05 martie 2019

Municipalitatea vrea să modernizeze hotelul de la Casa Tineretului și ștrandul anexă, plus terasele învecinate Bulevardului Culturii

În urmă cu două săptămâni vă informam despre ședința de la Primăria Câmpina inițiată  de către doi consilieri municipali, Monica Clinciu (șefa Comisiei de Urbanism din Consiliul Local), și Florin Frățilă (șeful Comisiei de Cultură din legislativul municipal),  cu participarea unor consilieri din cele două comisii amintite, plus reprezentanți ai mai multor structuri din cadrul Primăriei și directori ai unor instituții subordonate Consiliului Local. Ședința cu pricina s-a desășurat sub forma unei interesante dezbateri despre modalitățile prin care administrația publică locală ar putea, cu ajutorul unor investitori privați, să reabiliteze și să modernizeze anumite terenuri și clădiri abandonate din domeniul municipiului, pentru a le repune în valoare și a aduce venituri cât mai mari la bugetul tot mai vitregit al Câmpinei. De principiu, s-a convenit ca una dintre soluții să fie parteneriatele public-privat. Inițiatorii acțiunii au propus o nouă întâlnire în același format, în care să se analizeze mai aplicat posibilitățile de reabilitare a zonelor abandonate de pe domeniul municipiului. Acum câteva zile, membri ai celor două comisii s-au întâlnit din nou cu reprezentanți ai unor importante direcții din executivul local. Au fost prezenți viceprimarul Adrian Pițigoi, administratorul public Remus Bădulescu, secretarul municipiului Elena Moldoveanu, arhitectul-șef al Câmpinei, Didona Căliman, juristul Consiliului Local, Laurențiu Olărașu ș.a. Florin Frățilă a condus din nou ședința, lansând dezbateri noi în legătură cu modernizarea hotelului de la Casa Tineretului, a ștrandului cu același nume, precum și a teraselor care mărginesc Bulevardul Culturii.

Hotelul de la Casa Tineretului 

Hotelul de la Casa Tineretului este, de multă vreme, nerentabil. Fără el, Casa Tineretului, instituție din subordinea municipalității care se autofinanțează, ar funcționa mult mai bine. Florin Frățilă a propus dezbaterea variantei în care imobilul ar fi transformat în spații comerciale și de birouri. 


Acum opt ani, a mai existat un proiect de modernizare a Casei Tineretului, despre care a vorbit la această întâlnire consilierul Monica Clinciu: ”La vremea aceea, se făcuse o evaluare a Casei Tineretului, iar valoarea acestui imobil trebuia recuperată prin redevențe în 25 de ani.  Și, în acele condiții, redevența anuală a ieșit la circa 36.000 de euro, o valoare care îndepărta orice investitor. Cu atât mai mult cu cât, pe lângă redevență, investitorul ar fi trebuit să suporte toate cheltuielile pentru renovarea hotelului și aducerea lui la categoria de trei stele, fiindcă așa îi impuneam noi prin caietul de sarcini. Iar ca să aduci de la o stea la trei stele un hotel, investiția este foarte mare. Lucrările de renovare ar fi costat circa un milion de euro. În plus, îi mai ceream investitorului să ne rezerve permanent și câteva camere în hotel, unde să cazăm oaspeții municipalității. Atunci a murit ideea modernizării Hotelului Casei Tineretului. Acum sunt convinsă că, dacă am reface studiul de oportunitate, valoarea imobilului este mai mică, au trecut ceva ani de atunci, și poate nu mai suntem obligați să recuperăm banii în aceeași perioadă impusă de legislația de altădată. Dacă redevența va scădea la o valoare suportabilă, poate reușim să concesionăm hotelul pentru reabilitare, fiindcă din punctul meu de vedere, nu ar fi eficient să îl transformăm în spații de birouri”, a susținut Monica Clinciu.

Ștrandul Tineretului 

Ștrandul de lângă Casa Tineretului, cunoscut și ca Ștrandul Tineretului, nu a mai fost deschis de mulți ani, deoarece nu îndeplinește normele europene de funcționare, mai ales în ceea ce privește dotările cu instalații moderne de purificare a apei. S-a convenit să nu se ofere spre modernizare unor potențiali investitori Casa Tineretului și Ștrandul Tineretului la pachet, ci fiecare dintre cele două obiective. Separat, pentru a putea fi modernizate pe rând, mai ușor și cu cheltuieli mai mici. Adunarea a fost de acord ca, pentru fiecare dintre cele două obiective, Primăria să realizeze câte un studiu de oportunitate, iar pentru ambele studii să fie prinse finanțări în bugetul local din acest an, care probabil se va aproba în luna mai 2019, cu o mare întârziere, cauzată de întârzierea cu care va fi adoptat bugetul României de către guvernul Dăncilă. 


Reabilitarea Ștrandului Tineretului a fost susținută ca prima prioritate de către toți cei prezenți, mai ales având în vedere că nu mai există niciun ștrand descoperit la care câmpinenii să aibă acces. Nu intră în discuție Bazinul didactic de înot, care este totuși altceva. S-a adus în discuție proiectul de modernizare a ștrandului, propus municipalității în 2005, prin care o firmă privată era dispusă să investească 100.000 de euro în acest ștrand, dar să organizeze aici nunți și botezuri. În timpul zilei și în afara acestor evenimente, biletul de intrare la piscină urma să coste 40 de lei, o sumă foarte mare pe vremea aceea, care ar fi blocat accesul câmpinenilor obișnuiți. Tot Monica Clinciu a vorbit și despre încercările consilierilor de a se opune unei asemenea modernizări a ștrandului: ”Îmi aduc aminte că majoritatea consilierilor s-a opus concesionării ștrandului, pentru că investitorul venise cu o ideea pe care ne-a impus-o. Voia să amenajeze un cort pentru evenimente, deci pentru nunți și botezuri, iar noi nu am  agreat ideea, deoarece ar fi însemnat să tulburăm liniștea celor cazați în hotel. Ideile proiectului erau ale investitorului, nu au venit de la noi. Or, eu cred că este bine să facem noi un proiect și să spunem investitorilor ce vrem de la ei, cum vrem să arate în final ștrandul. Nu trebuie să acceptăm în totalitate ideile lor. Desigur, trebuie să fim flexibili și deschiși, însă numai cât se poate, pentru a nu nemulțumi comunitatea locală. Mie mi se pare că ștrandul reprezintă o prioritate, deoarece nu mai există un alt ștrand descoperit în oraș.” În prezent, există o ofertă a unei firme din Ploiești, care ar fi dispusă să investească 100.000 de euro pentru a moderniza acest ștrand, după care ar dori să îi exploateze, singură sau în asociere cu Primăria. 

