Chiţu trebuie să dea vreo 20.000 de euro înapoi la primărie

Nici nu s-a stins bine scandalul pe marginea desfiinţării echipei de fotbal FCM Câmpina, care încă îşi mai duce zilele „conectată la aparate“ prin divizia C, că a apărut un altul. Oficiali din administraţia publică locală susţin că proprietarul clubului, Ştefan Chiţu, a solicitat şi încasat de la Primărie, fără să aibă dreptul, vreo 20.000 de euro (aproximativ 700 de milioane lei vechi).Întrebaţi cum s-a putut întâmpla asta, aceiaşi oficiali ne-au mai declarat că în urmă cu câteva luni, FCM Câmpina a solicitat această sumă de bani, stipulând în cererea respectivă că suma reprezintă contractele anumitor jucători pentru ediţia 2008-2009, adică aceea care ar fi urmat să înceapă. Cum jucătorii cu pricina au fost disponibilizaţi în urma desfiinţării echipei, este logic că plata nu îşi mai are obiectul.Bine, bine, am spus noi, dar Chiţu nu ştia în acel moment că administraţia Tiseanu nu va mai finanţa clubul de la buget şi a cerut suma cu bune intenţii, ca făcând parte din cele 6 miliarde lei vechi aprobate de Consiliul Local la începutul acestui an. Replica a venit prompt: „E problema lui şi nu a noastră. Trebuie să dea banii urgent înapoi, pentru că altfel este belea!...“Această nouă dispută elimină orice speranţă de reconciliere, din care sportul, fotbalul şi suporterii să aibă de câştigat. Este o poveste cu un sfârşit previzibil. Oamenii greşesc, iar sportul moare. Încet, încet, după motocros, fotbal, popice, handbal, volei, înot, probabil că se vor stinge şi cele câteva sporturi rămase, încă, din încăpăţânarea lăudabilă a unor oameni, într-un oraş condus de alţi câţiva oameni săraci cu duhul.

A murit cu o zi înainte de examen

Tragedie la Şcoala de Poliţie

Candidaţii la Şcoala de Agenţi de Poliţie din Câmpina sunt cu nervii la pământ după ce un coleg de-al lor a murit duminică în condiţii suspecte. Adolescentul care abia împlinise 18 ani, a murit cu o zi înainte de examen, sub ochii prietenilor săi, la unul dintre ştrandurile din Câmpina. Colegii săi au povestit că au plecat duminică dimineaţă la o terasă din oraş unde au mâncat şi au băut împreună două sticle de vin. „Afară era foarte cald şi cum terminaserăm cu înscrierile şi cu cazarea am hotărât să mergem să ne relaxăm la ştrand. Am plecat mai mulţi, în gaşcă mare. Eu am intrat să fac baie dar Vasile a refuzat să intre în piscină pentru că nu ştia să înoate. La un moment dat am văzut agitaţie mare pe marginea bazinului şi m-am dus şi eu să văd ce se întâmplă. Am văzut un băiat întins pe jos şi pe alţi doi care se chinuiau să-i facă respiraţie gură la gură. L-am recunoscut imediat pe Vasile. Medicii de la Ambulanţă ne-au spus că a făcut stop cardiac. A stat mult în soare şi a intrat brusc în apă. Cel mai probabil şocul cu apa rece i-a fost fatal. ” a declarat Mihai Androne, unul dintre prietenii victimei. Reprezentanţii Şcolii de Poliţiei susţin că Vasile Fedeleş era un caz social. Era orfan de ambii părinţi şi era crescut de o mătuşă. Mai avea cinci fraţi şi două surori. „Era din Paşcani ca mine. Ne cunoaştem de mult. Era un copil serios, vă daţi seama că avea cazierul curat dacă i-a fost acceptat dosarul la Poliţie. Din câte ştiu eu, mătuşa lui insistase să vină să dea examen la Câmpina. Cred că ar fi intrat pentru că era abiţios şi bine pregătrit.” susţine Androne. Pentru că era un caz social, Vasile Fedeleş era cazat pe toată perioada examinării în căminul Şcolii de Poliţie. Decesul adolescentului este considerat suspect, astfel că poliţiştii câmpineni au deschis o anchetă pentru a afla condiţiile exacte în care şi-a pierdut viaţa Vasile.

