02 aprilie 2019

Câmpineanul Viorel Dobre lovește cu un nou mesaj anti-PSD, mai frapant şi plin de acronime

Se pare că, în ultima vreme, mesajele anti-PSD asezonate cu sex oral în variantă populară sunt tot mai răspândite în spațiul virtual al Internetului.  Pe rețelele de socializare, pe Messenger, WhatsApp și alte asemenea apar, ca din senin, filmulețe cu oameni de culoare care se străduiesc să rostească într-o română proximativă: M_ _ E PSD. Cu cât vorbitorul hiperpigmentat constituțional și nativ, de culoarea abanosului, pocește mai tare cuvintele, cu atât felația lui de partid-stat pare mai amuzantă. La Câmpina, expresia devenită vorbă națională a prins nesperat de repede, mai ales pentru un oraș cu o populație îmbătrânită și plină de puritani.  Mai mult, sintagma cu parfum erotic a devenit cunoscută nu doar celor care navighează zilnic pe internet, ci și celor care se plimbă pe Muscel, în special pe strada Siretului, pe care s-au construit locuințele ANL. Vizavi de aceste clădiri se ridică falnic vila unui câmpinean care lucrează mai tot timpul anului în Franța. 



Pe numele lui, Viorel Dobre, acesta iubește PSD-ul mai ceva decât iubește măgarul fuga. Moda „M_ _ E PSD” a lansat-o, de fapt, Răzvan Ștefănescu (trebuie să îi acordăm paternitatea expresiei), un român care lucrează în Suedia, de unde a venit anul trecut cu o mașină care avea pe plăcuța cu numerele de înmatriculare scris sloganul cu aromă de filme porno. La începutul lunii august,  procurorii bucureșteni au clasat dosarul penal ce îi fusese deschis lui Răzvan Ştefănescu, şoferul maşinii înmatriculate în Suedia cu numere anti-PSD. Câteva zile mai târziu, pe 12 august, indignat de felul cum au înăbușit Jandarmeria Română și cei din Ministerul de Interne manifestația din 10 august 2018 organizată de diaspora românească în Piața Victoriei, câmpineanul Viorel Dobre, care participase și el la demonstrația cu pricina, a lipit pe geamurile locuinței sale de pe Muscel, cu litere de-o șchioapă, același mesaj al românului din Suedia. După ce a lipit sloganul rușinos (pentru PSD) pe ferestrele de la etajul casei sale, Viorel Dobre a mai rămas în țară două luni, după care a plecat în Franța, unde are o mică firmă de construcții, lăsându-și prietena să se ocupe de grijile gospodăriei. Pe 5 octombrie, doi tipi în civil au coborât dintr-o mașină verde, au sunat la locuința lui Viorel Dobre și i-au cerut prietenei sale să dea jos toate cele opt hârtii conținând mesajul anti-PSD. Motivul era că a doua zi urma să se desfășoare referendumul pentru redefinirea familiei. Timorată de atitudinea celor doi, tânăra a dat jos foile cu M_ _ E PSD și și-a informat prietenul din Franța despre incident. Acesta, indignat de fapta celor doi civili, a sunat din Franța la Poliția Municipală Câmpina, apoi la Poliția Locală. După ce a aflat că cei doi erau de la Biroul Criminalistică, din cadrul Poliției Câmpina, a vorbit cu unul dintre ei, care i-a motivat acțiunea prin faptul că mai mulți trecători s-au indignat la vederea mesajului anti-PSD scris în limbaj licențios și au cerut ca Poliția să acționeze pentru a-l da jos. Viorel Dobre l-a întrebat dacă are reclamații scrise, iar răspunsul polițistului a fost negativ. 
După un timp, Viorel Dobre s-a întors acasă și a pus la loc mesajul care i-a supărat atât de tare pe polițiștii respectivi. „Eu consider un abuz acțiunea polițiștilor, care probabil au executat un ordin primit de la superiori. Proprietatea e sfântă în orice țară civilizată. Am scris un mesaj în limbaj argotic, dar nu avea un conținut pornografic explicit. Nu cred că era un atentat la ordinea publică sau la moralitate. Am 45 de ani, sunt plecat în Franța din 1994, și tot ce am câștigat acolo, toate veniturile mele le-am adus în țară, iar cu banii câștigați acolo tot aici am făcut investiții, ca un bun patriot și un bun câmpinean. Nu cred că meritam un asemenea tratament din partea autorităților. Cazul meu seamănă doar puțin cu cazul românului din Suedia care avea același mesaj pe plăcuțele de înmatriculare ale mașinii sale. Mașina respectivă circula pe domeniul public, unde să zicem că trebuie menajată morala publică, dar casa mea este proprietatea mea, deci un domeniu privat unde nu au ce să caute polițiștii ca să-și dea cu părerea ce este bine și ce nu este bine”, ne declara Viorel Dobre, în octombrie 2018, atunci când Oglinda i-a oferit un spațiu pentru a-și exprima punctul de vedere. Lucrurile păreau a se fi calmat. Însă recent, tărășenia ne-a dovedit că sub ea ardea încă un jar nestins. 
Zilele trecute, Viorel Dobre ne-a sunat din nou la redacție și ne-a spus că se simte victima unui șantaj al celor din Poliția Câmpina. „Cei din Poliția Câmpina cred că vor să mă supună la presiuni psihice, care însă, vă asigur, nu mă vor îngenunchia, ba dimpotrivă. Zilele trecute, mi-am făcut un banner, fiindcă până acum aveam lipite pe geamurile terasei de la etaj, cu vedere spre stradă, doar litere scrise pe foi mari. Ieri mi-am comandat un banner cu un text din care toți să înțeleagă, acum, cât nu e prea târziu, că dacă vom rămâne uniți lângă PSD, atunci vom avea mari șanse să ieșim din Europa. Adică din Uniunea Europeană. Mai uniți ieșim din Europa, acesta este mesajul noului meu banner, evidențiat de acronime. În colțurile bannerului sunt doi copii care urinează cu boltă. Însă nu trebuie să uităm că și Manneken Pis, vestita statuetă din Bruxelles, simbol al capitalei Belgiei, și ea urinează și nu se supără nimeni, ba chiar turiștii se pozează cu capul sub jetul de apă al statuetei. Nu cu mult timp în urmă, mi-a sosit acasă o citație în care eram invitat, ca martor, într-un dosar cu un accident rutier de acum patru ani. În accident fusese implicată o mașină în care eram și eu, dar pe care nu o condusesem. Mașina provenea din Spania, iar șoferul care o conducea nu știa că amicul de la care o luase radiase din circulație mașina. Cazul se întâmplase în 2016, iar mașina neînmatriculată nu fusese condusă de mine. Vă dați seama că, după patru ani, abia acuma s-au trezit să mă cheme la anchetă. Ulterior, am aflat că am calitatea de învinuit, ceea ce m-a făcut să îi întreb pe cei din Poliția Câmpina dacă nu cumva sunt vinovat, fiindcă anunțasem presa și în Oglinda îmi apăruse punctul meu de vedere asupra abuzului polițiștilor care au decis ce este bine să fie scris pe proprietatea mea. M-am simțit șantajat, tocmai de aceea am scris în josul bannerului că pe proprietatea mea nu merge șantajul. Șantaj să facă la ei acasă cât or vrea. Șantaj să încerce cu politicieni corupți și șantajabili, nu cu mine. Cu mine nu au nicio șansă”, ne-a declarat Viorel Dobre, după ce ne-a vizitat la redacție. 
Am încercat să aflăm și punctul de vedere al Poliției Câmpina, dar am fost îndrumați respectuos spre purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Județean de Poliție Prahova. De pe surse, am aflat că noua faptă a câmpineanului Viorel Dobre este în curs de cercetare, pentru a se determina natura ei juridică: penală sau contravențională. În funcție de acest aspect, lui Viorel Dobre i se va deschide un dosar penal sau contravențional. 
Adrian BRAD

Editorial. DECLARAȚIE DE DRAGOSTE

Nu se poate interzice unui jurnalist să intre în politică. Legalmente, are aceleași drepturi ca oricare alt cetățean. Sigur că o discuție se poate purta despre moralitatea sau deontologia profesională a respectivului. Dar astea sînt chestii de cabinet, sofisticării puțin interesante pentru omul banal. La doamna Carmen Avram nu intrarea în PSD este blamabilă (pentru noi ăștia, „apucații”, acesta este un partid complet nefrecventabil și opus interesului național), ci stilistica acestei intrări. Fosta jurnalistă nu s-a mulțumit să semneze un simplu act de adeziune. A ținut ca prostituția să fie măreață, apologetică, hiperbolică, nerușinată, sfidătoare, copleșitoare. Drept care a ivit nu o adeziune seacă și administrativă, ci o adevărată declarație de dragoste. Pătimașă, erotică, asemănătoare, făcînd o aprigă concurență, omagiilor pe care, cu foarte puțin timp în urmă (asta este senzația pe care ți-o lasă România  anti-istorică din ultimii doi ani), ilustra savantă academician doctor inginer Elena Ceaușescu (ceva mai corect vorbitoare de română decît Viorica & Grapini) le primea de 7 ianuarie. 


