11 iunie 2019

Războiul continuă şi ruina se instalează încet şi sigur peste Băile Minerale Telega

Când spui Telega te gândeşti la sarea din măruntaiele pământurilor sale, căci este cunoscut faptul că localitatea stă pe un munte de sare, iar istoria aşezării, atestată documentar încă din 1562, a fost mereu strâns legată de exploatările de sare ce au asigurat dezvoltarea economică a localităţii în evul mediu şi mult după aceea. Când spui Telega te gândeşti la oaza de sănătate reprezentată de vechiul lac sărat din centrul comunei, a cărui apă are o salinitate rar întâlnită şi proprietăţi curative recunoscute în întreaga ţară şi chiar mult peste graniţele ei.
Ocna Telega a fost folosită şi ca loc de închisoare, aici fiind întemniţat, printre mulţi alţii, cunoscutul haiduc Iancu Jianu. Pentru colectarea sării, ocnaşii săpau gropi adânci de aproape 100 de metri în muntele de sare peste care se întinde aşezarea telegarilor. Una din aceste gropi, săpată de ocnaşi în 1568, nu departe de centrul satului Telega, a fost abandonată, urmarea fiind umplerea ei cu apă  provenită din ploi şi topirea zăpezilor. Acest lucru a dus la formarea vechiului lac sărat Telega, în jurul căruia s-a dezvoltat astăzi celebra ministaţiune Băile Minerale Telega, cel mai important reper al turismului medical practicat în zonă. O legendă spune că apa acestui lac a ajuns atât de sărată şi din cauză că, peste rocile de sare sparte, au curs şiroaie de lacrimi ale suferinţelor îndurate de mii de ocnaşi care au trudit, în sânge şi sudoare, pe acest loc. Cohortele de turişti care au  revenit în fiecare vară confirmă faptul că apa lacului, foarte bogată în clorură de sodiu, iod şi multe săruri minerale, a fost şi continuă să fie o adevărată binecuvântare pentru cei suferinzi.
Din păcate, istoria recentă a Băilor a fost una destul de zbuciumată, mai ales în ultimii zece ani, marcată fiind de marile alunecări de teren care au afectat grav complexul balnear, dar şi afacerea Virginiei Cacarumbas, administratorul societăţii Oaky Service SRL, care deţinea concesiunea băilor din anul 2003.
În continuare, prezentăm un scurt istoric al acestor evenimente reflectate în ziarul nostru de-a lungul timpului, care au culminat cu închiderea pe termen nedeterminat a Băilor Telega.

Băile Minerale Telega. 10 iunie 2019

Aprilie 2009. Pata neagră din istoria staţiunii

În aprilie 2009, în urma unor alunecări de teren cauzate de o lungă serie de ploi abundente, malurile lacului sărat Telega s-au surpat foarte mult, făcând ca nivelul apei să scadă cu patru-cinci metri. Alunecări de teren au avut loc periodic în Complexul Băile Minerale Telega, dar cele din aprilie 2009 au fost de o violenţă nemaiîntâlnită. Ele au provocat surparea unor galerii din vechea ocnă de sare, fenomenul determinând nu doar micşorarea nivelului apei, ci şi diminuarea considerabilă a suprafeţei lacului. Cum orice rău e spre bine, micşorarea volumului lacului a dus la creşterea salinităţii apei, lucru apreciat de mulţi turişti, care erau de părere că merită să cobori în plus 20 de trepte, atunci când ştii că apa e mai sărată şi te poate vindeca mai repede. Totodată, prin dezvelirea şisturilor de sare ai pereţilor lacului, acesta a căpătat aspectul unei peşteri, ceea ce pe mulţi vizitatori i-a impresionat deosebit.


Momentul 2009 a fost considerat un adevărat dezastru pentru această mini-staţiune amenajată continuu, începând cu anul  2002, de când Primăria Telega, în urma unei licitaţii, a concesionat zona firmei Oaky Service SRL, condusă de Virginia Cacarumbas (doamna Gina, cum îi spun toţi turiştii). Imediat după dezastrul din aprilie 2009, vizibil marcată de nefericitul eveniment, aceasta mărturisea: „Ce-i aia să nu te ridici imediat după ce viata îţi mai dă câte un brânci şi te trânteşte la pământ. M-am speriat, la început, când am văzut că lacul a scăzut continuu, două săptămâni, dar apoi mi-am zis că tot răul e spre bine, cum se spune, bine că n-a dat Dumnezeu mai rău, şi m-am apucat iar de treabă. Că doar nu era să plec şi să renunţ la munca mea de şapte ani de zile”.

21 mai 2013. Alunecările de teren lovesc din nou Băile Minerale Telega

O nouă calamitate, o nouă încercare, o nouă reabilitare. Miercuri, 15 mai 2013, au avut loc, din nou, alunecări de mare amploare. Versantul din dreapta lacului, mai înalt, a avut, ca şi altădată, cel mai mult de suferit. O parte din vegetaţia crescută pe el s-a prăbuşit în lac, al cărui nivel a scăzut din nou cu peste un metru. Mai toate podeţele s-au rupt, iar clădirea care adăpostea centrala termică a staţiunii s-a surpat şi ea. „N-am apucat să ne bucurăm prea mult că apa lacului ajunsese la nivelul avut înaintea catastrofei din 2009, că ne-au lovit alte alunecări de pământ. Acestea par cele mai sinistre, mai ales că, acum, a dispărut mai multă vegetaţie decât în aprilie 2009. Însă nu cred că trebuie să disperăm şi să ne lamentăm. Nu avem altceva de făcut decât să trecem rapid la treabă. Eu una sunt convinsă că Dumnezeu ne va ajuta şi de data asta. Cu ajutor de la autorităţi cred că vom putea să înlăturăm urmările sinistrului, să reparăm toate stricăciunile şi să reamenajăm staţiunea până la începerea sezonului”, declara patroana complexului.


Am vrut să aflăm şi părerea primarului Gheorghe Ilie în legătură cu viitorul bazei balneare: „Alunecările malurilor lacului au devenit aproape un lucru obişnuit. Prima surpare a avut loc prin anul 1964, îmi amintesc destul de bine, deoarece eu locuiesc vizavi de complexul balnear, administrat pe atunci de IGO Câmpina. Ulterior, s-au făcut nişte investiţii importante, nişte drenaje prin mijlocul plajei, săpându-se doi metri în pământ şi apoi o jumătate de metru în zăcământul de sare. Şi anul trecut [în 2012 – n.r.] a plecat apa din lac. De fapt, aproape în fiecare an se întâmplă acest lucru. Eu cred că până nu se face un studiu geo detaliat, nu se va putea găsi o soluţie optimă. Eu o să fiu alături de concesionarul bazei, pentru că băile reprezintă unul dintre reperele turistice ale comunei, aproape un simbol. Vreau să fiu alături de doamna Cacarumbas şi pentru că merită, fiindca are o inimă şi o ambiţie extraordinare. Eu nu am văzut o femeie atât de energică şi de inimoasă, cu atâta dârzenie în hotărârea ei de a reface mereu şi mereu, în fiecare an complexul balnear după fiecare calamitate. Alta în locul dumneaei ar fi renunţat de mult, dar doamna Gina nu se lasă orice ar fi. Administraţia comunei nu o poate ajuta cu bani, deoarece noi nu putem finanţa firme private, însă eu cred că o sumă din fondul de rezervă al guvernului destinat calamităţilor naturale ar putea primi”, declara edilul comunei în 2013.