După alegeri, Tiseanu pare a fi într-o continuă vacanţă!

Vă mai amintiţi ce nebunie era în campania electorală? Câţi politicieni şi reprezentanţi ai administraţiei locale se agitau în stânga şi-n dreapta plini de energie şi promisiuni? Unii măturau trotuarele şi le parfumau, alţii îşi etalau realizările pe bannere uriaşe, totul de dragul cetăţeanului şi în folosul lui.Lăsând deocamdată la o parte toate acestea, vom trece, tangenţial, la alt subiect şi anume la fostul şi actualul edil, Horia Tiseanu, care după ce a avut vreo două-trei luni de emoţii în precampania şi campania electorală, a revenit la vechile obiceiuri. Mai pe româneşte, a cam uitat că i-a trecut glonţul pe la ureche şi câmpinenii i-au salvat pielea în ultimul moment. Odată reinstalat în fotoliul de la primărie, „primul bărbat“ al oraşului o ţine tot într-o vacanţă. Concedii peste concedii, program redus la două-trei ore pe zi (că deh, în rest e pe teren!), ţine audienţe când are chef, reduce frecvenţa întâlnirilor cu ziariştii (pentru că aşa a visat el într-o noapte), cum vă spuneam, omul nostru este într-o continuă vacanţă pe care, din surse demne de încredere, am aflat că vrea să o prelungească tot mandatul. Lucru normal, din moment ce, mai nou, are subalterni care îi fac toată treaba! Dacă nu ne credeţi, verificaţi într-o zi, aşa, ca simpli cetăţeni care îi plătiţi salariul,la ce oră vine la serviciu şi la ce oră pleacă. Şi, eventual, înscrieţi-vă în audienţă să-l trageţi la răspundere. Da, dar va trebui să aveţi răbdare! Multă răbdare. Pentru că rândul dumneavoastră la o discuţie cu el va veni peste câteva luni sau poate chiar pe 29 februarie 2009, că tot are luna respectivă doar 28 de zile.Apropos... sperăm că ştiţi că zilele acestea Tiseanu iar nu e la lucru. S-a dus „să ne reprezinte“ în Austria, la un fel de întâlnire a federaţiilor municipiilor, de unde precis se va întoarce la fel cum a plecat. Îl vom întreba însă, public, pentru d-voastră, cetăţenii, chiar la prima conferinţă de presă pe care o va organiza, cam ce a făcut pe acolo şi cu ce noutăţi s-a întors.

Viceprimarul Ion Dragomir, maestru de ceremonii la Zilele Câmpinei

Febra pregătirilor pentru zilele oraşului, care vor avea loc în septembrie, este în toi. Aproximativ 3 miliarde de lei va cheltui administraţia locală pentru „ceva ce nu au mai văzut câmpinenii de mult“ - declara zilele trecute un oficial din Primărie. Artişti super cunoscuţi precum Irina Loghin, Ştefan Bănică Jr. şi Claudiu Bleonţ vor urca pe scena amplasată pentru aceste festivităţi în centrul oraşului, în zona intersecţiei de la Casa Cărţii. Timp de două zile, bulevadrul Carol I va fi închis în zona centrală, iar câmpinenii se vor putea bucura de o serie întreagă de manifestări muzical - cultural - distractive, al căror desfăşurător nu l-am putut afla din motive de... „surprize, surprize“. Oficialii Primăriei sunt tare secretoşi şi vor să ne lase cu gura căscată, pe principiul arătat mai sus - „o să vedeţi ce n-aţi văzut“. În toată secretomania aceasta am aflat însă ceva interesant. Maestru de ceremonii al evenimentului va fi viceprimarul Ion Dragomir, în timp ce primarul Horia Tiseanu se zice că nici nu ştie prea bine în ce zile va avea loc megapetrecerea. Nu este nici o surpriză, la cât stă dumnealui prin primărie!