Terasa Bulevardului Culturii

O a treia zonă pe care un posibil investitor privat ar putea să o modernizeze ar fi terasa din dreapta Bulevardului Culturii, până la intersecția cu strada Plevnei. În această zonă, Primăria a realizat mai multe investiții cu fonduri guvernamentale, în urmă cu câțiva ani. Lucrările de amenajare a acestei zone, derulate prin Fondul de Mediu, au consolidat versantul care coboară spre DN1, înlăturând pericolul alunecărilor de teren, au reabilitat izvorul numit Gura Leului, au realizat un parc pentru copii, au reparat toate scările care coboară spre acest părculeț etc. 



După aproape 100 de ani de la amenajarea Bulevardului Culturii de către vestitul primar al Câmpinei interbelice, Victor Rădulescu, toate aceste pământuri meritau a fi modernizate. Anul trecut, prin toamnă, s-a reușit amenajarea unui skate-park atât de dorit de tinerii orașului. Astăzi, însă, bugetul local este poate cel mai sărac din ultimul deceniu, iar cauzele acestei situații nu pot fi explicate în acest articol. Participanții la ședința de la Primărie au propus tot felul de investiții pe care le-ar putea face investitori privați în această zonă, după ce Consiliul Local le va concesiona zone de teren cu suprafețe corespunzătoare. Au fost propuse realizarea unor restaurante tip terase, care să se integreze în mediul natural, parcuri de distracții cu tiroliene și trasee printre copaci, la înălțime, cafenele pentru tineri și tot felul de amenajări capabile să atragă localnicii, dar și turiștii care traversează Valea Prahovei. 


Viceprimarul Adrian Pițigoi a propus extinderea acestui proiect dedicat obiectivelor turistice și de divertisment prin includerea în el a zonei IREP (versantul străbătut de strada Lt. Col. Oprescu Adrian).  S-a decis ca și acest proiect să fie bugetat cât mai repede, o dată cu aprobarea bugetului local, finanțarea urmând să includă și costurile unui studiu de oportunitate. Arhitectul-șef, Didona Căliman, a ridicat și problema tunelurilor și a catacombelor existente pe versantul de la marginea Bulevardului Culturii, care ar putea fi cercetate și eventual amenajate tot în scop turistic, deoarece au potențial de circuite pline de adrenalină pentru doritori: ”Eu am văzut cât și-a introdus în patrimoniu Institutul (ICPT – n.red.). Are o catacombă și un pic de tunel. Dincolo de astea, mai sunt o mulțime de tuneluri, se văd o serie de intrări, de ieșiri, dar despre care noi nu știm nimic. Nu se poate să nu știm și noi despre ce e vorba! Sunt specialiști, topometriști specializați în mine, care ar intra în astfel de catacombe și am putea avea o situație cât mai exactă a lor, astfel încât să vedem apoi dacă nu putem să le transformăm într-o atracție turistică”. S-a decis ca toate demersurile pentru materializarea proiectelor (lucrări de cadastru etc), să fie gata înainte de aprobarea bugetului, pentru ca proiectele dezbătute să nu rămână doar discuții. Concesionarea zonelor respective unor investitori privați pentru a fi modernizate rămâne singura soluție pentru ca imaginea Câmpinei să arate mult mai bine în viitorul apropiat. Om trăi și om vedea. 
Adrian BRAD

Societățile SC NEPTUN SA și SC SOCERAM SA din Câmpina suspendă activitatea pe 15 martie, ora 15.00. „Și noi vrem autostrăzi!”

Pe 15 martie 2019, la ora 15.00, societățile Neptun SA și Soceram SA din Câmpina își vor întrerupe activitatea, timp de 15 minute, în semn de solidaritate cu omul de afaceri din Suceava, care a construit din banii săi un metru de autostradă, în semn de protest față de dezinteresul autorităților. “Este un protest de solidaritate pentru că, asemeni lui Ștefan Mandachi, și noi suntem nemulțumiți de lipsa de interes a autorităților față de construcția de autostrăzi în România. Noi vrem autostrada Ploiești - Brașov, despre care se vorbește de atâta vreme, dar nu se face nimic!”, se menționează în comunicatul de presă remis de Neptun SA și Soceram SA. 


Omul de afaceri Ștefan Mandachi, din Suceava, deținător al unui lanț de magazine de tip fast-food, a construit singurul metru de autostradă din Moldova, undeva între Voroneț și Putna și îl va inaugura pe 15 martie, la ora 15.00. Bucățica de autostradă a fost construită de o firmă de specialitate și a costat 4.500 euro. O investiție simbolică, realizată în șapte ore cu 17 muncitori. Inițiativa tânărului afacerist sucevean este un protest față de lipsa autostrăzilor din Moldova și întreaga țară și, tot în semn de protest, Ștefan Mandachi a anunțat că va întrerupe activitatea în fast-food-urile sale pe 15 martie, ora 15.00, timp de 15 minute.


La Câmpina, societățile Neptun SA și Soceram SA își vor manifesta solidaritatea cu gestul suceveanului, suspendând activitatea în aceeași zi și la aceeași oră. “Drumurile naționale sunt sufocate, pierdem timp prețios, pierdem ore și zile din viața noastră în coloane nesfârșite. Șoselele noastre sunt cele mai periculoase din Europa, mii de oameni mor în fiecare an în accidente rutiere din cauza acestei infrastructuri precare. Avem nevoie de autostrăzi pentru a salva vieți, dar și pentru că o infrastructură bună ajută enorm la o dezvoltare economică reală a acestei țări. Ne solidarizăm cu protestul inițiat la Suceava și tragem și noi un semnal de alarmă în fața autorităților ”, se mai precizează în comunicatul societăților câmpinene Neptun SA și Soceram SA

Editorial. DEZVINOVĂŢIRI

Francezii au o vorbă care, adaptată în autohtonă, ar suna cam așa: cine se scuză, se acuză! Cu alte cuvinte, nu te grăbi să te justifici, că abia așa dai apă la moară acuzatorilor tăi! Calc eu însumi acest sănătos îndemn și mă scuz pentru că ultimele mele articole au avut o tentă „medicală” excesivă. Mai că-mi vine să-mi iau și eu parafă, că e ușor, într-o țară în care totul (începînd cu conștiințele) se vinde și se cumpără. Dar ce să faci dacă stăm de veghe la căpătîiul unui popor iremediabil bolnav? Lumea (o parte, o mică parte, să fim bine înțeleși) a fost entuziasmată de izbînda – încă nedefinitivă – a d-nei Kovesi. Caz tipic de transfer al responsabilității. Adică ne bucurăm că vine din afară cineva (în acest sens, la fel de jalnic ca și sloganul ca Europa să vină să ne scape de corupți) să ne scape de Dragnea. Și noi? Ăștia care l-au votat și l-ar vota din plin pe Dragnea în continuare, ăia care s-au defecat pe el de vot n-au nicio vină? Să ne gîndim ce imagine poate avea o țară la UE care face tot ce poate pe cale oficială ca un cetățean al său să nu ocupe o înaltă funcție. O țară în care un inspector școlar general îi înjură ca la ușa cortului pe niște cetățeni. În care politica economică o face un condamnat penal. Dar m-a luat din nou valul, drept e că PSD-ul nu ne lasă niciun minut să răsuflăm liber(i) (e principala lui vină, e prea prezent, comportament tipic de partid cu tendințe totalitare), să vorbim despre altceva. Căci tocmai voiam să scriu azi despre lucrurile bune care se fac în țară în pofida și în contra ideologiei oficiale și a partidului care o impune. 


