23 aprilie 2019

Modernizarea parcului de distracții Mițu-Chițu face copiii mai fericiți

În urmă cu doi ani, fostul patron al parcului de distracții Mițu-Chițu, Anca Cord, a vândut afacerea tot unui om de afaceri din cadrul ”eternului feminin” din Câmpina, pe numele ei, Larisa Niță. Anul trecut, parcul s-a înfățișat celor mici cu haine noi. Nu înnoit în totalitate, dar, oricum, într-o măsură considerabilă, covârșitoare chiar, ce poate constitui marca ”Larisa Niță”, o business-woman de succes care iubește copiii aproape ca pe propria sa fiică. Amintindu-și cât de fericită era copila ei în primii ani ai copilăriei, de câte ori o ducea la Mițu-Chițu, Larisa a decis să cumpere firma care administra, în asociere cu municipalitatea, cel mai mare parc de distracții din Câmpina. Iar noua înfățișare a parcului Larisa vrea să o dedice tuturor copiilor care au nevoie de distracții, de jocurile copilăriei, pentru ca fețele lor senine și nevinovate să nu se întunece niciodată. Având experiență în industria de divertisment, domeniu în care a lucrat mulți ani ca manager al unei firme cunoscute din Belgia, Larisa a îmbogățit oferta de distracții de la Mițu-Chițu și cu o importantă componentă educațională. Doamna Larisa ne-a mărturisit că ”noua mea afacere nu este strict o afacere, adică nu în sens clasic, ci mai degrabă un proiect de suflet, fiindcă dacă analizăm strict financiar, pe cele patru sau cinci luni de funcționare, profitul nu este suficient cât să acopere investițiile”.



Noul Mițu-Chițu - un impuls al copilăriei
Larisa Niță, o câmpineancă de 41 de ani cu niște ochi albaștri ca cerul senin, a rezistat mirajului Occidentului și s-a întors pe meleagurile copilăriei ca să arate lumii că și în România se poate clădi o afacere de succes. Până acum, această provocare nu a făcut decât să o motiveze și să o întărească. După ce a terminat Liceul ”Nicolae Grigorescu” la o clasă de limbi străine, Larisa  a predat franceza un an în același liceu, ca suplinitor, iar apoi, după câțiva ani, a absolvit o facultate a Academiei de Științe Economice. O perioadă destul de lungă a lucrat în Belgia, ca manager, în fruntea diviziei europene a unei companii americane care organiza partide de paintball. ”Am o fetiță de 14 ani și jumătate, care învață la Școala Gimnazială B. P. Hasdeu. De ce Mițu-Chițu?, mă puteți întreba. Pentru că în acest parc de distracții mi-am petrecut multă vreme, ducând-o acolo pe fetița mea atunci când era mică. Împreună mergeam aproape în fiecare zi la Mițu-Chițu, exceptând, desigur, anotimpurile reci, atunci când părculețul era închis. Era un loc în care orice copil putea să se joace cât voia, sub supravegherea atentă a părintelui său. Deoarece doamna Anca, fostul proprietar, m-a întrebat dacă vreau să cumpăr Mițu-Chițu, pentru că ea nu mai avea timp să se ocupe de parc, m-am decis să-l preiau eu. Simțeam că aș fi fost tare tristă dacă Mițu-Chițu nu s-ar mai întâmpla, dacă parcul ar dispărea pentru totdeauna, iar odată cu el, și o alternativă de viață sănătoasă pentru copiii care își petrec toată ziua în fața calculatoarelor, a tabletelor, a laptopurilor, a telefoanelor inteligente. Mi se părea aproape o impietate să îi lipsim pe copii de acest parc deosebit, care, pentru mulți dintre ei, reprezintă nu doar un loc de joacă, ci chiar un loc magic. Copilăria este o perioadă magică în viața oricărui om, iar cel mai îndrăgit loc din copilăria fetiței mele era Parcul Mițu-Chițu. Preluarea parcului a fost, dacă vreți, un impuls al copilăriei mele pe care am retrăit-o alături de fetița mea, mai exact, prin copilăria micuței mele, copilărie asupra căreia am vegheat cu multă atenție și cu multă grijă pentru a nu o deforma, precum se deformează oamenii care se privesc în oglinzile speciale ce măresc sau micșorează dimensiunile obiectelor”, ne-a declarat Larisa Niță 



Mițu-Chițu reloaded 
Rata natalității în România a scăzut la cote alarmante și continuă să scadă. Judecând după acest tragic ritm de scădere a populației, un proiect destinat copiilor de toate vârstele poate părea o întreprindere de prisos, ba chiar compromițătoare, un proiect sortit eșecului într-un viitor nu prea îndepărtat. Am întrebat-o pe doamna Larisa ce părere are despre acest scenariu aproape science-fiction, și iată ce răspuns am primit: ”Așa cum v-am spus mai devreme, am intrat în acest business fără a avea o idee clară despre ce va însemna, ca să zic așa, returnarea investiției, fără un studiu de marketing prea elaborat. Nu am făcut calcule financiare foarte exacte, am intrat în afacere purtată mai mult de ce am simțit eu la un moment dat, de feeling, cum se zice. Din analiza activității ultimilor ani, ne-am dat seama că numărul clienților scăzuse, dar nu din cauza scăderii natalității, ci mai mult din cauza plafonării parcului. Existau destule activități, dar și multă rutină. Iar copiii se plictisesc, la un moment dat, dacă nu vii cu ceva nou. Noi nu am făcut decât să reîncărcăm parcul și să îi dăm o nouă înfățișare.” 




O mulțime de achiziții atractive
La sfârșitul anului 2017, imediat după preluarea afacerii, doamna Larisa a achiziționat conul de cățărare, întrucât a considerat că era nevoie de mai multă activitate fizică, în special pentru copiii cu vârste mai mari. ”Pentru segmentul de vârstă 2-5 ani poate că sunt foarte bune și suficiente toboganele, dar trebuia să facem ceva și pentru copiii cu vârste ceva mai mari. Bineînțeles că supravegherea copiiilor care se cațără (și nu numai) este foarte importantă pentru noi, iar aici ne ajută uneori și însoțitorii copiilor. Avem mai mulți supraveghetori. Din opt angajați, șase supraveghează toate activitățile din parc. Înainte erau doar patru angajați. Avem la intrare și la terasă câte o persoană, iar celelalte șase sunt supraveghetori. La conul de cățărare este nevoie să fie cineva care să supravegheze permanent, la piscina cu bile e nevoie să fie cineva tot timpul, iar de mașinuțe și de tiroliană se ocupă celelalte persoane. Anul trecut am schimbat toate jucăriile gonflabile pentru că erau obosite, deteriorate și nu mai reprezentau o mare atractivitate pentru copii. Astfel, am adus două tobogane gonflabile noi, am amenajat un nou centru de activități, precum și o piscină cu bile. Piscina are apă, dar nu adâncă, iar după ce copiii intră în aceste bile de mari dimensiuni, ele se închid etanș și se umflă cu aer, iar copiii sunt foarte bucuroși, fiindcă, în același timp, se pot mișca în aceste sfere din plastic, dar pot pluti și pe apă. Foarte multă atenție acordăm tirolianei, care este deosebit de solicitată. Aceste achiziții ne-au costat sume importante. Pentru că am vrut să avem calitate și siguranță, nu ne-am uitat la bani. Un tobogan gonflabil poate ajunge la 10.000 de euro. O piscină cu bile ajunge la aproximativ opt mii de euro. Toate dotările noastre sunt de uz profesional și asigură o bună siguranță. De asemenea, exista o instalație de tiroliană, dar a trebuit să o înlocuim complet, cu costuri mari, deoarece nu ne putem juca nicio clipă cu siguranța copiilor care folosesc aceste instalații și echipamente pentru distracții. Pe lângă toate cele amintite mai devreme, anul trecut, în toată perioada în care parcul a funcționat, am organizat în weekenduri acțiuni culturale. În fiecare weekend am avut astfel de activități. Am adus teatre de păpuși, am adus spectacole cu personaje din desene animate, cursuri de dans, am organizat cursuri de pictură, toate în mod gratuit. Copilul, după ce plătea taxa de intrare, putea să stea în parc toată ziua, ca și înainte, numai că o oră din timpul de joacă îl putea aloca spectacolului respectiv. Spectacolele sunt anunțate pe pagina noastră de Facebook sau prin diferite afișe. Blocam pista de mașinuțe și acolo se desfășurau, în general, spectacolele cultural-educative. Clara Leica ne-a ajutat, punând în scenă Povestea Ceaunului, cu niște decoruri deosebite. Anul trecut, am avut și spectacole în cadrul unui așa-zis laborator de chimie, unde se făceau ore de chimie distractivă, la care participanții aflau multe lucruri interesante. Am avut destui participanți, dar uneori ne-am fi dorit mai mulți, mai ales la Clubul de lectură sau la Clubul de pictură. Însă adesea părinții își aduceau copiii numai la joacă. Să sperăm că vor exista în viitor progrese, din acest punct de vedere. Pentru că noi urmărim, prin activitățile noastre culturale, să le oferim copiilor și bucuria jocurilor copilăriei, dar și un plus de educație, în afară de cea primită la școală sau în familiile proprii, educație care îi va forma un pic mai bine și mai repede ca cetățeni onorabili și responsabili, în stare să clădească un viitor durabil României. Vom deschide Parcul Mițu-Chițu imediat ce vremea o va permite, sperăm în jur de 1-10 mai”, ne asigură Larisa Niță. 