Câmpineni pe meleaguri străine

Alexandru Maicu

Decorat de preşedintele României, Traian Băsescu, cel care a solicitat administraţiei locale câmpinene să-i înmâneze distincţia cuvenită, la şedinţa Consiliului Local din 24 iulie, Alexandru Maicu face parte din categoria celor a căror viaţă este strâns legată de Câmpina de mai mulţi ani. Are aici un apartament, pe care l-a cumpărat de la actualul viceprimar Ion Dragomir şi este reprezentantul comercial al firmei Neptun în Africa de Sud, facilitând numeroase contacte economice în îndepărtata ţară africană. Povestea sa de viaţă este una incredibilă...

Un tată pentru care n-au existat graniţe
De profesie inginer constructor, Alexandru Maicu avea, prin anii ’70, un dosar de cadre cu „probleme”, dosar care nu-i permitea o ieşire în străinătate. Dar avea un mare necaz, de altă natură... Fiul său, care se numea tot Alexandru, s-a născut cu o malformaţie la inimă, iar în acea vreme, în România, nu avea nici o şansă... Singura sa speranţă era Africa de Sud. Alexandru Maicu senior a ajuns aproape de Capul Bunei Speranţe, cu.. speranţa că-şi va vedea băiatul sănătos. Auzise că ar exista un doctor care operează astfel de cazuri şi ar exista o şansă... De câte ori povesteşte despre fiul său, despre drama prin care a trecut, Alexandru Maicu – în ciuda celor aproape 72 de ani – îşi abţine cu greu o lacrimă... „Am lucrat la un institut de proiectări în construcţii şi aveam un prieten care lucra la întreprinderea de construcţii externe. Era şansa mea... Am reuşit să mă transfer la ei, dar nu puteam pleca din ţară din cauza dosarului. În anul 1972, acest prieten era la o lucrare la Munchen. A trimis un telex – nu erau comunicaţii moderne atunci – şi a solicitat prezenţa mea ca fiind singurul care puteam să-l ajut la terminarea lucrării. O ţin minte şi acum pe femeia de la cadre, care a acceptat cu greu să-mi dea drumul să plec... Dar am plecat împreună cu fiul meu! Şi dus am fost! Mai întâi am ajuns la Munchen, iar de acolo mai departe, spre locul unde se afla medicul care mi-ar fi putut salva copilul S-au crucit toţi că eu chiar plec în Africa de Sud. Am plecat fără viză, fără nimic, doar cu speranţa că-mi pot salva copilul...” Şi se îneacă în plâns. Îşi mai şterge o lacrimă, apoi continuă: “Am ţinut enorm la copilul ăsta! Am ajuns în Africa de Sud fără să ştiu nimic, nici măcar o boabă de engleză. Am ajuns acolo iarna şi la început am lucrat pe un şantier. Controlam betoanele şi ţin minte că-mi îngheţau mâinile... După ce medicii mi-au consultat copilul, mi-au zis că nu-l pot opera... Am crezut că pică cerul pe mine! N-a putut fi operat în Africa de Sud, dar printr-o campanie umanitară asiduă, acolo, în Africa de Sud, s-a reuşit transferarea lui la Clinica Mayo din Minnesota (SUA). Prima operaţie (îşi mai şterge o lacrimă) a fost o premieră mondială, dar a mai fost nevoie de încă una. La a doua operaţie... a murit pe masă”, iar plânsul îl împiedică să mai continue.După o aşa tragedie, Alexandru Maicu a decis să-şi înmormânteze fiul la Cape Town, în Africa de Sud.

