22 octombrie 2019

Proprietara singurului magazin din Câmpina cu denumirea de ALIMENTARA rezistă în lupta cu supermarketurile

După 30 de ani de la căderea comunismului, puţini îşi mai amintesc de vremurile în care cozile lungi din faţa magazinelor tip Alimentara reprezentau un mod de viaţă pentru societatea condusă de regimul totalitar ceauşist.
Alimentarele erau magazine aflate în proprietatea statului, construite de obicei la parterul blocurilor, care desfăşurau comerţul cu amănuntul de produse alimentare. După căderea comunismului, alimentarele au fost transformate în societăţi comerciale cu capital de stat, căzând în cele din urmă pradă privatizărilor dirijate şi speculanţilor imobiliari.
În anii ‘80, pe fondul organizării economice deficitare, aprovizionarea a suferit mari lipsuri de produse de bază, la care s-a adăugat şi obstinaţia dictatorului Nicolae Ceauşescu de a plăti în ritm accelerat întreaga datorie externă a statului.
Dintr-un articol publicat de plaforma digi24.ro, „ROMÂNIA FURATĂ. Alimentara, o avere de care s-a ales praful” aflăm următoarele: „Povestea Alimentara începe în 1912, când regele Carol I înfiinţează Sfatul Negustoresc. Negustorii deschid băcănii, strămoşii viitoarelor Alimentare. Graţie afacerilor cu alimente, negustorii devin rapid o forţă financiară. În 1947, comuniştii ajung la putere şi le strică rostul. Pe unii îi catalogheză burghezi şi îi arestează, pe alţii îi folosesc pentru a deschide magazine alimentare. Pe lângă spaţiile deja ridicate de negustori, comuniştii construiesc altele noi. În anii 60 şi 70, Alimentara comunistă avea rafturile pline şi marfă pentru orice buzunar, de la brânza telemea la şvaiţer, de la hamsii la caviar. Bogăţia se sfârşeşte în anii 80, când românii, sub Ceauşescu, sunt forţaţi să plătească datoria externă a ţării. Populaţia face economii la sânge, iar Alimentara devine Mecca înfometaţilor - locul unde oamenii stau ritualic la rând zeci de ore, cu mobilierul dedicat, scăunelul şi accesoriile strict necesare: sticlele de lapte, borcanele de iaurt şi nelipsita sacoşă din nylon. Doi pui care nu cântăresc nici măcar un kilogram intră în istoria colectivă ca „Fraţii Petreuş”. Ca și sloganul: „Să se dea câte unul, să ajungă la toată lumea!”. Pentru unele generaţii, Alimentara a fost templul flămânzirii naţionale. Pentru altele, nu înseamnă nimic. Nici poveştile părinţilor, oricât de inspirate ar fi, nu le pot oferi imaginea magazinului cu de toate plin cu nimic. Şi mai există o categorie, a celor câţiva pentru care Alimentara a fost o afacere de milioane. A fost unul dintre cele mai mari tunuri post-decembriste”.


La Câmpina, povestea alimentarelor comuniste se încheie la câţiva ani distanţă de momentul evenimentelor din decembrie 1989. Societatea de stat ICSM Câmpina, proprietarul tuturor magazinelor de acest tip din oraş, se privatizează sub conducerea directorului Sandu Octavian şi se transform în SC Paltinu SA, societate care la rându-i a fost cumpărată de omul de afaceri Mihai Anastasescu. Fostul director, Sandu Octavian, se privatizează şi el în acel moment, achiziţionând prin intermediul Fishing Tour, o mică parte din spaţiile fostei societăţi de stat. 
Pe marginea istoricului fostei întreprinderi comerciale de stat se ţes însă şi alte poveşti, aşa cum este cea pe care aveţi ocazia să o aflaţi astăzi din mărturisirile unei femei care timp de 45 de ani a muncit şi trăit învăţând negustoria în comerţul socialist, pentru ca ulterior prăbuşirii sistemului să-şi continue activitatea prin propriile forţe în singurul spaţiu comercial din oraş unde trecutul îşi mai face simţită prezenţa prin firma rămasă prinsă în perete aşa cum a rămas în conştiinţa multor generaţii: Alimentara.


Născută în anul 1958 în comuna Şotrile, Mariana Tudorache îşi petrece copilăria în satul natal, Lunca Mare, într-o familie de oameni simpli, cu venituri mici, în care numai tatăl era salariat, iar mama se ocupa de gospodărie. Aşa se face că la vârsta de 15 ani şi jumătate, după absolvirea a opt clase primare, adolescenta de atunci îşi caută de lucru şi se angajează la restaurantul „Valea Prahovei”, unde urmează timp de trei luni cursuri de calificare la locul de muncă în meseria de ospătar-vânzător. Isteaţă, muncitoare şi foarte corectă, Mariana Tudorache avansează repede în carieră, ajungând în anii următori să fie un om de bază al ICSM Câmpina, societatea de stat la care era angajată. Astfel, în toată perioada în care a fost salariată a întreprinderii comerciale de stat, a lucrat în magazine mixte, cofetării, alimentare, între care se numără Complexul ABC, Complexul 3 de lângă Peco, BIG, Cofetăria Crinul Alb, alimentara de la linie condusă de cunoscutul Buzăţoiu, dar şi altele.


După evenimentele din decembrie 1989, noua conducere a societăţii, reprezentată de directorul Sandu Octavian, îi încredinţează gestiunea alimentarei de vis-à-vis de biserica de la brazi, pentru ca în anul 1998 să i se impună privatizarea afacerii şi preluarea cu chirie a spaţiului comercial.
Astăzi, după 45 de ani de negustorie, Mariana Tudorache a rămas acelaşi om modest, care munceşte 12 ore pe zi în slujba clientului şi se încăpăţânează să păstreze fixată în perete, deasupra magazinului său, titulatura de Alimentara.