Voiam să amintesc despre faptul că săptămîna trecută a fost a conferințelor Humanitas. Ținute la Ateneu, cu sălile pline, au putut fi, din fericire, urmărite și on line. Corneliu Bjola, profesor la Oxford, a vorbit despre propaganda în era digitală, Jimm Bagott despre „Povestea științifică a creației”, ing. Bogdan Marcu, de 25 de ani lucrînd în industria motoarelor de rachetă americane, a vorbit despre viitorul cuceririi spațiului, Liviu Giosan, profesor de geologie marină la MIT, cercetător la Woods Hole Oceanographic Institution în SUA, a vorbit despre „Epoca omului. Apocalipsă sau pace universală?”, Andrei Constantinescu, profesor la Facultatea de medicină Columbia, a conferențiat despre viitorul medicinei, totul încheiat de prelegerea lui Horia Roman-Patapievici „Sinuciderea Europei?”. Preambulul acestei suite fiind un dialog dintre Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu despre anomaliile lumii contemporane. Acesta ar fi trebuit, într-o țară civilizată, să fie evenimentul săptămînii. Nu a ocupat, firește, prime-time-ul la nicio televiziune, nici măcar la radio. Din lista de mai sus, unul singur nu este român. Orice guvernare responsabilă ar mobiliza cu ușurință cîteva sute de astfel de specialiști de origine română din toate domeniile. Ei sînt ceea ce numesc de la o vreme „ultima Românie” (precum ultima Thule). Adică ultima șansă. Alături, firește, de alții care încă mai trăiesc între granițele statului dragniot. Sfidați de el și sfidîndu-l. Cine vrea să vadă cum ar trebui să arate România fără analfabeți ticăloși, poate urmări înregistrările acestor conferințe. Cine nu și-ar dori o asemenea țară? O țară construită, cum se cuvine, de minți limpezi și caractere corecte. 
Observ cu stupoare, dar fără surpriză, tot mai multe gesturi denontînd o ură atavică a oficialităților centrale și locale față de cultura adevărată. Ar cheltui enorm pentru orice festival al noroiului de pe bocanci, dar n-ar investi un ban într-o faptă culturală autentică. De ce? Simplu, își simt micimea. Al naibii subconștient, lucrează de capul (în capul) lui și toate aroganțele astea (zilele trecute generalul de mucava Oprea, generalul de șireturi Iordănescu, generalul de gagici Năstase) nu fac decît să dezvăluie complexele lor de inferioritate. Deci vrem să-l trimitem pe Ilie Năstase să ne reprezinte în Parlamentul european? Adevărul este că, după ce oameni aidoma lui au nenorocit România, se simt în stare să-și desfășoare acțiunea benefică la nivelul întregului continent. Și la fel de adevărat este că nu s-ar cunoaște nicio diferență dacă, în loc de Grapini și Norica (ambele au furat voturi, să nu uităm!) ar fi cei doi „generali” de ghilimele. 
Mă tot întreabă lumea care ne sînt șansele după viitoarele alegeri. Intransigenții de pe net vituperează împotriva lui Cioloș et comp. pentru că sînt de un stîngism franc, e drept mult diferit de bolșevismul fățiș, corcit cu despotism sud-american, al PSD-ului. PNL-ul nu are deocamdată altă identitate decît cea de anexă „de dreapta” a PSD-ului de care îl leagă inavuabile complicități. Nici pomeneală de opoziție articulată și puternică. Atunci, cu cine? Vă spun săptămîna viitoare.
Christian CRĂCIUN

USR Câmpina se pregăteşte pentru a patra conducere

USR Câmpina, cel mai nou partid de pe eşichierul politic câmpinean, având sediul pe Bulevardul Carol I nr 84, peste drum de Cabinetul notarial „Andreea Mușat”, este pe cale de a-şi alege al patrulea preşedinte. De la înfiinţarea sa, în noiembrie 2016, formaţiunea politică a useriştilor câmpineni a trecut prin trei conduceri şi se pregăteşte pentru alegerea celei de-a patra. 
USR România, în care mulţi români îşi pun azi speranţele, are peste 7000 de membri în toată ţara, conform unei declaraţii recente a liderului naţional, Dan Barna. Zeci de membri cu cotizaţia plătită s-or regăsi şi în organizaţia din Câmpina, dar important nu este numărul lor, ci faptul că această formaţiune politică nu îşi poate găsi o conducere stabilă. Am încercat să aflăm dacă partidul trece printr-o criză, de vreme ce a schimbat trei lideri  la nivel local şi încă îl caută pe al patrulea. Pentru aceasta i-am solicitat opinia medicului stomatolog Dragoş Dinulescu, membru în Biroului Judeţean al USR Prahova, o voce cu autoritate în organizaţia locală, chiar dacă a venit în USR de un an şi nu a mai făcut politică până acum. 


„Este USR Câmpina în criză, de vreme ce nu a rezistat nici a treia conducere a organizaţiei locale”?, l-am întrebat pe Dragoş Dinulescu. Iată răspunsul acestuia: „Nu cred că este vorba despre o criză. Sunt schimbări specifice oricărui început de drum al unui partid. La fel cum s-a întâmplat cu toate organizaţiile şi filialele USR din ţară, oamenii care au fondat USR Câmpina, în anul 2016, s-au adunat în acest partid ca o reacţie la ceea ce se întâmplă în viaţa politică a României de azi, ca o alternativă la felul păgubos în care se face politică în ţara noastră de trei decenii încoace. Cei care au venit în USR, în majoritatea lor, sunt oameni apolitici, oameni care nu au mai făcut politică, deci nu au mari abilităţi politice. Vorbim aici, desigur, despre abilităţile politice sănătoase, nu despre vicleşugurile şi sforăriile politice cu care ne-au obişnuit reprezentanţii, mai mici sau mai mari, ai tuturor partidelor care au condus România, sau comunităţi din România, în întreaga perioadă postdecembristă. 