“Am făcut ocolul lumii de câteva ori sperând să-mi... găsesc băiatul”
Între timp, reuşise să-şi aducă în Africa de Sud soţia şi fiica. Durerea pricinuită de moartea fiului său l-a adus aproape de nebunie. “Pentru că eram apreciat în meseria mea am ajuns să fiu şeful Serviciului Proiectare din Primăria Cape Town. Durerea groaznică prin care am trecut mă adusese aproape de nebunie. Pur şi simplu, plecam cu săptămânile, convins că îmi voi găsi copilul...” O lacrimă se prelinge din colţul ochilor, dar are puterea să continue: “Am făcut ocolul lumii de câteva ori sperând că-mi găsesc băiatul. Odată, în Singapore, am găsit un băiat care semăna cu fiul meu şi o zi întreagă m-am ţinut după el...” Aşa a ajuns să vadă Filipine, Mexic, Hawai, Portugalia şi câte şi mai câte ţări.

A salvat copiii altora...în amintirea propriului fiu
În memoria băiatului său drag, Alexandru Maicu a decis să-i ajute pe copiii - în special din România - care sufereau de aceeaşi boală şi pentru care - ce ironie?! - între timp se descoperise soluţia medicală salvatoare. Dar a avut şi probleme... “ Este vorba despre un copil din Bucureşti, pe care-l chema tot Alexandru. Am reuşit să-l duc în SUA şi să fie operat. Am plătit 16.000 de dolari, iar tatăl lui ar fi vrut să rămână în America. I-am spus clar: «Eu am o înţelegere cu aceşti oameni şi nu-mi pot permite să te las să încalci aceste condiţii după ce copilul dumitale s-a făcut bine» şi l-am trimis înapoi în ţară. Sunt zeci, poate sute de cazuri, iar mulţi dintre aceşti copii îmi spun tată... Este tulburător!”

“Prietenul meu - Nelson Mandela”
“Am obţinut şi cetăţenia sud-africană” - ne-a spus Alexandru Maicu. Şi, într-adevăr, la locuinţa sa se află şi un steag al Republicii Africa de Sud. “Am acum un paşaport românesc şi unul sud-african. Când vin în România îl arăt pe cel românesc şi mi se spune «Bine aţi venit acasă!» Când merg în Africa de Sud, îl arăt pe cel sud-african, iar vameşii îmi spun: «Bine aţi venit acasă!» E încântător acest sentiment.”Prin campaniile sale umanitare, Alexandru Maicu a început să fie cunoscut în Africa de Sud, a frecventat cercuri din ce în ce mai înalte şi şi-a făcut mulţi prieteni. “Unul dintre ei este ministrul Apărării Naţionale din Africa de Sud, Mosiuoa Gerard Patrick Lekota, care şi-a sărbătorit ziua de naştere la mine în casă, în Africa de Sud. Datorită lui sunt membru al African National Congres, partidul de guvernământ din Africa de Sud, am acces în Parlament... De altfel, prima oară când am fost decorat de Ion Iliescu, dumnealui m-a rugat dacă pot facilita o vizită a unei delegaţii militare din Africa de Sud la Bucureşti. Am rezolvat-o, iar generalii români s-au arătat uimiţi că un inginer român a realizat acest lucru. Ministrul Lekota mi-a facilitat întâlnirea cu Nelson Mandela. Cel mai mic fiu al meu, care are doar nouă ani, este născut în aceeaşi zi cu Nelson Mandela - 18 iulie. Făcând astfel cunoştinţă, ne-am împrietenit rapid, ne-am vizitat, iar eu i-am făcut cadou o ie românească pentru soţia sa, iar pentru el un pulover cu un model tradiţional românesc. A fost foarte încântat..."