D-na Avram a ținut să fie nu numai ordinar carieristă, ci și absolut grețoasă. Aș aminti un proverb românesc care sintetizează situația, dar mi-e rușine. Adică exact elementul care le lipsește politrucilor de rit nou. „Pentru prima dată în istoria mea personală am prins drag de el (de PSD - n.m) și am început să îl respect. Îl urmăresc de doi ani și am început să simt pentru el lucruri pe care n-am crezut că pot să le simt. Acești oameni au demonstrat o forță de a duce mai departe o misiune pe care au câștigat-o și pe care și-au asumat-o, în timp ce erau huiduiți, huliți și scuipați. A fost un moment decisiv când am știut că sunt de partea lor total, mai exact speech-ul pe care Viorica Dăncilă l-a ținut în Parlamentul European, atunci când era problema rezoluției împotriva României. Este un speech fabulos pe care l-aș putea asculta până la un următor speech fabulos care o să apară. Aș putea să îl ascult în buclă pentru că acolo e pledoarie pentru România pe care eu n-am mai auzit-o de mult”.  I se potrivește d-nei fostă ziarist o zicere morală a lui Boileau, apropo de entuziasmul domniei sale față de analfabeta națională: Un sot trouve toujours un plus sot qui l’admire. Adică un prost va găsi totdeauna unul și mai prost care să-l admire. Este esența politicii, nu? Că d-na Avram își concepe erotic discursul „am prins drag” etc. ca o mîndruță căreia i-a căzut cu tronc bădița ăl mai chipeș din sat, arată gradul de lingușeală la care poate decădea un om lipsit de orice rigoare morală. Spunea la un moment dat că vrea să facă să fie auzită vocea României. Ferească Dumnezeu! Și d-na Grapini și Norica Nicolai și alții au făcut auzită vocea României și n-a fost deloc spre cinstea noastră. Numai că, în furorul său encomiastic, ex-jurnalista uită să amintească tocmai de idolul său, de d-na Dăncilă, care, în vreo două mandate de europarlamentar, a tăcut mai ceva decît lebăda blagiană. Nu i s-a auzit vocea. Cea care rostește acum cu emfază regală, la fiecare frază: eu, țara mea, părerea mea, decizia mea șamd, atunci era o mare mută. La distanță de guraliva jurnalistă candidat. 
Nici cu celălalt jurnalist cap de listă nu mi-e rușine. Dl. Rareș Bogdan ne arată și el cu o retorică flamboaiantă că în fiecare român (cu atît mai vîrtos în românul politician) zace un Cațavencu altoit cu un Trahanache. Demagogia lăcrămoasă la adresa „țărișoarei” și ideea că, dacă vin „ai noștri” la putere va curge lapte și miere sînt cam singurele idei care pot fi reținute. În realitate, centrați obsesiv pe tematica internă, pe scandalurile din justiție și toate celelalte avataruri ale demagogiei naționaliste tot mai sfidătoare cu care PSD răpește agenda publică, românii sînt total neinteresați de problematica europeană. Mai mult, una dintre formele campaniei de dominare a partidelor de la guvernămînt este acel tip de discurs găunos care, în numele unei ipotetice „demnități naționale” este, în fond, un discurs anti-european. Vezi citatul de mai sus al doamnei Carmen. În acest sens, cuplarea alegerilor cu referendumul este letală, PSD va face tot ce poate pentru a le sabota, la fel cum a făcut la Referendumul pentru Familie. Știind că, cu cît mai puțină lume la vot, cu atît mai mare va fi procentul său. Calitatea candidaților pentru PE este absolut discutabilă. Foarte puține nume de oameni cu experiență și profesioniști. Pînă și Corina Crețu face o figură aparte față de ceilalți candidați, exasperată de incompetența guvernului căruia UE îi bagă în traistă, dar el găurește traista. Cum ar veni, noi iubim  (partidul), nu gîndim!
Christian CRĂCIUN

Documente şi verdicte distrugătoare care au desfiinţat vieţi omeneşti

După cum se ştie, publicaţia noastră a trecut pragul celor 20 de ani de activitate, bun prilej pentru noi de a căuta şi redescoperi în arhivă foarte multe articole ce au adus în faţa opiniei publice, în cele două decenii, evenimente importante din viaţa comunităţii care au rămas, până acum, uitate în pagini vechi de ziar. Prin recuperarea şi readucerea lor în actualitate, generaţiile mai tinere vor avea ocazia de a arunca o privire în trecutul nu foarte îndepărtat al municipiului Câmpina, atins şi el de abuzurile regimul comunist.

Propaganda comunistă şi duşmanii „dovediţi”

Vasile Pârvulescu, martor al unor vremuri teribile îşi aminteşte. Povestea lui este completată de documente şi de spusele celor de un leat cu el. Reporterul notează cu sentimentul că această recuperare subiectivă a istoriei este de folos. Se adaugă piesele lipsă dintr-un puzzle care alcătuieşte viaţa acestei comunităţi.

Omaşină gri, marca Pobeda, cu numărul de înmatriculare PL 120, trecea în goană pe străzile oraşului. După 1948, câmpinenii învăţaseră cu adevărat să se teamă, iar maşina cu pricina, aparţinând Securităţii, aducea mereu nenorociri. Şoferul era cel care participa cu cel mai mare entuziasm la „săltarea” oamenilor declaraţi „duşmani ai poporului”...
Modesta viaţă politică a oraşului se stingea treptat. O organizaţie înfiinţată în 1946, Apărarea Patriotică, cu sediul în str. Vasile Alecsandri la nr. 13, avea o structură democratică şi era condusă de Gogu Gaboş. Nu a rezistat prea mult, fiind desfiinţată doi ani mai târziu. Aceeaşi soartă a avut-o filiala câmpineană a Uniunii Femeilor Democrate din România, condusă de Elena Pârvulescu. PCR îşi elimina adversarii şi îşi lua în stăpânire teritoriul. 
În Câmpina, activiştii PCR şi-au înfiinţat sediul în mai multe case succesiv. „Onoarea” a revenit unor imobile deosebite, uneori nesupuse naţionalizării, de cele mai multe ori fără acordul proprietarilor (dar aceasta este deja o sintagmă a zilelor noastre, atunci nici nu se punea problema în aceşti termeni). Vasile Alecsandri nr. 22 (acum 22 Decembrie), Griviţei nr. 83, V.I. Lenin (acum Hasdeu) nr. 76, Culturii nr. 39 (acum imobilul adăposteşte Biblioteca Municipală), Mărăşeşti nr. 18 (acum sediul Primăriei), acestea au fost adresele cabinetelor de partid de-a lungul timpului. La rândul său, UTC a avut vreo două sedii: în Casa cu Ceas din centrul oraşului şi în fosta vilă a lui V. Rădulescu de pe strada Griviţei nr. 71.
După stabilirea acestei geografii, nu lipsite de importanţă sunt precizările referitoare la oamenii care, indiferent dacă au crezut sau nu în noua ideologie, i-au urmat indicaţiile. Nicu Popovici a fost primul secretar de celulă PCR în Câmpina. El conducea racolările şi supraveghea propaganda. Nu era lucru uşor, de vreme ce „forţele reacţionare” erau la tot pasul. Proaspăt racolaţii Gogu Gaboş şi dr. Stamatiade s-au convins de asta în timp ce încercau să explice marxism-leninismul la Cocorăşti. Ţăranii de aici, înţelegând că vor pierde pământurile, au tăbărât pe activiştii de partid. Cu greu au scăpat cei doi din mâinile ţăranilor. Cu greu şi cu maşina lor, deloc muncitorească, serios avariată.
Pe de altă parte, Gogu Rădulescu, având, probabil, perspectiva unor interesante beneficii, a folosit prilejul. S-a autointitulat ilegalist şi a pornit pe cont propriu o campanie de racolări prin casele cunoscuţilor. 
În acelaşi timp, rusificarea întregii naţiuni se făcea simţită şi la Câmpina. Numele străzilor, repere ale comunităţii, se schimbau peste noapte. Vasile Alecsandri devenea Maxim Gorki, B-dul Carol se transforma în I.V. Stalin, pe plăcuţele de pe str. Hasdeu scria acum „Str. V.I. Lenin”, iar pe cele de pe str. 1 Mai, „Str. Puşkin”. Şcolile erau invadate şi ele de influenţe ale învăţământului sovietic. A fost introdus sistemul de notare de la 1 la 5, iar cele 12 clase oblgatorii (1950) au fost reduse la 10 (1954).
Mai mult, cenzura începea să-şi arate colţii. Soarta monografiei oraşului Câmpina, scrisă în această perioadă, este revelatoare în acest sens. Ceea ce au pătimit autoarele pentru lucrarea lor este mai mult decât interesant de aflat. 