Tariful de intrare în Parcul Mițu-Chițu:
- de luni până vineri: 5 lei - plătesc doar copiii mai mari de doi ani și este valabil întreaga zi;
- în weekend și în sărbători legale: 10 lei - plătesc doar copiii mai mari de 2 ani și este valabil întreaga zi.
Parcul va fi deschis în intervalul 10.00 - 19.00. 
Grupurile de elevi beneficiază de reducere de 20%.
Copiii cu afecțiuni sau dizabilități au acces gratuit.
Adrian BRAD

Editorial. UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ!

Tot acest haloimăs cu înlăturarea lui Lazăr are și alte urmări decît cele strict legate de luptele politice. După principiul strămoșesc unde dai și unde crapă.  Adică, s-a încercat oprirea bandei Dragnea de a ocupa complet țara, salvarea a ceea ce se mai poate salva din ideea de justiție, după ce alde Toader au terfelit-o prin toate noroaiele prostituției politice. Și Lazăr era unul dintre ultimele puncte de sprijin. Ca atare, după un principiu strategic bine cunoscut, toate tunurile, mediatice în primul rînd, au fost puse pe el. În sfîrșit, turnul a căzut. Ca bonus (nu se așteptau deloc), victimă colaterală, a căzut și Grupul de Dialog Social. Această structură intelectuală care a stat încă din 1990 ca un ghimpe în coasta restaurației neo-comuniste (indiferent de numele  ei), care nu a putut fi desființată nici de mineri, nici de Năstase, nici de Iliescu sau Ponta, iat-o destructurată de perfidia unei puteri brutale în directețea de a-și asuma minciuna pe față, cinismul de a spune că albul e negru și negrul alb, orientarea anti-europeană, caracterul discreționar. Cu siguranță, hienele nu scontau că, pe lîngă Lazăr, le va pica și o asemenea pleașcă. Demisii din GDS, retragerea din spațiul public a lui Pleșu. Dar nici asta nu este partea cea mai neagră a întîmplării. Ci reacțiile intelectualității. O bucurie abia ascunsă a țîșnit pe bloguri, o „odisee a ranchiunei”. „Bine că am scăpat și de ăsta” se aude din toți rărunchii stîngii afiliate lui Ernu sau Karnouth. 


Deci nu ne revoltă că un procuror comunist, Norica Nicolai, ne reprezintă în Parlamentul European, dar facem mare scandal că un alt procuror este cel care a dat drumul, în sfîrșit, dosarului Revoluției. Iar informatorul Coroiu este formator de opinie și „maestru” al presei române tot de 30 de ani. În această lume pe dos, unii au puterea să se bucure că se retrage Pleșu. Ca și cum ar rămîne astfel mai mult loc sub soare, mai mult aer și mai multă apă pentru ei. Știți ce se întîmplă? Dispare Pleșu ca persoană publică, credeți că vine cineva în locul lui? Ar fi bine, dar nu, locul rămîne gol. De aceea simțim un pustiu tot mai mare în juru-ne. Și apar tot felul de ignari care umplu ecranele. Și apoi tot noi ne mirăm, ipocriți, că lumea e spălată pe creier de Antene. Păi dacă intelectualii fini aplaudă la dispariția unui reper (așa s-a întîmplat și cu Patapievici), obsedați de succesul incontestabil al lui Pleșu! Sigur, Pleșu este dintre „expirați”, nu crede în stîngisme, în feminisme, în corectitudinea politică, veganisme, sex fluid și alte tîmpenii ale lumii de azi. Și a spus-o cu voce tare. A gîndi cu voce tare este însă, astăzi, periculos în România. Vezi cazul Șercan. Pleacă Pleșu, vine Nicolicea! Om cu facultatea făcută la 50 și ceva de ani, la FF. Va conduce justiția din România, țară care a avut destui juriști remarcabili, pe vremea cînd își merita numele. Se mai vorbește despre numirea lui Tudorel Toader ca Avocat al poporului. Sau despre faptul că începe „ievaluarea” funcționarilor superiori din  ministere, nu rămîn decît cei care au recomandare din partea unei organizații PSD. 
Aș fi vrut, mărturisesc, să scriu astăzi ceva pascal, împăcat, luminos. Un fel de rugăciune pentru această pagină de istorie a noastră, pătată de muște. Din păcate, iată că mizeria cotidiană nu ne dă răgaz. Pierdem în fiecare zi cîte ceva. Dl. Vosganian s-a plictisit la o întrunire a PSD și a plecat. Dar nu spune nimic despre cum poate un intelectual rafinat ca domnia sa să gireze această guvernare de analfabeți. Este un mister. Sau nu este... Fără astfel de complicități, un regim cum este cel actual nu ar avea șanse de reușită. Nu mă încîntă că Dragnea a fost huiduit la Iași. Nu vă lăsați înșelați nici de tipii patibulari și în vădită stare de ebrietate purtători de pancarte cu sloganuri PSD. Oricum ar fi, oricum ar arăta ei au drept de vot. Dacă nu acceptăm asta și ne mulțumim să-i batjocorim pe amărîții ăștia, fără să pornim un program pe 100 de ani de educație în profunzime a societății, atunci și la sfîrșitul acestui interval tot despre un Dragnea al acelei vremi vom vorbi. Or, educația nu se poate face cu programele incoerente și abracadabrante ale doamnei Andronescu, cu profesorii care își condamnă colega înjunghiată de un derbedeu pentru că nu a stat în ghereta portarului, cu școli unde mor copiii căzuți în budă. Educația ar trebui să fie adevăratul program de țară. Deocamdată, noi ucidem, fie și în efigie, educatorii. Orice model, orice educator care ne dispare înseamnă o serioasă porție de viitor de care suntem privați. Eu unul privesc halucinant cum orizontul ni se îngustează cotidian prin dispariția Farurilor (vorba lui Baudelaire). Intelectuali români jubilează că nu mai scrie Pleșu. Dumnezeul în care ei nu cred să ne ierte!
Christian CRĂCIUN

Acţiune civică de ecologizare a Parcului Istrati

Luni, 22 aprilie, cu ocazia Zilei Pământului - ziua în care s-a născut mişcarea pentru protejarea mediului înconjurător, a avut loc o amplă acţiune de ecologizare a Parcului Istrati, zonă verde a Câmpinei situată în imediata vecinătate a lacului Curiacul, lăsată de mulţi ani în paragină de către autorităţi. 


Iniţiativa a aparţinut mai multor ONG-uri locale (Clubul Sportiv OK Silva Câmpina, Clubul de Turism Silva Câmpina, ACSET Câmpina, Maty TRR Trans, Asociaţia Apicolă Valea Prahovei), cărora şi s-au alăturat elevi şi profesori ai Colegiului Tehnic Forestier şi ai Liceului Tehnologic Mecanic. 


Acţiunea a avut loc cu sprijinul sponsorului princpal - SEVA, al operatorului local de salubritate - Floricon Salub, al Poliţiei Locale Câmpina şi nu în ultimul rând al Prmăriei şi Consiliului Local Câmpina. 
Ecologizarea Parcului Istrati de Ziua Pământului face parte dintr-un proiect mai amplu al ONG-urilor enumerate anterior, care îşi doresc, cu ajutorul autorităţilor locale, să readucă cât mai grabnic această zonă verde în circuitul turistic şi de agrement al Câmpinei. 

