifestare s-au ostenit multe zeci de elevi din clasele primare și gimnaziale, care au recitat, după puterile și talentul lor, poezii eminesciene mai cunoscute sau mai puțin cunoscute. Juriul concursului a fost format din Liliana Ene - directorul Bibliotecii Municipale, prof. Raluca Gabriela Crețu - directorul Școlii „Ion Câmpineanu”, consilierul municipal Florin Frățilă - președintele Comisiei de Cultură și Învățământ din Consiliul Local Câmpina, Florin Dochia și Ștefan Al. Sașa - membri ai Societății Scriitorilor Prahoveni, și Alexandra Gheorghe - reprezentant al Consiliului Elevilor de la Școala „Ion Câmpineanu”. După mai bine de 90 de minute de recitări din opera lirică eminesciană, juriul a acordat mai multe mențiuni și premii atât școlarilor din ciclul primar, cât și elevilor din ciclul gimnazial. 


Din ciclul primar, s-au evidențiat: Casandra Dumitru (clasa IB) - Premiul I, Alexandru Roșca (clasa IIB) - Premiul II, și Antoni Drosu (clasa IIA) - Premiul III. Mențiuni au primit: Iulia Andrei (clasa IIIA), Reya Ciubotariu (clasa IIB), Erica Pascu (clasa IIIA), Ioana Alexia (clasa IIA), Denisa Văduva (clasa IIB), Teodora Brezeanu (clasa IIIA). 
Dintre elevii claselor V-VIII s-au remarcat Mihaela Rus (clasa a VIII-a C) - Premiul I, Adina Nuță (clasa VIB) – Premiul II și Alexandru Șerbănoiu (VIIC) - Premiul III, iar mențiuni au primit Ana Dragomir (clasa VIB), Alexia Dimulescu (clasa VC), Maria Duca (clasa VIB), Luana Luculescu (clasa VIB), Bianca Dulamă (clasa VIIA), Miruna Mihai (clasa VIIIC), Clara Vâiu (clasa VIIIC). Premianții și menționanții au primit diplome, cărți și rechizite. Celor care nu au primit premii sau mențiuni li s-au acordat diplome de participare.  Special pentru acest concurs, cunoscutul epigramist Sașa ne-a arătat încă o dată măsura talentului său, compunând un catren pe care l-a și recitat după înmânarea premiilor și tuturor diplomelor. „Eminescu și emigrația în Vest” este titlul ultimei sale epigrame, ale cărei versuri sunt următoarele: „Dintre sute de catarge / Lemn de stirpe românească / Câte oare bănci vor sparge / Și mai câte-or să ciordească”.


„Anul acesta am obținut un parteneriat cu Biblioteca Municipală, Primăria Câmpina, Consiliul Local și alți parteneri, astfel încât am putut organiza acest concurs tradițional, pentru noi, cei de la «Câmpineanu», în afara școlii noastre. Vom încerca să extindem proiectul, respectând procedurile Ministerului Educației, astfel încât să organizăm concursul la nivel județean sau național, dar nu doar o zi, ci chiar o săptămână, începând cu data de 15 ianuarie, desigur. Noul proiect se va numi «Eminescu aeternum – Săptămâna culturii române». Am vrea ca acest proiect să se desfășoare pe mai multe secțiuni: creație, eseu, secțiune artistică, grafică-fotografie. Am vrea, de asemenea, să scoatem o revistă (cu ISSN), pentru profesori, cu diferite articole privind comunicări științifice pe teme legate de opera și viața lui Mihai Eminescu”, ne-a declarat, la finalul evenimentului, profesorul Dan Popescu.   
Adrian BRAD

CÂMPINA CENTENARĂ. Construcții de azi, existente și acum un veac. Ep.8: Casa Gheorghe Macri

Am vorbit în acest serial mai ales despre clădiri ridicate de negustori și de petroliști – cele două meserii care au creat de fapt Câmpina. Dar pe lângă aceștia, au activat la Câmpina și oameni cu alte profesii, ce-au marcat istoria orașului. Cei din domeniul medicinei au fost mereu bine situați în societatea câmpineană. Azi ne vom aminti de familia unui farmacist de altădată, care a lăsat orașului o casă veche, cu aer nostalgic, aflată pe una dintre cele mai liniștite și vechi străduțe ale urbei.
Cine trece azi pe str. George Barițiu (fostă Karl Marx, fostă Lascăr Catargiu), își poate da seama care-i cea mai veche clădire de-acolo: o putem admira la nr. 15, a fost recent renovată însă câteva elemente de decor păstrate trădează încă vechimea ei: traforul în lemn din timpanul acoperișului, consolele din lemn de sub cornișă, feroneria de la scara și copertina terasei, balustrada cu traforuri de zid a terasei, ancadramentele ferestrelor și soclul casei. Din păcate, flagelul anvelopărilor termice a atins-o și pe ea; acum câțiva ani arăta mult mai aproape de forma originară (v. foto).