Începuturile cenzurii

Una dintre monografiile oraşului Câmpina s-a numărat printre primele lucrări care nu au trecut de filtrele ideologiilor vremii. De data aceasta povestirea lui Vasile Pârvulescu este umbrită de amintirile personale care conturează tema propusă. Autoarea monografiei la care ne referim este chiar mama invitatului nostru, Elena Pârvulescu, fostă Măcelaru. 


Ajutată de sora ei, Florica Măcelaru, tânăra câmpineancă a încercat să reconstituie istoria oraşului din momentul în care se oprise ultima lucrare cu această temă, monografia scrisă de prof. Stoica Teodorescu, adică deceniul al patrulea al secolului trecut. Proiectul surorilor Măcelaru, pe atunci învăţătoare la Şcolile nr. 1 şi 2 de Băieţi din Câmpina, acoperea tocmai acea perioadă delicată 1930 – 1950, despre care era periculos să spui adevărul. În 1942, Elena Pârvulescu folosise acest subiect în lucrarea sa de grad, intitulată „Istoricul Câmpinei”. Aproape zece ani mai târziu, în 1950, după ce îşi completase lucrarea, actualizând informaţiile şi conturând tabloul unor vremuri tulburi, ea se prezintă cu lucrarea la editura Cartea Românească. În hotărârea sa de a-şi publica monografia, Elena Pârvulescu a ignorat cu totul noua forţă politică ce se insinua în viaţa oamenilor, PCR şi indicaţiile sale. Deşi era membră de partid, nu considera necesar să consulte organizaţia de partid în privinţa cercetărilor sale. Dar, „PCR era toate cele...” aşa că a aflat şi a reacţionat. Monografia, bineînţeles, nu a văzut lumina tiparului, a fost confiscată, iar autoarea a fost exclusă din organizaţia de bază şi, mai mult, a fost destituită din funcţia de director al Şcolii nr. 2 de Fete. Problemele nu s-au oprit aici, persecuţia a continuat la serviciu.

Primele comitete de partid

După anul 1950 au fost introduse în instituţii comitete de partid (birouri ale organizaţiei de bază) conduse de secretari care urmăreau orice mişcare a salariaţilor. Se copia în felul acesta sistemul sovietic. Mulţi dintre secretarii B.O.B. – spun martorii acelor vremuri – nu aveau decât patru clase primare. Oamenii îşi mai amintesc numele lui Manta şi Boboleană de la Energopetrol. După debarcarea lor de la cadre, a venit aici, în aceeaşi funcţie, Victor Georgescu, un om căruia colegii nu aveau ce să-i reproşeze. La IREP, secretari B.O.B. au fost, la începuturi, Răţulescu şi Şerban Niculae. Acesta din urmă, care terminase liceul, se pare că a făcut notă discordantă, el a ţinut cu adevărat la „oamenii muncii”. Uneori a avut chiar curajul să sugereze celor care avea o probleme ce trebuie să facă Sau să spună în contactul cu Securitatea. Așa l-a ajutat chiar pe Vasile Pârvulescu, interogat cu insistență de securitate timp de doi ani (1962 – 1964) din cauza corespondenței personale întreținută cu o familie din RDG. Întrebarea pusă cu încăpățânare de securiști a fost: „de unde cunoști tu, mă, limba germană?” Era o crimă împotriva regimului să ai legături cu imperialiștii exploatatori. Personajul nostru își amintește numele torționarului său: Şovăială! Timp de doi ani, de două ori pe lună, Vasile Pârvulescu a dat aceeași explicație la Securitate, omul ajunsese să o învețe pe de rost. A fost nevoie de decretul lui Gheorghiu Dej din 1964, care relaxa tensiunile politice, ca să o „înțeleagă” și securiștii. 

Singură împotriva comisiei de naţionalizare

Familia Verbancu a pierdut multe după schimbarea regimului. Majoritatea ar fi zis că această familie a pierdut totul. Hotelul, pământurile, au fost luate fără drept de apel. Mircea Verbancu, zis Zamba, pe atunci tânăr, fusese ridicat într-o dimineață și încarcerat la Jilava sub o acuzație absurdă. Sora lui fusese și ea îndepărtată de casă, fără a fi arestată însă. Doamna Vasilica Verbancu rămăsese singură și a trebuit să își înfrunte destinul. Când Turcu Ionescu, un activist de partid, a intrat în curte să întocmească procesul verbal în urma căruia urma să fie naționalizată casa, femeia a ieșit înaintea lui cu un topor: „Turcule, te ştiu de când te-a făcut mă-ta! Pe Mircea l-aţi luat, pe fi-mea aţi dus-o, prăvălia mi-aţi furat-o! Acum sunt singură şi vii să-mi iei şi casa? Uite toporul ăsta, să nu mai faci un pas!” În faţa unei asemenea hotărâri, activistul a dat înapoi intimidat. De data aceasta, „regimul oamenilor muncii” fusese înfrânt de o femeie singură şi demnă care nu mai avea nimic de pierdut.
Sorina BUMBĂCEA