CALEA ÎNFRUNTĂRII

După cum se ştie, publicaţia noastră a trecut pragul celor 20 de ani de activitate, bun prilej pentru noi de a căuta şi redescoperi în arhivă foarte multe articole ce au adus în faţa opiniei publice, în cele două decenii, evenimente importante din viaţa comunităţii care au rămas, până acum, uitate în pagini vechi de ziar. Prin recuperarea şi readucerea lor în actualitate, generaţiile mai tinere vor avea ocazia de a arunca o privire în trecutul nu foarte îndepărtat al municipiului Câmpina, atins şi el de abuzurile regimul comunist.

Dezrădăcinații
Viscolul Bărăganului bântuia în acea dimineață întunecată întinderea aproape pustie a câmpului și se strecura insidios în sufletele oamenilor. Un grup stingher, femei și bărbați de toate vârstele, copii subțirel îmbrăcați, stau înghesuiți unii în alții să-și țină de cald. Câțiva mai sperau, poate, că se vor întoarce acasă, în satele lor din marginea Buzăului, de unde fuseseră ridicați de oamenii aceia străini. Cu câteva ore în urmă, când abia terminaseră treburile prin gospodării, căzuseră ca un blestem pe capul lor „tovarășii de la partid”. Le spuseseră: „într-un sfert de oră strângeți într-o plasă ce aveți mai de preț și veniți cu noi”. Regula îi privea pe toți: pe copiii care nu înțelegeau ce se întâmplă, pe bătrânele văduve care își pierduseră în războiul ce tocmai se încheiase soții și fiii, pe femeile și bărbații care munceau în gospodăriile lor să se apere cum pot mai bine de sărăcie. Nimeni nu fusese lăsat în urmă, toți fuseseră obligați să își abandoneze casele și, vârâți în vagoane, fuseseră aduși aici, în Bărăganul pustiu. Nimic nu prinsese rădăcini aici. Pe toată întinderea acoperită de brumă a câmpului se distingea din când în când rostogolirea sinistră a bulgărilor de ciulini.

Sursa foto: www.iiccr.ro
„De-acum aici veți sta!” - se auzi o voce importantă. Asta nu voiau oamenii să audă. Asta sperau că nu se va întâmpla. Asta era spaimă comună nemărturisită. Persoana importantă, însă, cu îmbrăcămintea lui groasă, cu căciula lui rusească trasă bine pe urechi, vorbea serios. Ca să le arate asta, rezolvase și problemele de ordin tehnic: făcuse rost, de undeva din vecinătate, de un hârleț și le spusese să-și sape bordeie. Ce nu știau ei atunci și nu aveau să afle niciodată, poate, este că omul care le distrusese în felul acesta destinele avea să povestească, 20 de ani mai târziu.
Douăzeci de ani mai târziu, asesorul popular de atunci devenise director la IGO în Câmpina. Îl chema Constantin Şovăială, avea acum, în 1986, în jur de 60 de ani și doi băieți mari; avea și nepoței. Perspectiva lui asupra vieții se mai schimbase, poate. Sau curiozitatea nu-i dădea pace. Cert este că la începutul lui noiembrie, omul, în general sobru, îi cer unei angajate să facă o pauză. Evenimentul, fără precedent, anunța discuții importante. Directorul a povestit atunci îngândurat ce făcuse.
- ... Aveau și copii cu ei. Nu aveau ce să mănânce. S-or fi hrănit cu frunze, cu scoarță de copac până la primăvară, când și-au înjghebat căsuțe din chirpici și grădini...
Femeia nu mai rezistă. Revolta, dezgustul răbufnesc:
- Cum ați putut, domnule Şovăială? Nu v-a fost milă de copilașii aceia?
- Nu am avut de ales...
Mulți aleseseră, însă, calea mai grea: înfruntarea...

Scrisoare către Ceaușescu
Vă povesteam cu altă ocazie că, în timpul vizitelor lui Ceaușescu, se mai întâmpla să mai scape câte cineva de vigilența ochilor albaștri ai securiștilor. Vă spuneam atunci că „Tovarășul” primea pe neașteptate scrisori. Una dintre acestea a fost înmânată la Uzina Mecanică, în 1972. Autorul a fost atunci inginerul Aurel Chira.
După ce fusese a acuzat că a făcut parte din grupări legionare și făcuse din cauza aceasta 20 de ani de închisoare, omul se trezise iremediabil marginalizat. Multe cereri de reabilitare erau respinse în acea perioadă. Mircea Verbancu își amintește că președintele de atunci al Tribunalului Câmpina, Copaciu, hotărâse că în privința sa „cererea de reabilitare este inoportună”. Chiar dacă ar fi fost acceptată, asta nu însemna nici restituirea drepturilor civile, nici plata vreunei despăgubiri, nici măcar încetarea urmăririi. Era doar o formalitate care abia asigura o străvezie pavăză celor etichetați pe viață drept „dușmani ai Poporului”. Inginerul Chira nu reușise însă să primească nici această acceptare formală. Își înjghebase o familie, avea doi băieți și o fată, dar nu era primit nicăieri să muncească. În mod cu totul surprinzător, îndrăzneala lui a avut efectul scontat: la puțină vreme după ce a înmânat scrisoarea, o directivă venită de la Cabinetul 1 ordona angajarea de urgență a omului.

Urmările coincidențelor de nume
Este mai greu pentru noi acum să ne imaginăm că o literă a numelui sau o anumită sonoritate pot schimba destine.
Elena Verbancu, pe vremea când era tânără și își propusese să devină medic, s-a înscris la Facultatea din Cluj. Numele său dinaintea casatoriei, Elena Marin, a fost dactilografiat însă greșit „Elena Maniu”. Pentru că acest nume avea rezonanțe istorice și s-a considerat că este ruda marelui om de stat Iuliu Maniu, a fost trecută pe lista persoanelor indezirabile. Bineînțeles, deși obținuse media 9,24 la admitere, a fost declarată respinsă din această cauză. Chiar dacă mai târziu s-a lămurit neînțelegerea, dosarul pătat al Elenei Verbancu nu i-a permis să-și urmeze cariera aleasă. În timpul unui examen din anul IV, un activist de partid a intrat brutal în amfiteatru și i-a comunicat tinerei: „gata cu facultatea!”. 
La Câmpina, o altă coincidență de nume a schimbat alt destin. Dumitru Gheorghiu a fost un nume respectat și impunător în Câmpina interbelică. El avusese importante proprietăți în oraș și în împrejurimi. Ion Gheorghiu era însă și numele unui secretar de la Direcția Tehnică Steaua Română și director la ARPA. După 1948, fiind considerat exploatator din cauza acestei coincidențe nefericite pentru el, a fost „epurat”. Dat afară de la Steaua Română, omul a avut de îndurat tot felul de nenorociri. Peste mulți ani abia și-a găsit un serviciu în Ploiești. 

1948 - constituirea primei celule de partid în Câmpina
Istoria oficială a vorbit decenii la rând despre activitățile comuniștilor aflați în ilegalitate, despre grevele și revendicările lor, despre persecuțiile la care au fost supuși, despre, culmea ironiei, disidența și închiderea lor în pușcărie. Realitatea a fost, bineînțeles, alta. Câmpina fusese în perioada interbelică un oraș prosper, puternic industrializat, cu o populație înstărită. Partidul comunist nu acționase aici în ilegalitate.
După 1948 însă, conjunctura „impunea” formarea și la Câmpina a unei celule de partid formată din bravi ilegaliști. Sau, poarta era deschisă pentru oportuniști. Din cîte își amintesc cei care l-au cunoscut bine, un asemenea personaj era Gogu Rădulescu. El s-a autointitulat „luptător comunist în ilegalitate” și s-a apucat, după cum ne-a povestit Vasile Pârvulescu, să colinde casele prietenilor în căutare de membri pentru noul partid. Dacă întâmpina rezistență, nu ezita să apeleze la șantaj. Așa a procedat în cazul lui Nicolae Aldea Morăruș, fostul proprietar al unui atelier de tâmplărie și mobilă. „Dacă nu te faci ilegalist, apari pe lista exploatatorilor!” -  a spus Gogu Rădulescu, explicând apoi care sunt avantajele și dezavantajele deciziei. 