Şi pentru că stihiile naturii n-au fost parcă de ajuns pentru a pune pe butuci renumitul complex balnear, începând cu anii 2016-2017 se declanşează un adevărat război, pe de o parte între acţionarii SC Oaky Service SRL (care între timp nu mai era în proprietatea exclusivă a d-nei Cacarumbas) şi pe de altă parte între societate şi administraţia locală a comunei Telega.

28 iunie 2016. Război pe viaţă şi pe moarte între asociaţii firmei care administrează băile Telega.

Administratorul actualelor băi (de fapt, al firmei Oaky), Virginia Cacarumbas, ne-a prezentat pe scurt războiul pe care îl ducea, de ani de zile, cu asociatul său, un reputat medic stomatolog din București, care, conform spuselor sale, „dorește să mă aducă în sapă de lemn, să desființeze firma în care, culmea, este și el asociat, deci ar trebui să lupte pentru dezvoltarea ei. Acest om, pe care eu l-am primit în firmă în 2009 doar pentru că a împrumutat Oaky cu 150.000 de euro, fiindcă am avut nevoie urgentă de bani pentru remedierea situației bazei după alunecările din același an, vrea să mă înlăture ca pe o măsea stricată, deși amândoi avem pachete egale de acțiuni, fiecare câte 50%, iar eu am investit în această stațiune toți banii mei, toată energia și sănătatea din ultimii 14 ani ai mei de viață. În 2011, nu am mai putut să suport abuzurile sale și am încercat să-l despăgubesc ca să-l determin să plece din firmă. Nu am putut”.
Timpul se scurgea ca un calvar pentru doamna Gina, sfâșiată între datoria către ANAF, care îi paraliza toate gândurile, și neputința de a dezvolta băile după dorințele și puterile sale, fiecare acțiune întreprinsă pentru mulțumirea turiștilor fiind umbrită de imaginea întunecată a acestei datorii. La un moment dat, în 2014, ANAF a scos la licitație și hotelul de la stradă, și cele 16 căsuțe din incinta băilor. La primele două licitații nu s-a prezentat nimeni. La a treia strigare,  o societate din grupul Hexi Pharma, cel cu scandalul dezinfectanților diluați, de fapt, un ong pe nume Asociația Hexi Medical Farma, cumpără cu 35.000 de lei, la jumătate din prețul evaluării inițiale a bazei, complexul turistic amenajat pe plaja din jurul lacului întins pe 900 de mp și adânc de peste 180 de metri.
Acţionarul bucureştean al firmei Oaky a cerut în instanță procedura simplificată a insolvenței în cazul firmei sale, fără posibilitatea etapei de reorganizare judiciară, care ar fi dat o șansă societății Oaky Service SRL ca în trei ani să încerce să se redreseze. Virginia Cacarumbas s-a opus, bineînțeles, iar la fond instanța nu i-a admis în totalitate acțiunea investitorului din Bucureşti, ceea ce i-a permis dnei Gina să facă apel, cu un prim termen în august 2016. „Mor, dar nu mă predau. Sunt dispusă să îmi vând tot ce mai am ca avere, un apartament, două terenuri, ca să salvez această afacere la care țin foarte mult. E afacerea mea de suflet, pentru că în ea mi-am lăsat tot sufletul meu. Și încă mai am destul suflet ca să investesc în Băile Telega și să-i fac fericiți sau măcar mulțumiți pe turiștii care vin aici.  Am destule șanse, căci acuzațiile ce mi se aduc nu sunt reale. Nici tabelul cu creditorii mei nu este corect întocmit, deoarece am mult mai puțini creditori decât ar părea la prima vedere. Dacă nu îmi voi câștiga dreptatea în România, sunt hotărâtă să ajung până la CEDO, dacă numai acolo o voi putea găsi”.


29 august 2017. Virginia Cararumbas îl acuză pe primar

Băile Minerale Telega erau, în plin sezon al verii lui 2017, în pericol de a fi închise, iar administratorul Băilor Centrale (cum se mai numesc acestea), Virginia Cacarumbas, încerca din răsputeri să păstreze baza balneară în stare de funcționare, în ciuda faptului că firma sa, care a câștigat concesiunea pentru administrarea Băilor timp de 49 de ani, se afla în insolvență.
Într-un ziar electronic din Ploiești se menționa că primarul comunei vrea să trimită Garda de Mediu la mini-stațiunea din centrul Telegei. Patroana firmei Oaky suspecta că primarul Gheorghe Ilie o dușmănește de moarte și că vrea să-i distrugă afacerea și să-i desființeze concesiunea. „Primarul vrea să mă dea în judecată că nu am respectat caietul de sarcini, deși eu l-am respectat. Am avut băi calde, dar clădirile s-au prăbușit la o alunecare de teren. Am făcut parcare, ca să nu stea mașinile în stradă.  Am construit căsuțe de camping, dar acuma ele sunt în proprietatea asociației Hexi  Medical Farma, care le-a cumpărat după ce acestea au fost scoase la licitație de către ANAF. Am băgat mulți bani într-un hotel din vecinătate, pe care nu am reușit să-l termin, fiindcă mi l-au luat și pe ăsta, după ce mi s-a cerut intrarea în insolvență. Am investit de două ori mai mult decât mi se cerea prin caietul de sarcini. Am avut numeroase alunecări de teren, cea din primăvara lui 2009 făcând ca nivelul apei din lac să coboare cu 5 metri. Eu trebuie să am în permanență bani mulți pregătiți, deoarece mai ales primăvara se produc adesea alunecări de teren din cauza cărora am pierdut multe cabine cu căzi, căsuțe de camping etc. După aluncări de teren, lucrările de consolidare a malurilor lacului sunt extrem de scumpe. Am avut activitatea suspendată câteva zile, în urma unui control OPC, dar după ce a văzut că am îndeplinit toate condițiile cerute, inspectorul OPC ne-a dat voie să funcționăm din nou. Tot ce mi-au solicitat cei de la Primărie am dus la îndeplinire. Tot ce mi-a cerut primarul am făcut. Și-atunci, mă întreb, de ce vrea să mă distrugă? De ce trimite presa și atâtea controale (OPC, ISU, Ministerul Turismului), peste noi? Să nu fiu înțeleasă greșit, nu avem nimic de ascuns presei, dar toată lumea știe că, la o inspecție făcută la sânge, este imposibil să nu ți se găsească ceva în neregulă. Nu neapărat o neregulă gravă, dar oricum, o neregulă. Ce rău i-am făcut eu primarului?”