„Justificările” comuniste

Documente autentice ale naţionalizării

În Câmpina, naţionalizarea s-a făcut sub supravegherea unei comisii compusă din Georgescu Cicerone, Dragu Petre, Slujitoru Gheorghe şi Grubăr Cornel, după cum arată o serie de procese vernale ajunse în posesia noastră. Documentele poartă semnături olografe şi ştampila Sfatului Popular al Organizaţiei Raionale Câmpina şi sunt datate din perioada 26 decembrie 1955 – 20 februarie 1956. În afară de prezentarea imobilelor luate de stat, există în aceste procese verbale şi pretexte de natură ideologică. Vă prezentăm în continuare fragmente.
Ion N. Florescu, domiciliat în Cîmpina, str. Mărăşeşti Nr. 19, în trecut fost şef de atelier la Uzina Cîmpina (A.C.C.) (…). Avînd în vedere că propr. acestui imobil este un mare duşman al clasei uncitoare care în trecut a organizat Sindicatul Galben la Cîmpina, concediind foarte mulţi muncitori din Atelierul Central, azi Uzina Cîmpina, pe motive de vederi politice democrate, pentru care, după 23 August 1944, a fost şi arestat şi condamnat; Comisiunea propune naţionalizarea imobilului”.
Răvoianu Gheorghe, din Cîmpina, în prezent arestat şi condamnat pentru atitudine antidemocratică, în trecut fost învăţător. (...) Avînd în vedere că proprietarul imobilelor le-a construit pentru speculă, fiind în permanenţă închiriate; Avînd în vedere că el este şi duşman al clasei muncitoare, fapt pentru care în prezent este arestat şi condamnat; Comisiunea propune naţionalizarea imobilului”.
Paraschiv Temelie, fost patron croitor, fără profesie, domiciliat în Cîmpina, strada I.V. Stalin 111 (...) Avînd în vedere că proprietarul acestor imobile în trecut a fost mare patron cu atelier de croitorie cu mulţi salariaţi pe care i-a exploatat şi că a avut şi alte imobile azi naţionalizate şi că este duşman al clasei muncitoare; Comisiunea propune naţionalizarea acestor imobile”.
Tilescu Gheorghe, zis Ţipţer, cu domicilul în Bucureşti, Mărăşeşti  Nr. 35, în trecut fost industriaş, azi salariat (...) Avînd în vedere că proprietarul imobilului a fost industriaş, unde a întrebuinţat muncă salariată; Avînd în vedere că în prezent locuieşte în Bucureşti unde mai are alt apartament şi că acest imobil nu a fost ocupat niciodată de el, fiind permanent închiriat; Comisiunea propune naţionalizarea acestor imobile”.
Ella Dumitru Luca, cu domiciul în campina str. Ada Marinescu Nr. 22, în prezent fara oupaţie, în trecut a făcut parte din grupul etnic german pentru care o s-a luat imobilul de către C.A.S.B.I.A. care la desfinţarea prin desfinţarea C.A.S.B.I.A. (sic!) a fost predat statului Roman. Soţul ei este dispecer la intrepri. de electricitate campina, iar ia nu are nicio/ funcţie (sic!). (...) Având în vedere că aceste imobile au fost făcute pentru exploatare comisia propune pentru naţionalizarea imobilelor”.
Popescu Constantin, cu domiciliul în strada Puskin nr. 1 Campina avînd ocupaţia de funcţionar, iar în trecut fost judecător (...) Avand în vedere ca imobilul este proprietatea fostei lui soţi care a fost făcut din exploatarea ce a exercitato (sic!) prin comerţ, tatăl ei find mare comerciant în oraşul campina care ia (sic!) dat de zestre acest imobil. Comisia propune pentru naţionalizarea imobilelor”. 
Vasilica Verbancu, fost comerciantă, în prezent fără ocupaţie, domiciliată în Cîmpina, strada Al. Puschin Nr. 41 (...) Avînd în vedere că proprietarul lor în trecut a fost negustor şi a exploatat muncă salariată şi totodată este şi duşman al regimului nostru, avînd un fiu care a fost condamnat pentru atitudine antidemocratică; Comisiunea propune naţionalizarea imobilelor”.
Spulber Cristian şi Spulber Elena, cu domiciliul în Cîmpina, strada Al. Puschin Nr. 15 (...) Avînd în vedere că acest imobil a fost omis de la naţionalizare dat de către fostul proprietar ca zestre fiicei sale la căsătoria cu Spulber Cristian; Avînd în vedere că actualul proprietar este duşman al clasei muncitoare, fost legionar notoriu şi închis pentru atitudine antidemocratică; Comisiunea propune naţionalizarea imobilului”.
Iliescu Constantin şi Iliescu Maria, cu domiciliul în Bucureşti, adresa necunoscută (...) Având în vedere că proprietarul acestui imobil l-a construit pentru a fi speculat fiind în permanenţă închiriat şi nelocuit de el; avînd în vedere că este şi duşman al clasei muncitoare fiind legionar notoriu, iar fiul său a fost condamnat pentru atitudine antidemocratică; comisiunea propune naţionalizarea imobilului”.
Dima Ion cu domiciliul în Cîmpina str. Plevnei nr. 79, fost patron brutar şi voiajor de mărfuri, în prezent salariat la Uzina Poiana (...) Având în vedere că proprietarul acestor imobile le-a construit pentru a le specula; având în vedere că în trecut acest proprietar a exploatat munca salariată, iar în timpul secetei a speculat populaţia cu pâine, comisiunea propune naţionalizarea imobilelor”.
Petre Şerbănescu – Calmuc din oraşul Cîmpina, Raionul Cîmpina, Reg. Ploieşti, în trecut fost mare comerciant şi proprietar de sonde şi terenuri petrolifere (...) Avînd în vedere că propr. imobilelor de mai sus este un fost exploatator fiind mare comerciant şi mare proprietar de sonde unde a întrebuinţat munca salariată; comisiunea propune naţionalizarea”.


Câmpineni desproprietăriţi în timpul naţionalizării

În documentul intrat în posesia noastră se menţionează, pe lângă numele şi adresa celui vizat, şi „cauza pentru care este nedemn”.

Anca Moisică - Câmpina, str. Republicii 10, fost negustor cârciumar, cap familie
Anca Florea - Câmpina, str. Republicii 10, soție de negustor 
Angelescu Ion - Câmpina, str. Pușkin 18, negustor pielărie, cap familie
Angelesu - Câmpina, str. Pușkin 18, soție negustor
Anghelache Constantin - Câmpina, V.I. Lenin 94, fost negustor cârciumar, cap familie
Anghelache Alexandrina - V.I. Lenin 94, soție negustor
Alexandrescu Dumitru - Pușkin 45, fost negustor cârciumar, cap familie 
Alexandrescu Constantin - Pușkin 45, fiu cârciumar 
Alexandrescu Steliana - Pușkin 45, fiică negustor 
Alexandrescu Ion - Pușkin 45, fiu negustor 
Alexandrescu Vasile - Pușkin 45, fiu negustor
Alexe Gheorghe - Al. Cuza 44, fost negustor câriumar, cap familie
Alexa Elisabeta - Al. Cuza 44, soţie negustor
Bocanu Ilie - Fil. Sarbu 206, fost negustor cârciumar, cap familie
Bocanu Steliana - Fil. Sarbu 206, soţie negustor
Naumescu Maria - Fil. Sarbu 206, fiică negustor
Onişca Elena - Plevnii 48, fiică negustor
Bănulescu Gogu - com. Bucşani, fost negustor măcelărie, cap familie
Brănilă Teodor - str. Morţii 18, cap familie
Brănilă Elena - str. Morţii 18, soţie
Bulgărea Voicu - str. Puşkin 3, comerciant mărunţişuri, cap familie
Bulgărea - str. Puşkin 3, soţie negustor
Barbu Dumitru - str. Republicii 1, fost croitor patron, cap familie
Barbu Elena - str. Republicii 1, soţie croitor patron
Bănulescu Alexandru - Griviței 98, fost negustor măcelar, cap familie 
Bănulescu Lucreția - Griviței 98, soţie negustor
Bănulescu Ştefan – Pict. Grigorescu 18, fost negustor măcelar, cap familie
Bănulescu Rozalia – Pict. Grigorescu 18, soţie negustor
Bălan Iliescu zis Necşulescu – Griviţei 88B, fost negustor rechizite, cap familie
Merope Iliescu – Griviţei 88B, soţie negustor
Bunescu Ion – Puşkin 24, fost croitor patron, cap familie
Bunescu Maria – Puşkin 24, soţie croitor patron
Bunescu I. Ion – Puşkin 24, fiu croitor patron
Bunescu Viorel – Puşkin 24, fiu croitor patron
Bunescu Florea – Griviţei 85, fost negustor depozit vinuri, cap familie
Bunescu Lucia – Griviţei 85, soţie de fost negustor
Cofaru Ion – I.V Stalin 210, fost negustor cârciumar, cap familie
Cofaru Ana – I.V. Stalin 210, soţie fost negustor
Burloiu Ion – Puşkin 36B, fost antreprenor de construcţii, cap familie
Burloiu – Puşkin 36B, soţie de antreprenor
Barboş Maria Ginghină – I.V. Stalin 44, fostă patron de spălătorie chimică, cap familie
Buium Lupu – Republicii 7, fost comerciant de mărunţişuri, cap familie
Buium – Republicii 7, soţie de negustor
Boeru Niculae – com. Breaza, fost exploatator de terenuri petrolifere, cap familie
Ceptureanu Ion – Telega, fost negustor cârciumă, cap familie
Ceptureanu Victoria – Telega, soţie de fost negustor
Ceptureanu Gheorghe – Telega, fiu de fost negustor
Ceptureanu Vasile – Cornu, fost negustor cârciumar, cap familie
Ceptureanu Victoria – Cornu, soţie de fost negustor
Ceptureanu Marilena – Cornu, fiică de fost negustor
Constantinescu C-tin Eigu – str. Gheorghiu 6, fost negustor de sifoane, cap familie
Constantinescu Maria – str. Gheorghiu 6, soţie de fost negustor
Ciupală Ion – str. Unirii 30, fost negustor cârciumar, cap familie
Ciocaru C-tin – Ardealului 5, fost negustor de vin en gross, cap familie
Ciocaru Maria – Ardealului 5, fiică de fost negustor
Ciocaru Olga – Ardealului 5, fiică de fost negustor
Coşereanu Ion – Brebu, fost patron de cofetărie, cap familie
Coşereanu Victoria – Brebu, soţie de fost negustor
Constantinescu Costică – Puşkin 19, fost negustor de manufactură, cap familie
Constantinescu Clementina – Puşkin 19, soţie de fost negustor
Constantinescu Constanţa – Puşkin 19, fiică de fost negustor
Constantinescu Niculae – Puşkin 19, fiu de fost negustor
Constantinescu Mariana – fiică de negustor
Caraboi Ion – Unirii 9, fost membru cârciumar, cap familie
Caraboi Maria – Unirii 9, soţie de fost negustor
Caraboi C-tin – Unirii 9, fiu de fost negustor
Caraboi Valentina – Unirii 17, soţie de fiu de negustor, noră
Cord Niculae – I.V. Stalin 86, patron de geamgii, cap familie
Cord Ostansa – I.V. Stalin 86, soţie de negustor
Corcodel Dumitru – V. Roiată 22, negustor de tapiţerie, cap familie
Corcodel Constanţa – V. Roaită 22, soţie de negustor
Corcodel Corneliu – V. Roaită 22, fiu de negustor
Cazan Oprea – V. Roaită 22, fost patron croitor, cap familie
Constantinescu Nicu – Griviţei 26, fost patron tâmplar, cap familie
Constantinescu Elena – Griviţei 26, soţie de fost patron tâmplar
Costescu Ştefan – M. Gorki 13, fost patron croitor, cap familie
Costescu Elena – M. Gorki 13, soţie de fost patron croitor
(va urma)