Nicolae Aldea Morăruş împreună cu familia
Primul secretar de celulă de partid din Câmpina, Nicu Popovici, apela și el la prieteniile de familie pentru racolarea de membri de partid. El spunea cui era dispus să asculte că este vorba despre o formațiune liniștită care nu face cu adevărat politică. Așa i-a convins pe dr. Stamatiade, familia Gaboş, familia Pârvulescu - oameni care nu se ocupaseră niciodată de politică. Nici nu îi interesase, nici nu aveau asemenea ambiții. În 1951, Gh. Pârvulescu a fost trimis la școala de propagandiști „Ștefan Gheorghiu” la Ploiești. Aici, omul se lămurește cum stă treaba și, la absolvire, când i se propune să devină activist de partid și să renunțe la serviciu, refuză categoric. De aici au început necazurile. A fost exclus din partid, pus în discuția tovarășilor, hărțuit de Securitate. Dar își alesese singur calea!
Sorina BUMBĂCEA


Câmpineni desproprietăriţi în timpul naţionalizării
(continuare din episodul anterior, ultima parte)

În documentul intrat în posesia noastră se menţionează, pe lângă numele şi adresa celui vizat, şi „cauza pentru care este nedemn”.

Vrăbiescu Maria, str. I.V. Stalin 46 – soacră
Turlea Ion, Republicii 16 – fost negustor cârciumar, cap familie
Turlea Roza, Republicii 16 – soţie de fost negustor
Tabacu Vasile, Bobolia – fost proprietar moară, cap familie
Tabacu Maria, Bobolia – soţie de fost proprietar moară
Teodorescu Mitică, I.V. Stalin 67 – cismar, fost negustor încălţăminte, cap familie
Teodorescu Elena, I.V. Stalin 67 – soţie de fost negustor
Temelie Paraschiv, I.V. Stalin 111 – fost patron croitor, mare proprietar, cap familie
Temelie Virginia, I.V. Stalin 111 – soţie de fost patron
Temelie Constanţa, I.V. Stalin 111 – fică de fost patron
Temelie Emilian, I.V. Stalin 111 – fiu de fost patron
Tiţei Petre, Plevnii – fost patron croitor, cap familie
Tiţei Ion, Sf. Gheorghe 26 – fost patron croitor, cap familie
Tiţei Alexandrina, Sf. Gheorghe 26 – soţie de fost patron
Tiţei Stelian, Sf. Gheorghe 26 – fiu de fost patron
Tomoşoiu Gheorghe, Puşkin 39 – fost negustor coloniale, cap familie
Tomoşoiu Alexandrina, 39 – soţie de fost negustor
Teodorescu Ion, str. K. Marx 2 – fost negustor cafenea
Teodorescu Ana, str. K. Marx 2 – soţie de fost negustor cafenea
Vasilescu Gheorghe, I.V. Stalin 80 – fost negustor cârciumar
Verbancu Matei, Republicii 42 – fost comerciant cârciumă
Verbancu Ana, Republicii 42 – soţie de fost negustor
Vlădescu Lazăr, I.V. Stalin 27 – fost mare comerciant
Vlădescu Claudia, I.V. Stalin 27 – soţie de fost negustor
Văsi N. Niculae, E. Rădulescu 7 – fost negustor cârciumă
Văsi Maria, E. Rădulescu 7 – soţie de fost negustor
Văsi Maria, E. Rădulescu 7 – fică de fost negustor
Voiculescu Ion, I.V. Stalin 91 – fost proprietar farmacie
Voiculescu Domnica, I.V. Stalin 91 – soţie de fost proprietar
Voiculescu Crisanta, I.V. Stalin 91 – fică de fost proprietar
Verbancu Niculae, Poenaru 1 – fost proprietar moară
Verbancu Ana, Poenaru 1 – soţie de fost proprietar
Vinţescu Ilie, I.V. Stalin 76 – comerciant parfumerie
Vinţescu Maria, I.V. Stalin 76 – soţie de comerciant
Vinţescu I. Ilie, I.V. Stalin 76 – fiu de comerciant
Văsioiu Alexandru, Unirii 8 – fost proprietar depozit benzină
Văsioiu Maria, Unirii 8 – soţie de fost negustor
Vasilescu T. Gheorghe, I.V. Stalin 158 – fost negustor coloniale
Vasilescu Elisabeta, I.V. Stalin 158 – soţie de fost negustor
Vasilescu Toma, I.V. Stalin 158 – fiu de fost negustor
Vasilescu Traian, I.V. Stalin 158 – fiu de fost negustor
Zipser David, I.V. Stalin 119 – fost mare proprietar de fabrică metalurgie
Zipser Sidonia, I.V. Stalin 119 – soţie de fost fabricant
Zipser Adolf, I.V. Stalin 119 – fiu de fost fabricant
Zipser Hermand, I.V. Stalin 119 – fost patron atelier turnătorie
Zipser Xenia, I.V. Stalin 119 – soţie de fost patron
Zamfirescu Gheorghe, I.V. Stalin 13 – fost negustor coloniale
Zamfirescu Elena, I.V. Stalin 13 – soţie de fost negustor
Zamfirescu Aurelia, I.V. Stalin 13 – fică de fost negustor
Udrea Mihail, Filimon Sârbu 100 – fost negustor cârciumar
Râşnoveanu Gheorghe, Kirov 8 – fost patron atelier reparaţiuni maşini
Râşnoveanu Steliana, Kirov 8 – soţie de fost patron
Slavu Niculae, M. Gorki 14 – fost patron frizer
Slavu Elena, M. Gorki 14 – soţie de fost patron
Verbancu Vasilica, Al. Puşkin 41 – fost negustor rogojini şi mături
Vanghele Maria, căsătorită Cornea, I.V. Stalin 41 – fost negustor fructe
Cornea Zamfir, I.V. Stalin 41 – soţ de fost negustor
Velicu Gheorghe, Griviţei 58 – fost negustor manufactură
Velicu Florica, Griviţei 58 – soţie de fost negustor
Velicu Alexandrina, Griviţei 58 – fică de fost negustor
Dumitrescu Ion, Griviţei 68 – fost avocat, mare proprietar, fost primar
Dumitrescu Elena, Griviţei 68 – soţie de fost primar
Damaschinescu Mihail, Şt. Gheorghiu – fost antreprenor lucrări
Damaschinescu Ana, Şt. Gheorghiu – soţie de fost antreprenor
Olaru Gheorghe, Avram Iancu 5 – fost negustor coloniale
Olaru Elena, Avram Iancu 5 – soţie de fost negustor
Olaru Ion, Avram Iancu 5 – fiu de fost negustor
Jacomin Iosif, M. Aricescu 8 – fost exploatator terenuri petrolifere
Jacomin Marta, M. Aricescu 8 – soţie de fost exploatator
Dobrescu Ion, I.V. Stalin 26 – fost negustor cereale şi coloniale
Dobrescu Ana, I.V. Stalin 26 – soţie de fost negustor
Georgescu Mitică, Badea Cârţan 6 – fost restaurator
Georgescu Elena, Badea Cârţan 6 – soţie de fost restaurator
Georgescu Bogdan, Badea Cârţan 6 – fiu de fost restaurator
Georgescu Vasile, Badea Cârţan 6 – fiu de fost restaurator
Căproiu Alexandru, Goleşti 14 – fost negustor accesorii auto

Textele publicate sunt conforme cu originalele. Redacţia nu a efectuat corectura gramaticală. Aceste liste prezentate în serial conţin numele persoanelor propuse de comisia de expropriere în 1955-1956. Nu toate proprietăţile au fost preluate de stat, în cazuri excepţionale comisia a renunţat la demersul pentru care a fost constituită.
Episodul anterior: „Sovromuri prahovene" poate fi citit AICI
În episodul următor: „Preferinţe au doar oamenii liberi, dar noi eram sub ocupaţie sovietică”