România îi datorează Consulatul de la Cape Town
Alexandru Maicu a contribuit şi la deschiderea Consulatului român de la Cape Town, precum şi a Consulatului sud-african de la Bucureşti. “La una dintre vizitele lui Adrian Năstase în Africa de Sud, i-am solicitat deschiderea unui consulat la Cape Town. A fost de acord, iar eu, ca şef al Serviciului Proiectare din Primăria Cape Town, cunoscând aproape toate clădirile care se pretau la aşa ceva, am facilitat deschiderea consulatului. Ţin minte că adjunct al ministrului de Externe în Africa de Sud era un bărbat mahomedan, care nu se îndura să accepte deschiderea consulatului românesc. L-am vrăjit, mi l-am făcut prieten, i-am spus că am mulţi prieteni mahomedani, că am fost şi în Arabia Saudită, iar când m-a vizitat şi a văzut acasă la mine Coranul l-am cucerit definitiv şi la câteva zile aveam aprobarea pentru deschiderea consulatului românesc”.

Cât contează să fii OM!
“Dar am o poveste frumoasă şi cu un indian din Africa de Sud”, îşi aminteşte Alexandru Maicu. “În momentul în care m-am hotărât să plec definitiv din Africa de Sud şi să mă stabilesc în România, mi-am vândut casa de acolo. Şi am găsit un indian, un farmacist foarte bun, cu care am păstrat legătura şi care îmi trimite chiar şi acum medicamente. După perfectarea actelor, dintr-o eroare bancară, în contul meu a fost introdusă o sumă cu 30.000 de ranzi (moneda lor) mai mare. Banca ne-a spus că nu poate modifica tranzacţia, iar indianul cam rămăsese cu buza umflată. Nu m-am putut bucura niciodată de aşa ceva şi i-am înapoiat banii. Din acel moment, este prietenul meu pe viaţă. De câte ori mă duc în Africa de Sud, o maşină din partea lui mă aşteaptă la aeroport, mă duce peste tot unde am nevoie, iar în fosta mea casă am o cameră a mea. Vedeţi cât contează să fii om?!”

Viaţa oferă multe surprize. Plăcute,dar şi dureroase
Tragedia prin care a trecut în urmă cu aproximativ 30 de ani nu numai că l-a marcat, dar i-a schimbat complet viaţa. “După moartea fiului meu am fost foarte... răvăşit. V-am spus că plecam cu săptămânile în căutarea mea disperată că, totuşi, mi-aş putea găsi băiatul. Toate acestea au şubrezit căsnicia de 25 de ani cu prima mea soţie şi am decis să divorţăm. La un moment dat, am avut o solicitare din Covasna, de a ajuta un băiat, pe care îl cheamă tot Alexandru. Am reuşit să-l aduc pe copil, prin Crucea Roşie Internaţională, în Africa de Sud, l-am ajutat să fie operat şi s-a făcut bine. Apoi, l-am adus acasă. După un an - timp în care eu divorţasem - am decis să le aduc pe mama şi sora băiatului în Africa de Sud. Ulterior, m-am şi căsătorit cu mama băieţelului din Covasna. N-a fost uşor... Ca să-i pot scoate din ţară - asta se întâmpla înainte de ‘89 - am mers la Ambasada României de la Londra. Nici nu au vrut să audă. Norocul meu a fost că am aflat că soţia unui înalt demnitar din Comitetul Central era bolnavă şi numai dr. Marius Barnard, bun amic din Africa de Sud, ar fi putut s-o opereze. Am aranjat, pe banii mei, ca dr. Barnard să vină în România, în schimbul eliberării doamnei din Covasna şi a celor doi copii ai ei. A fost nevoie să vin în ţară şi am mers la Securitate, la Sf. Gheorghe. S-a ajuns la primul-secretar, iar de aici la Ceauşescu. Ştiu că acesta a spus: «Lăsaţi-i dom’ne să plece, că omul ăsta n-a făcut nimic rău!» Şi aşa au primit ei paşapoarte. Am ajuns în Grecia şi pentru a fi siguri că putem să ajungem fără probleme în Africa de Sud ne-am căsătorit. Ba, tot în Grecia, am botezat şi copiii. Ne-am căsătorit şi la Cape Town, iar 15 ani nu am avut probleme. Copiii au crescut, au ajuns la facultate. Am cheltuit mulţi bani cu ei, apoi ne-am certat şi am divorţat de mama lor Şi acum ne mai judecăm pentru că are unele pretenţii financiare, copiii purtându-mi numele. Adică, după ce eu îţi salvez copilul, te aduc în Africa de Sud din România anilor ‘80, iar tu să-mi faci astfel de măgării?! E revoltător!” Are un moment de ezitare, amestecată cu furie, dar continuă: “Revenind în ţară, mi-am cunoscut actuala soţie. Ei sunt cinci copii la părinţi şi i-am ajutat şi eu cu ce am putut... Am convins-o să vină în Africa de Sud, a apărut şi copilul, dar - în cele din urmă - la solicitarea ei, am revenit definitiv în România”.