„M-am angajat la restaurantul Valea Prahovei când încă nu aveam 16 ani”

- De la început vă mărturisesc că nu mă aşteptam să vă găsesc, în calitate de proprietară a magazinului, în spatele tejghelei, echipată cu halat alb, vânzând marfă clienţilor. Aveam impresia că am să vă găsesc într-un birou, ca pe orice proprietar din zilele noastre. 
- Doamne fereşte! Eu nu sunt genul acela de proprietar. Vând la tejghea de 45 de ani şi asta este viaţa mea. Am doar doi angajaţi, contabila şi o vânzătoare. În rest, mă ocup eu de toate. Dimineaţa la ora 6 sunt la tejghea, servesc clienţii şi după ora 12, când vine la program vânzătoarea, mă ocup de celelalte probleme, inclusiv de vânzare, alături de ea. Comerţul este o meserie grea şi dacă nu stai de vorbă cu oamenii, să le oferi atenţie şi marfă bună, rişti să dai faliment. După cum vedeţi, biroul meu este aici, în mijlocul magazinului, printre clienţi. Şi atunci când fac actele sau vorbesc cu furnizorii sunt cu o ureche la cerinţele celor care intră în magazin să cumpere ceva. Mulţi dintre ei au nevoie de un sfat şi eu sunt aici să îl ofer. Stau în magazin de dimineaţă de la ora șase şi până seara la ora opt, de luni până duminică, pentru că altfel n-am nicio şansă de supravieţuire în competiţia cu marile magazine de tip supermarket. 


- Pare o muncă istovitoare, în fiecare zi, şapte zile din şapte, cu atât mai mult cu cât asta se întâmplă de zeci de ani fără întrerupere. Când vă mai odihniţi?
- Sincer, nu am mai avut concediu de ani de zile. În schimb, o dată la două săptămâni, sâmbăta şi duminica, plec să mă plimb prin ţară, la mănăstiri şi în alte locuri frumoase, mai ales la munte. Îmi place tare mult să conduc, în ciuda faptului că am o problemă  la picioare şi mă deplasez mai greu. Vârsta îşi spune cuvântul! Când sunt la volan uit de toate problemele. Înainte făceam sute de kilometri pe săptămână, atunci cănd mergeam după marfă, prin toată ţara. Acum nu prea mai plec, pentru că mă aprovizionează distribuitorii. În rest, mă mai duc la fiul meu, Tudorache Radu Gabriel, care s-a stabilit în Anglia cu familia. Odihna nu e de mine! Nu pot să stau, pentru că muncesc de la vârsta de 15 ani şi mi-am clădit viaţa prin muncă. Aşa am învăţat de la părinţii mei, oameni simpli, care au muncit pe brânci toată viaţa. Mama își cârpea ciorapii, pentru că nu își permitea să cumpere alții.
- Să înţelegem că lucraţi în comerţ din adolescenţă, adică de mai bine de 45 de ani sau au mai fost şi alte locuri de muncă în toată această perioadă?
- Sunt gestionară de 45 de ani şi am lucrat numai în acest domeniu, la I.C.S.M Câmpina, încă de la terminarea şcolii gimnaziale. Eram foarte săraci în vremea aceea şi imediat după absolvirea celor opt clase am fost nevoită să îmi găsesc de lucru şi să mă calific la locul de muncă. M-am angajat la restaurantul „Valea Prahovei” şi timp de trei luni am făcut cursuri de calificare la locul de muncă în meseria de ospătar-vânzător. Încă nu aveam 16 ani, eram un copil cuminte şi cei de acolo m-au ajutat să învăţ repede această frumoasă meserie. N-a fost uşor, dar îmi plăcea şi mă descurcam foarte bine. Atunci am învăţat să fac ciorbă de burtă, să plămădesc pâine şi multe altele. Stăteam toată noaptea să fierb carnea de burtă şi să pregătesc pâinea pentru a doua zi. Eu le pregăteam şi bucătarii le găteau în fiecare dimineaţă. După perioada de calificare, am fost repartizată la grătarul de afară, în grădina de vară. 


Făceam şi vindeam mii de mici în fiecare zi. Era coadă interminabilă la mici şi bere Azuga. Ulterior am învăţat, de la domnul Anghel, barman cu experienţă - preparator chimist, să fac tot felul de cockteiluri şi să prepar băuturile preferate de clienţi în vremea aceea. Îmi amintesc că una dintre băuturile pe care le preparam cel mai mult era „coada de cocoş”. Aşa am ajuns să ajut şi la bar şi să servesc şi în restaurant. Făceam de toate şi mă apreciau colegii. Îi aveam şefi de unitate pe domnii Ungureanu şi Enescu, oameni de calitate, de la care am învăţat foarte multe. Aveau mare încredere în mine, pentru că eram serioasă şi foarte corectă. La un moment dat, prin anul 1976, mi-au dat cheile de la beciul unde se ţineau alunele, măslinele, ţigările BT şi KENT, băuturile fine şi navetele de Pepsi şi Coca-Cola. Vă daţi seama că în vremea aceea nu se găseau uşor astfel de produse şi era o gestiune cu mare răspundere! N-am pus niciodată mâna pe nimic din ceea ce nu îmi aparţinea, cu toate că în gestiunea mea erau de toate: cărnuri de toate felurile şi produse care nu se găseau în comerţ. Am preferat să îmi văd de treabă şi consider că mi-a prins bine în viaţă. Am lucrat mai bine de trei ani la restaurantul „Valea Prahovei” şi pot să spun că acolo am învăţat meserie. 
- Se poate spune că această perioadă de început a fost una destul de grea în viaţa dvs. Cu toate astea, se ştie că ospătăria avea şi părţile ei bune în acele vremuri.  
- A fost destul de greu, pentru că eram foarte tânără şi eram nevoită să fac de toate. De exemplu, descărcam sute de lăzi cu marfă şi le încărcam cu ambalaje, până nu mai puteam să ridic mâinile şi să merg pe picioare. Stăteam câte 10 - 12 ore să servesc clienţii, pentru că terasa şi restaurantul erau pline tot timpul, mai ales de primăvara până toamna. Nu vă imaginaţi că ne rămâneau cine ştie ce bani din bacşişul primit, pentru că oamenii ne cereau restul până la ultimul bănuţ şi în plus eu eram la început de drum în meserie şi nu puteam emite pretenţii în faţa celor mai bâtrâni. Nu pot să spun că o duceam râu, dar nici strălucit. Cu toate astea, a fost o perioadă foarte frumoasă, pentru că îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam şi treceam peste orice greutăți. Aveam fel de fel de clienţi, cunoşteam multă lume şi îmi făceam relaţii. Ţin minte că restaurantul avea o cramă deosebită şi acolo mergeau clienţii importanţi. Eu nu prea aveam acces, dar îi mai vedeam când coboară şi ştiam că se aranjează o masă specială. În privinţa controalelor, erau foarte puţine în comparaţie cu ce se întâmplă azi. Venea controlul oamenilor muncii şi foarte rar Miliţia Economică. Nu se ştia de Sanepid ori de zecile de instituţii care controlează acum, cu toate că aveam marfă şi clienţi înzecit faţă de ce există în prezent. Una peste alta, m-am descurcat şi a fost bine pentru o fetişcană venită de la ţară.