Ziua Mondială a Libertăţii Presei va fi marcată pe 3 mai şi la Câmpina

În fiecare an, în data de 3 mai, jurnaliştii din întreaga lume sărbătoresc Ziua Mondială a Libertăţii Presei.
Anul acesta, Filiala Prahova a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, în colaborare cu Societatea Scriitorilor Prahoveni şi Biblioteca Municipală „Constantin I. Istrati” va organiza la Câmpina (la Vila Barbizon, str. Vasile Alecsandri nr. 11), vineri, 3 mai, de la ora 17.00, o serată culturală pe tema „Libertate şi jurnalism”, ce va avea în program, printre altele, prelegeri pe tema „Libertate şi jurnalism” susţinute de Christian Crăciun, Codruţ Constantinescu, Nicolae Geantă, prelegere pe tema „Istoria presei din Câmpina” susţinută de Florin Frăţilă, expoziţie de caricatură „Nicolae Iorga în presa timpului”, recital de epigramă susţinut de Constantin Tudorache, Corin Bianu, Ştefan Al. Saşa, lansare de carte „Maximum de frumuseţe” autor Nicolae Geantă şi nu în cele din urmă discuţii libere între jurnalişti şi reprezentanţii societăţii civile. 
Filiala Prahova a UZPR va mai organiza în perioada 3 – 7 mai şi alte manifestări dedicate Zilei Mondiale a Libertăţii Presei. Astfel, în cadrul Festivalului Internaţional Cultural „Libertate şi jurnalism” vor avea loc la Ploieşti expoziţii de caricatură de presă, conferinţe pe teme jurnalistice, serate literar-artistice şi întâlniri ale jurnaliştilor cu societatea civilă. 
La Câmpina, una dintre prelegerile dedicate acestui eveniment va avea ca temă „Istoria presei din Câmpina” şi va fi susţinută de jurnalistul Florin Frăţilă, care va prezenta o serie de „fişe pentru un eventual dicţionar al presei câmpinene” întocmite, îngrijite şi publicate de-a lungul mai multor ani în suplimentele ziarului „Oglinda de azi” de către memorialistul Ion T. Şovăială, a cărui muncă asiduă încercăm să o onorăm azi, republicând, pe scurt, o  parte a acestor fişe. Varianta lor completă mai poate fi citită azi în ediţia anastatică a revistei "Câmpina literar-artistică şi istorică", editată cu sprijinul financiar al Primăriei şi Consiliului Local Câmpina în anul 2013.



Fişe pentru un eventual dicţionar al presei câmpinene

  • LUMINA ADEVÃRULUI. Publicaţie şcolară „religioasă - literară” subintitulată „Foae de îndrumare religioasă creştin-ortodoxă a societăţii «Cuvioasa Paraschiva» a elevelor de la liceul de fete «Iulia Hasdeu»” din Câmpina. Înfiinţată (se pare) din iniţiativa preotului profesor Petre Provinceanu, publicaţia a apărut la Câmpina sub direcţia unui „comitet” condus de acesta şi (din partea elevelor) de „d-ra Mariana Huch”, fiica inginerului Victor Huch de la societatea «Astra Română».  Nu sunt cunoscute data apariţiei, periodicitatea, formatul şi data dispariţiei. Publicaţia tipăreşte articole cu conţinut religios-moral, ca şi încercări literare ale tinerelor eleve.

Numărul de pagini: 8.
Necunoscută, publicaţia nu este menţionată în niciuna din apariţiile editoriale dedicate revuisticii timpului. Nu am identificat până acum - (în afara numărului pe martie, 1932, prezentat în Strada) - niciun număr al publicaţiei.
(Bibliografie: I. Şovăială, „Note pentru un eventual dicţionar al presei câmpinene/ 7/. Lumina Adevărului, Măciucul” în Oglinda de azi nr. 108 din 21 iunie 2005, p. 7.

  • GURIŢA. Ziar umoristic. Apare la Câmpina, efemer („... în fiecare duminică, de va fi timpul favorabil”/ an. I, nr. 1 sau „... după poftă”/ an. II, nr. 1) sub „direcţia unui comitet”, între 17 octombrie 1904 - 14 martie 1905.

Redacţia şi administraţia: Câmpina, str. Municipală nr. 37.
Publicaţia are o apariţie „săptămânală”, anunţată textual începând cu nr. 3 (în nr. 2 se face menţiunea: „apare duminica”). În realitate, unele numere apar neregulat la date şi în zile diferite. Total: 11 numere.
Formatul publicaţiei: 24 x 33 cm - primele două numere; 30 x 42 cm - restul numerelor. Numărul paginilor: 4.
Guriţa tipăreşte: epigrame, poezie şi proză umoristică, cronică rimată, anecdote, traduceri, snoave, caricaturi. Alte rubrici: informaţii, note, ştiri locale „tratate umoristic”, jocuri, anunţuri („mai ieftene ca la orice gazetă din lume”), poşta redacţiei (începând cu nr. 4 din primul an).
Toate numerele publicaţiei au fost imprimate la tipografia locală „George I. Gologan”, Câmpina, strada Municipală nr. 37.
Prezenta fişă de dicţionar a fost întocmită după consultarea tuturor numerelor apariţiei existente în colecţia de la Biblioteca Academiei Române.
Nu am identificat până în prezent niciun număr al publicaţiei în colecţiile publice prahovene existente şi nici în posesia unor persoane particulare.
Cota publicaţiei la BAR: P III 1.809.
(Bibliografie: ***, Publicaţii periodice româneşti /ziare, gazete, reviste/, TOM I, Catalog alfabetic 1820 - 1906, descriere bibliografică de Nerva Hodoş şi Al. Sadi Ionescu, Bucureşti, 1913; C.M. Râpeanu, N.I. Simache, Contribuţii la istoricul presei prahovene, Ploieşti [1970], p. 90/ aici se menţionează greşit că ar fi apărut 12 numere/; Georgeta şi Nicolin Răduică, Dicţionarul presei româneşti, 1731-1918, Bucureşti, 1995, p. 225; Marian Chirulescu, Publicaţii periodice prahovene, 1865 - 1999. Catalog alfabetic, Ploieşti, 1999, p. 54, poziţia 314; Marian Chirulescu, Oana Dinu, Mihaela Sandu, Publicaţii periodice prahovene/ 1867-2008/. Catalog alfabetic, Ploieşti, 2008, p. 90, poziţia 423; I. Şovăială, Publicaţii umoristice prahovene de altădată - Guriţa în Cacealmaua, an. I, nr, 1, decembrie 1998, p. 17; I. Şovăială, Guriţa în Oglinda de azi nr. 86 din 11 ianuarie 2005, p. 7; Petre Traian, Publicaţii locale de altădată - Guriţa. Fişe de dicţionar în Câmpina literar-artistică şi istorică nr. 3/ 20/ august 2009, p. 4).

  • CÂRLIGUL. Revistă de umor cu apariţie săptămânală („revistă umoristică”/ nr. 1; „revistă umoristică săptămânală”/  începând cu nr. 2). Apare la Câmpina între 12 aprilie - 24 mai 1909, în şapte numere a câte opt pagini fiecare număr.

Redacţia şi administraţia - Câmpina, str. B.P. Hasdeu nr. 84.
Numerele 1 - 3 îl menţionează ca „director şi girant responsabil” pe A.M. Bunescu, iar numerele 4, 6 şi 7 ca „girant responsabil” pe M(ihail) Alexandrescu.
În programul intitulat „Un cuvânt înainte”, tipărit în nr. 1 şi semnat „Cârligul” (p. 2), se menţionează că, publicaţie „de temut”, Cârligul vrea „ca pe lângă... menirea” de „a pune în curent pe simpaticii noştri cititori cu tot ce se petrece mai picant în întreaga ţară şi, în special, în oraşul nostru... caută să (ia - n.n.) în cârlig” pe „fasonelii ce au cârlig la dulcineele lor”, „necruţând... nici pe oamenii zilei”, care ajunşi „în demnităţi... înalte, nu caută să îndeplinească cu sfinţenie îndatoririle lor” şi - se precizează în finalul său -, „nici (chiar - n.n.) pe voi”, „iubiţi cititori...”.
Cârligul publică poezie şi proză umoristică (uneori chiar „roman” în foileton), epigrame, caricatură, glume, parodii, reportaje, cronică rimată, teatru umoristic, jocuri, mică publicitate umoristică, unele incluse în cadrul unor rubrici permanente precum „De toate” (glume), „Informaţiuni şi întâmplări”.
Din redacţie face parte (menţiune ce rezultă din textul unei note apărută în nr. 7 al revistei) V.I. Saidac (str. Griviţei nr. 17 Câmpina), viitorul redactor, peste doar câţiva ani, al publicaţiei „de interes general” Gazeta Câmpinei (1915 - 1916).
Formatul publicaţei: 32 x 24 cm.
Cele mai multe din numerele Cârligului sunt tipărite pe hârtie colorată: verde (nr. 2 şi 6), galben (nr. 3 şi 7), roz (nr. 4), albastru (nr. 5).
Toate numerele publicaţiei au fost imprimate local la tipografia G.I. Gologan.
Prezenta publicaţie este menţionată (precizări selective) în Georgeta şi Nicolin Răduică, Dicţionarul presei româneşti (1731 - 1918), Bucureşti, 1995, p. 125; Marian Chirulescu, Publicaţii periodice prahovene (1865-1999). Catalog alfabetic, Ploieşti, 1999, p. 32; Marian Chirulescu, Oana Dinu, Mihaela Sandu, Publicaţii periodice prahovene (1867-2008). Catalog alfabetic (ediţia a II-a, revăzută şi completată), Ploieşti, 2008, p. 52; Râpeanu, C.M., Simache, N.I., Contribuţii la istoricul presei prahovene, Ploieşti, 1970.