Merge anual la mormântul fiului său, la capătul lumii...
Acum, Alexandru Maicu revine în Africa de Sud anual, în ianuarie. “Spun tuturor că merg la un control medical periodic, dar merg la mormântul copilului meu” şi ... o lacrimă revine pe obrazul său. Respiră uşor sacadat, trage aer în piept şi continuă: “De fiecare dată când merg la mormântul copilului meu, iau o pietricică de acolo, o pietricică albă, iar anul următor când merg, o pun pe aceea la loc şi iau alta... Şi tot aşa... Acolo este şi mormântul meu... Am cerut să mi se permită să fiu înmormântat în curtea casei mele de la Cornu, dar nu mi-a permis deşi am loc de veci asigurat de statul român pentru distincţiile oferite. Când am să mor, vreau să fiu incinerat, iar copilul meu cel mai mic mă va duce în Africa de Sud să mă îngroape lângă copilul meu iubit”.

“N-am avut nevoie de arginţi şi nu m-am vândut!”
Plecarea din România înainte de 1989 nu era o joacă de copii. Mulţi au fost consideraţi trădători, iar despre o întoarcere nu putea fi vorba, aceasta echivalând cu autocondamnarea la moarte. Atunci când l-am întrebat pe Alexandru Maicu despre aceste lucruri, a răspuns astfel: “Nu am aruncat niciodată cu noroi în ţară pentru că tata m-a învăţat că dacă arunci cu noroi în propria ţară, noroiul cade asupra ta. Eu nu am avut nevoie de arginţi şi nu m-am vândut! Eram între ciocan şi nicovală, toţi mă urmăreau şi mă bănuiau, dar nu aveau motive... Când am revenit prima oară în ţară, patru ore m-au ţinut la vamă. Nu ştiau ce să facă. Nu cred că se aşteptau să mă întorc. Am venit cu fruntea sus şi nu m-a scuipat nimeni pentru că eu sunt un om cinstit şi am făcut numai bine. Am plecat doar pentru a încerca să-mi salvez copilul... Nu s-a putut! Apoi am încercat să-i ajut pe alţii să nu mai treacă prin ceea ce am trecut eu. Şi atât!”

Decorat de trei ori de Preşedinţie
Alexandru Maicu a fost decorat de trei ori de Preşedinţia României. În 2001 şi 2004 - de Ion Iliescu, iar acum, în 2008, de Traian Băsescu. Doar ceremoniile din vremea lui Ion Iliescu au avut loc la Palatul Cotroceni. Pentru cea din urmă, Preşedinţia a trimis decoraţia la Câmpina, administraţiei locale. Alexandru Maicu este decorat cu Ordinul Naţional “Pentru merit” în diferite grade. “Am satisfacţia că, prin decoraţii, mi-au fost recunoscute nişte merite. Unii mă întreabă câţi bani am primit... N-am primit nici un leu, iar eu am o pensie, aici, în România, de cinci milioane şi jumătate. Dar, pentru mine, nu banii contează... Prin ce am trecut eu, crede cineva că mai contează banii pentru mine?! E importantă satisfacţia sufletească, să ştii că ai făcut ceva pentru ţara ta! Eu am foarte mulţi prieteni, dar aceste decoraţii mi-au adus şi destui duşmani. Oricum, din câte ştiu eu, în Câmpina nimeni nu mai are asemenea decoraţii”.