Dragoş Dinulescu
Cei care au venit în USR Câmpina sunt oameni bine intenţionaţi, care vor să se implice în viaţa Cetăţii, nemulţumiţi profund de ceea ce se întâmplă actualmente în viaţa politică a României, la nivel local sau naţional. Ei vor să se implice pentru a încerca să schimbe lucrurile în bine. Nefiind unşi cu toate alifiile politicii dâmboviţene (şi foarte bine că este aşa), cei trei lideri de până acum ai USR Câmpina nu au ţinut cu dinţii de scaunele de şefi, deoarece, venind din zone nepolitice şi având joburi sau afaceri personale în care nu se mai puteau descurca dacă acordau timpul necesar pentru a face politică aşa cum trebuie, au considerat că este mai bine să se implice în viaţa comunităţii din poziţia de membri USR fără funcţii. Drept pentru care au renunţat de bună voie la şefia organizaţiei. Această detaşare, această lipsă de încrâncenare în a se înşuruba într-o funcţie este mai rar întâlnită la liderii de organizaţii ai altor partide parlamentare din România. Primul preşedinte al USR Câmpina a fost Postumia Martin. Apoi, a fost ales preşedinte Andrei Dobrea. Cred că el a fost al doilea. În orice caz, atunci când am intrat eu în USR Câmpina, prin februarie 2018, el era preşedintele organizaţiei municipale şi tocmai se pregătea să demisioneze din funcţie. În locul lui a venit Bogdan Tămârjan, care nu a stat nici el prea mult timp, deoarece este corporatist şi are un job la Bucureşti foarte solicitant, pentru care face naveta. Neavând mult timp la dispoziţie, adică timpul necesar pentru a se dedica aşa cum se cuvine conducerii organizaţiei USR Câmpina, Bogdan Tămîrjan a demisionat şi el. Vedeţi, aceasta este diferenţa (de fapt, sunt mai multe diferenţe), dintre USR şi alte partide din România. La USR sunt foarte rare situaţiile în care liderii locali vor să rămână în continuare la conducerea organizaţiilor, sacrificându-şi joburile, afacerile, vieţile private, familiile etc. Dacă au simţit că nu pot dedica timpul necesar pentru a conduce cum se cuvine USR Câmpina, liderii organizaţiei au plecat de bună voie. Până acum, USR Câmpina a fost puţin vizibilă, poate şi pentru că a traversat o perioadă cu mai multe conduceri succesive. Am credinţa că vom găsi resursele necesare pentru a alege o nouă conducere, care se va stabiliza şi întări astfel încât să desfăşurăm cât mai multe acţiuni prin care să ne facem cunoscute intenţiile noastre de a contribui la dezvoltarea Câmpinei şi la o mai bună calitate a vieţii câmpinenilor. La viitoarele alegeri locale, dorim să câştigăm câteva locuri în Consiliul Local şi, de ce nu, chiar conducerea Primăriei Câmpina”.
Adrian BRAD

Veste bună de la Zilele B.P. Hasdeu, la Chişinău şi Iaşi

La 26 Februarie, zi pe care, până anul acesta, nu numai gazdele, dar şi Muzeul Naţional de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, Uniunea Scriitorilor din Moldova şi cam toată lumea în general, au ţinut’o ca zi de naştere a sărbătoritului Hasdeu, la Biblioteca Centrală a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chişinău a avut loc Conferinţa ştiinţifică „B.P. Hasdeu – folclorist şi lingvist de excepţie”. Moderată de D-l Alexandru Valeriu Moraru, şeful Serviciului Colecţii speciale, de patru ani sufletul manifestărilor Hasdeu, Conferinţa a fost deschisă de D-na Dr. Mariana Harjevschi, Directoarea generală a Bibliotecii. Cu o veste bună. Căci, pe lângă cele 16 volume din Scrieri-le lui B.P. Hasdeu, din Colecţia Moştenire a prestigioasei Edituri Ştiinţa din Chişinău, etalate în exposiţia ad-hoc, desfăşurată pe un întreg perete din încăpătoarea sală de conferinţe, vor mai fi editate încă pe atâtea, începând chiar din acest an. D-l Gheorghe Prini, Directorul Editurii, de felicitat pentru că a dus la bun sfîrşit proiectul propus nu cu mulţi ani în urmă, a detaliat despre protocolul încheiat cu Biblioteca, pentru dublarea numărului de volume apărute până acum, astfel ca opera lui Hasdeu să poată fi cunoscută în întregime. Volumul 17 va apărea chiar anul acesta, iar volumele 18 şi 19, anul viitor. Cu ceva efort, este posibil ca volumul 19 să apară tot în acest an.


Amintim, mai ales că suntem în oraşul Museului memorial „B.P. Hasdeu”, volumele apărute. Deci, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Scrieri. În 16 volume. Ediţie îngrijită de Stancu Ilin şi I. Oprişan. Prezentare grafică de Isai Cârmu, Chişinău, Ştiinţa (de la Vol. 2 , Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa; de la Vol. 3, cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”), Seria „Moştenire”.
Volumul 1. Poezii. Text îngrijit, studiu introductiv, note şi comentarii de Stancu Ilin. Tabel cronologic de I. Oprişan, 1993, 416 p, tiraj 15.000 ex.
Volumul 2. Proză. Text îngrijit, note şi comentarii de Stancu Ilin şi I. Oprişan. Studiu introductiv de Stancu Ilin. [Redactorul cărţii Mihai Papuc]. Concepţia grafică de Isai Cârmu, Prezentare grafică de O[leg] Cojocaru, Chişinău, Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1997, 704 p (lansat la Muzeul Hasdeu, la 28 Februarie 1997, în presenţa directorilor editurilor: Gh. Prini – Şt. şi Costache Olăreanu – FCR, a îngrijitorilor şi a redactorului, ş.a.).
Volumul 3. Dramaturgie. Text îngrijit, note şi comentarii de Stancu Ilin şi I. Oprişan. Studiu introductiv de I. Oprişan. Lector Petru Ghencea. Copertă: Iurie Carp, 2008, 548 p.
Volumul 4. Studii şi articole literare, filosofice şi culturale. Text selectat, studiu introductiv, note şi comentarii de Stancu Ilin, 2009, 536 p.
Volumul 5. Folcloristică. Text selectat, studiu introductiv, note şi comentarii de I. Oprişan, 2011, 492 p.
Volumul 6. Scrieri istorice. Partea I. Din volume (1864-1898). Ediţie critică de I. Oprişan, 2012, 452   p.
Volumul 7. Scrieri istorice. Partea a II-a. Din periodice (1858-1864). Edţie critică de I. Oprişan, 2012, 304 p.
Volumul 8. Istoria critică a Românilor. Text îngrijit şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş, 2008, 580 p.
Volumul 9. Studii de lingvistică şi filologie. Text îngrijit, studiu introductiv, note şi comentarii de Grigore Brâncuş, 2012, 564 p. Cuprinde: Rapsodii gramaticale; Limba română şi dialectele italiane; Arhiv filologic. Spice pentru limba română; Originile agriculturei la români; Originile viniculturei la români; Originile păstoriei la români;  Studii gramaticale asupra limbii dacilor. Genitiv şi dativ; Zimbrul în Dacia, Principii de filologie comparativă ario-europee; Fragmente pentru istoria limbei române. Elemente dacice; Baudouin de Courtenay şi dialectul slavo-turanic din Italia; Cum s-au introdus elementele slavice în limba română?; Laletica sau fisiologia sonurilor; Din istoria limbei române: Cine sunt albanezii? ş.a.
Volumul 10. Cuvente den bătrâni, Tomul I, Limba română vorbită între 1550-1600. Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă, 2013, 632 p.
Volumul 11. Cuvente den bătrâni, Tomul II, Cărțile poporane ale românilor în secolul XVI, și Tomul III, Istoria limbei române. Partea I. Principie de linguistică,. Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă, 2013, 680 p.
Volumul 12. Etymologicum Magnum Romaniae, Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. Tomul I. A – Amurţesc. Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş, 2013, 740 p.
Volumul 13. Etymologicum Magnum Romaniae, Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. Tomul II. Amuşi – Ânger. Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş, 2013, 680 p.
Volumul 14. Etymologicum Magnum Romaniae, Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. Tomul III. B – Bîrîit. Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş, 2013, 604 p.
Volumul 15. Publicistică politică. Partea I. (1858-1869). Ediţie critică de Stancu Ilin şi I. Oprişan, 2012, 516 p.
Volumul 16. Publicistică politică. Partea II. (1869-1870). Ediţie critică de Stancu Ilin şi I. Oprişan, 2012, 516 p.