„Până după 1989 nu am avut şansa să primesc un magazin în gestiune, pentru că nu am vrut să intru în partidul comuniștilor”

- O fetişcană isteață de la ţară, care avea să se descurce bine şi ulterior, ţinând cont de faptul că şi azi vă ocupaţi de comerţul cu alimente. Ce a urmat după perioada de ucenicie în ospătărie?
- Da, se poate spune că am fost isteaţă de mică. Încă din copilărie făceam comerţ cu fructe şi aveam bani mereu. Părinţii nu aveau de unde să îmi dea bani pentru cele necesare, aşa că adunam fructe din grădină şi le vindeam în gară. Am avut de mică talentul ăsta de a vinde şi de a atrage clienţii. După perioada petrecută la restaurant am fost transferată, să ţin locul unei colege gravide, la cofetăria „Crinul Alb”, unde gestionară era Maria Tabacu şi ulterior, pentru că mă descurcam peste tot, am lucrat la magazinul 3, de lângă Peco, unde sunt azi chinezii. 





Cei de la I.C.S.M mă trimiteau oriunde era nevoie şi aşa am învăţat toate formele de comerţ. Pe vremea aia, directorul I.C.S.M-ului era domnul Paul Tifigiu, adjunct era domnul Chiţu, la cadre lucra doamna Ciocodeică şi mai era şi domnul Bebe Năstase, şef de birou. Am lucrat mult la ABC, circa cinci ani şi la domnul Buzăţoiu, la Alimentara de la Linie, alţi cinci ani. Acolo am învăţat multe lucruri, pentru că Buzăţoiu era un gestionar foarte priceput. Până după 1989 nu am avut şansa să primesc un magazin în gestiune, pentru că nu am vrut să intru în partidul comuniștilor. Nu îmi plăcea să particip la şedinţe de partid şi să spăl varză, aşa cum făceau alţii. Îmi amintesc de tovarăşa Nina, gestionară la barul de lângă Casa Modei, mare comunistă, care înfiera pe toată lumea în şedinţe şi ea avea puşcărie la activ. Mă rugam de cei de la I.C.S.M să îmi dea măcar un chioşc de ziare şi nu mi se aproba pentru că nu eram membră de partid. În schimb, trăiau foarte bine nevestele de miliţieni care primeau locuri de muncă la casa de marcat ori primeau gestiuni în locuri bune. Eu nu aveam pe nimeni şi eram nevoită să merg acolo unde eram trimisă.
- Isteaţă, cu personalitate, dar fără pilele şi relaţiile ce funcţionau din plin şi în acea perioadă, Mariana Tudorache rămâne o anonimă în comerţul comunist. Ce s-a întîmplat după căderea regimului, în decembrie 1989?
- După 1990 am avut şansa să primesc, pe fondul desfiinţării multor unităţi, gestiunea magazinului unde mă aflu şi azi. Întâmplarea a făcut ca acest spaţiu, altă dată folosit ca depozit pentru Alimentara lui Buzăţoiu, să fie transformat în magazin de lactate şi alte produse ce nu încăpeau în spaţiul comercial de la Linie. Iniţial, gestiunea a fost preluată de două fete de la BIG, Mioara şi Marilena, una dintre ele soţia lui Ilie de la morga spitalului, care în scurt timp s-au apucat de prostii şi au fost date afară. În aceste condiţii, în martie 1990 am preluat eu gestiunea, fără să ştiu exact ce era acolo. Din nefericire, situaţia era destul de gravă, pentru că exista un stoc de băuturi alcoolice îndoite cu apă şi riscam să trag ponoasele fără să ştiu. La puţin timp după ce am luat în primire gestiunea a venit Hogea de la Miliţia Economică să mă avertizeze de situaţie şi să mă pună să distrug acel stoc, pentru că altfel riscam puşcăria. El ştia povestea, pentru că instrumenta dosarul penal pe numele celor două gestionare. Aşa am început eu activitatea în acest magazin, în perioada aceea de mari transformări. A fost foarte greu să îl pun pe picioare, pentru că nu era un vad foarte bun şi în plus se desfiinţau unităţile pe capete şi toată marfa o transferau la mine. Mă suna domnul Sandu Octavian, noul director de la I.C.S.M  şi mă anunţa să ridic stocul de marfă din cutare magazin închis. Vindeam tot ce rămânea. La un moment dat, vindeam cât trei magazine de pe centru, aşa de bine mergea. Timp de opt ani am lucrat din greu pentru un salariu minim şi nu mai puteam să continui în acest ritm. Aşa că am mers la sediu să cer mărire de salariu şi mi se răspundea că nu sunt bani pentru așa ceva. Atunci, în 1998, am hotărât să îmi fac firmă şi să încerc să merg pe cont propriu. Am înfiinţat societatea „Tudorache Paltinu SRL” imitând, într-un fel, noua denumire a I.C.S.M-ului - Paltinu S.A, din dorința de a le arăta că și eu sunt în stare să mă privatizez. Paltinu S.A. este societatea care a ajuns în proprietatea domnului Anastasescu, în timp ce Fishing Tour este societatea domnului Sandu Octavian. La privatizare, fiecare dintre aceste două societăți a preluat un număr de spații comerciale din fostul I.C.S.M. Spațiul în care funcționez eu și astăzi a aparținut inițial domnului Sandu, iar acum aparține domnului Anastasescu. Din 1998 și până în prezent plătesc chirie în valoare de 500 de euro pe lună, plus utilități. În perioada 1990-1998 nu am avut posibilitatea să primesc spațiul în locație de gestiune ori să îl cumpăr, așa cum au făcut foarte mulți din oraș, pentru că nu mi s-a dat voie. Cred că atunci am greșit și eu, pentru că legea permitea acest lucru și puteam să acționez în consecință. Din nefericire, m-au îmbrobodit și n-am făcut ce trebuia, iar acum e prea târziu. Dar să revin la privatizare mea. După ce am făcut firma, m-am trezit că mă cheamă directorul Sandu și îmi pune în vedere ca în trei zile să preiau magazinul și să trec cu activitatea pe firma mea. N-aveam niciun leu și era practic imposibil să investesc atât. Aici a intervenit domnul Sandu și m-a ajutat, în sensul că am preluat toată marfa existentă, am făcut transferul de la firma dumnealui la firma mea, am primit și o mașină de marfă, cu condiția de a achita totul într-un an. A mers treaba și am achitat datoria către domnul Sandu, în termenul stabilit. De 20 de ani țin acestă afacere pe banii și munca mea și încă fac față marilor lanțuri de magazine care au împânzit orașul și lumea.