Solicitam atunci şi punctul de vedere al primarului Gheorghe Ilie, care s-a arătat extrem de nemulțumit de declaraţiile făcute administratorul Băilor:  „Eu nu vreau să comentez declarațiile acestei femei, o mare decepție pentru mine, despre care m-am lămurit ce-i poate pielea. Nu are nici puterea de a înțelege cum stau lucrurile, dar nici talentul de a desfășura activități economice profitabile și ei, și comunei. Prestarea unor servicii publice din care să câștige numai ea, asta-i place cel mai tare. Are comportamentul unei negustorese din Evul mediu. N-am cu cine să vorbesc, însă nici nu o pot lăsa să facă o grămadă de bani în Telega, dar să nu investească nimic în amenajarea acestei baze balneare, care este un bun al comunei, până la urmă. A pus niște mochetă pe scări și a îmbrăcat malurile lacului cu o plasă antimizerie. Astea-s investiții?! Nici trepte la scările de intrare în lac nu are. Oricum, alte cheltuieli nu va mai face, oricât s-ar degrada aceste minime amenajări. Vă garantez acest lucru. Primăria a chemat în judecată firma Oaky, cea care a câștigat concesiunea folosirii Lacului 1, pentru nerespectarea caietului de sarcini. Hotel nu are d-na Cacarumbas, căbănuțele nu-s ale ei, ci ale firmei Hexi Farma Med, un ong cu care administratoarea firmei Oaky are ciudate contracte de colaborare pe bază de voluntariat. În trecut, înainte de a le concesiona firmei Oaky, Lacul 1 avea lângă el 30 de cabine cu căzi pentru băi calde, nu 6 cabine, câte a realizat firma Oaky, și alea, din câte știu, fără autorizație de construire. Oricum, în procesul pe care i l-am intentat Virginiei Cacarumbas, voi cere unui lichidator judiciar să-mi predea terenul Băilor liber de sarcini, așa cum era la organizarea licitației pentru concesionarea Lacului 1”.

Mai 2019. Băile au reintrat în proprietatea Primăriei Telega şi sunt oficial închise

După o lungă perioadă de procese între Primăria Telega şi SC Oaky Service SRL, Băile Minerale au reintrat în proprietatea administraţiei publice locale din Telega. „Am câştigat în instanţă printr-o decizie definitivă procesul pe care l-am avut cu societatea Oaky SRL, care a administrat în ultimii ani băile sărate. Începând din luna aprilie a acestui an noi ne ocupăm de lacul sărat. Administratorul societăţii a avut termen până în data de 15 mai să părăsească locaţia. Din câte am înţeles eu a început deja să mute lucrurile. Îi mai dăm termen până luni [20 mai - n.r.] să plece cu totul de acolo şi apoi punem lacăt”, declara recent Gheorghe Ilie, primarul comunei Telega, pentru cotidianul „Adevărul”.


În plus, edilul mai spune că spaţiul în care se află complexul balnear, inclusiv lacul sărat, va fi împrejmuit cu gard, pentru ca oamenii să nu mai poată pătrunde în interior: „Este într-o stare extraordinar de avansată de degradare. Este un real pericol să intri acolo. Trebuie să luăm măsuri de siguranţă pentru ca nimeni să nu mai intre acolo până ce nu vom renova. Anul acesta nu funcţionează complexul. Avem nevoie de autorizaţii, nu putem administra prin primărie, ci va trebui să înfiinţăm o societate care să se ocupe de funcţionarea băilor. Primăria nu are dreptul să aibă venituri directe. Am contactat deja o firmă de consultanţă în speranţa că vom putea şi noi să obţinem fonduri europene să amenajăm acolo, aşa cum fac toţi” –  declara edilul aceluiaşi cotidian la începutul lunii mai.



10 iunie 2019. Războiul pentru Băile Minerale Telega continuă
Situaţia juridică este mai complicată ca oricând. Ieri ne-am deplasat la Telega pentru o altă etapă de documentare şi mai ales pentru a afla ultimele noutăţi legate de acest conflict care pare să nu se mai termine. Ne aşteptam să găsim un loc izolat cu garduri şi zăvorât cu lacăte, după cum avertiza în urmă cu o lună primarul localităţii, Gheorghe Ilie. Numai că, surpriză! Porţile stabilimentului balnear erau larg deschise şi supravegheate de aceeaşi Virginia Cacarumbas, fostul sau actualul concesionar, pentru că nu se mai ştie cu exactitate ce se întâmplă acolo. Dincolo de uşa de la intrare, paragină totală. Şi un gard de plasă ce împrejmuieşte tot perimetrul lacului, mai puţin dependinţele din lemn sau mai corect spus, ceea ce a mai rămas din ele. Fără să punem prea multe întrebări, d-na Cacarumbas a început să povestească ultimele noutăţi ce scot în evidenţă o situaţie pe cât de complicată, pe atât de uluitoare.

Virgia Cacarumbas
Iată ce declară cea care în anul 2003 concesiona întregul complex balnear pentru 49 de ani: „Degeaba se laudă primarul cu hotărârea lui definitivă, pentru că încă nu s-a terminat nimic. Am făcut contestaţie în anulare, pe cale excepţională, la hotărârea judecătorească definitivă de anulare a contractului de concesiune. Contestaţia a fost admisă şi rejudecarea va începe în luna noiembrie a acestui an. A fost ceva strigător la cer, pentru că eu nu am fost chemată, acceptată, în acest proces intentat de Primăria Telega şi administratorul judiciar. N-am putut să mă apăr şi contestaţia mea pe asta se bazează. Pe de altă parte, după cum vedeţi, Primăria a pus deja în aplicare sentinţa judecătorilor şi a îngrădit cu gard perimetrul lacului, în mod abuziv după părerea mea. Lucrurile sunt foarte complicate, pentru că o mare parte din activele concesiunii nu mai aparţin firmei mele, ci ONG-ului Hexi Medical Farma, care le-a câştigat la licitaţia ANAF-ului. Astfel, de exemplu, hotelul construit în faţa băilor, căsuţele din lemn de aici, din interior şi dependinţele aparţin celor de la Hexi Medical Farma şi timp de 49 de ani, conform contractului de concesiune, nu pot fi demolate ori mutate. Primăria a făcut deja o adresă către Hexi Medical Farma să-şi demonteze/ ridice toate aceste construcţii, ceea ce este un abuz, care se va judeca în instanţă. Nu mai vorbesc de faptul că eu am făcut plângeri penale împotriva administratorului judiciar, plângeri care sunt în curs de cercetare. Lucrurile sunt departe de a fi rezolvate şi vă spun că toată ofensiva asta împotriva mea, care urmăreşte să mă distrugă, nu va rămâne nepedepsită. S-au făcut multe abuzuri şi fărădelegi în povestea asta. Am pierdut aproape tot, bani, casă, avere personală, dar nu mă las! Stau aici, de pază, lângă acest gard de sârmă şi strâng semnături de la oamenii care vin şi cer redeschiderea băilor”.

Greu de pătruns în meandrele acestei poveşti în care nu mai ştii cu adevărat cine deţine concesiunea, cine deţine construcţiile ori luciul de apă, cine pe cine dă în judecată şi când se va face lumină. Cu toate astea, cert rămâne un singur lucru: războiul continuă şi ruina se instalează încet şi sigur peste Băile Minerale Telega.