  • REVISTA ENCICLOPEDICĂ A ŞTIINŢELOR OCULTE. („Iniţiaţie, Simbolism, Doctrine secrete, Magnetism, Sugestiune, Hipnotism, Magie, Psihoterapie, Fizionomie, Telepatie, Spiritism, Fachirism, Astrologie, Grafologie, Cartomancie, Vrăjitorie etc. etc.” - coperta 1).

Apare la Câmpina, lunar, între mai - august/ septembrie 1927 în cinci numere (ultimul dublu 4/5/ aug./sept. 1927). Redacţia şi administraţia: Câmpina, str. Dr. [Constantin] Istrati, [nr.] 20. [Redactor responsabil] C.[onstantin] Nicolau (cu aceeaşi adresă).
Format: 23,5 x 16 cm.
Toate numerele publicaţiei au coperţi cartonate, colorate în orange sau roz.
Fără a fi menţionată expres Revista Enciclopedică... are o apariţie lunară. Toate numerele publicaţiei au fost imprimate local la Tipografia „Mihail S. Gheorghiu”.
Prezenta fişă de dicţionar a fost întocmită după consultarea colecţiei revistei, păstrată la Biblioteca Academiei Române. Nu am identificat până în prezent nici un număr al publicaţiei existent în colecţii publice prahovene ori particulare.
Cota publicaţiei la BAR: P. I. 8292
Bibliografie: Publicaţiile periodice româneşti (ziare, gazete, reviste), TOM IV. Catalog alfabetic 1925 - 1930, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, nr. ordine 2981, p. 793.

  • CÂMPINA. Publicaţie (subintitulatã „ziar-revistã“) modernistã. Apare la Câmpina (cu unele întreruperi în perioada noiembrie 1927 - noiembrie/ decembrie 1929). În total - 23 numere.

Redacţia: Al. Tudor Miu, Al. Botez / Simion Stolnicu, G. Bogza, inginer C. Marinescu, secretar de redacţie - C. Mrejeru. Adresa redacţiei şi administraţiei: Câmpina, str. M. Kogãlniceanu nr. 2.
În nr. 4/ aprilie 1928, publicaţia anunţã o subredacţie la Ploieşti (str. Gãgeni nr. 15) al cãrei „redactor şi împuternicit“ este Ştefan Alexiu.
Câmpina se anunţa o publicaţie deschisã, liberã, iar redacţia optimistã, încrezãtoare. „Va stârni Câmpina printre cetãţenii oraşului a cãrei carte de vizitã vrea sã fie, atât interes cât sã provoace sprijinul de care are nevoie?“ - se întreba redacţia. Şi tot ea încheia optimist: „Se va vedea.
În ceea ce priveşte periodicitatea, Câmpina este anunţatã ca o apariţie lunarã. Publicaţia nu apare în perioada iulie - august 1929, iar alteori unele numere apar cu mare întârziere, în timp ce altele (din motive pecuniare ori tipografice) în numere duble.
În sumarul publicaţiei apar paginile de literaturã şi culturã „Câmpina artisticã – literarã”.
Câmpina tipãreşte articole sociale şi de atitudine cetãţeneascã, poezie, prozã, criticã literarã, articole de culturã, reportaje, traduceri, folclor, însemnãri de cãlãtorie, epigrame, fabule, are rubrici de artã plasticã, muzicã, teatru, cinema. Nu lipsesc rubricile de informaţii, umor, cugetãri, anunţuri, publicitate. Câmpina are rubrici permanente ori tipãreşte ocazional articole, note, informaţii, anunţuri plastice, muzicale, teatrale şi chiar cinematografice, cele mai multe cu un impact local.
Numãrul paginilor este diferit: 2 p (un numãr), 4 p (opt numere), 6 p (şapte numere), 8 p (un numãr). Format: 32 x 46 cm.
Tiparul este executat la Câmpina (tipografia Gutenberg - Mihail S. Gheorghiu) şi Ploieşti (tipografia „Voinţa Prahovei”).
Parte din tirajul publicaţiei a fost tipãrit pe hârtie velinã.
Câmpina a editat suplimentele Cucul Prahovei şi Fapta.
Prezenta fişã bibliograficã a fost alcãtuitã pe baza consultãrii colecţiei complete a publicaţiei aflatã în arhiva Muzeului „B.P. Hasdeu” - Câmpina, fond „Al. Tudor-Miu”.
O colecţie integralã a publicaţiei se aflã la Biblioteca Academiei Române - cotã: P III 8843.
Biblioteca „M. Iorga” Ploieşti deţine doar numerele 6 şi 8/ 1928.
Bibliografie (selectivã): Marian Chirulescu, Publicaţii periodice prahovene (1865 - 1999), Ploieşti, 1999; Academia Românã, Dicţionarul General al Literaturii Române C - D, Bucureşti, 2005; C.M. Râpeanu, N.I. Simache, Contribuţii la istoricul presei prahovene, Ploieşti (1970); I. Hangiu, Dicţionar al presei literare româneşti, ed. I, Bucureşti, 1987 şi ed. II, revãzutã şi adãugitã, Bucureşti, 1996; Maria Vaida, Reviste culturale prahovene: indice bibliografic, Ploieşti, 1975; I. Şovãialã, Cinci publicaţii câmpinene: Câmpina, Cucu Prahovei, Fapta, Prahova, Strada - bibliografie, manuscris.

  • CUCU PRAHOVEI. Contrapagină a „ziar-revistei“ Câmpina. Apare la Câmpina, efemer (două numere), la 1 octombrie şi 25 decembrie 1928. Director: Al. Tudor - Miu. Nr. 2 menţionează ca redactori pe George [Geo] Bogza şi Simion Stolnicu.

Redacţia şi administraţia - aceeaşi cu a „ziar-revistei“ Câmpina: Câmpina, „str. M. Kogălniceanu, 2“. O subredacţie a publicaţiei este anunţată în nr. 1 „la Ploieşti“, în „str. Găgeni, nr. 15, la dl. St. Alexiu, institutor“.
Cel de-al doilea număr al publicaţiei foloseşte ca titlu forma articulată - Cucul Prahovei.
Anunţat cu o apariţie „săptămânală“ de la primul număr, concret acesta va cunoaşte însă, practic, o apariţie efemeră, întâmplătoare - două numere în trei luni. O notă redacţională tipărită în primul număr al publicaţiei confirmă şi ea, de început, acest lucru: „Cucul Prahovei apare de câte ori e nevoie“ precizând însă în acelaşi timp şi faptul că de la „1 ianuarie 1929“, acesta „va apare săptămânal“.
Format: 12x31,5 cm, adoptat după cel al Biletelor de papagal - (imitat în epocă de o avalanşă de publicaţii). Numărul de pagini: 4.
Tiparul nemenţionat a fost, se pare, executat la Ploieşti - tipografia „Voinţa Prahovei“.
Cota publicaţiei la Biblioteca Academiei Române: P II 40771. Colecţii complete: B.A.R.; Muzeul „B. P. Hasdeu“ - Câmpina.

  • FAPTA. File de album. „Supliment“ / „Contrapagină“ a „ziar-revistei“ Câmpina. Apare la Câmpina, efemer (două numere) la 14 ianuarie şi 15 aprilie 1929, sub direcţia unui comitet/ colectiv redacţional format (în ordine) din Al. Tudor - Miu, George [Geo] Bogza, Simion Stolnicu (nr. 1). Redacţia şi administraţia - aceeaşi cu a „ziar-revistei“ Câmpina: Câmpina, strada M. Kogălniceanu nr. 2.