„Cea mai grea perioadă din activitatea de până acum a fost atunci când s-a deschis Complexul Fibec”

- Vă simțiți mai confortabil în calitatea de „patron”, comparativ cu aceea de gestionară la stat? 
- Sunt două perioade total diferite. Când lucram pentru stat munceam tot la fel de mult ca acum. Aveam răspundere la fel de mare, dar parcă mai puțin stres. Azi muncesc pentru mine și vă mărturisesc că nu reușesc să agonisesc mai nimic. După douăzeci de ani de muncă pe cont propriu stau în același apartament la bloc, pe strada Maramureș, am o mașină obișnuită și nu îmi permit lucruri ieșite din comun. Mă simt mai bine în ipostaza de proprietar de firmă, pentru că răspund doar eu de ceea ce fac și mă întind cât îmi este plapuma. 
- Care a fost cea mai grea perioadă din activitatea d-voastră până în prezent?
- Cea mai grea perioadă din activitatea de până acum a fost atunci când s-a deschis Complexul Fibec. Am fost controlată de toate instituțiile statului, inclusiv de Corpul de Control sosit de la Guvern. Reprezentantul Guvernului era un anume domn Moise, care stătea pe aici, pe la Lac. Daca vă imaginați așa ceva! Eu, o firmă de doi lei, controlată de Guvernul României. Atunci am traversat o perioadă de cumpănă mare de tot. Am plătit amenzi grele, zeci de milioane, pentru nimic. Eram gata să dau faliment, cu sechestru pe bunuri. Eram un ghimpe pentru ei. Dar până la urmă Complexul Fibec nu mai există și eu merg mai departe. Dumnezeu nu doarme!
- Cei 45 de ani neîntrerupți de negustorie, din care 30 de ani în economia post-decembristă de tranziție, vă recomandă drept o performeră în acestă breaslă. Care este secretul acestei longevități în comerţul cu amănuntul?
- Nu îmi vine să cred că au trecut 45 de ani! Parcă ieri învârteam mici pe grătarul de la „Valea Prahovei”. Secretul este seriozitatea, respectul față de client, corectitudinea și prețul bun. Cine nu înțelege aceste lucruri, care nu se învață în școli, nu are ce căuta în negustorie. Și, în plus, trebuie să îți placă această meserie, pentru că altfel nu faci față. În ziua de azi, angajații de la marile magazine nici nu se uită la tine dacă îi întrebi ceva, sunt aprope robotizați. Nu merg în astfel de locuri, pentru că nu suport ignoranța acestor salariați. Eu stau de vorbă cu oamenii, le explic amănunte legate de produse, îi asigur de calitatea acestora, aduc marfă la comandă și fac în așa fel încât clientul să plece mulțumit. Dacă cineva pleacă nemulțumit din magazinul meu înseamnă că am pierdut un client și asta nu este bine deloc. De asta pot să spun că negustoria nu este pentru oricine. Pentru că tot vorbiți de longevitate, vă spun că în prezent nu știu să mai existe în Câmpina o altă persoană cu o vechime atât de mare, neîntreruptă. Toate fostele mele colege s-au lăsat de mult de această meserie. Nu vreau să mă laud, dar ăsta este adevărul.  
- Trecem zi de zi pe lângă magazinul dumneavoastră, situat vis-a-vis de Biserica de la Brazi și puțini observăm faptul că păstrați numele de Alimentara, vechiul și celebrul brand din perioada comunistă, pe seama căruia românul a făcut și multe bancuri. Care este explicația?
- Sincer vă spun că nu mă deranjează cu nimic. O vreme chiar am investit în reparația acestei firme, cumpărând componente electrice de la fabrica din Fieni, adică literele acelea făcute din tub de sticlă. Arăta foarte frumos atunci când o aprindeam seara. Ulterior n-am mai găsit și am renunțat. Dacă vreți, denumirea asta face parte din viața mea și îmi amintește de toți anii petrecuți în comerțul socialist. A fost perioada în care m-am format ca om, cu bune și cu rele. În Câmpina nu mai există un magazin care să păstreze această denumire și cred că nici în județ. Nu știu la nivel național, dar cu siguranță au rămas foarte puține. Așa că și din punctul ăsta de vedere are o anumită valoare. 

AVION CU MOTOR

Moto: Detei puțin din picioare: „Uite-al dracu'numai moare. Că tot mai dă din picioare”
Tudor Gheorghe


Ce să fac, o dau iar, ca acum două săptămîni, pe muzică lejeră, că pare cea mai succintă caracterizare a bîlciului național. Guvernul Dăncilă a murit, deci, de gravă subnutriție intelectuală. Dar, în realitate, pare încă destul de vesel, mai dă din picioare, mai sperie lumea. Mai numește un consul, mai demite vreun funcționar superior, sau numește altul, mai semnează un contract de miliarde, ba ar trimite și o nouă (veche) propunere de comisar european, dacă ar putea. Lumea nu are răbdare cu negocierile (nu avem arta și știința negocierii politice, și de niciun fel), presa vrea guvern peste noapte. Drept este că și viteza de execuție contează, fiecare zi petrecută în acest miros fetid de descompunere politică ne îmbolnăvește și mai rău. Cazul ministrului Cuc rămîne paradigmatic, și ar fi bine ca acest guvern să-și încheie activitatea sub semnul simbolic, de un comic sinistru, al poveștii cu avioanele. Dacă am mai putea rîde...