Casa a fost construită (cca 1902) de către farmacistul Gheorghe (Iorgu) Macri (foto medalion), figură pitorească a Câmpinei ante- și interbelice, care a trăit între anii 1873-1947, având în centrul orașului o „drogherie”, deschisă în anul 1906. Se trăgea dintr-o familie cu origini grecești, venită de pe la Iași. 


Născut la Panciu, s-a stabilit în Câmpina la tinerețe, luând în căsătorie chiar în anul când și-a deschis farmacia, pe ploieșteanca Smaranda Socolescu (1887-1961) – nimeni alta decât sora marelui arhitect prahovean Toma T. Socolescu. 

Familia Macri înainte de Marele Război


Până la Războiul de Întregire, Gheorghe și Smaranda făcuseră deja trei băieți: Nicu, Nelu și Gicu (v. foto), ce aveau să ducă numele Macri mai departe. Prin anii ’20 însă, farmacistul și-a pierdut vederea treptat, datorită unei atrofii a nervului optic. Cu tot destinul său dur, Iorgu Macri era mereu la datorie (v. foto în interiorul drogheriei), îmbrăcat elegant, și dădea dovadă de tărie de caracter, rămânând o fire optimistă; era mereu „cu zâmbetul pe buze, un zâmbet care te cucerea și împrăștia dragoste și fericire” – așa cum și-l amintește Edgar Geller din perioada interbelică (vezi evocarea la p. 27-28 în cartea sa).


Familia crescând, în 1935 au construit în curte o altă casă (astăzi la nr. 15A), proiectată chiar de fratele Smarandei, aflat atunci la apogeul carierei (realiza în același timp și planul de sistematizare a Ploieștilor); casa nouă era pentru fiul mijlociu, avocatul Ion Macri (d. 1992), dar a fost lăsată apoi fratelui cel mic, juristul Gheorghe (d. 1988, singurul rămas în Câmpina). Cât despre fiul cel mare, Nicolae (d. 1985), el a fost cel care a preluat farmacia după moartea tatălui său, însă doar pentru doi ani, până la naționalizarea din 1949. În epoca comunistă, casa interbelică a găzduit cu chirie o sumedenie de familii, printre care mai mulți ofițeri MAI sau doctorul Țolescu.

Fotografie din curtea casei, cu familia extinsă, la nunta lui Nelu Macri din 1934

Casa veche a rămas văduvei Smaranda și fiilor Nicu și Nelu, dar bineînțeles comuniștii le-au adus chiriași începând cu 1948, împărțind-o în trei apartamente - mai ales că cei doi s-au stabilit pe rând la Ploiești. Au locuit acolo printre alții, inginerul Virgil Hoepfner sau funcționarii Ștefan Trăistaru și Ion Seiciu. Cel din urmă a și cumpărat casa prin 1965, descendenții săi fiind actualii proprietari.  Aceștia au păstrat prin viu grai o curiozitate: se spune că farmacistul l-a găzduit acolo pe însuși generalul francez Henri Berthelot, aflat în trecere prin Câmpina (probabil prin 1919, la revenirea din turneul său ardelean).

Fotografiile de epocă provin din colecția Ionuț Macri (București).
Mădălin-Cristian FOCŞA

Rog în continuare pe cei ce știu povestea unor clădiri centenare și pot sprijini viitoare episoade, să mă contacteze; îi aștept oricând și la Centrul de Informare Turistică (lângă BCR). Tel. 0722560566, e-mail: madalin.focsa@gmail.com.