Din punct de vedere al periodicităţii, un anunţ redacţional tipărit în primul număr al publicaţiei anunţa odată cu preţul („1 leu“), apariţia sa, iniţial, săptămânală. Sub titlul „Supliment[ul] ziarului Câmpina“, un anunţ reclamă apărut în aceasta, numărul dublu 1-2/ 1929, precizează de astă dată, apariţia sa lunară. Menţiunea apariţiei lunare  a publicaţiei este tipărită direct în numărul 2 al acesteia, când imediat după titlu se face precizarea „apare la 15 ale lunii“. Aşadar, între două numere din Câmpina.
Publicaţia tipăreşte versuri, materiale sociale şi de politică locală, ştiri şi informaţii culturale locale pe scurt.
Format: 16 x 12 cm. Din acest punct de vedere Fapta este una din cele mai liliputane apariţii publicistice interbelice. Numărul de pagini: 4.
Primul număr a fost imprimat pe hârtie de culoare vernil, cel de-al doilea pe hârtie de culoare roz.
Tiparul: tipografia „Concurenţa“ - Câmpina. Colecţia completă a publicaţiei se găseşte la Muzeul „B.P. Hasdeu“ - Câmpina.

  • PRAHOVA. Publicaţie social-literarã, efemerã. Apare la Câmpina, un singur numãr, datat „martie 1930”. Prahova, continuã „ziar-revista” Câmpina, publicaţie modernistã apãrutã, tot aici, între 1927-1929.

Director: Al. Tudor-Miu. Redactor: George (Geo) Bogza. Redacţia şi administraţia – Câmpina, strada M. Kogãlniceanu, nr. 2 (aceeaşi aşadar cu cea a publicaţiilor Câmpina, Cucul Prahovei, Fapta).
Din punct de vedere al periodicitãţii, publicaţia anunţa o apariţie de asemenea lunarã. Ceea ce deosebeşte totuşi noua apariţie de cea pe care o continuã este dorinţa redacţiei de a extinde mai pregnant informaţia prezentatã/ tipãritã la spaţiul geografic mai larg (judeţean). De fapt, însuşi noul sãu nume, Prahova, venind în întâmpinarea acestui deziderat.
Format: 32,5 x 46 cm (identic cu cel al „ziar-revistei” Câmpina). Numãr de pagini: 4. Tiparul: tipografia „Aurora”, Ploieşti.
Singurul exemplar identificat al numãrului apãrut este cel aflat şi consultat de noi în cadrul fondului documentar „Al. Tudor-Miu”, pãstrat la Muzeul „B.P. Hasdeu” din Câmpina.
Bibliografie: I. Şovãialã, Prahova – studiu şi bibliografie culturalã – manuscris; I. Şovãialã, Un document literar inedit în Orion, an. III, nr. 1-2/ ian.-feb. 2001, p. 6. Menţionatã în diverse articole de mai mulţi autori: G. Bogza, Marius Pop, I. Bãlu ş.a., publicaţia nu este cuprinsã în niciunul din volumele generale dedicate revuisticii prahovene sau naţionale.

  • VALEA PRAHOVEI. Publicaţie şcolară, efemeră. Subintitulată „Revista Soc.[ietăţii] «B.P. Hasdeu» a elevilor Liceului de Băieţi din Câmpina”, Valea Prahovei apare într-un singur număr, în „decembrie 1933”, la Câmpina.

În caseta redacţională tipărită în pagina 2 se precizează că publicaţia „apare lunar, sub îngrijirea unui comitet de elevi condus de d-nii prof. Mihai Corniv - Panu şi D.M. Popescu”. Comitetul de redacţie este alcătuit din I. Ionescu, Gr. Corneanu, S. Popescu, C. Ruşină, ultimii trei, toţi, elevi în clasa a VII-a şi V. Grădinescu şi Vl. Tănăsescu, ultimii doi elevi în clasa a V-a.
Redacţia şi administraţia se aflau, evident, la sediul Liceului de Băieţi - Câmpina.
Publicaţia tipăreşte: articole, texte politice, încercări de cronică literară, texte ştiinţifice, informaţii şcolare, jocuri.
Ion T. ŞOVĂIALĂ

Doi câmpineni lansează o carte despre Dinamo la Alba Iulia

Lansarea cărții „O viață de Câine – istoria unui suporter dinamovist”, scrisă într-un tandem pur câmpinean (Sabin Dăniță în dialog cu Silviu Ciuhulescu) va avea loc în Alba Iulia, la clubul sportiv Winner’s Club Țălnar la data de 4 mai, ora 12 pm, într-un context care va uni literatura cu sportul. La manifestare vor participa - în calitate de invitați speciali – jurnaliști, scriitori și foste glorii dinamoviste. Evenimentul va fi urmat de o discuție despre rolul presei (și literaturii sportive) în fotbal,  amintiri cu și despre suporteri, o sesiune de autografe, o sesiune de poze, un meci de fotbal între gloriile alb-roșiilor și suporteri, iar la final, evenimentul se va încheia cu o discuție despre spiritul dinamovist. Cu o prefață semnată (în premieră) de Cornel Țălnar, scrisă sub forma dialogurilor și acoperind o istorie zbuciumată de-a lungul a cinci decenii cartea „O viață de câine” se vrea a fi, prin insolitul ei tematic,  un reper (la nivel de mărturie) în panoplia afectivă a oricărui suporter dinamovist. Pentru prima oară un câine autentic (pe numele său: Silviu Ciuhulescu) recrutat din masa aparent informă a suporterilor capătă identitate și se livrează publicului la capătul unei confesiuni de credință. Poveștile lui (născute din sinceritatea copilăriei) trec prin evantaiul tuturor trăirilor pe care doar un suporter-câine le poate viețui. Triumful victoriilor, gustul de cenușă al înfrângerilor, speranța, credința, fidelitatea față de o echipă, toate astea sunt narate în volumul de față cu o sinceritate absolută și cu o fervoare unică. 


Despre dragostea care nu moare niciodată la o întâlnire a câmpinenilor cu Ana Blandiana

În seara zilei de vineri, 19 aprilie, Librăria Elstar a găzduit un eveniment de gală, o serată culturală  de excepție, la care a participat Ana Blandiana și în cadrul căreia s-a vorbit despre ultimul volum de poeme semnat de prestigiosul scriitor român, „Variațiuni pe o tema dată”, apărut recent la Editura Humanitas. În deschiderea seratei, Codruț Constantinescu a citit audienței trei întâmplări trăite de criticul Alex Ștefănescu în prezența Anei Blandiana, text apărut recent în revista ploieșteana Atitudini. Serenela Ghițeanu, cadru universitar la Univeristatea Petrol și Gaze din Ploiești, a făcut o incursiune plină de miez în ultimul univers poetic al Anei Blandiana. „Volumul exprimă o expresie foarte subiectivă și în același timp cititorul se poate identifica cu el chiar dacă nu o cunoaște pe Ana Blandiana (…) O carte despre un cuplu care a trăit împreună timp de 60 de ani și care a fost tot timpul împreună până acum doi ani și jumătate, când Romulus Rusan ne-a părăsit. Erau tot timpul împreună și așa și erau percepuți de ceilalți, participau împreună la lansări de carte, la evenimente etc. Și după 1990 au rămas tot împreună la balconul Pieței Universității, în Alianța Civică sau în constituirea a ceea ce este acum Memorialul de la Sighet. Au fost un cuplu magic, așa cum i-am numit eu în recenzia cărții pe care am publicat-o în Revista 22”. Serenela Ghițeanu a reluat ceea ce Ana Blandiana  a afirmat la Paris, și anume că „Variațiuni pe o tema dată nu este o carte dedicată lui Romulus Rusan, ci o carte îndreptată spre el. Tema  nu este moartea, tema este iubirea, iubirea care învinge moartea”.