Îl tot invocăm pe Caragiale, actualizîndu-l. Cred că marele observator astronomic al păcatelor omenești și românești s-ar sinucide după cîteva luni de trai în miasmele politice naționale de azi. Căci azi nici Berlinul exilului n-ar mai fi o soluție. Uităm un lucru: pe vremea lui Conu Iancu exista o pătură instruită care pricepea aluziile din textele sale. Ridendo castigat mores era un proverb încă valabil. Azi, dacă rîzi de Dăncilă, de Cuc, de Daea, de Becali, de cutare vedetă mare pe un ecran mic, ți se spune că o faci din motive politice, respectivilor puțin le pasă, ba îți mai și demonstrează ce mari sînt ei și ce multe realizări au făcut pentru țară. Caragiale ar fi complet inutil. Rușinea nu mai este la modă. Deci dl. ministru o fluieră la portiță tîrziu în noapte, ca un flăcău, pe d-na directoare a Tarom-ului, așa, doar ca să o întrebe ce parlamentari s-au mai înscris pentru cursele interne din ziua moțiunii. Și asta i se pare cucului foarte normal. Perfect în atribuțiile sale. Ce-i drept, îi duce mintea! Dacă ar folosi toate aceste abilități malefice, convertindu-le într-un sens pozitiv!

Ne pregătim de un an și jumătate de alegeri. Spectacolul este grețos. Găsesc o frază a lui Teodor Baconschi de o oboseală tristă a sufletului impresionantă: „există națiuni care aleg subdezvoltarea”. Într-adevăr, cum se face că, de fix 30 de ani (n-am auzit să se preocupe cineva de felul cum vom cinsti în decembrie acest interval rotund trecut de la momentul marelui sacrificiu pentru speranțe) alegem numai subdezvoltarea? Începând cu mai 1990. Un tovarăș de neuron ministerialal lui Cuc, nu știe nimeni de ce ajuns ministru al culturii, spune că „și amantele sînt oameni” (e vorba de cele angajate prin ministere). Desigur, numai că nu orice om, adică orice amantă, este obligat(ă) să lucreze într-un minister. Cum scriam cu puțină vreme în urmă, oamenii ăștia au devenit atît de stupizi și obraznici, încît nu se mai ascund, ci își proclamă  triumfător imoralitatea și analfabetismul mitocănesc. Cam ăsta este locul în care ne aflăm. Trebuie să recunoaștem: puțini dintre noi ar fi avut imaginația malefică să conceapă scenariul cu oprirea avioanelor. Că mentalitatea subsecventă este una violent anti-democratică și fățiș totalitară nici nu mai trebuie subliniat. Cristian Tudor Popescu subliniază cu mare dreptate o evidență: avem de-a face cu un act clar de terorism. Se va sesiza justiția? Care justiție? Cea care a eliberat vreo 16.000 de deținuți, unii foarte periculoși? Dar, în schimb, i-a achitat pe torționarii și finalmente ucigașii lui Gheorghe Ursu? Printre ritualurile de înmormîntare la noi se amintește (versurile citate în motto sînt o trimitere la acest obicei) obiceiul ca vreun dugliș să lege pe furiș o ață de mîna sau piciorul mortului pe care, mișcîndu-le, să sperie lumea de față. Întrebarea este: cine trage de sfoara care mai mișcă acest guvern decedat din punct de vedere politic, moral, legal? Să fie doar nepriceperea și egoismul USR? Cinismul prostesc al UDMR sau al lui Tăriceanu? Influența externă bine știută? Un sprijin „popular” al unei populații prostite via televiziuni și îngrozite că „se taie pensiile”? Prea multe sfori, prea puțină minte. Mai era o reclamă, înainte de 89, cu un text de un absurd perfect: „Opriți dricul! Mortul vrea să bea un Cico!”. Guvernul nostru stă liniștit la coadă la Cico! E vesel tare. Între timp, avioanele noastre decolează purtînd definitiv spre Străinezia sute de români zilnic. Pentru asta mulțumim din inimă partidului!
Christian CRĂCIUN

Concurs de creaţie literară adresat elevilor şcolilor și liceelor din Câmpina

Consiliul Local Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina şi Biblioteca Municipală “Dr. C. I. Istrati” organizează în perioada 18 octombrie – 29 noiembrie 2019 un Concurs de creaţie literară adresat elevilor şcolilor și ai liceelor din Câmpina.
Concursul se desfăşoară în organizarea Bibliotecii Municipale „Dr. C. I. Istrati” Câmpina, în conformitate cu HCL nr.42/ 23.04.2019, punctul 11 din lista de manifestări culturale ale bibliotecii, şi are ca obiectiv creşterea interesului pentru lectură, în sprijinul demersului educativ al şcolii, de formare şi dezvoltare a personalităţii adolescenţilor, elevi de gimnaziu şi de liceu.
Grupul ţintă este constituit din toţi elevii şcolilor şi liceelor câmpinene (clasele II-XII).


Concursul de desfăşoară pe următoarele secţiuni:
I. Ciclul primar
a) poezie
b) proză scurtă
II. Ciclul gimnazial şi liceal
a) poezie
b) proză scurtă
c) eseu 
Tema este la alegere.
Fiecare concurent se poate înscrie la toate genurile literare.
Un juriu format din scriitori câmpineni va evalua lucrările şi va desemna câştigătorii celor trei premii pentru fiecare din cele trei cicluri de învăţământ (primar, gimnazial, liceal). Fiecare lucrare va conţine un număr de maximum 2.500 de caractere (cu spaţii), va avea un motto şi se va prezenta în trei exemplare la Biblioteca Municipală “Dr.C.I. Istrati”, în plic A4 închis. În loc de semnătură, pe lucrare va apărea un motto ales de autor. În plicul A4, va fi introdus un plic de format mai mic, închis, pe care se va scrie doar motto-ul ales. Plicul mic va conţine o coală de hartie pe care vor fi menţionate următoarele : nume şi prenume elev, şcoală/liceu, număr de telefon, adresă de email şi motto-ul ales. 
Data limită de trimitere a lucrărilor este: 20 noiembrie 2019.
Premiile vor consta în cărţi de literatură sau de istorie şi diplome. Anunţarea rezultatelor concursului şi înmânarea premiilor va avea loc la Biblioteca Municipală „Dr. C. I. Istrati” Câmpina, la sfârşitul lunii noiembrie. Cele mai bune lucrări vor fi publicate în reviste locale de cultură şi vor fi citite de autori în faţa publicului.