În cuvîntul său, D-na Maria Pilchin, Directoarea Bibliotecii Centrale, a făcut transiţia spre partea a doua a simposionului.  
Eu, Octavian Onea, am vorbit despre Data naşterii lui B.P. Hasdeu: 16 / 28 Februarie 1838, şi nu 16 / 26 Februarie. Am scris, pe această temă, un articol în "Luceafărul" din 28 Februarie 1987, un foileton în "Verva", nr. 1, Februarie 1990, nr. 2, Martie 1990, nr. 3 şi nr. 4, 1990, şi chiar o carte: Şi totuşi, când s'a născut B.P. Hasdeu?, Câmpina, Editura Verva, 1998. Deşi scripta manet, se vede că ignorarea moarte n’are, aşa că, nemaiputând să rezist, am decis să folosesc şi viul grai, doar-doar voi atrage astfel atenţia asupra datei corecte a naşterii uriaşului celebrat.


D-na Conf. univ. Dr. Ludmila Şimanschi a susţinut comunicarea Proza lui B.P.Hasdeu: libertate a formei şi originalitatea narativă, făcând proecţii incitante asupra nuvelei Duduca Mamuca şi a translării sale din mediul rusesc în mediul german, odată cu schimbarea titlului ei în Micuţa – Trei zile şi trei nopţi din viaţa unui studinte.
D-l Vasile Malaneţchi, directorul Muzeului Naţional de Literatură (Română) „Mihail Kogălniceanu” a venit cu Preocupări de folclor din perioada primei tinereţi a lui B. P. Hasdeu.
Lucrările Conferinţei Ştiinţifice s’au încheiat cu comunicarea La obârşia unui mare neam – Hâjdienii din secolul al XVII-lea, a D-lui Valentin Constantinov, doctor în Istorie, profesor la Universitatea de Stat din Moldova. Atât eu, cât şi D-l Malaneţchi, am avut obiecţii la supoziţia D-lui Constantinov că Efrem Hâjdeu ar fi fost de neam polonez.
În asistenţă am remarcat prezenţa D-lor Vladimir Beşleagă, fostul Director al Muzeului de Literatură, şi Traian Musteaţă, fost reporter la Radio Moldova. În cuvîntul meu, am amintit faptul că i-am întâlnit la Muzeul „Dimitrie Cantemir” – cum se numea atunci Muzeul „Kogălniceanu” –, la 3 Ianuarie 1988, alături de D-nii Malaneţchi – Director adjunct, Mihai Papuc (pe care aveam să’l vizitez la redacţia Editurii Ştiinţa), şi regretaţii Sergiu Cucuetu şi Nicolae Răileanu. Că acea întâlnire a făcut posibilă şi sărbătorirea a 150 de ani de la naşterea lui B.P. Hasdeu, sărbătorire care nu se afla pe Lista C.C.
Am reluat această relatare şi la simposionul de la Iaşi, de la Muzeul Municipal, instituţie de curând inaugurată într’un palat vechi, splendid restaurat şi amenajat, cu o colecţie de tablouri a Dr. Hortensiu Aldea, ploeştean de origine. Simposionul a avut loc chiar în ziua de 28 Februarie, fiind moderat de D-na Aurica Ichim, managera Muzeului. Am vorbit şi despre Misiunile istorice ale „ieşanului” B.P. Hasdeu, din verile anilor 1860, în Basarabia şi la Odesa, şi 1861, în Polonia – la Lemberg şi Cracovia, cu escale la Cernăuţi.
 La rândul său, D-l Vasile Malaneţchi, excelent cunoscător, alături de regretatul Pavel Balmuş, al documentelor B. P. Hasdeu şi Alexandru Petriceicu Hasdeu din fostele Arhive sovietice, a adus întregiri despre biografia şcolară a elevului Tadeu (numele de botez al lui Bogdan) Hâjdeu. Abia în vârstă de 14 ani, „tînărul moldovean, elev la gimnasiul local [din Chişinău, O.O.], Tadeu Hâjdău”, a participat, la 21 Mai 1852, în casa patriarhului poeţilor moldoveni, Costache Stamati, la serbarea omagială consacrată împlinirii a 500 de ani de la întemeerea Principatului Moldovei. El a citit poesia C.T. Stamati, dedicată gazdei, pe care o va publica la 20 Octombrie în gazeta „Severnaja pcela” („Albina Nordului”) de la Petersburg. În acelaşi număr al revistei, dintr’o corespondenţă a lui Ivan Tanski, [care, probabil că trimisese şi poesia tînărului Hasdeu, O.O.], aflăm că poetul Nicolai Gherbanovski a publicat [în limba rusă. O.O.] poemul Capul lui Baiazid, împărţit în patru tablouri poetice, precedate de un prolog şi încheiate cu un epilog.
 Cartea Capul lui Baiazid – Legendă istorică moldovenească din secolul al XV-lea, în patru tablouri poetice, a apărut la Odesa, în Tipografia lui Franţov şi Nitce, în 1852, şi a fost dedicată „Lui Tadeu al lui Alexandru Ghijdeu”. Ghijdeu, adică Hâjdeu. Prologul şi epilogul întăresc dedicaţia către Fadei Alecsandrovici Ghijdeu.
Iată prologul, în traducerea regretatului Emil Iordache:
„Suflând uitare peste lume, / Trec veacuri multe: sute, mii / Şi-afundă’n amintirea humei / Popoare, regi, împărăţii. // Dar Dumnezeu cu-a lui lucrare / Oricând le hărăzeşte-un rost / Cetăţii, locului în care / Cetatea veselă a fost... // Şi parcă nu aicea oare / Fu apostatu’n apărare, / Ce doar de oameni se temea? / Păgânul nu voia să ştie / De sfânta cerului mânie / Şi nici o lege nu avea. // Au, chiar uitaţi de tot sunt anii, / Când faşa stepei o brăzda / Creştinu’n crâncene bejanii / Sau musulmanu’n voia sa? // Da, chiar aici, unde’ntr’o vreme / În minaret suia să’l cheme / Pe Mahomed vreun muezin, / Domneşte-al nostru steag creşrin. // Pe unde lupii altădată / Vânau ca pe moşia lor, / Azi sunt oraşe’ntemeiate / Şi cu mulţime de popor. // Şi între Prut şi Nistru, până / La Pontul mândru Euxin, / Viaţa este-acum stăpână / Şi străluceşte pe deplin / O floare limpezindu’şi roua. / Ea e Italia a doua, / Ce’n sînul paşnicului trai / A înflorit ca’n luna Mai. // Aici a prins să strălucească / A poeziei rază chiar: / Cu muza lui moldovenească, / Ne’ncântă-un tînăr plin de har. // Poetu’i plin de cutezanţă, / Deşi’i abia un prunc român... / Da! Tu eşti... încă nu te’ngheaţă / Plictisul vieţii, eşti stăpân / Pe-avântul gândurilor tale, / Bătrâna’mi inimă o’nmoi / Când cânţi Moldovei legendare / Vechi cântece în stihuri noi. // Primeşte, dar, aceste rânduri / Întoarse’nspre trecute zări, / Ce’s rodul roiului de gânduri, / A tihnei mele dulci visări”.
Versurile 35-50 au şi o variantă, dar D-l Malaneţchi nu precizează cine le-a tradus. D-Sa?
Din epilog, dau numai ultima strofă, aşteptând ca D-l Malaneţchi să’şi publice lucrarea în întregime. „Pe voi, fii de români, în cântu’mi / V’am proslăvit mereu, încet!... / E clipa! Iată-vă mormîntul / Scrutat de junele poet”.
În asistenţă am remarcat interesul D-lor Cassian Maria Spiridon, Directorul revistei „Convorbiri literare”, şi al D-lui Dan Teodorescu, Redactor-şef adjunct la „Vocea ta” – Singurul ziar lunar în limba română din Germania, ce apare la Nürnberg şi e distribuit în Belgia, Austria, Elveţia, Germania, Franţa şi Olanda.