Codruț Constantinescu a rememorat cum a întâlnit-o pentru prima oară pe Ana Blandiana. În toamna anului 2014 a fost rugat să prezinte volumul memorialistic „Fals tratat de manipulare” în cadrul unui eveniment organizat de Librăria Humanitas din Ploiești. În minutele de dinaintea începerii lansării propriu-zise, Ana Blandiana i-ar fi spus că de fiecare dată când cei doi treceau pe lângă orașul Câmpina (porțiunea din DN 1 care ocolește orașul), Romulus Rusan, cititor fervent al Revistei 22,  îi spunea: „Ştii, Codruț Constantinescu este din Câmpina”. „A fost și este cel mai important compliment pe care l-am primit de-a lungul experienței mele publicistice”. Pentru cunoscătorii mai vechi ai operei Anei Blandiana, Codruț Constantinescu a citit poemul „Congres” din  cartea „Întâmplări din grădina mea”, apărut la Editura Ion Creangă în 1986, un aparent volum dedicat copiilor, de fapt o carte adresată părinților care îndurau grozăviile regimului stalinist al familiei Ceaușescu. 


Criticul și eseistul Christian Crăciun, un apropiat al evenimentelor organizate de Librăria Elstar, a subliniat că Ana Blandiana este unul din monumentele poeziei românești. „Volumul Variațiuni pe o temă dată conține o poezie de o „zdrobitoare simplitate”. Ivit din durerea despărțirii de soțul alături de care a străbătut întreaga viață, el se constituie într-un fel de kadish, un travail de deuil, decantare a suferinței în versuri de o seninătate deconcertantă. Tocmai această simplitate, lipsa de patetism sunt impresionante în aceste evocări ale celui plecat. Este, simultan, unul dintre cele mai frumoase volume cu poezii de dragoste din lirica noastră, dar și unul de poezie creștină. Prin această seninătate, prin firescul comunicării între cele două lumi. Sunt tipare poetice foarte diferite, de la sonet la proză poetică având miez de parabolă. Cum ar fi secvența cu femeile din piață care întreabă de „domnul”, sau cu semănarea semințelor de sicomor. Ceea ce sporește senzația de firesc. „Abia cu moartea începe totul” este un vers cât un tratat de teologie. Este o poezie a întâlnirii, nu a despărțirii, a întâlnirii de dincolo de sciziunea viață – moarte. Nu încearcă nicio clipă să surprindă, să caute „originalul”. Temele sunt cele veșnice, asumate firesc: corpul ca o haină a sufletului, raportul corp – suflet, sufletele pereche, suspendarea timpului în iubire, lumina interioară. Personalitatea Anei Blandiana, cu diversitatea de exprimare, de la poezie la proza fantastică, de la acțiunea civică la meditația etică, cu poezia firește în prim plan, este o lecție despre puterea fragilității de a mișca lumea”.
La finalul lansării, Ana Blandiana a oferit numerosului public câteva detalii inedite din culisele conceperii acestui minunat volum (și din punct de vedere grafic): „Este o carte specială. Eu credeam că nu se va scrie deloc despre ea, tocmai pentru că este simplă, nu ai pe ce să te bazezi. Nu a fost un proiect conștient de a scrie o carte. De doi ani de zile lucrez la continuarea volumului Fals tratat de manipulare, în care reunesc întâmplări pe care le-am trăit de-a lungul timpului în străinătate și nu în România, cum este cazul cu Falsul tratat. S-a întâmplat ca după moartea soțului meu, cum stăteam la Brebu (unde strada pe care locuiește se numește chiar așa, strada Ana Blandiana- n.red.), să am sentimentul că nu mă pot salva decât reapucându-mă de lucru, de scris, dar în loc să scriu ceea ce doream conștient, scriam aceste poezii. Inițial nu era vorba deloc de a scrie o carte, erau lucruri prea intime, nici măcar nu le scriam la calculator, ci de mână, adăugăm, și astfel la un moment dat mi-am dat seama că îmi e greu să mai descifrez rândurile. Atunci m-am hotărât să le trec pe curat. După ceva timp le-am oferit și altora pentru a le citi și am primit încurajări - trebuie să le publici, acesta a fost mesajul. Le-am transcris la calculator și le-am dus la Editura Humanitas, dar după o săptămână m-am răzgândit și am mers la editură pentru a le retrage, îmi era frică să nu fie considerate de public prea macabre. Însă Lidia Bodea, editorul Humanitas, atunci când m-a văzut mi-a spus: Ce carte luminoasă și această apreciere, care a venit și după aceea, m-a făcut să-mi schimb percepția și este cea mai mare bucurie pentru mine, să fie  percepută astfel - o carte luminoasă. Mesajul este: să nu ne fie frică (de moarte), de fapt totul continuă. Ea (cartea) este o experiență spirituală care a devenit fără voia ei poezie”.


Înainte de sesiunea de autografe, care a durat mai bine de o oră, Lorena Crintea, gazda remarcabilului eveniment, i-a oferit distinsului oaspete o plachetă întru amintirea acestui eveniment de excepție cu mesajul: „În semn de apreciere și recunoștință, pentru întreaga operă și profunda implicare în democratizarea României”. 

Președintele Senatului României a vizitat Confind SRL și Spitalul SanConfind

(P) Aflat în precampania electorală a viitoarelor alegeri europarlamentare, care vor avea loc pe 26 mai 2019, Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului României și al Alianței Liberalilor Democrați Europeni (ALDE), a vizitat joi, 18 aprilie, trei companii din Câmpina: Neptun SA, Confind SRL și Centrul Medical SanConfind, în această ordine fiind vizitate, de altfel, și cele trei instituții. Al doilea demnitar al statului român (conform Constituției), a fost însoțit de ministrul Mediului - Grațiela Gavrilescu, europarlamentarul Norica Nicolai, Daniel Chițoiu - fost președinte al ANAF, medicul Ion Luchian - fost parlamentar și fost președinte al PNL Prahova,  precum și de mai mulți reprezentanți din conducerea ALDE Prahova. Nu a lipsit de lângă liderul național ALDE nici șeful organizației ALDE Câmpina, consilierul municipal Daniel Ioniță. 


La sosirea în cea mai importantă companie petrolieră din nordul județului, Tăriceanu a fost întâmpinat de Ioan Simion, președintele CA al Confind SRL, precum și de Constantin Ene, directorul-general al companiei. Șeful Senatului a vizitat mai multe secții ale uzinei, exprimându-și disponibilitatea de a ajuta, după puterile sale, mediul de afaceri privat din România. În urma discuţiilor purtate, Tăriceanu a tras concluzia că trebuie introduse modificări legislative care să sprijine mediul de afaceri. Aceasta nu a fost prima sosire a lui Tăricenau la Confind Câmpina. El a mai vizitat uzina și în toamna lui 2008, înaintea alegerilor parlamentare din acel an, atunci când era premierul în funcție al României. Acum 11 ani, Tăriceanu a vizitat doar uzina Confind, nu și alte societăți comerciale, și a fost însoțit la Câmpina de ministrul Apărării Naţionale din acea vreme, Teodor Meleşcanu, dar şi de alţi lideri ai liberalilor prahoveni, printre care s-au numărat deputatul Graţiela Gavrilescu şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Adrian Semcu. Nu au lipsit nici prefectul judeţului Prahova, Doru Marius Nechiti, şi nici câțiva primari din zonă. 



Revenind la vizita de joi a uzinei Confind, ar mai fi de precizat că, după ce au luat masa la Cantina Confind, oaspeții s-au îndreptat apoi spre Centrul Medical SanConfind, conduși tot de Ioan Simion, administratorul spitalului. SanConfind este cel mai mare spital privat din Prahova, urmând ca, la finalul tuturor amenajărilor sale, să dispună de 90 de paturi. Oaspeții au fost întâmpinați la recepția unității de către directorul medical executiv, dr. Elena Dumitrescu, dar și de către asistenta-șefă a spitalului, Gabriela Grozea. Membrii delegației au fost plăcut impresionați de tot ceea ce au văzut la SanConfind, de la curățenia exemplară la aparatura medicală ultraperformantă.  Înainte de a părăsi spitalul din Poiana Câmpina, președintele ALDE a scris în cartea de onoare a instituției câteva cuvinte elogioase. La finalul vizitei de la Câmpina, Călin Popescu Tăriceanu menționa pe pagina sa de Facebook: „Îmi place să aflu chiar de la ei, de la reprezentanții mediului de afaceri, percepția pe care o au față de măsurile pe care le adoptăm, dar și ce ar trebui să facem pentru a veni în sprijinul lor. Știu că mai sunt încă multe probleme de rezolvat. Tocmai de aceea port aceste dialoguri, pentru a vedea cum putem cel mai bine să le rezolvăm”.