Episodul 7, despre Casa-prăvălie Nicolescu („La Zăcătoare”), poate fi citit AICI

Politologul Robert Adam lansează la Câmpina volumul „Două veacuri de populism românesc”

Vineri, 25 ianuarie, începând cu ora 18.00, Robert Adam va lansa la Libăria Elstar fascinantul volum „Două veacuri de populism românesc”, apărut anul trecut la Editura Humanitas. 
Foto: Facebook/ Robert Adam
Analiza lui Robert Adam nu numai că este de mare actualitate, dar privește dezinhibat istoria noastră recentă și, mai ales, după constituirea statului român modern (care nu, nu a avut loc la 1 decembrie 1918), chiar dacă sunt analizate și anumite momente cheie de dinainte de 1859. Dintr-o anumită perspectivă și Tudor Vladimirescu a avut un discurs populist, mai ales că el chiar nu avea nimic de pierdut, nefăcând parte din mica elită boierească, combinație complexă între boierimea veche, pământeană și vlăstarele uneori bogate ale Fanarului. „De la lovitura de stat a domnitorului A.I. Cuza, din 2 mai 1864, până la cea a generalului Ion Antonescu, din 6 septembrie 1940, România a fost poligonul de încercare al mai multor tipuri de populism. Varietatea și diversitatea ideologică a acestora ies din comun (...) populismul românesc a testat variante de o derutantă diversitate (...) Populismele românești antebelice sau interbelice au eșuat rând pe rând din cauza incapacității promotorilor lor respectivi de a rezolva o problemă primordială: chestiunea agrară. (...) Aproape toate populismele românești au fost creația unui lider charismatic (...) Populismele românești s-au erodat de asemenea în lupte fratricide”.


Analiza nu are cum să treacă peste Codreanu și mișcarea pe care a inventat-o, aproape din nimic. „Legionarismul este un discurs antisistem. Corneliu Zelea Codreanu, pustnicul sanguinar care postea și se ruga mult, a fost anticomunist, antisemit, antipoliticianist, antiliberal, antidemocrat, antimodernist. Pe acești piloni, ce nu-l puteau duce decât la dezastrul final, a construit tenace, pe parcursul a 18 ani, un partid care a izbutit să capteze într-un flux unic nemulțumirile și frustrările unor categorii sociale defavorizate de fragilul establishment românesc interbelic”. O remarcă personală: populismul a avut atât de mare succes la români și pentru că suntem cumva predispuși la excese și, în același timp, vrem să dăm impresia că suntem o nație foarte ambițioasă (Belgia Orientului). Dar și pentru că preferăm cuvintele și nu faptele. Suntem îndrăgostiți de verb. Cert este ca „populismul românesc interbelic eșuează într-un lac de sânge și lasă în urmă-i o dâră de iluzii spulberate...”.
Din analiza lui Robert Adam nu aveau cum să lipsească și ample și interesante referiri la protocronismul ceaușist „o formă a complexului de inferioritate dezvoltat de culturile periferice față de metropole (...). Cultura română nu avea nevoie să se sincronizeze prin adoptarea formelor și cutumelor occidentale, pentru că le anticipase”. De altfel, termenul provine de la două cuvinte semnificative grecești, protos (primul, originar) și khronos (timp). Protocronismul ceaușist a virusat profund fibra noastră națională, ecourile lui putând fi descoperite și astăzi (la mai bine de o jumătate de secol!) în discursuri, e drept, puțin sofisticate, ale politicienilor care se află, vremelnic, la putere și care vituperează împotriva Europei.

Am profitat de acest prilej pentru a-i adresa câteva întrebări autorului înaintea prezenţei sale la Câmpina.
- D-le Robert Adam, care ar fi, pe scurt, definiția populismului?
- Jumătate de secol de studiere a populismului nu a dat o definiție consensuala a obiectului. Mai toți specialiștii sunt de acord cu două trăsături comune tuturor populismelor: apelul la popor și mobilizarea împotriva elitelor. Personal, am dat această definiție, cu elemente punctuale împrumutate de la alți politologi: „Populismul este discursul care mobilizează împotriva unui ansamblu de elite dominante care ar priva (sau ar încerca să priveze) poporul suveran de drepturi, valori, prosperitate, identitate sau voce și care pretinde a deține o soluție instantanee la probleme din cadrul unei societăți date.”
- Credeți că românii și România sunt mai predispuși la populism?
- Europa de Est și Centrală este una dintre cele două regiuni natale ale populismului (primele mișcări asumat populiste apar în Rusia și SUA). Al doilea val istoric al populismului se manifestă tocmai în Europa de Est și Centrală, inclusiv în România. România și românii sunt la fel de predispuși la populism ca Polonia, Ungaria, Slovacia, Bulgaria, exemplele fiind ilustrative și nu exhaustive.
- Cât de actual este populismul și în ce măsură credeți că afectează judecata oamenilor politici, mai ales a celor de la putere, de după 2012? Căci pare a fi principala „doctrină” după care se ghidează. 
- Populismul se găsește la ordinea zilei. Emergența noilor media, a transparenței pretins absolute, a modificat reprezentarea. În România, dispariția aparentă a partidelor populiste (PRM, PPDD) a adus, prin teoria vaselor comunicante, o migrație a discursului populist spre partidele principale, care ocupă pozițiile principale pe eșichierul politic.
- În carte descrieți faptul că în România de dinainte de 1938, să spunem, statul s-a ocupat și de constituirea societății civile (sau i-a făcut treaba). Credeți că acum stăm mai bine?
- Atunci se aștepta mai puțin de la stat, dar paradoxal acesta făcea cumva mai mult. Prin subscripție publică, se ridicau așezăminte culturale ori spitale. Mari filantropi își donau averea Academiei (drept e, și prestigiul acesteia era ridicat) ori altor cauze caritabile. Totuși, România lui 2019 dispune, în marile orașe, de o societate civilă activă. Tinerii par mai puțin implicați în viața socială și politică, dar și mai puțin predispuși la radicalizare.
- Vă mulțumesc și abia aștept să dezbatem captivanta d-voastră carte alături de publicul câmpinean.
Codruţ CONSTANTINESCU