Textele publicate sunt conforme cu originalele. Redacţia nu a efectuat corectura gramaticală.
Episodul de faţă a fost publicat în ediţiile tipărite din 5 şi 12 noiembrie 2002.
În episodul următor: „Câmpineni în închisorile comuniste”

Proiect de 6,8 milioane de euro pentru modernizarea Spitalului Municipal Câmpina

Vineri, 29 martie, a avut loc o conferinţă de presă pe tema semnării contractului de finanţare pentru proiectul cu fonduri europene privind creşterea eficienţei energetice a Spitalului Municipal Câmpina. Proiectul al cărui contract de finanţae a fost semnat de administraţia publică locală în data de 19 martie a.c. va fi unul în valoare de aproximativ 6,8 milioane de euro şi va susţine, printre altele, modernizarea lifturilor existente şi amplasarea unui lift exterior, montarea de panouri solare care vor contribui la producerea apei calde menajere şi parţial a energiei necesare pentru iluminat, modernizarea sistemelor de climatizare şi ventilaţie în saloane, cabinete medicale, săli de tratament şi ar putea contribui la reducerea semnificativă a cheltuielilor anuale cu utilităţile, care nu sunt deloc mici la Spitalul Municipal.


Prezenţi la conferinţa de presă organizată în sala de şedinţe a spitalului, managerul instituţiei, Călin Tiu şi primarul Horia Tiseanu s-au arătat încrezători că acest valoros proiect se va derula fără probleme şi va aduce un plus incontenstabil instituţiei spitaliceşti. 
Primarul Tiseanu a declarat că procedurile de achiziţie publică vor începe în luna mai şi că lucrările vor începe efectiv în ianuarie 2020, termenul de finalizare fiind în luna septembrie a anului 2022. 

Primarul Câmpinei și-a retras proiectul de hotărâre care ar fi dus la concedierea a patru lucrători din Piaţa Centrală

Săptămâna trecută, la ultima ședință a consilierilor municipali, edilul-șef inițiase un proiect de hotărâre prin care propunea, ca o soluție a ieșirii din blocajul financiar în care a ajuns Piața Centrală, nici mai mult nici mai puțin decât disponibilizarea a patru angajați ai acestui serviciu. Concret, proiectul de hotărâre inițiat de primarul Horia Tiseanu modifica organigrama Serviciului Public al Pieței Centrale prin desființarea a patru posturi: două posturi de casier-metrologie, unul de îngrijitor și unul de muncitor-întreținere. De asemenea, postul de șef birou venituri urma să fie transformat în consilier venituri.  Aceste patru concedieri reprezentau o premieră pentru o instituție din subordinea administrației publice locale. Dacă ar fi fost vorba despre o firmă privată, mai înțelegeam, dar într-o instituție a municipalității nu a mai fost niciodată o asemenea situație. Nemaivorbind că propunerea celor patru concedieri nu ar fi fost decât un paliativ, o soluție de compromis care ar fi ameliorat doar pentru scurt timp situația financiară a Serviciului Public al Pieței Centrale. 
Despre probemele de funcţionare cu care se confruntă Piaţa Centrală publicația noastră a scris la începutul anului, într-un articol în care atrăgeam atenţia că lipsa unei decizii juste a conducerii Primăriei poate să ducă la blocaje mult mai grave. Din păcate, am avut „gura aurită”, iar la şedinţa Consiliului Local de joi, 28 martie, legislativul local urma să ia în discuţie proiectul de hotărâre inițiat de primarul Horia Tiseanu, prin care patru angajați ai Pieței Centrale ar fi urmat să ajungă șomeri în pragul Sărbătorilor Pascale. Blocajul financiar al SPPC nu este de ieri, el ar fi putut fi evitat, dacă exista voință la nivelul conducerii Primăriei.
În declarațiile sale din  cadrul reportajului realizat de Oglinda în ianuarie 2019, directorul Marian Nistor nu ne-a suflat nicio vorbuliță despre faptul că relația sa cu primarul Horia Tiseanu (cel care, de altfel, l-a pus în fruntea SPPC) nu mai este ce-a fost odată. Se pare că edilul câmpinean se teme de o posibilă candidatură a lui Marian Nistor la viitoarele alegeri locale din vara lui 2020. 


Dar să reamintim pe scurt cum a ajuns SPPC într-o atât de ingrată situație financiară. De aproape doi ani, ca urmare a unui control al Curții de Conturi, în baza unei hotărâri a Consiliului Local din aprilie 2017, Serviciul Public de Administrare și Exploatare a Pieței Centrale Agroalimentare Câmpina a fost obligat să vireze 50% din veniturile sale proprii la bugetul local. Această măsură a dus la un blocaj financiar fără precedent al acestui serviciu, care până atunci funcționa foarte bine. SPAEPCA Câmpina are în administrare și exploatare Piața Agroalimentară (hala acoperită, denumită și Corpul C1), Corpul C2 al Pieței Centrale (clădirea cu etaj din imediata vecinătate, care are spații închiriate numai la parter), platformele comerciale Bazar, I.L. Caragiale și 1 Mai, plus sediul administrativ. Organigrama instituției prevede 25 de posturi, toate fiind ocupate. Serviciul Public al Pieței Centrale, care funcționează din 2005, se organizează în regim de gestiune directă, în subordinea Consiliului Local Campina, fiind finanţat integral din venituri proprii. Vorbim, așadar, despre un serviciu de interes local, având autonomie funcțională, singura instituție din subordinea administrației locale care virează sume importante la bugetul local și căreia nu i se acordă niciun fel de subvenție. Presa electronică locală a scris despre acest subiect, iar postările din mediul virtual au demonstrat că cei care au citit despre toată această tărășenie au empatizat cu cei care ar fi urmat să fie dați afară. Dându-și seama, probabil, că va pierde mult din capitalul de imagine, primarul și-a retras proiectul de hotărâre la începutul ședinței. Mai mult, el a declarat în plenul adunării că a găsit și o soluție prin care să nu mai fie nevoie de disponibilizări de personal la SPPC. Anume, Piața Centrală va primi temporar subvenție de la bugetul local până va fi gata parcarea ce urmează să se realizeze în spatele Pieței, pe locul actualului bazar. Din banii încasați prin administrarea acestei parcări, SPPC își va mări veniturile și își va redresa situația financiară. O singură întrebare ar mai fi de pus: De ce nu s-a procedat așa de la început? Edilii să stea liniștiți, nu avem nicio așteptare la vreun răspuns, e o întrebare retorică.
Adrian BRAD