 Octavian Onea
Sursa foto: Facebook/Biblioteca Centrala a BM

Un consilier municipal a fluierat în biserica ALDE

La finalul ultimei ședințe a Consiliului Local, cea din luna februarie, consilierul ALDE Gabriel Dima și-a anunțat colegii că partidul pe listele căruia a candidat la alegerile locale din 2016 îi va retrage sprijinul politic. Motivul acestei căderi în dizgrația ALDE Câmpina a fost îmbrăcat într-o metaforă: „Pentru că am fluierat în biserica ALDE, partidul  a demarat procedura de retragere a sprijinului politic”, a anunțat consilierul în plenul legislativului municipal, neexplicând clar care a fost cauza divorțului său politic. 

Gabriel Dima
El a ținut totuși să mulţumească colegilor pentru sprijinul acordat în derularea unor proiecte. „Nu știu dacă va fi ultima mea ședință, dar țineam să vă mulțumesc, pentru că m-ați ajutat să derulez niște proiecte prin care am încercat să aduc ceva culoare Câmpinei, prin organizarea unor activități sportive în premieră. […]  Mai aveam câteva proiecte, cel mai recent privind invitația de a adera la o asociație numită ALZIAR, adică Asociația Localităților și Zonelor Istorice și de Artă din România. […] Dacă veți considera utilă contribuția mea la unele proiecte pe care le-am inițiat, voi lucra la începlinirea acestora fără condiții materiale”, a mai precizat consilierul.  
Nici șeful său de partid, consilierul Daniel Ioniță, președintele ALDE Câmpina, nu a ținut să lămurească de ce s-a ajuns în această situație, preferând să anunțe că pâna la finalizarea procedurii de încetare a mandatului lui Dima va mai trece ceva vreme. „A fost o decizie la nivelul Biroului Local de Conducere, urmează să se discute la nivelul Biroului Politic Teritorial, unde se va face o analiză a ceea ce s-a întâmplat, după care se va da un vot. După acel vot se vor face hârtiile corespunzătoare, care se vor trimite la Prefectură. Deci va mai dura ceva timp”, a declarat Ioniță. 

Gabriel Dima alături de Daniel Ioniţă, liderul ALDE Câmpina
La alegerile locale din vara lui 2016, al treilea de pe lista ALDE Câmpina cu candidații pentru Consiliului Local, deci cel care îl va înlocui pe Gabriel Dima, este inginerul silvic Mihai Cojocaru. Legislația este clară din acest punct de vedere: consilierul căruia i se retrage sprijinul de către partidul pe listele căruia a candidat pierde locul din Consiliul Local. Potrivit unor surse din interiorul ALDE, am aflat că Dima devenise indezirabil după ce nu a mai dorit să se implice în acțiunile politice derulate de organizația locală a partidului său. Chiar dacă a inițiat acțiuni culturale și sportive în care erau implicaţi artiști plastici, dar și elevi, Dima susținea că aceste acțiuni nu implicau deloc ALDE. Pentru acțiunile partidului nu își mai găsea deloc timp. Ba mai mult, în timpul ședințelor de partid, s-a certat , nu o dată, cu mai mulți dintre membrii organizației. 
Vineri, 1 martie, Filiala ALDE Prahova i-a retras sprijinul lui Gabriel Dima,  urmând ca, în scurt timp, să îl declare pe Mihai Cojocaru ca reprezentant al ALDE în Consiliul Local Câmpina. Documentele de partid vor fi trimise ulterior Prefecturii Prahova, care va anunța apoi Consiliul Local Câmpina să ia act de încetarea mandatului lui Gabriel Dima și de noua calitate a lui Mihai Cojocaru. 
Adrian BRAD

Cheflii antisemiţi ai Câmpinei de altădată

În amintirea istoricului câmpinean Ion T. Şovăială, pe care, fără îndoială, l-ar fi distrat acest episod petrecut la începutul secolului trecut