ROBERT ADAM s-a născut la 18 aprilie 1976, la București. Este doctor al Universităţii Libere din Bruxelles (ULB), cu o teză despre național-populism. A fost bursier în Franța la Școala Normală Superioară, Sorbona şi Sciences Po. Este colaborator științific al ULB. Domeniile sale de cercetare cuprind populismul și naționalismul în Europa, sociologia și istoria sportului, relațiile culturale externe ale UE. Ca jurnalist, a colaborat cu ziare, reviste și radiouri din România și Franța. A tradus cărți din franceză și engleză. Are o vastă experiență în diplomația culturală (manager de comunicare al primei echipe a rețelei institutelor culturale europene – EUNIC, director al ICR Bruxelles, președinte al EUNIC Bruxelles) la Paris și Bruxelles. A fost inițiatorul unor mari proiecte de dialog intercultural (Europalia România), curator al unor expoziții internaționale, membru în juriul unor festivaluri, coordonator de proiecte culturale în Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, România, Republica Moldova. A contribuit la volumele colective Politique et société dans la Roumanie contemporaine (coordonatoare Odette Tomescu-Hatto și Alexandra Ionescu, 2004) și Revoluția din depărtare (coordonator Cristina Hermeziu, 2011). Conferențiază pe tema populismului european în Franța (Paris, Strasbourg).

Sfatul medicului SanConfind: Ecografia transfontanelară este foarte importantă pentru nou-născuţi și copii mici

(P) Capul oricărui nou-născut are mai multe spaţii neosificate între oasele craniului, aşa-numitele fontanele. La naștere, copilul are mai multe fontanele, zone pe care, în viitor, se vor dezvolta oasele cutiei craniane. Însă fontanela care contează cel mai mult, cea care este un indicator al evoluției copilului, fiind cea mai vizibilă și mai ușor palpabilă, este fontanela anterioară, care se află în creștetul capului. Este o zonă de forma unui romb, ce corespunde unui cartilagiu de creștere, acolo unde oasele craniului nu sunt încă sudate. Procesul de sudare a oaselor capului copilului poate dura până la 1-2 ani, în funcție de fiecare bebeluș în parte. Fontanela este elastică, și chiar dacă este acoperită doar de pielea capului, ea nu prezintă o fragilitate deosebitā. Deși pare că imediat sub tegument se află creierul, zona fontanelelor este bine protejată de un țesut fibros care menține integritatea cutiei craniene și apără creierul copilului de posibile agresiuni din mediul exterior. Fontanela, zona de contact a oaselor craniene sau așa- numitele puncte moi ale craniului, are un rol foarte important. Ea permite trecerea copilului prin canalul de naștere. Dacă aceste zone moi ale craniului nu ar exista, naşterea pe cale vaginală ar fi imposibilă. De asemenea, fonatanelele permit creierului să se dezvolte în primele luni de viață. Fontanelele, în mod paradoxal, au rolul de a proteja copilul de efectele grave ale unor posibile traumatisme craniene. În momentul unei lovituri, oasele craniului, în loc să se fractureze, se pot mişca uşor între ele datorită structurii lor cartilaginoase şi a fontanelelor, protejând și creierul și oasele craniene. Medicul pediatru verifică periodic, prin palpare ușoară, fontanela anterioară, iar ceea ce urmărește acesta este ritmul de acoperire al fontanelei anterioare raportat la ritmul de creștere al copilului și, esențial, raportat întotdeauna la circumferința craniului copilului. Părinții știu că, în afară de greutate și înălțime, una din măsurătorile pe care pediatrul le face la fiecare vizită de control a bebelușului este măsurarea circumferinței cutiei craniene. Doar în raport de aceste date se poate pune problema dacă ritmul de închidere a fontanelei este prea lent sau prea rapid. Un alt amănunt pe care părinții trebuie să-l știe este că ritmul de închidere al fontanelei anterioare variază mult de la un copil la altul, după cum și dimensiunea inițială a acesteia variază, în medie fiind de circa 2/2 centimetri, fără ca variații în plus sau în minus să aibă ceva anormal.   