Elevii Câmpinei, prieteni ai albinelor, au plantat 120 de arbori meliferi

La ultima ediţie a Târgului Mierii, desfăşurat în perioada 22-24 februarie 2019, Asociaţia Apicolă „Valea Prahovei”, principalul organizator al evenimentului şi membru a Federației Asociaţiilor Apicole din România - ROMAPIS, a încheiat un protocol de colaborare cu municipalitatea câmpineană. Cu acest prilej, Câmpina a devenit oraş-prieten al albinelor, o denumire de marketing apicol ce simbolizează faptul că, în viitor, împrejurimile Câmpinei vor fi pline de arbori şi arbuşti meliferi, cu flori bogate în nectar şi polen. „Noţiunea de oraş- prieten al albinelor a fost lansată în Europa ca o necesitate a promovării susţinute a campaniilor împotriva distrugerilor ecologice. AAVP este membră fondatoare a ROMAPIS, la rândul ei membră a unor organizaţii paneuropene care militează nu numai pentru salvarea albinelor, tot mai stresate de poluare şi schimbările climatice, dar şi pentru sănătatea mediului în care trăim. În ciuda faptului că oraşul nostru a fost cândva puternic industrializat, Câmpina are un mediu natural înconjurător puţin poluat, oraşul beneficiind şi de cele aproape 200 de zile de zile senine anual, realităţi care vin în avantajul apiculturii. Albinele, pe lângă produsele stupului, ne dau și o imagine clară a sănătății mediului”, a declarat Liviu Moise, preşedintele AAVP, înainte de semnarea documentelor protocolului. „Semnăm acest protocol prin care vrem să dezvoltăm puțin baza pe care se situează apicultura în municipiul Câmpina. Ne dorim să demonstrăm că suntem un oraș care susține apicultura și că suntem un oraș prieten al albinelor”, a susţinut, la rândul său, primarul Horia Tiseanu.


În acest parteneriat, se pare că edilul-şef a trecut la treabă mult mai repede decât ne-am fi aşteptat. Probabil, primarul câmpinean nu uită că bunicul său a fost un apicultor local important, ceea ce a făcut ca în anii copilăriei sale, şi mai târziu, Horia Tiseanu să se dedulcească adesea la mierea din borcanele bunicului său. O dovadă că primele acţiuni ale municipalităţii în sprijinul albinelor nu s-au lăsat deloc aşteptate o reprezintă faptul că, la câteva zile de la semnarea Protocolului amintit, o echipă de alpinişti utilitari angajaţi de Primărie au tăiat toţi copacii bătrâni de pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, de la intrarea în oraş pe la poarta sudică a Câmpinei. În prealabil, tăierile fuseseră aprobate de reprezentanţi ai Ocolului Silvic. Însă prietenia Câmpinei cu albinele nu s-a terminat la acea acţiune contestată de ecologiştii locali. 


Recent, conducerea executivului municipal a organizat o nouă acţiune în sprijinul albinelor, şi anume plantarea de pomi meliferi în mai multe zone ale oraşului. Aşa s-a ajuns ca, sâmbătă, 30 martie 2019, cu ajutorul elevilor din mai multe şcoli câmpinene (orice s-ar face, copiii rămân cei mai buni prieteni ai naturii, ai vieţuitoarelor Pământului), să se planteze peste 100 de pomi meliferi şi zeci de platani în Parcul Curiacul, pe Calea Dacia, în zona Casei Tineretului şi vizavi, în curtea Complexului Petrol, pe străzile Ion Câmpineanu, Podului, Siretului. Demersul amintit nu a fost susţinut numai de către elevi de la cele cinci licee câmpinene şi de la mai multe şcoli gimnaziale („Centrală”, „Câmpineanu”, „B.P. Hasdeu”şi „Al.I. Cuza”), ci şi de reprezentanți ai administrației locale: primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Adrian Pițigoi, cei doi consilieri ai primarului - Ioana Bumbăcea și Marian Dulă, reprezentanți ai unor direcţii şi servicii din Primărie. În total, au fost plantaţi 120 de arbori ai albinelor din specia Evodia şi 30 de platani. La finalul acțiunii, copiii au primit sucuri, dulciuri și diplome din partea Primăriei Câmpina. Arborele Evodia este originar din Asia. Înfloreşte când alte flori nu mai sunt, în partea a doua a anului, respectiv începând cu sfârşitul lunii iulie. Durata de înflorire este de peste trei săptamâni. Secreţia de nectar depăşeşte orice imaginaţie. Este singurul copac care dă peste 1900 kg nectar pe ha. În caz de secetă, evodia este cercetat de albine. Evodia oferă nectar pe toată perioada zilei, nu există oră din zi în care florile să nu fie cercetate de către albine. De asemenea, copacul este şi o prezenţă agreabilă în gradini şi parcuri, fiind un arbore frumos, cu frunze şi flori ce încântă ochiul. 
Adrian BRAD

Ziua Națională a Greciei sărbătorită la CNNG

Joi, 28 martie, a fost sărbătorită la Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” Ziua Națională a Greciei. La activitatea organizată de Florentina Koutoulias, profesor de limba şi literatură română, desfăşurată în holul de onoare al Colegiului, au fost prezenţi: deputatul Dragoș Zisopol, câmpinean, absolvent al Colegiului ca şef de promoţie în anul 1986 și președinte ale Uniunii Elene din România, inspectorul școlar general prof. Nicolae Angelescu, prof. Cristina Marian-Ionescu, inspector de limba şi literatura română,  cadre didactice ale liceului, elevi şi părinţi. 


Timp de două ore, cei prezenți s-au bucurat de un program variat. Profesorul de istorie Cristian Bunea a făcut o prezentare despre semnificației Zilei Naționale a Greciei, eleva Georgia Goudelos a prezentat un proiect al Uniunii Elene, „Drumul Cantacuzinilor”, elevii clasei a X-a D (coordonator prof. Oana Merca) au dramatizat un fragment din „Oedip rege”, iar prof. Mihaela Popescu a făcut o prezentare a celor 100 de ani de istorie a colegiului. 


Au fost citite, de asemenea,  poeziile  și lucrările de proză premiate la concursul școlar dedicat acestui eveniment, concurs organizat de profesoarele Florentina Koutoulias şi Cristina Ionescu de la Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” şi prof. Maria Dobrescu de la Şcoala Gimnazială din Şotrile, şcoală parteneră în activitate. 


A urmat un program de muzică grecească coordonat de Elisabeta Milea, profesor de religie.  Programul artistic a fost încheiat de Ansamblul Kymata al Uniunii Elena din România, care a oferit asistenţei o suită de dansuri tradiţionale greceşti ce au încântat publicul.
La finalul activităţii, prof. Roxana Stan, directorul Colegiului, a mulţumit celor implicaţi în desfăşurarea evenimentului, precum şi celor prezenţi pentru interesul acordat, după care organizatorii i-au invitat pe toți participanţii la o degustare de prăjituri greceşti.

CÂMPINA CENTENARĂ. Construcții de azi, existente și acum un veac. Ep.12bis: Conacul Știrbey

Săptămâna aceasta evocăm o clădire-simbol a orașului, esențială pentru identitatea sa, care a fost conservată și protejată până azi tocmai pentru locul său aparte în istoria orașului; toate generațiile de până la noi, dar în special ultimele, eliberate de mentalitățile comuniste, informate și educate, au conlucrat la punerea ei în valoare, pentru ca azi să ne bucurăm cu toții de ea.


Este vorba – ați ghicit, poate, unii – despre clădirea conacului familiei princiare Știrbey, aflată în curtea Colegiului Național „Nicolae Grigorescu”. Aceasta a fost construită de către cel din urmă mare boier al Câmpinei, principele Dimitrie Știrbey (1841-1913), mezinul ultimului domnitor al Țării Românești. Tatăl său Barbu Știrbey, locuind la bătrânețe pe riviera franceză, a cumpărat în 1864, prin intermediul altui fiu, jumătate din moșia Câmpina (partea ce fusese a boierilor Câmpineni). Era chiar anul înființării comunei urbane Câmpina.

Principele Dimitrie Știrbey, surprins în două etape ale vieţii:
maturitatea şi bătrâneţea
Contrar a tot ce se știa până acum, conacul ar putea să fi fost construit și în răstimpul 1864-1871. Pe planul din 1860 (publicat de Stoica Teodorescu) vedem o construcție cu alt amplasament și altă formă, însă între hârtiile și schițele topografului familiei Știrbey din perioada menționată [1], apare partea principală a conacului, de dimensiunea și în poziția pe care le știm. Într-un loc proprietarul e trecut Ștefan Burki [2], iar în alte părți apare denumirea „casele Polichron, proprietatea prințului Știrbey”. Rămâne de cercetat pe viitor despre acest nume Polichron, însă e posibil ca acel an „1872” de pe frontonul conacului să fi fost doar anul refacerii sale de către prințul Dimitrie Știrbey. Între timp tatăl său – după care a fost numită strada Știrbey-Vodă, Republicii de azi – murise la Nisa în 1869, nu înainte de a mai cumpăra un sfert din moșia Câmpina (de astă dată împuternicindu-l pe Dimitrie, care probabil se stabilise temporar la Câmpina). La moartea domnitorului, moșia a revenit acestuia, iar doi ani mai târziu Dimitrie a cumpărat și ultimul sfert, de la stat, devenind unic proprietar. Avea pe atunci 30 ani.
Prințul Dimitrie își făcuse studiile în Franța, iar când principatul a adus pe tron un domnitor străin, a intrat în serviciul lui Carol I și al țării, devenind diplomat la Constantinopol și apoi Viena, unde se va căsători în anul 1875 cu Alexandrina Soyka. 