Editorial. „PARTIDUL E-N TOATE”

Pentru prima oară sînt total de acord cu ce spune un pesedist. Doamnelor și Domnilor, are cuvîntul Niculae Bădălău, ministrul economiei al unei țări din secolul XXI numită România: „Vreau unitate pentru că până la urmă ceea ce suntem astăzi partidul ne-a făcut. Partidul ne-a făcut ce suntem astăzi fiecare dintre noi. Fără partid unii dintre noi erau nimeni”. Decisiv adevăr: omul recunoaște că, în realitate, el și colegii săi, luați unul cîte unul, sînt niște nimeni. Că numai hoarda, haita i-a făcut ceea ce sînt. Niște neica nimeni ajunși să decidă destinul țării. O primă consecință – extrem de gravă – astfel de oameni nu sînt, cum ar trebui, în slujba țării, a statului, ci în slujba stăpînului partid. Toate tonele de maculatură bibliografică studiată la facultățile de științe politice nu fac doi bani pe lîngă fraza, apocaliptică în prostia ei, a marelui lider. Toată goliciunea și ticăloșia politicii noastre ies, astfel, direct pe stradă (mă rog, pe micul ecran). O altă observație este sorgintea totalmente totalitară a frazei (numai în regimurile totalitare „partidul” „te face” ceva, în regimurile libere devii după calitățile și munca și norocul tău). Ca atare, trebuie pupate tălpile șefilor, se spune în interviul din care citez cu voluptate. Rareori am văzut expusă mai limpede și fără fasoane esența nocivă a politicii acestui partid-stat. Oameni cu studii precare, fără nicio specializare excepțională, doctorate mînărite, eternul „Colegiu Național de Apărare”, slugărnicie pînă la greață, capacitatea de a face bani, cam asta este rețeta. Asta înseamnă că „partidul ne-a făcut oameni”. Și pe mîna unui asemenea om este economia României! Să rîzi? Să te îngrozești? Toate complicatele analize ale „specialiștilor” din studiouri sînt puse în umbră de excepționala sintagmă a lui Bădălău. Ea explică tot. De la atacarea diasporei la demolarea principiilor justiției, de la distrugerea programată a învățămîntului la îndatorarea bezmetică a bugetului. Mai apare o obsesie importantă în discursurile liderilor PSD, care trădează complexele lor de impostură intelectuală și, ca atare, ura lor feroce împotriva intelectualității. „Sunt foarte mulți intelectuali de stînga, foarte mulți oameni valoroși...” -  Bădălău. „Oameni de exemplu ca Codrin Ștefănescu, Olguța Vasilescu, Cătălin Rădulescu, Șerban Nicolae, Eugen Teodorovici, Liviu Pleșoianu, Dorel Căprar, noi nu am fost oamenii unui președinte, noi suntem oameni vechi în PSD, din păcate pentru unii sau pentru alții, suntem intelectuali, nu avem facultăți făcute nici la SRI, nici nu provenim din tot felul de meserii, de genul vânzători de cârnați, tractoriști, șoferi...” - Cătălin Rădulescu, zis Mitralieră. 


Da, există intelectuali de stînga la noi, dar ei nu fac parte din PSD! Problema este că, scoși de sub pulpana partidului, oamenii ăștia redevin ce-au fost: nimic(uri). Ei își închipuie că intelectual devii prin obținerea unei diplome, cum par să creadă oamenii ăștia de un cinism stupid, nu prin exercițiul greu, îndelung, repetitiv al gîndirii. M-ar bucura ca PSD să aibă cîrnățari cinstiți și profesioniști decît astfel de „telectuali” auto-proclamați. Uneori, adevărul situației politice a unei țări stă nu în știrile de prime time, ci în asemenea declarații pierdute într-un colț de pagină, mai puțin controlate, auto-cenzurate și care, astfel, spun mai frust adevărul. Toată mizeria nedesprinderii noastre din mocirla mentală comunistă, conform căreia „partidul te face om” stă în subtextul acestei declarații. 
Și, pentru că e ziua ciudățeniilor, haideți să n-o uităm nici pe doamna Ramona-Ioana Bruynseels. Fosta consultantă a lui Gabriel Oprea, care se învîrte de mult în sferele înalte ale puterii, candidează la Președinție din  partea Partidului Puterii Umaniste (exact: al lui Voiculescu și Antenelor!), a avut multe funcții importante în multe guverne, este membră a grupului „The Flat Earth Revolution – (Pămîntul Plat) România”, care susţine că pămîntul e plat. Ne conduc alienii, e limpede. Și problema nu e că ne conduc, ci că ne consideră o masă de imbecili, și așa ni se și adresează. Ei, și slugile lor din talkshow-urile de seară. Doamne, ce ne place să ne uităm în oglindă și să ne vedem frumoși! Cum a fost duminica trecută, cu vizita Suveranului Pontif. Norocul nostru că imediat apare unul ca Bădălău care ne aduce aminte în ce hal de dezarticulare a ajuns fibra noastră morală. Domnia sa nu va rămîne, din fericire, prin nimic în istorie, dar îi putem fi recunoscători că printr-o frază clasică, izvorîtă, cum ar spune autorii unei cunoscute reviste satirice, din puțul gîndirii sale, ne-a dezvăluit esența răului care ne macină. 
Christian CRĂCIUN

Istorii nemărturisite despre Câmpina anilor ‘80. ULTIMUL PRIMAR COMUNIST (Ep.4)

Metode de convingere

Începutul anului școlar, cu toate problemele acestuia, i-au trezit lui Petre Câmpeanu amintiri uneori plăcute, uneori ușor revoltate, în orice caz savuroase. Relevante pentru atmosfera anilor pe care mulți vor să-i uite sau să-i nege.


Singuri în sistemul întrajutorării

„Bugetul era pe atunci centralizat. Câmpina nu putea să oprească nimic din ceea ce încasa de la populație, de la întreprinderi, de la instituții. Banii se redistribuiau orașelor în funcție de categoria din care făceau parte, pentru că se vorbea atunci despre dezvoltarea tuturor localităților, despre întrajutorare. Dar eu, Câmpina, ajutam jumătate din județ și nu primeam înapoi nici 5% din ce produceam. Se consideră că noi suntem oraș industrial, oraș dezvoltat și alte localități merită sprijinite, nu Câmpina. De aici o serie de necazuri…
Aveam școli la întreținere, cămine, grădinițe, licee. Dar bani de unde? Am mers pe ideea că tot ale noastre sunt, ale copiilor noștri”.

Rezolvări fără fonduri speciale

„Şi atunci, fiecare întreprindere a devenit stăpână pe câte o unitate de învățământ. Acum a intervenit și modul de a se gospodări al directorilor. Ei au fost directori comuniști, dar au fost în primul rând directori de oameni!
Și cum spuneam, le-am împărțit: căminul de la Poiana a revenit Uzinei Poiana, cel de lângă Casa Pionierilor era al IRUE… Ăsta era cel mai modern, mai cu moț. Lor le plăcea să fie mereu pe primul loc. Era atunci director Rizescu și nu suporta să-i ia cineva înainte. Căminul de lângă Policlinica cu plată a trecut în grija Neptun-ului. IRA a primit grădinița din Slobozia, că era mai aproape de ei. După ce i-am împărțit, s-au apucat de treabă.
Nu venea 1 septembrie și directorii de întreprinderi erau la mine în birou să raporteze ce au făcut. După 1 septembrie nu mai avem ce discuta, trebuia să fie gata totul. Erau niște oameni excepționali! O să vă povestesc eu data viitoare. Oameni tot unul și unul…
Ei, în privința costurilor se descurcau ei. Credeți că astăzi nu se pune problema asta? Sunt privatizaţi toți și nu se mai poate face nimic? Dar unde sunt milioane și miliardele? Chiar nu se pot face doi-trei pereți la o grădiniță, la o școală? Pot să vă dau multe exemple de oameni care dacă primeau un telefon, la orice oră din zi și din noapte, veneau”.