Ecografia transfontanelară
Dr. Cătălin Ignat, medic primar radiologie și imagistică medicală la Departamentul Imagistică Medicală SanConfind, ne informează despre importanța ecografiei transfontanelare la nou-născuți și copii mici: ”Ecografia transfontanelară este o metodă de examinare a anatomiei intracraniene a nou-născutului și a copilului de până la doi ani, cu ajutorul ultrasunetelor. Eco transfontanelar este  o investigație neinvazivă, neiradiantă, nedureroasă, ce poate fi efectuată precoce, după naștere, și atât timp cât beneficiem de “ferestrele” ecografice ale creierului, respectiv fontanelele. Fontanela anterioară este cea mai utilizată, închiderea acesteia producându-se, de obicei, între 9 și 15 luni (uneori, mai tarziu). Se mai folosesc, în special la nou-născut, fontanelele posterioara și mastoidă (postero-laterală), prima disponibilă până spre 3 luni, iar ultima, până la 1- 2 ani.”

Când se face ecografia transfontanelară?
„Medicul neonatolog, pediatrul sau neurologul pediatru recomandă această investigaţie, de obicei, în următoarele cazuri:
- nou-născut prematur < 32 saptamani sau < 1500g;
- nou- nascut cu suferinta perinatala;
- suspiciune de hemoragie cerebrala;
- suspiciunea de leziuni ischemice;
- suspiciune de malformatii cerebrale;
- hidrocefalie;
- infectii neonatale (TORCH, lues);
- suspiciunea de tumora intracraniana;
- convulsiile, coma, crizele de apnee/cianoza;
- traumatisme cranio-cerebrale;
- malformatii cardiace cianogene cu semne neurologice.
Ecografia transfontanelară este recomandată atunci când medicul este îngrijorat că cel mic ar putea avea probleme neurologice. Bebelușii prematuri au întotdeauna indicație de efectuare a ecografiei transfontanelare, pentru a fi identificate din timp eventuale complicații neurologice, cum sunt hemoragia intracraniana sau afectarea materiei albe din creier, complicație denumită leucomalacie. De asemenea, medicul poate solicita efectuarea unei ecografii transfontanelare în cazul în care capul bebelușilor crește mai repede decat ar fi de așteptat, dacă fontanela este bombată sau dacă bebelușul manifestă simptome neurologice. Ecografia transfontanelară permite diagnosticarea hemoragiilor intracraniene, a hidrocefaliei, a tumorilor sau chisturilor intracraniene sau a complicațiilor meningitei. Este important să știi că rezultatul ecografiei nu este influențat de plânsetul bebelușului. Medicul te va încuraja să îi oferi suzeta, sânul sau jucăria preferată, pentru a-i distrage atenția și a-l liniști. În cazul bebelușilor născuți prematur, prima ecografie transfontanelară se efectuează după nașterea și stabilizarea bebelușului. Ea este menită să identifice eventuale hemoragii intracraniene. În funcție de rezultatul obținut și de evoluția clinică a micului pacient, medicul poate solicita sau nu repetarea examenului ecografic. În cazul în care medicul suspicionează alte probleme medicale, el poate recomanda efectuarea ecografiei transfontanelare oricând, înainte de vârsta de 6 luni. În unele situații, ea se poate efectua și mai târziu, deși este posibil ca examinarea să nu mai fie la fel de ușoară sau de concludentă”, ne mai sfătuieşte dr. Cătălin Ignat.

Avantajele ecografiei transfontanelare
Metoda de investigație prin ecografie transfontanelară are numeroase avantaje, dintre care:
- lipsa efectelor nocive, a oricărui tip de radiație;
- examinarea în timp real, fără o pregătire prealabilă specială;
- posibilitatea repetării oricât de frecvente;
- rezoluție foarte bună la pacientul pediatric;
- accesibilitate mare și costuri relativ reduse (comparativ cu CT sau RMN).