Alexandrina Ştirbey, născută Soyka
În aceeași perioadă a construit în pădurea Voila și cunoscutul castel, probabil împreună cu frații săi, care mai aveau și alte afaceri și moșii în țară. Era epoca în care Câmpina se afirma ca stațiune balneară (se descoperiseră la 1873 apele minerale) și devenea unul dintre locurile preferate de retragere ale artiștilor și aristocrației. Tot la 1873, Dimitrie Știrbey a fost primul care a chemat geologi la Câmpina, pentru prospecțiuni asupra zăcămintelor de petrol. După finalizarea castelului, familia locuia mai mult acolo când venea la Câmpina – permanent s-a stabilit mult mai târziu, pentru că primele două fete (Maria și Martha) s-au născut în Occident. Nu știm încă ce făcea tânăra familie princiară în vremea Războiului de Independență, dar apoi, în 1880, prințul vindea antreprenorului Hernea cele 300ha (platoul sudic al Câmpinei) care ascundeau bogăția ce avea să ducă faima orașului în toată lumea. Probabil a decis să se concentreze pe partea nordică a moșiei, căci au urmat ani în care s-a ocupat de dezvoltarea zonei Șotrile, unde a ridicat biserica (1884) și școala (1891). E perioada în care s-a stabilit probabil definitiv la Câmpina (păstrându-și locuințele din București și Paris), pentru că aici i s-a născut în 1887 a treia fiică, Elisabeta. Cu doi ani înainte familia trecuse printr-o grea încercare, prima fiică murind la vârsta de numai 9 ani. Probabil că mai ales după acest moment Dimitrie Știrbey a devenit un mare filantrop și s-a implicat pozitiv în viața societății locale: avea deja 50 ani când ridica școala pentru sătenii de pe moșia sa, iar în același an avea să fie ales și deputat de Prahova. Începând cu anul 1895 a fost și epitropul Așezămintelor Brâncovenești, înființând un spital-filială și la Câmpina, pe locul actualelor blocuri din parcul Istrati. La 1899 a inițiat deschiderea străzii din fața bisericii Sf.Treime, prin curtea sa, construind apoi cu mari sacrificii și hala pieței (clădire azi dispărută).

Martha de Blome, fiica prințului Știrbey
Între timp conacul din oraș nu se știe bine la ce a servit în ultimul sfert al veacului al XIX-lea; probabil era folosit mai mult ca birou de lucru sau loc pentru diverse întâlniri. După 1900 am găsit dovezi că era închiriat, fiind folosit de Steaua Română ca locuință pentru directori. După moartea prințului în 1913, care a fost mult deplânsă de localnici (există un necrolog mișcător și mărturii ale marilor serbări care se dădeau în fiecare an pentru localnici de ziua sa onomastică), conacul din oraș a rămas fiicei sale Martha (1877-1925). A fost probabil martorul distrugerilor din vremea ocupației germane din 1916-1918, când găzduia cazinoul ofițerilor. Ce a urmat apoi, au mai scris și alții: găzduind din 1919 primul gimnaziu din oraș (întâi cu chirie, apoi oferit prin donație – actul fiind publicat în premieră de dl. Octavian Onea, tot AICI în „Oglinda”), ulterior în clădire a rămas doar internatul liceului.

Clădirea care, iată, are o vechime de peste 150 ani, a ajuns până la noi neatinsă, așa cum merita un simbol al orașului ce amintea de cel mai nobil „părinte” al său. Chiar dacă după cutremurul din 1977 a fost destinat bibliotecii, arhivei și altor folosințe, iar din 1989 aici au funcționat și magazine, vechiul conac boieresc a fost reparat prin 1999, iar apoi s-a construit alături de el și o sală de sport (care se încadrează perfect peisajului, prin liniile sale armonioase, în spiritul celor proiectate în anii interbelici de marele arhitect Toma T. Socolescu). Cu decorații sub cornișă și o intrare de onoare cu marchiză, având aspect de factură neoclasică, conacul rămâne și azi dovada vie că ne cunoaștem și respectăm propria identitate. Ca și clădire în sine nu are prea mare valoare artistică, însă este de neprețuit pentru istoria locală, și fără el nu se poate concepe existența liceului care poartă și azi numele binefăcătorului Câmpinei de altădată. Astfel că, la un secol de la aniversare, liceul și orașul nostru se pot mândri, cum bine remarca un fin observator, cu o bază materială unică, cu clădiri vechi, superb restaurate, ce adună la un loc toate epocile și treptele învățământului local: școală domnească din epoca fanariotă devenită școală primară, conac princiar ajuns gimnaziu și acum expoziție muzeală dedicată familiei Știrbey și istoriei locale, în sfârșit liceu în stil neoromânesc păstrat autentic, fără adăugiri care să-l desfigureze. Și toate acestea datorită conducerii școlii, ministerelor de resort, specialiștilor de patrimoniu și edililor locali din toate epocile, care și-au dat mâna în mod fericit, intuind importanța acestui ansamblu coerent de clădiri pentru orașul nostru.

Așa-i că ne-ar fi plăcut tuturor să nu fi fost trimis la tipar acest articol pe 1 Aprilie ?

Mădălin-Cristian Focșa
Tel. 0722560566
Fotografiile cu prinţul Ştirbey sunt preluate din monumentalul volum al istoricului de artă Oana Marinache, Știrbey – reședințe, moșii, ctitorii, ed. ACS, București 2014

PS: După cum ați dedus, nu evitarea cifrei 13 din superstiție este motivul alegerii numărului 12bis pentru acest episod, ci faptul că am tratat de fapt o clădire care nu mai există... Cât privește gluma de 1 Aprilie, atrag atenția celor ce nu cunosc deloc realitățile că ideile culese cu litere italice/ cursive din primul și ultimul paragraf nu pot fi luate – din păcate – de bune…

Note: 
1 Extrase de subsemnatul din arhive de peste hotare.
2 Cel ce cumpărase de la Câmpineni în 1860 și revânduse după patru ani fostului domnitor.

Episodul 12, despre Casa Ion Socolescu, poate fi citit AICI

Cronica de Artă plastică: INGA EDU – OCTAVIAN ONEA

Martie 2019 ne-a readus arta plastică a României de astăzi, de peste Prut, în  44 de uleiuri semnate de frumoasa artistă plastică din Chișinău, Inga Edu, lucrări expuse inițial (din 12 martie) pe simezele Galeriei ploieștene de Artă, apoi (din 26 martie) pe ale sălii „Constantin Radu” a Casei de Cultură „Geo Bogza” a Câmpinei,  împreună cu seria de 20 de portrete în tuș semnate de istoricul și graficianul Octavian Onea, în expoziția comună vernisată pe 27 martie, în spațiul amintit, de ZIUA BASARABIEI – PĂMÂNT ROMÂNESC, de față cu distinșii artiști – alăturați delegațiilor  din orașele Cahul și Cimișlia –orașe „surori”  cu Câmpina. 