Studiul în arhive şi prin dosare nu trebuie să fie doar o aplecare fanatică asupra adevărului istoric, atât de complex şi de interpretabil,  ci şi o incursiune într-o altă lume, cea în care trăiau bunicii şi străbunicii noştri. Iar lumea lor era marcată nu numai de participări dese (dar nu numai) şi eroice la războaie, revoluţii sau rebeliuni, ci şi de anecdotic, de veşnicul uman. Care oricât de nevinovat ar părea, ascunde puţin din drama unei epoci, pe care noi o cunoaştem drept România Mare. Din întâmplare, am descoperit într-un dosar din Fondul Prefecturii Prahova, datând din anul 1926, o notă adresată de către Brigada Specială de Siguranţă Câmpina prefectului care era şi atunci, ca şi acum, garant al liniştii publice, pe care o vom relua integral, având în vedere detaliile ei, de-a dreptul caragialeşti (dar Câmpina nici nu este prea departe de Ploieşti şi nici de Haimanale).
„În Câmpina în noaptea de 10-11 a.c. pe la orele unu au pornit de la localul Terasa din Câmpina un grup de 6 tineri între care au fost recunoscuţi Didi Rădulescu, Paraschivescu şi Gotfried, funcţionar la Societatea Steaua Româna, cum şi Mişu Teodorescu, actual la Ploieşti, fost în Câmpina, funcţionar la Societatea Steaua Româna şi alţi 2 ale căror nume nu s-a putut stabili încă. Toţi au mers la Şantanul [1] Pituleanu unde au chefuit până la ora 2.30 noaptea făcând scandal. După această oră, părăsind localul au eşit în strada Carol I (actualul bulevard central câmpinean – n.m.) dedându-se la următoarele neorânduiri: au cercat a distruge firma magazinului de Mode Sonia, adresând insulte proprietăresei magazinului, au tras oblonul la magazinul de Mobile şi Mode Apfelbaum, la magazinul de pălării Moşianu au dat jos 2 firme mari şi două mici, pe urmă le-au călcat în picioare; apoi au trecut în strada Griviţei spărgând câte 2 geamuri la locuinţa dlui inginer chimist Brill şi la dl David jurist, apoi au trecut pe strada Goleşti, unde au desprins tăbliţa indicativa nr. 7 şi apoi în strada Ştirbei Vodă, spărgând două geamuri mari la locuinţa dlui Samuel Lobel, în urmă la templul israelit unde au spart 10 geamuri” [2].


În interiorul lăcaşului de cult [3], construit în 1904, s-au regăsit 2 bolovani de 250 de grame precum şi tabliţa indicativă 7. Ceea ce poate părea un scandal minor şi oarecum simpatic de altădată, indică antisemitismul petrecăreţilor care au atacat mai ales proprietăţile evreieşti din Câmpina. O simplă băută nu i-ar fi dus în faţa templului iudaic din Câmpina, care rezistă şi astăzi stoic, chiar daca este ignorat. În mod firesc ne-am fi aşteptat ca Siguranţa să-l informeze pe prefect şi despre măsurile luate, având în vedere că se cunoştea deja identitatea a patru din cei şase cheflii antisemiţi, însă adresa se încheie cu un sec şi ambiguu: „Cazul se cercetează de poliţia locală”. Incidentul este unul destul de comun şi relevă climatul antisemit interbelic, fiind puţin grav faţă de altele, care s-au sfârşit cu agresiuni fizice şi chiar asasinate. 


De altfel, în același an 1926, când încă acest culoar antisemit era ocupat relativ confortabil de formațiunea lui A.C. Cuza, Liga Apărării Național Creștine, care avea adepți și în zona noastră, Prefectura Prahova era înștiințată că un anume Petre Ghe. Stroe, din comuna Buștenari, comandase Tipografiei câmpinene Gheorghiu un număr de 2.000 de afișe cu svastica, în care populația era îndemnată să îi boicoteze pe comercianții evrei (jidani, cum erau numiți peiorativ în epocă). Prefectului îi era atașat un exemplar din acest manifest (paradoxal, extrema dreapta română antisemită era de n- ori mai ingenioasă și activă în aceasta privință decât extrema stângă, în ciuda faptului că după 1945 propaganda comunistă internă a construit un adevărat mit al manifestelor comuniste - Siguranța le cunoștea pe toate!). Chiar dacă activa şi întreprinzătoarea minoritate iudaică din Câmpina a dispărut aproape complet, ne bucurăm că sinagoga a fost restaurată recent, în anul 2016, cand a avut loc un eveniment remarcabil [4] care, din păcate, nu s-a mai repetat. Păcat că sinagoga este obturată de celebrul turn Erin –neterminat - în veşnic litigiu.

Codruţ CONSTANTINESCU
Note:
1. Local de petrecere în care cântăreți și dansatori dau spectacole de varietăți pentru a distra publicul. [Pl. și:șantanuri] – Din fr. [café] chantant.
2. Traseul urmat de ceata de petrecăreţi antisemţi ar fi următorul: de pe bulevardul Carol au intrat pe str. Griviţei, apoi pe strada Goleşti (care există şi astăzi ) cotind-o pe strada Ştirbei Vodă care nu mai există, fiind în zona parcului de la notariate, ajungând în dreptul sinagogii).
3. Cu o suprafaţă de 155 m.p., relativ modestă ca dimensiuni, dar frumos proporţionată, cu aspect unitar, agreabil amplasată cu o arhitectură neoclasică, constituie un element component în urbanistica localităţii. Sursa- https://www.jewishfed.ro/index.php/sinagogi-din-romania/400-sinagoga-din-campina

CÂMPINA CENTENARĂ. Construcții de azi, existente și acum un veac. Ep.11: Baia „Steaua Română”

Odinioară băile publice erau expresia civilizației, și nu ridicau doar nivelul de igienă în societate, ci erau și spații de socializare. Confortul acestui veac aduce cu sine, odată cu individualismul, și însingurarea omului modern, ce iese tot mai rar din „liniștea” propriului cămin. Baia publică e azi un concept demult uitat, ca atâtea alte obiceiuri și instituții ale stilului de viață comunitar.
La Câmpina se mai păstrează o clădire de băi, care n-au fost chiar publice, însă aparțineau marii societăți care domina total viața economică a orașului până acum un veac: Steaua Română. A fost construită în apropierea coloniei funcționarilor și a birourilor centrale ale societății de la marginea de nord a zonei Gahița, în chiar anul de vârf al producției petroliere din Schela Câmpina: 1910. Astăzi clădirea, transformată ca aspect, dar păstrând în linii mari structura inițială, se găsește la adresa Griviței nr.2, la nord de clădirile Liceului Energetic. Pe vremea când a fost ridicată, strada avea chiar aici capătul sudic, fiind deschisă către clădirea birourilor Stelei Române abia prin anii ’30.


Locul fusese cumpărat de societate de la o anume Tinca Scorțeanu, iar autorizația de construcție a fost eliberată de primărie în iulie 1910. Alăturat putem vedea fațada și planul clădirii, din documentația originală înaintată de directorul Gheorghe Dumitrescu. Era o clădire în spiritul epocii, lungă, paralelă cu strada, în regim parter, având un fronton înalt la fațadă, ce avea înscris deasupra cuvântul „BAE”. 