Ziua Armatei Române, sărbătorită la Câmpina pe 24 octombrie

Primăria municipiului Câmpina, în colaborare cu Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere – Filiala Câmpina, vă aduce la cunoştinţă că în mod excepţional, în acest an Ziua Armatei Române va fi sărbătorită joi, 24 octombrie 2019, ora 11.00, în Parcul Trandafirilor (zona intersecţiei Bd.Carol I cu strada 1Decembrie 1918).
În cadrul aceleiaşi festivităţi va avea loc şi Inaugurarea Monumentului Eroilor câmpineni din Războiul de Întregire Naţională în noua locaţie.
Participă efective de la Unităţile Militare din Ploieşti şi Ghimbav - Braşov, precum şi elevi ai Colegiului Naţional Militar „Dimitrie Cantemir” şi ai Şcolii de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr”.
Va fi prezentă şi Fanfara Prahova.


Pe lista activităţilor regăsim următoarele:
11:00 - Salutul drapelului de luptă;
Intonarea Imnului Naţional al României;
Oficierea serviciului religios;
11.25 - Inaugurarea/ sfinţirea în noul amplasament a monumentului;
11.30 - Rostirea numelor eroilor
11.40 - Alocuţiuni; 
12.10 - Depunerea de coroane, jerbe şi buchete de flori;
12.30 - Scurt program artistic:
- Neculai Vicol, interpret de muzică creştină
- recitarea poeziei “Nu plange, maică Românie!”
- recital al Corului „Lira” coordonat de profesor Andrei Dănuţ
12.55 - Parada militară – defilarea efectivelor militare;
13.05 - Mic concert al muzicii militare;
13.15 - Încheierea ceremonialului militar.

PICURĂTURI DE ARTĂ. Pictura romanică, gotică şi a Renaşterii văzute prin prisma tehnicii

Pictura romanică și gotică

Pictura romanică a secolelor XI-XII d.Hr. era de preferință murală, sub semn religios, cu figuri simple și schematizate, ca în sculptură. A avut o mare influență bizantină, promovată cu deosebire de ordinul benedictin. Programul iconografic îl include pe Pantocrator, pe Fecioara Maria, precum și Judecata Finală. S-a produs și pictură cu tehnica tempera pe lemn, în care pigmenții erau dizolvați în apă și aglutinați în grăsime animală, glicerină, sau ou. Avantajul tehnic a rezidat în faptul că se menținea în timp claritatea culorilor.
Pictura gotică s-a transferat de pe ziduri pe plăci de lemn situate în biserici. Treptat s-a dezvoltat și tehnica picturii pe pânză cu tempera sau ulei. Astfel s-au succedat patru stiluri picturale. Goticul liniar sau franco-goticul de secol XIII. Este caracterizat de desenul liniar, naturalismul liniilor simple, puternic cromatism și idealismul temelor reprezentate. Acest stil s-a dezvoltat în miniaturi și vitraliu. Goticul italian de secol XIII. se apropie de reprezentarea profunzimii. Se cristalizează cu perspectiva liniară introdusă de Masaccio, cu studiile de anatomie și analiza tehnică a luminii pentru a obține nuanțe tonale. Școala florentină este cea care-l promovează: Cimabue, Giotto, Andrea Orcagna. Goticul internațional sau stilul suav al secolelor XIV-XV, este o fuziune a stilurilor anterioare. Figura este stilizată și predomină linia curbă, detaliul tehnic și naturalismul simbolic al narațiunii. Se evidențiază Stephan Lochner, Conrad Soest sau Bernat Matorell.
     Goticul flamand al secolului XV predomină în toată Europa occidentală, cu excepția Italiei unde survenise Renașterea. Principala sa contribuție tehnică este introducerea picturii în ulei de către Jan van Eyck . Acest avans tehnic face culorile mai strălucitoare și permite o gradare în diverse game cromatice. Concomitent oferă mai mult timp artistului, ceea ce permite mai multă minuțiozitate a detaliilor. Pe lângă Van Eyck, se evidențiază Robert Campin, Hans Memling sau Jean Fouquet. Acesta ultimul a integrat puternicele tonalități cromatice ale goticului cu perspectiva și volumele italiene, dar și cu inovația naturalistă a flamanzilor. Compoziția sa se baza pe numărul de aur, cercuri și poligoane regulate. Folosea un cerc inițial central și un altul în partea superioară a tabloului. Folosește peisajul în contralumină cu umbrele în față, dar și perspectiva aeriană prin gradări de culoare spre gri albăstrui pentru obiectele îndepărtate. Arta gotică în pictură tinde spre realism și naturalism, existând apropiere de imitarea naturii. În gotic, recuperarea conceptelor filosofice aristotelice și averroiste, dar și umanismul lui Francisc de Asis, au cauzat apropierea reprezentărilor de personajele religioase într-un plan mai uman decât divin. Reprezentările figurative demonstrează emoții, delimitându-se de formalismul și hieratismul anterior romanic.
                          