Peisagistă temperamentală, cu o stilistică profund originală prin puterea de sinteză în construcția artistică a colțului de Natură ales, Inga Edu edifică și întreține o prospețime magică în fiecare tablou. Lumina se lasă în voia uneltelor sale, penelul și șpaclul, și alunecă și domină supusă sentimentelor pictoriței, trăirilor sale interioare, emoțiilor ascunse în tușele valsând pe pânză, în mișcări de simfonie ceaikovskiană, revărsându-se apoi în mari pete de galben, de ocru, de roșu și de umbră – accentele brune rezonând cu sunetele cornilor și fagoților –pentru a reda retinelor universul frust al satului vibrând, încă, în ancestral, prin ruralul în simbioză cu urbanul: arbori, garduri, case, ulițe și drumeaguri paradisul în care, aici născuți, legați de vatra cu fântâni și cumpene, sătenii trudesc la câmp, la pădure, la rău, la deal în munte, uimiți de religiozitatea pauzei pentru masa pe ștergar, cu apa în ulcioare, la nămiezi, somnolând în arșiță ori la umbra căruței, de ceva vreme unii vorbind pe mobil și, astfel, auzind că ăstora li se spune „navigatori prin infinit”. Compozițional ingenios și logic construit, distribuit pe suport în ritmuri muzicale, elementarul este fixat nervos, în insule de culoare, cu șpaclul ori cu penelul, dacă nu cu amândouă, succesiv, aidoma unor măsuri din „Poema Română”, modulate în  degradeuri cromatice cu sonorități melancolic-elegiace din cărțile lui Coșbuc și Eminescu.


În contextul perpetuării proiectului de reunire a Basarabiei cu Țara-Mamă, aprig susținut în discursurile prilejuite oficialităților locale și vizitatoare, în unele școli și licee din Câmpina, expoziția Inga Edu – Octavian Onea a pus încă odată în valoare vocația lor artistică și, deopotrivă, irevocabila lor năzuință unionistă. 


Arta plastică, într-un caz – unic – precum acesta, premerge Istoriei noastre mereu incizate de nemernicii politicești impuse cu pușca și tancul! Sublimul basarabesc sfidează  fundalul sumbru al imperialismului roșu, încercând să supraviețuiască odată cu Țara lui de obârșie. Recursul militantismului de neam și credință desăvârșește ardoarea împotriva secolelor  de rapturi, lucrează din nou, cu sfințenie și răbdare, prin  operele acestor doi mari artiști, ramuri ale aceluiași arbore, care înlătură cârtelile tăgăduitoare.


Pictură de șevalet în neodihna lui „altfel, totdeauna altfel, altceva, nemaiîntâlnit”, arta Ingăi Edu cultivă valoarea istorică și fermentul unicității în compania suplului desenator de portrete Octavian Onea, stăpân al graficii de liniatură psihologică. Figurile fixate cu markerul pe suprafețe impozante (aparent incomode la transportat în public) de maestrul Tavi Onea, de regulă pe fonduri albe sau galbene sau gris, sunt cu precădere ale oamenilor de istorie, cultură și de știință, personalități cu nume cunoscute: Mihai Cimpoi, Leo Butnaru, Ion Stratan, Viniciu Moroianu, George Emil Palade,  Vasile Tărâțeanu. Acuratețea e dublată de simplitatea și precizia desenului – precum o sonată de Brahms ori de Enescu. Privirea artistică a domniei sale, îmblânzită de o afinitate expres bonomă, surprinde naturalețea caracterului autentic, a armoniei interioare în opoziție cu superficialul și compromisul de dragul succesului imediat. Ceea ce multora li s-a părut doar un hobby de moment, în existența graficianului Octavian Onea, peste ani acesta – hobbyul – este, de atunci, un modus vivendi estetic, de lungă și radicală durată artistică.
Este, în profunzimea cu viitor valoric și istoric, drumul  întoarcerii Acasă a Basarabiei! Semnatari: Inga Edu și Octavian Onea!
Serghie BUCUR

„BebeFest” 2019, un târg care a fericit mămici, pitici, tătici, bunici…

(P) Sute de viitoare și proaspete mămici au ajuns, în weekendul trecut, la Ploiești Shopping City, la BebeFest, singurul târg prahovean ce le este dedicat în întregime recent născătoarelor de ”pui de oameni” sau celor care se pregătesc să aducă pe lume bebeluși în 2019. Toți nou-născuții veniți pe lume anul trecut sau cei care vor simți în acest an palma medicului obstetrician peste părțile lor cele mai moi, vor avea de înfruntat o mare provocare. Căci peste 20-25 de ani, când se presupune că micuții de azi vor fi persoane active și responsabile, angajați într-o companie sau alta, când vor fi antreprenori sau vor avea joburi în țară sau în străinătate, absolut toți vor avea de făcut față unei mari provocări a viitorului. Nu trebuie să fii mare economist, sociolog sau mai știu eu ce eminent om de știință cu putere de anticipație a timpurilor ce vor să vină, ca să îți dai seama că, în ultima jumătate de veac, omenirea s-a dezvoltat și a evoluat exponențial, într-un ritm extrem de rapid, aproape nebunesc, și că peste două-trei decenii globalizarea, evoluția ”satului mondial”, va face planeta și populația sa de nerecunoscut. 


Înființat anul trecut sub patronajul Centrului Medical SanConfind, târgul BefeFest,  primul târg prahovean dedicat bebelușilor, gravidelor și proaspetelor mame, și-a încheiat, la finele ultimei zile a săptămânii trecute, a doua ediție. Așa cum anticipam, a doua ediție a reprezentat, în același timp, și a doua reușită.  Locul de desfășurare a fost același: Ploiesti Shopping City – în zona scărilor rulante. În august 2018, Centrul Medical SanConfind și Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Prahova (APDT Prahova, www.visitprahova.ro), au organizat pentru prima dată acest eveniment deosebit, o premieră pentru județul nostru. Singurul târg prahovean special conceput pentru viitoare mămici, pentru pitici, tătici și bunici (cum susține și logo-ul evenimentului), s-a bucurat, anul trecut, de o mare audiență în cele trei zile de desfășurare, pe la standurile sale oprindu-se, cu mult interes, mii de vizitatori, dintre care numeroase mămici împreună cu bebelușii lor. Anul acesta, numărul vizitatorilor a fost mai mare decât în ediția precedentă, ceea ce i-a bucurat pe organizatori și i-a făcut să simtă că, pentru BebeFest, viitorul sună bine. Toți cei interesați de acest eveniment (ce a fost, și la această ediție, presărat cu numeroase surprize, seminarii și acțiuni conexe), nu au regretat atunci când au vizitat standul SanConfind, precum și standurilor celorlalte firme participante la târg (producători de articole pentru nou-născuți și sugari). Numărul vizitatorilor a întrecut așteptările organizatorilor. Dacă în prima zi a Târgului, vineri, 29 martie, numărul vizitatorilor a fost mai mult decât mulțumitor, în următoarele zile ale evenimentului (30 și 31 martie 2019), afluența vizitatorilor a fost mai mult decât se așteptau organizatorii. 


Vineri, 29 martie 2019, la ora 11.00, a avut loc deschiderea oficială a evenimentului, la care au participat reprezentanți ai APDT Prahova, ai Universității Petrol-Gaze Ploiești, ai Camerei de Comerț și Industrie Prahova, ai Primariei Poiana-Câmpina, precum și ai altor colaboratori care au contribuit la realizarea și succesul evenimentului. După alocuțiunile de început, au urmat mai multe programe artistice asigurate de trupe de balet și dans modern (copii – de la Clubul Diafan, și studente de la Universitatea Petrol-Gaze Ploiești).


În fiecare zi s-au desfășurat concursuri antrenante pentru copii, în cadrul cărora s-au împărțit premii celor mici. În aceeași zi, la ora 17.00, în cadrul unui eveniment al companiei Medimfarm, principalul sponsor al târgului, a avut loc o prezentare a produselor Sauvinox. Apoi, au urmat acțiuni susținute de medici de la Centrul Medical SanConfind, venite în sprijinul viitoarelor și proaspetelor mămici: ”Particularități ale pielii nou-născutului și sugarului” (a prezentat dr. Răzvan Bucur), ”Vaccinurile - pro și contra” (dr. Monica Brânzea), ”De vorbă cu medicul stomatolog – tehnici pentru un periaj corect”. 


A doua zi a târgului, sâmbătă, 30 martie 2019, a început tot cu concursuri pentru pitici, la care, de asemenea, s-au acordat premii. De la ora 14.00 până la ora 18.00 au fost realizate evaluări kineto, prin cele mai moderne metode, de către kinetoterapeutul Cristina Tăbârcă de la SanConfind. 
Duminică, 31 martie, în ultima zi a Târgului, nu au lipsit concursurile pentru copii (cu premii, desigur). La mijlocul zilei, în intervalul 12.00 – 15.00, s-a desfășurat un curs de puericultură (Școala mamei), realizat cu ajutorul companiei Biogenis. 
Trebuie remarcată, de asemenea, participarea la acest târg a unor companii de renume din domeniul produselor necesare nou-născuților și sugarilor.
www.sanconfind.ro