Din planul cu compartimentări scrise pe nemțește (Steaua Română avea pe atunci capital majoritar german) putem vedea că în corpul central se aflau două holuri mari și camera personalului, în cel din stânga erau camera pentru saună, duș și garderobă, iar în dreapta 12 compartimente individuale cu dușuri. Baia a fost folosită timp de câteva decenii de angajații Stelei Române (muncitori și funcționari), fiind chiar la ieșirea din schelă spre oraș.
Undeva mai la sud, pe locul blocului de locuințe ridicat în 1950 și care a aparținut schelei, se aflase mai demult unul dintre primele terenuri de sport din oraș, tot al Stelei Române; astfel, funcționarii ce ieșeau de la birou aveau ocazia să facă puțină mișcare, după care le ieșea baia în cale pentru un duș la momentul potrivit, iar puțin mai departe dădeau peste cârciuma Filcea, despre care am mai scris. Cât despre muncitorii de la sonde, dintre cele trei locuri de popas, ei probabil săreau peste terenul sportiv.
Prin 1938, clădirea băii a fost refăcută radical, fațadele fiind transformate după stilul funcționalist al vremii, prin modificarea golurilor ușilor și ferestrelor, placarea parțială cu cărămidă aparentă vopsită, simplificarea frontonului și înlocuirea acoperișului. După instaurarea comunismului și naționalizarea Stelei Române, baia a rămas în continuare în folosința Schelei Câmpina și a fost funcțională până prin anii ’70, chiar dacă spațiul destinat se restrânsese prin crearea unor locuințe în partea centrală și nordică a clădirii. 


După închiderea băii (care era folosită în ultima perioadă și ca spălătorie tehnică), în clădire au rămas trei apartamente de locuit, iar în ultimii ani cel central a fost cumpărat de arhitectul câmpinean Ciprian Sebastian Călugăru, care i-a făcut o frumoasă transformare cu elemente și materiale moderne, inclusiv lemn aparent. Aspectul actual dă o notă aparte zonei, corpul supraînălțat găzduind acum și biroul de arhitectură al proprietarului.

Foto: M. Focșa; sursa planurilor: Arhivele Naționale
Mădălin-Cristian Focșa
Rog în continuare pe cei ce știu povestea unor clădiri centenare și pot sprijini viitoare episoade, să mă contacteze; îi aștept oricând și la Centrul de Informare Turistică (lângă BCR). Tel. 0722560566, e-mail: madalin.focsa@gmail.com.

Episodul 10, despre Casa Maria Georgescu, poate fi citit AICI

Maternitatea SanConfind funcţionează la standarde europene de calitate

(P) În secția Obstetrică-Ginecologie a Spitalului SanConfind din Poiana Câmpina, actul medical se ridică la standarde europene de calitate. Spitalul SanConfind dovedește şi prin această structură a sa că este un spital cu adevărat european, comparabil cu orice spital existent în ţările dezvoltate din Occident (asemănător ca mărime și structură a specialităților medicale). 

Un personal medical deosebit

Spitalul SanConfind se remarcă nu doar prin dotările sale excepționale în echipamente moderne și aparatură ultraperformantă, ci și prin personalul său medical foarte bine pregătit, dedicat în totalitate oferirii unor servicii medicale de un înalt profesionalism și umanism, în care pacientul este cel mai important om. 
Din ianuarie 2018, secția Obstetrică-Ginecologie SanConfind este condusă de un medic de mare valoare morală și profesională, foarte cunoscut în lumea medicală din capitala județului, unul dintre cei mai buni specialiști în chirurgie laparoscopică ginecologică. Este vorba despre medicul primar obstetrică-ginecologie Dan Mihalache, cu o bogată activitate la Maternitatea Ploieşti, care s-a remarcat prin multe reușite în intervențiile sale chirurgicale, dătătoare și salvatoare de vieți. Echipa medicală a Maternității SanConfind este consolidată şi de alţi medici valoroşi, specialiști desăvârșiți, care lucrează și în Ambulatoriul de specialitate al Spitalului SanConfind. Graţie acestui personal medical deosebit, tot mai multe gravide (din Câmpina, dar şi din Ploieşti sau alte zone ale judeţului Prahova) vin să nască la SanConfind. Viitoarele mame sunt atrase și de raportul calitate-preț extrem de convenabil, având în vedere că pachetele de servicii pentru nașteri vaginale sau prin operaţii cezariene, în totală siguranță și în condiții de igienă absolută, fără niciun pericol de infecții intraspitalicești, costă de două ori mai puţin decât în marile spitale private din Bucureşti, la aceleaşi condiţii oferite.


Dotări de excepţie

La Maternitatea SanConfind, spitalizarea se face în rezerve cu unul sau două paturi. În fiecare salon, pacienta  beneficiază de mobiler modern, televizor LCD, serviciu de Nurse Call (supraveghere şi asistenţă medicală permanentă), aclimatizare, grup sanitar propriu. De asemenea, pacienta  are toate produsele şi accesoriile de îngrijire şi de igienă personală necesare pe perioada internării. Nou-născuţii pot rămâne cu mamele în salon (sistemul rooming-in) sau pot sta împreună cu alți nou-născuţi, sub atenta supraveghere a personalului medical din compartimentul Neonatologie. Blocul de naştere al Maternității cuprinde filtrul blocului de naştere, dar şi două săli de naştere destinate supravegherii materno-fetale în perioada de dilataţie, acestea având toată dotarea necesară unui travaliu care să se desfăşoare în deplină siguranţă atât pentru pacientă, cât şi pentru copil. De asemenea, sala de operaţie pentru naşterile prin cezariană beneficiază de condiţii de excepţie, la fel ca întregul bloc operator. În cadrul secției O-G se realizează și  intervenţii chirurgicale ginecologice. De-a lungul întregii perioade petrecute în Maternitatea Sanconfind, echipa medicală anestezică va fi alături de toate pacientele, pentru ca acestea să treacă mai ușor peste momentele speciale din viața lor, cu semnificații profunde, care le vor transforma din purtătoare de vieți în dătătoare de vieți. În cazul nașterii naturale se poate opta pentru anestezia peridurală, momentul efectuării acesteia fiind stabilit de către medicul obstetrician și medicul anestezist. Acest tip de anestezie ajută gravida să parcurgă perioada travaliului cu minimum de disconfort, iar în cazul unui travaliu prelungit, permite pacientei să se și odihnească. Echipa de la Neonatologie asigură permanent preluarea nou-născutului de la sala de naştere, urgenţele neonatale, monitorizarea şi tratamentul nou-născuţilor, consilierea mamei şi suportul pentru îngrijirea nou-născutului, precum si  consilierea lactaţiei.