Pictura Renașterii

În pictura secolului XV, tehnica lui Tommaso Masaccio a avut o importanță crucială. Se consideră că pictorul quattrocentist florentin a fost primul care a aplicat legile perspectivei științifice dezvoltate de Brunelleschi. Frescele din biserica Santa Maria del Carmine din 1424, reprezintă practic începutul Renașterii în pictură. Fresca Adam și Eva, din scena Alungarea din Paradis, redă primele nuduri renascentiste și a avut o influență decisivă pentru Michelangelo și Rafael. Remarcăm că raportul de aur  matematic îl găsim și la pictorii din Quattrocento.  Andrea Mantegna l-a folosit în 1480, când a creat racursiul capodoperă, Lamentarea lui Hristos. Alți maeștri ai perioadei sunt Fra Angelico, Jacopo Bellini sau Piero della Francesca. Ei pe lângă pictură au elaborat lucrări teoretice în domeniul matematicii și a perspectivei. Piero della Francesca cu deosebire a fost cunoscut drept matematician și maestru în geometrie euclidiană. Geometria euclidiană folosește doar patru noțiuni fundamentale: punctul, dreapta, planul și spațiul. Pictura lui s-a caracterizat prin utilizarea formelor geometrice aduse în relație cu lumina și cu perspectiva. Textele scrise de el sunt cele mai științifice ale secolului XV. De prospectiva pigendi, Libellus de quinque corporibus sau Tratatto dell abaco cuprind  teme ce includ aritmetică, algebră sau geometrie. Aceste trei opere formează o sinteză matematică între geometria euclidiană, ce aparține școlii erudite, și matematica de calcul cu abacul, ce aparține tehnicilor. [1]
Prima operă a fost un tratat dedicat geometriei ce a reluat teme în tradiția platonico-pitagorească studiate mereu cu intenția de a se putea utiliza drept elemente de design. Se inspiră în lecțiile euclidiene pentru ordinea logică a expresiilor, pentru referințe și pentru utilizarea coordonată a teoremelor, în timp ce se apropie de exigențele tehnicilor în predictibilitatea figurilor tratate, solide și poliedrice, prin absența demonstrațiilor clasice, și prin utilizarea regulilor algebrice aplicate calculelor. Pentru prima dată se desenează poliedre regulate. În al doilea tratat urmează aceeași linie de studiu, însă cu notabile noutăți, până la punctul în care Piero della Francesca poate fi numit părintele desenului tehnic. De fapt el prefera axonometria, perspectivei. Adică o modalitate de obținere a proiecției obiectelor din spațiu, pe un plan. Între problemele rezolvate se remarcă calculul volumului bolților sau elaborarea arhitecturală a construcției cupolelor. Ultimul tratat este prin excelență de calcul și a fost terminat probabil în 1450. Mare parte din opera lui Piero a fost inclusă în cea a discipolului său Luca Pacioli, De divina proportione, o lucrare ilustrată de Leonardo da Vinci. Pictorii din generația următoare, precum venețienii Mantegna sau Giorgione, au adus o nouă organizare a spațiului, luminii și culorii, în contrast cu stilul florentin în care domina desenul tehnic.


În Renaștere nu se trasa o linie categorică între știință și artă. Astfel, studiile inginerești ale lui Leonardo da Vinci sunt la fel de remarcabile precum sunt și operele sale de artă. Există evidența unor 13.000 de pagini ce conțin schițe și note ale geniului florentin. În 1490, el studia matematică cu Luca Pacioli, pregătind o serie de desene pentru a fi gravate pe placile pentru ilustrațiile din cartea matematicianului  De divina proportione, publicată în 1509. Studiile sale de anatomie, lumină și peisaj au fost strânse pentru a fi publicate de către ucenicul său Francesco Melzi. Publicația s-a numit Tratat de pictură de Leonardo da Vinci. Maestrul a studiat de asemenea mecanica scheletului omenesc, mușchii și forțele musculare, prefigurând știința modernă a biomecanicii și a sistemelor bionice. A fost practic un maestru al anatomiei topografice, realizănd studii ale tendoanelor sau ale altor elemente structurale. A pus bazele anatomiei științifice folosindu-se de disecții. Considerat unul dintre cei mai mari tehnologi ai timpului său, el a lucrat și ca inginer militar la Veneția, unde a inventat un sistem mobil de baricade, pompe hidraulice, aparate de zbor sau poduri suspendate. Referitor la matematica introdusă în pictură, secțiunea de aur se poate identifica cu ușurință în opera artistică celebră a lui Leonardo da Vinci: Mona Lisa. În definirea capodoperei din 1506, Da Vinci a folosit anticul raport în mod intenționat, realizând astfel una dintre cele mai renumite creații picturale din lume. El a folosit atent și precis matematica aplicată în creația sa. Se crează impresia că ochii Mona Lisei parcă îl urmăresc pe spectator când acesta se deplasează prin fața tabloului. Privind opera în întregime, distanța dintre degetul drept și fruntea Mona Lisei este de 1,618 ori distanța dintre degetul drept și clavicula acesteia. Partea dreaptă a obrazului se află în raport de aur cu latura mică a dreptunghiului de aur original. Distanța dintre bărbie și partea de jos a buzelor se află în raport cu distanța dintre bărbie și baza nasului. Lățimea feței se află în raport cu obrazul drept și partea dreaptă a nasului. Distanța dintre pupila ochiului și baza gâtului se află în raport de aur cu distanța de la partea de sus a frunții și aceeași bază a gâtului. Practic, în picturile lui Da Vinci, corpul uman este geometrie. În desenele sale omul însuși este măsura de aur care integrează perfecțiunea Universului. Reprezentările sunt concepte ermetice și filozofice despre matricea vieții și armonia Universului. El spunea că figurile geometrice se pot diviza în alte figuri tot geometrice. Toate lucrurile sunt formate din cele patru elemente, care au propria formă și se pot distruge între ele. Divinitatea a amestecat elementele și a creat perfecțiunea. Orice întreg este format din părți geometrice și fiecare din aceste părți este legată la întreg prin perfecțiunea raportului de aur. Fiecare operă a sa transmite prin tehnică, un mesaj bine stabilit.
Istoric de artă, Cosmin Popa

[1] Enrico Gamba, Vico Montebelli, Piero della Francesca matematico, p.70.(t.n.).

Săptămâna viitoare vă invit să-i cunoaştem pe Michelangelo, Rafael Sanzio sau Dϋrer în călătoria noastră prin Arta Renaşterii. Pe curând!

Un medic nou la Baza de Tratament și Recuperare Medicală SanConfind

(P) La Baza de Tratament și Recuperare Medicală SanConfind, va lucra, în curând, un nou medic care vine din mediul privat, de la o importantă clinică particulară din București. Este vorba despre doamna doctor Clara Ursescu, tot un medic tânăr și dedicat, cu o bogată experiență profesională. 