Diplomație aplicată

„Să nu credeți că dădeam ordine. Veneau și ne consultam: «Uitați, asta și asta ar trebui făcut. Voi cum ziceți?» Și veneau dânşii și cu ideile. Că eu aveam ideea fixă, o aveam, asta e altceva, dar îi lăsăm pe ei să spună.
- Ce ar fi să facem așa?
- Ei, tovarășe director, asta-i foarte bine!
De pildă, sus pe Voila, unii poate își mai aduc aminte, a fost o școală sanatoriala. Cu timpul s-a întâmplat ce s-a întâmplat și s-a desființat. Mai târziu, nu se mai știa ale cui sunt clădirile. Că sunt ale Ministerului Învățământului, că sunt ale Ministerului Sănătății, nu se mai știa”.

Studiu de caz

„Într-o zi, când plecaserăm noi în recunoaștere, am ajuns și acolo. O întreb pe secretara primăriei, Gabi Neagu:
- Ce e tovarășa aici, că dumneata ești stăpână peste toate astea?
- Nu știu, tovarășe prim secretar.
- Hai să vedem!
O luăm noi atunci roată, ne dumirim pe unde să intrăm. Înăuntru era dezastru. Nu erau decât doi pereți, sobele erau dărâmate, furate. Un grajd de capre al țiganilor de la Şotrile se lăfăia pe spațiul ăla Nu se poate așa ceva! Trebuia să facem ceva, pentru că aici era o zonă de agrement a Câmpinei.
Așa că, într-o vineri, i-am chemat pe toți tovarășii noștri directori. I-am convocat acolo. Pe directorul de la Comerț și pe cel de la OJT i-am trimis să se ocupi de bere și de mici, să își aleagă singuri sarcinile. Foarte interesantă a fost întâlnirea noastră de acolo.
Directorul de la IMC, era tânăr, mi-a spus:
- Tovarășe prim secretar, eu câmpinean get-beget, habar n-am avut de zona asta turistică. Ce frumusețe-i aici!
- Stai, directore, că mai stăm de vorbă.
Directorul de la Turnătorie, Ion Dinu, era ploieștean adoptat de Câmpina. Intervine și el:
- Tovarășe prim secretar, Ploieștiul n-are așa ceva, așa splendoare. Știți ce?
- Ce-i, tovarășe director?
- Bateți-ne și dați-ne în primire la fiecare câte ceva. Dați-ne tot, tot.
- Stai directore...
Spiridușul de Radu Frățilă, directorul de la Neptun, mai fâșneț zice repede:
- Tovarășe prim, știți ceva?
- Ce-i?
- Mie dați-mi clădirea aia prăpădită, dărăpănată. O rezolvă Neptun-ul pe asta. Restul să facă ceilalți.
Aici m-a cam fentat... Dar el a făcut multe în orașul ăsta. Făcuse terenurile de tenis. Acum se numesc Fibec, dar pe ele scrie Radu Frățilă, e meritul lui.
Le-am împărțit așadar și aici sarcinile. În maxim o lună am făcut inaugurarea. Ca să vedeți ce înseamnă receptivitatea și dorința de a face ceva pentru oraș”.

Despre Petre Câmpeanu...

... își amintesc cel mai bine oamenii cu care a lucrat. De cele mai multe ori, amintirea acelor vremuri nu este impregnată de note politice, este amintirea dificultăților evitate, este amintirea plăcută a prieteniilor legate, a respectului rămas încă treaz…
Profesoara Sofia Despa, directoarea Şcolii Generale nr. 7, vorbește cu mult patos despre zilele și oamenii de atunci. Dar mai ales despre Petre Câmpeanu. Vorbește despre ceea ce cunoaște cel mai bine: școala câmpineană.

Prof. Sofia Despa
„Petre Câmpeanu este Săgetător, ca și mine, și Săgetătorii sunt niște luptători care după orice cădere găsesc puterea de a se ridica cu mult mai multă experiență. Este un om al locului, din câte știu eu este din Băicoi, că probabil a moștenit de la petrolul ăsta al zonei calitatea lui fundamentală și anume a se aprinde repede, dar și a arde constant cu flacără îndelungată. Eu garantez că inima lui arde și acum pentru niște neîmpliniri ale acestui oraș în care a muncit o viață de om.
Câmpeanu avea abilitatea de a trage mălaiul pe turta Câmpinei, cum se zice, drept pentru care oamenii îi oferiseră multă încredere ca primar. De fapt, în lumea școlii noi îi ziceam «piperul», pentru că era iute.
Întotdeauna era foarte curios să afle ce rezultate au obținut elevii noștri la olimpiadele locale, apoi la olimpiada județeană și mereu zicea: «Cam puțin, cam puțin pentru noi!». Totdeauna a fost cald, apropiat și direct.
Cred că a avut și o serie de prieteni care îl mai ajutau la diferite nivele, dar este și genul de om pe care îl dai afară pe ușă, intră pe fereastră. Până nu rezolvă o treabă nu se lasă. Așa a fost tot timpul.
Îmi amintesc că a fost întotdeauna aproape de școli. Pe vremea aceea nu existau bugete alocate școlilor pentru reparațiile și igienizării a anuale. Este un om care când promite ceva face, indiferent dacă urmările sunt negative pentru el. Şi au fost atât de multe urmări negative... Odată a fost sancționat într-o plenară pentru povestea cu brânza de pe piață. Şi a fost întrebat ce are de zis, la care dânsul a răspuns: «Nu- nimic, eu rămân cu sancțiunea și câmpinenii cu brânza!».
Datorită funcției pe care o aveam, eram în membră a Biroului Executiv al orașului nostru, știam destul de multe. Țin minte că după o vizită făcută de tovarășul Ceaușescu prin Câmpina, l-a deranjat foarte tare existența unei rampe de zgură la batale și, în calitate de primar al orașului, ne-a informat cu privire la concluziile acestei vizite și la faptul că a fost foarte indignată conducerea superioară de partid de povestea cu batalele. Reacția pe care a avut o «primu’», cum îi ziceam noi: «Dom’le, dracu’ știe ce fel de telescop o fi având în elicopterul ăla, că vede și ultima hârtie. Că mi-a zis: Bă, și hârtii aveați acolo».
Tot în acea perioadă, conducerea superioară de partid trecea adesea la Sinaia. Şi atunci era povestea cu economisirea energiei electrice, iluminatul public, se stingeau lămpile, aveam ore în care primeam curent... Tot așa, odată, la o ședință de Birou Executiv, ne-a informat că i s-a telefonat de la Sinaia: «Ce mă Câmpeanu, la voi e la ONU? Ce-i iluminație aia în timpul nopții în oraș?». Și asta pentru că nu se respecta întru totul în orașul nostru indicația și raționalizarea.
Cu gazul metan nu îți mai spun, că eram singurii care mai aveam ceva gaz. Îmi dădeau telefon rudele de la București să-mi spună că și aragazul li s-a stins și veneau pe timpul iernii să stea la mine, pentru că la noi gazele mergeau cât de cât. Câmpeanu îi zicea lui Barbu, de la gaze:
- Du-te mă și mai deşurubează ventilul ăla, că sare orașul în aer.
- Tovarășu’ prim - răspundea Barbu - sare că nu sunt gaze sau că sunt gaze?
- Mă, de sărim, sărim cu toții!
Dar până la urmă tot el răspundea, niciodată nu ne-a certat pe noi.
Cam asta îmi aduc acum aminte despre acest om pe care îl apreciez foarte mult, pentru că totdeauna ceea ce a spus a și fi făcut. Și, repet, indiferent de urmările asupra persoanei lui. Nu era genul de om care dă cu capul înainte special să dărâme tot sau să se afirme, asta-i în firea și în structura lui. Și mai avea ceva, făcea tot ce făcea pentru că era foarte legat de acest oraș. Foarte multă lume îl stimează și-l apreciază tocmai pentru că era un tip care se implica. Nu era genul ăla de activist care dădea mâna cu tine: «Bine, tovarășe, această problemă se va rezolvă».  El îți spunea clar: pot, nu pot”. 
Sorina BUMBĂCEA
Articol publicat în ediţia din data de 24 septembrie 2002, (episodul al patrulea)
Citeşte AICI episodul 3. 