Dr. Clara Ursescu
Specializată în medicina fizică și de reabilitare, doamna doctor vă așteaptă în clinică pentru o paletă largă de consultații și pentru tratamentul afecțiunilor neuro-musculo-scheletale. Armele secrete ale medicului BFKT care lucrează în SanConfind se găsesc în extinsa bază de tratament a acestei clinici, unde pacienții pot beneficia de recuperare robotizată, fizioterapie sau kinetoterapie în bazine cu apă sărată. Abilitățile doamnei doctor completează tratamentul fizical-kinetic, astfel încât în cadrul cabinetului Recuperare Medicală SanConfind puteți beneficia de proceduri specifice medicinei regenerative, printre cele mai reprezentative numărându-se infiltrații cu PRP, dar și infiltrații cu substanțe vascoelastice sau toxina botulinică pentru tratamentul spasticității, taping. Infiltrațiile cu PRP (Platelet-Rich Plasma, plasmă bogată în trombocite), sunt indicate pacienților cu gonartroză. Au existat controverse cu privire la preparatele injectabile cu plasmă bogată în trombocite, dar studiile recente au arătat că acest preparat ar putea încetini progresia artrozei la nivelul genunchiului. Injecțiile cu plasmă bogată în trombocite reprezintă un tratament care poate fi aplicat pacienților cu artroză, dar este folosit și pentru alte afecțiuni: tendinite, tendinoze, bursite, sinovite cronice. Această procedură presupune prelevarea unei probe de sânge de la pacient și are avantajul major că foloseste propriul material al pacientului. Trombocitele sunt celule ale sângelui cruciale pentru repararea țesuturilor și remodelarea vasculară. După prelevare, proba de sânge se introduce într-o centrifugă, iar apoi sângele centrifugat se injectează intraarticular pacientului. Trombocitele activate vor elibera substanțe chimice capabile să stimuleze alte celule care vor migra în zona afectată. Acele celule migrate și substanțele chimice eliberate de trombocite pot diminua inflamația și pot stimula regenerarea și vindecarea țesutului afectat. Toate studiile au raportat îmbunătățiri pe termen scurt în funcția articulară și ameliorarea durerii. Chiar dacă acest efect nu a părut să fie menținut pe o perioadă lungă de timp, se poate afirma că injecțiile cu plasmă bogată în trombocite ar putea încetini progresia artrozei și ar putea reduce degradarea cartilajului articular. 

Policlinica SanConfind se va îmbogăți cu două cabinete: ORL și Oftalmologie

(P) În următoarele zile, în Ambulatoriul de specialitate al Spitalului SanConfind urmează să se deschidă două cabinete importante pentru sănătatea publică: ORL și Oftalmologie. În cabinetele pomenite vor lucra doi medici de excepție, veniți din București, buni profesioniști și dedicați total actului medical și pacienților care îi vor solicita. Cei doi medici lucrează la spitale renumite din București, precum și la clinici private dintre cele mai căutate. Ei vor putea realiza intervenții chirurgicale într-una dintre sălile blocului-operator din Centrul Medical SanConfind, dotată cu tot ce este necesar pentru ca operațiile respective să se desfășoare în cele mai bune condiții și într-o siguranță totală (pacientul nu riscă deloc contactarea unor infecții intraspitalicești). 


Cabinetul ORL

La Cabinetul ORL SanConfind va acorda consultații medicul primar Valentin Theodor, multă vreme cadru universitar. Specializat în chirurgie cervico-facială, domnul doctor vine la SanConfind din mediul privat, de la Clinica Mermored, unde lucrează și în prezent, după ce, în trecut, și-a desfășurat activitatea prodigioasă în câteva dintre cele mai importante spitale private din Capitală (Sanador, Medlife, Spitalul clinic ”Sfânta Maria”). În perioada 1999 – 2007, a fost asistent universitar la catedra de ORL a Facultății de Medicină Dentară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București. Demn de remarcat e faptul că unit-ul ORL din dotarea cabinetul respectiv este unic in Prahova și unul din cele mai performante din țară, ceea ce asigură, pe lângă confortul pacientului, calitatea actului medical. Vorbim despre o aparatură medicală ORL ultraperformantă, de ultimă generație. Domnul doctor este atent la detalii, foarte minuțios și răbdător. De altfel, în acest cabinet se lucrează numai cu produse și materiale sanitare de înaltă calitate, achiziționate de la branduri renumite pe plan internațional. Cu mici excepții, serviciile ORL oferite la SanConfind au tarife mult mai mici decât în clinicile private din Ploiești, la o calitate a actului medical superioară. Dintre cele mai importante tratamente ORL, am aminti câteva: examen endoscopic faringo-laringian, extracție corp străin, incizie drenaj colecție auriculară, cauterizare chimică pată vasculară, incizie flegmon periamigdalian, infiltrație zonă cervico-facială, mici intervenții chirurgicale (abcese etc), tamponamente nazale, endoscopie otică rigidă, prelevare biopsie CAE sub control otomicroscopic, incizie hematom sau abces septal. 

Cabinetul Oftalmologie

Doamna doctor Ioana Popteanu vine de la Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice din București, cel mai mare spital din România și din sud-estul Europei specializat în urgențe oftalmologice, chirurgie și patologie medicală oftalmologică, spital în care lucrează în continuare. Doamna doctor este un profesionist desăvârșit care empatizează ușor cu pacientul. A lucrat ani în șir alături de profesori universitari celebri, cunoscuți pe plan național. În cabinetul Oftalmologie SanConfind există echipamente de top, special realizate pentru diagnostic și tratament: computer tomograf, aparatură pentru fundul de ochi, microscop, aparat pentru măsurarea presiunii  intraoculare. Dintre serviciile și investigațiile medicale: câmp vizual computerizat; tomografie  retiniană; test Schirmer; extracție corpi străini corneeni/conjunctivali/palpebrali; injecții subconjunctivale; spălături căi lacrimale. Dintre operații am putea aminti: șalazion; eviscerație; ectropion (răsucirea pleoapei spre exterior); entropion (răsucirea pleoapei spre interior); chirurgia formațiunilor tumorale palpebrale și conjunctivale – excizie și reconstrucție; tarsorafie/blefarorafie; cura chirurgicală a cicatricilor vicioase palpebrale; oftalmopatia tiroidiană (afectarea oculară dată de bolile glandei tiroide), scoaterea sacului lacrimal, lagoftalmie (imposibilitatea închiderii pleoapelor). Doamna doctor Ioana Popteanu are numeroase competențe clinice și abilități chirurgicale, fiind specializată în chirurgia palpebrală (a pleoapelor). Foarte puțini medici din țară sunt specializați în așa ceva. Micile intervenții oftalmo se vor face în sala mică a blocului operator din Spitalul SanConfind.  La SanConfind se poate aplica și PRP, un procedeu revoluționar prin care se injectează în ochi plasmă îmbogățită cu trombocite. La SanConfind metoda se aplică atât în oftalmologie, cât și în ortopedie.