Introducere în civilizaţia japoneză într-o prezentare susţinută la Colegiul Tehnologic Energetic

Un grup inimos de profesori din cadrul Liceului Tehnologic Energetic, format din doamnele Ghiţă Eugenia, Pîrvu Burloiu Adriana şi Mocanu Silviana, a avut lăudabila inţiativă de a-l invita, joi, 6 iunie, pe istoricul câmpinean Alin Ciupală să prezinte elevilor un rezumat al captivantei conferinţe despre doi specialişti români (pe nedrept uitaţi!) în civilizaţia japoneză, care a fost susţinută, pentru prima oară, în ziua de 10 mai, la Casa de Cultură „Geo Bogza”. 



Astfel, elevii au avut şansa să afle informaţii inedite despre doi dintre marii niponologi pe care i-a avut România, Ioan Timuş (care a petrecut cinci ani în Imperiul Nipon în anii 1920) şi gen. Gheorghe Băgulescu (ataşatul militar al Regatului Român la Tokio iar mai apoi şi ambasador). 
Discursul lui Alin Ciupală a fost însoţit de prezentarea imaginilor care sunt publicate în cărţile celor doi specialişti români în fascinanta civilizaţie japoneză care au captivat în mod suplimentar tânărul auditoriu. 

Lansarea celor 365 de răspunsuri ale lui Teodor Baconschi la Câmpina

Cea de a XVI-a Serată Culturală organizată de către Librăria Elstar l-a avut oaspete pe Excelența Sa Teodor Baconschi, fostul ambasador al României la Vatican, în Portugalia și Franța, fost ministru de externe și intelectual de marcă al culturii române contemporane, care a lansat ultimul său volum, „365 de lămuriri în compania lui Laurențiu-Ciprian Tudor” (Ed. Polirom, Iași). 
Codruț Constantiescu, iniţiatorul acestor serate culturale, a menționat că este a doua lansare a lui Baconschi în cadrul Seratelor Elstar și cea de a treia prezență în Câmpina, după conferința Lemet din octombrie 2017. De asemenea, moderatorul întâlnirii a prezentat, pe scurt, atât parcursul diplomatic în slujba statului român, cât și bibliografia bogată a lui Teodor Baconschi din cele două perioade mari de creație, întrerupte de anii în care domnia sa s-a aflat în cadrul serviciului public (pentru a folosi terminologia anglo-saxonă care desemneză mult hulita administrație). 
Referindu-se la volum, Codruț Constantinescu a remarcat faptul că este cel mai personal volum semnat de Teodor Baconschi, pentru că toate celalalte au cu totul alte subiecte, de antropolgie religioasă, de analiză societală etc. De remarcat faptul că Teodor Baconschi a mai purtat alte două dialoguri substanțiale, unul dintre ele (Legătura de chei. Mărturii diplomatice) chiar în compania câmpineanului (la origine) Armand Goșu. Codruț Constantinescu a amintit că, din pură întâmplare, a fost în același loc precum oaspetele nostru în 21 decembrie 1989, în fața Hotelului Intercontinental, aflându-se alături de părinți în căutarea hranei, mai abundentă în Capitala comunistă decât în Câmpina.


Teodor Baconschi a avut un discurs plin de miez, în care a explicat mizele cărții sale. „Am încercat să marchez și eu Anul Centenarului cum am putut, având în vedere că am asistat la un torent de schimbări care ne-au solicitat mult mai mult decât ne-am fi așteptat acum 35 de ani de exemplu, când doar ne pregăteam să asistăm la transferul puterii în interiorul dinastiei ceaușiste. Dar vedeți cum funcționează destinul, iar Dumnezeu este stăpânul istoriei. Este drept, o carte destul de personală pentru că Laurențiu-Ciprian Tudor, prin insistența lui, m-a făcut ca uneori să las garda jos și să mă avânt pe acest tărâm personal, chiar dacă nu sunt adeptul stilului autoreferențial. Nu îmi plac autorii obsedați de ei. Până la urmă, acest volum este și un bilanț, ajungem la acea etapă din viață când este necesar unul, o inventariere a darurilor pe care mi le-a oferit Dumnezu. Apare și o mică notă testamentară, chiar dacă trebuie să recunoaștem că este foarte greu să trăiești cu această viziune testamentară, mai ales în aceste timpuri atât de stresante și dinamice. Este drept că această carte poate fi citită și pe bucăți, fragmentar, având în vedere că este formată din 365 de paragrafe formate din întrebări/ răspunsuri distincte, dar eu aș prefera să fie lecturată de la început până la sfârşit, căci este un jurnal de idei. Aș zice că este și un bun ghid pentru lumea de azi, dar și o formă de recul: te dai puțin în spate și privești unde te afli. Cum a remarcat și Codruț Constantinescu, este o pledoarie pentru rolul actual, deosebit de important pentru noi, al Creștinismului. Este nevoie de mărturisire, de alfabetizare creştină. Nu putem fi mai mult decât niște atomi fără creștinism”. 


Având în vedere activitatea sa diplomatică în domeniul integrării euro-atlantice (ultimul ministru de externe care s-a întâlnit față în față cu un secretar de stat al Statelor Unite și asta spune mult), Teodor Baconschi a dezvoltat și o pledoarie pentru păstrarea și întărirea legăturilor noastre cu Uniunea Europeană și cu aliații din NATO, având în vedere provocările majore din secolul acesta care este foarte posibil să fie al Chinei, având în vedere că aceasta a recuperat în numai treizeci de ani un decalaj tehnic și economic uriaş (căci civilizația chineză este multimilenară): „Știm foarte multe despre lumea de azi și trebuie să fim conștienți că noile războaie nu se mai poartă cu diviziile de tancuri, sunt războaie informaționale, informatice, economice, în care contează foarte mult și ceea ce americanii numesc the soft power. Este nevoie de coerență euro-atlantică dublată de o viziune creștină care totuși se insinuează din ce în ce mai mult între lumea catolică și protestantă și cea ortodoxă. În ciuda diferenţelor care vor rămâne, totuși, ceea ce ne unește pe noi, creștinii, este mult mai fundamental”.
La întrebările părintelui Petru Moga, prezent la eveniment, Teodor Baconschi a făcut și o inspirată comparație între vizita Papei Ioan Paul al II-lea din 1999, la care a fost implicat direct, și cea a Papei Francisc, de acum câteva zile. În timp ce prima a fost ecumenică (deci mult mai importantă), cea de a doua a fost pastorală, fără a-i știrbi deloc din importanţă și semnificație, cu atât mai mult cu cât venea după vizita Papei Francisc în Bulgaria, unde a fost primit cu destulă răceală. La finalul seratei, Teodor Baconschi a acordat numeroase autografe. 
Greu, dacă nu imposibil de înțeles cum o personalitate atât de erudită precum Teodor Baconschi nu își găsește locul măcar la o catedră universitară pentru a îmbogăți tinerele generații de români. 

140 de elevi câmpineni au participat anul acesta la Festivalul Concurs de Teatru

În perioada 6-12 iunie, Consiliul Local Câmpina a organizat, prin intermediul Bibliotecii Municipale „Dr. C.I. Istrati”, cea de-a X-a ediție a Festivalului Concurs de Teatru pentru elevi. Astfel, joi, 6 iunie 2019, a avut loc în sala mică a Casei de Cultură „Geo Bogza” jurizarea trupelor înscrise în concurs. 
140 de elevi însoțiți de 20 de doamne profesoare şi-au prezentat spectacolele în fața juriului format din: preşedintele Asociaţiei Culturale Teatru Proiect Câmpina - Adrian Dochia, scriitorii Ştefan Al.-Saşa și Viorel Domenico, reprezentantele Bibliotecii Municipale - Liliana Ene-Şuşu şi Lenuţa Leotescu.
Festivitatea de premiere va avea loc miercuri, 12 iunie, începând cu ora 11.30, în sala de spectacole a Casei de Cultură „Geo Bogza”. Vor fi premiaţi tinerii actori, trupele de teatru şi autorii, după cum urmează:
- Cea mai bună interpretare masculină la fiecare nivel;
- Cea mai bună interpretare feminină la fiecare nivel;
- Cea mai bună trupă de teatru la fiecare nivel (locurile I, II şi III);
- Cel mai bun monolog la fiecare nivel (locurile I, II şi III);
- Premiul pentru cel mai frumos costum;
- Alte premii decise de către juriu.
Departajarea se va face pe baza unor criterii prestabilite, precum: noutatea piesei, talentul actoricesc, omogenitatea trupei, stăpânirea limbajului scenic şi armonizarea interpretării actorilor.
Premiile vor consta în cărţi şi rechizite. Toţi concurenţii vor primi diplome de participare.



Elevi înscrişi la CICLUL PRIMAR :

1. TRUPA ȘTRUMFII ȘCOLARI – Școala Gimnaziala „B. P. Hasdeu” (Corneanu Alexandra, Cotruț  Sara, Enache Bianca, Lupu Maria). Coordonator prof. Ghinea Maria. Spectacol: „Asta-i viață?” (text adaptat). Regie: prof. Maria Ghinea.
2. MONOLOG ENACHE BIANCA – Școala Gimnaziala B.P. Hasdeu. Coordonator prof. Ghinea Maria. Spectacol: „Vizita lui Dadece”(text adaptat după Laura Grunberg.)
3. MONOLOG DUMITRU IULIA ȘTEFANIA – Școala Gimnaziala B.P. Hasdeu. Coordonator prof. Constantinescu Genica. Spectacol: „Gânduri de copil”. Regie: Constantinescu Genica.
4. TRUPA PRIETENII SCENEI -  Scoala Gimnaziala  Al.I. Cuza. (Cristache Mihnea, Hoza Andrei, Comosu Luca, Bîlcă Daria, Mitucă Alexandru, Bărbieru Denisa, Ilie George, Cîlțan Miriam, Rudacovschi Ștefan, Foidaș Alexandra, Lungu Rareș, Oanea Alexia, Marin George). Coordonator prof. inv.primar Filip Georgeta. Spectacol: „Moș Ion Roată și Vodă Cuza”. 
5. TRUPA „ALBINUȚELE” – Scoala Gimnazială Centrală (Achim Andreea, Eros Alesia, Vlădilă Florentina, Alexe Alexia, Irimia Mara, Băicoianu Ana Maria, Mihai Sara, Bejan Rareș, Mincu David, Broșteanu Karina, Matcov Rebeca, Iancu Delia, Nițu Maria, Bucur Nicholas, Olteanu Darius, Buzatu Maria, Onea Daria, Costea Ianis, Pătrașcu Andrei, Diaconescu Mihnea, Petcu Lorena, Dincă Sofia, Popa Ana, Dumitriu Damian, Răducan Sara, Duță Mihnea, Sclipcea Mario). Coordonator prof. înv. primar Zăvoianu Rodica. Spectacol: „Lumea albinuțelor”. Regia : prof. Zăvoianu Rodica.
6. TRUPA POVESTITORII – Şcoala Gimnaziala Centrală (Banu George, Bird Joshua, Crăciun Luca, Dragomir Darius, Dragoste Julie, Gîlcă Gabriela, Iancu Monica, Mareș Vlad, Marghiolescu Alexandra, Mănăilă Andrei, Mihalache Fabio, Milu Filip, Munteanu Florin, Neagu Rareș, Nenciu Matei, Radu Teodor, Rîndașu Andreea). Coordonator prof. Dinu Daniela Simona. Spectacol: „Fata babei și fata moșneagului”.
7. MONOLOG LEFTER RADU TUDOR - Scoala Gimnazială Centrală. Coordonator prof. înv. primar Iordache Laura. Spectacol: „Recunosc: eu sunt domnu’ Da, vă rog!” (adaptare după Octav Pancu Iași).
8. MONOLOG  GEORGESCU  ERICA – Scoala Gimnazială Centrală. Coordonator prof.înv.primar Șerban Magdalena. Spectacol: „Cura de slăbire” (Adaptare după piesa cu același titlu, interpretată de Stela Popescu).
9. MONOLOG  TOCARI SOFIA – Scoala Gimnazială Centrală. Coordonator prof.înv.primar Șerban Magdalena. Spectacol: „Gruffalo” (adaptare după lectura „Gruffalo” de Julia Donaldson). Regie: prof.înv.primar Șerban Magdalena.
10. MONOLOG  MOLDOVEANU PAULA – Scoala Gimnazială Centrală. Coordonator prof.înv.primar Velcea Elena. Spectacol: „Acul și ața” de Tudor Arghezi.
11. TRUPA VESELIA – Scoala Gimnaziala Centrală (Mușat Paul, Ivana Teodor, Petrovanu Paul, Lăcraru David, Găină Teodor, Cucu Robert, Dragomir Mateo, Nistor Radu, Piele Raul). Coordonator prof. Velcea Elena. Spectacol: „Castravetele” de I.L. Caragiale. 
12. MONOLOG  CONDILĂ INGRID – Scoala Gimnazială Centrală. Coordonator prof.înv.primar Moise Ionelia. Spectacol: „O fetiță răsfățată”.



Elevi înscrişi la CICLUL GIMNAZIAL:

1. TRUPA INIMOȘII – Scoala Gimnaziala B.P. Hasdeu. Coordonator: prof. Mușa Aurelia. Spectacol: „Femeile savante” (fragment din opera lui Molière). (Bercea Ioana, Dedu Patricia, Ilisei Teodora, Ciupagea Radu, Ungureanu Alexandru). Spectacol: „Corigent doar la… matematică? – scenetă (Vilăescu Ilinca, Fan Eduard). Spectacol: „O faptă deosebită” – scenetă (Crețu Vlad, Arghir Raul). Spectacol: „În bucătărie” – scenetă (Chirnoagă Iustin, Ivan Marian).
2. MONOLOG GIURGICĂ ANDREEA MIHAELA - Şcoala B.P. Hasdeu. Coordonator: prof. Mușa Aurelia. Spectacol: „Miorița”.
3. TRUPA DINCOLO DE SPECTACOL – CSC Sf. Filofteia Câmpina (Constantin Cristian, Anghel Roxana, Dumitrescu Ioana, Negoi Marius, Negoi Darius). Coordonatori: prof. Dumitrescu Petre, Marina Georgiana, Uruc Liliana, Pintea Mariana, Ioana Mădălina. Spectacol: „Inamicii” (de Dumitru Solomon).
4. TRUPA D’ALE COMEDIEI -  Scoala Gimnaziala  Al.I. Cuza (Iana Ionela Victoria, Pologeanu Maria Bianca). Coordonatori: prof. State Ana, bibl. Miroiu Anda. Spectacol: „Răzvan şi Vidra” de B.P. Hasdeu.
5. MONOLOG POPA LUCA VALENTIN - Școala Gimnazială Al. I. Cuza. Coordonator: prof. Marinache Diana). Spectacol: „Țara leneviei”. Regie: Marinache Diana. 
6. MONOLOG BUCUR COSMIN IOAN - Școala Gimnazială Centrală. Coordonator: prof Arman Laura Andreea.  Spectacol: „O noapte furtunoasă – Rică Venturiano”.
7. MONOLOG CHIRIACOPOL ȘTEFAN - Școala Gimnazială Centrală. Coordonator: prof Arman Laura Andreea.  Spectacol: „Cutia cu nimic”.
8. MONOLOG DOBRESCU ANTONIA - Școala Gimnazială Centrală. Coordonator: prof. Misleanu Gabriela.  Spectacol: „Discuție la telefon”.
9. TRUPA KIDSTAR - Școala Gimnazială Centrală (Brezeanu Vlad, Bucur Cosmin, Prodan Mihnea, Buzățoiu Yanis, Soare Ștefan, Chiriacopol Ștefan, Vișoiu Maria, Ciurea Maria, Dobrea Iulia, Jitaru Alexandru).   Coordonator: prof. Arman Laura Andreea. Spectacol: „Repede, că mă grăbesc!” (adaptare YouTube)



Elevi înscrişi la CICLUL LICEAL:

1. MONOLOG GIURGICĂ TEODOR – participare individuală – Spectacol: „Contratimp”.
2. MONOLOG GIURGICĂ TEODOR – participare individuală – Spectacol: „Îmblânzitorul de cobre”.
3. GIURGICĂ TEODOR ȘI GIURGICĂ DARIA IRIS – participare individuală – Spectacol: „Un copil minune”. 
4. TRUPA AUDACES – Colegiul Tehnic Forestier (Diaconu Andrei Iulian, Elekterisiteh Amstriida Thideea). Coordonator: prof. Abăluță Simona. Spectacol: „Felix și Otilia” (adaptare).
5. TRUPA THEATRICA – Colegiul Național Nicolae Grigorescu (Furdui Vlad Rareș, Bohîlțea Patrici Ștefania). Coordonator prof. Mischie Luminița. Spectacol: „Răzvan şi Vidra” (fragment din actul al III-lea).
6. TRUPA LOS MARIANOS - Colegiul Național Nicolae Grigorescu (Dinu Maria Cristina, Marin Florin Eduard Marian). Coordonator prof. Mischie Luminița. Spectacol: „Visul mereu tânăr” de Mirel Buzdugan.

DIPLOME DE EXCELENȚĂ PROFESORI: Ghinea Maria, Constantinescu Genica, Filip Georgeta, Șerban Magdalena, Iordache Laura, Zăvoianu Rodica, Dinu Daniela Simona, Velcea Elena, Moise Ionelia, Mușa Aurelia, Dumitrescu Petre, Marina Georgiana, Uruc Liliana, Pintea Mariana, Ioana Mădălina, State Ana, Miroiu Anda,  Marinache Diana, Arman Laura Andreea, Misleanu Gabriela.

Cartea zilelor noastre. EMINESCU şi VERONICA

S-au iubit pân-au murit. Pătimaș și gelozit. Dureros și fericit. Nălțător, da` chinuit. Lumea, rea, i-a pizmuit, contra lor a uneltit. Sărăcia i-a-nsoțit, nevoia i-a încolțit. Boalele i-au cutrupit, viața grea i-a biruit. În mormânt s-au despărțit, în Cer s-or fi reunit. Poate, pentru totdeauna, precum soarele și luna. Sub pecetea poeziei și puterea veșniciei...
Iacată-mă și pe mine așternând vorbele-n rime. Pe undeva, de-nțeles, că Mihai e un ales. Luceafăr dumnezeiesc în areal românesc. Un poet universal, din ceia fără egal. Un romantic abisal, iubind în transcendental. Iară Veronica lui, grația Pământului. Floare gingașă, bălaie, arzând strașnică văpaie. Destine împreunate de dor și Divinitate. Inspirat numiți „Martirii lui Eros”...


Un profesor argeșean i-a pus vrednic în roman*. Douăzeci de ani la el a lucrat. E amplu, romanțat, cu locuri, fapte, oameni, firește, presărat. Putna, Viena, Iași, Văratec, Berlin, București. Maiorescu, Creangă, Caragiale, Slavici, „Timpul” și „Junimea”. Diverse întâmplări, amare, luminoase, ciudate, dureroase. Vise, halucinații, spaime, interogații. Peisagii, fain penel. Și descrieri, fel de fel. Portrete, tablouri, lirism, dramatism. Dialoguri curgătoare, cu tâlc și cuceritoare. Limba timpului, savoare. Poeme nemuritoare și scrisori doveditoare, citate convingătoare. Ilustrând dragoste mare, din aia ucigătoare. Nebunie, poezie, din alea tulburătoare. Echilibru-n povestire, dăruire și simțire intrate în rostuire. Meșteșug la scriitură, dar nu și la corectură. Autor cu fantezie și vădită acribie, Ion Ionescu – Bucovu. Tom util, binevenit, cu nesaț că l-am cetit, până-n zori l-am isprăvit. Cât știui, îl consemnai și-n revistă-l semnalai...
Adrian SIMEANU
* Ion Ionescu – Bucovu, Martirii lui Eros, Editgraph, Buzău, 2015