Este foarte bolnav...
La aproape 72 de ani, greutăţile vieţii şi-au pus serios amprenta asupra sănătăţii lui Alexandru Maicu. “Am o operaţie cu cinci by-pas-uri, am Parkinson şi două operaţii de hernie de disc. Prima dintre acestea am făcut-o în ţară - e singura, de altfel - dar nu a ieşit prea bine. A fost nevoie de o a doua operaţie, pe care am efectuat-o la Viena, chiar la acelaşi profesor medic la care s-a operat şi Băsescu. Iar pentru această operaţie trebuie să spun şi să le mulţumesc d-lui Anastasescu şi d-nei Simona, care m-au împrumutat cu banii necesari acestei operaţii, eu înapoindu-le treptat banii. La toate acestea se adaugă diabetul şi ar trebui să respect un regim foarte strict. Cu toate acestea, nu pot să nu mai beau câte un păhărel cu ţuică...”

De ce la Cornu şi nu la Cape Town?
Am fost foarte curios să aflu de ce un om ca Alexandru Maicu, care a făcut de mai multe ori ocolul pământului, care avea casă în Africa de Sud şi ar fi putut să se stabilească oriunde pe glob, a ales, totuşi, să locuiască la Cornu, comuna vecină Câmpinei. “Cornu este cel mai frumos loc de pe Pământ... (râde) Chiar este frumos! M-au întrebat toţi de ce am rămas acolo unde aveam tot ce-mi trebuie. Nu, am un copil de nouă ani, pe care am vrut să-l aduc să înveţe limba română şi să trăiască în ţara lui. Poate că am făcut o prostie. Văzând nedreptăţile de pe aici, de multe ori şi eu sunt tentat să cred că am făcut o mare prostie...”Cel care i-a vorbit prima dată despre Cornu şi posibilitatea de a se muta aici a fost Adrian Năstase, ex-premierul. “Şi astăzi se mai întâmplă, când se plimbă cu bicicleta pe străzile de aici, să se oprească la mine la poartă şi să stăm de vorbă... Are casă la numai câteva sute de metri de locuinţa mea”, spune cu oarecare mândrie Alexandru Maicu. Şi continuă: “În Africa de Sud am foarte mulţi prieteni... O am pe prima soţie, o am pe fiica mea cu cele trei nepoate care au terminat deja facultatea, o am şi pe a doua soţie căreia eu i-am găsit acolo de lucru. Întotdeauna voi fi primit cu braţele deschise în Africa de Sud, dar România este ţara mea!”

Festivalul Prieteniei

Duminică, 24 august, administraţia locală a comunei Cornu, în frunte cu primarul reales pentru a cincea oară, Cornel Nanu, a organizat a doua ediţie a Festivalului Prieteniei, prilej de sărbătoare, după cum declara primarul Nanu şi în acelaşi timp continuare a unui proiect început anul trecut prin organizarea sărbătorii dedicate celor 420 de ani de istorie a comunei.Pe scena festivalului au urcat trupele Voltaj şi HI-Q, Irina Loghin acompaniată de formaţia câmpineană Alesis, Alina Sorescu, Ionuţ Dolănescu, Maria Ciobanu, Victor Socaciu şi Marina Florea.Manifestarea s-a bucurat de prezenţa a sute de oameni, atât locuitori ai comunei Cornu, cât şi din localităţile vecine. Nu au lipsit nici oficialităţile din conducerea administrativă a judeţului Prahova, precum şi din cea a oraşului nostru, printre care viceprimarul Ion Dragomir, consilierul municipal Jenica Tabacu şi preşedintele interimar al PSD Câmpina, Florin Constantinescu.Sărbătoarea s-a încheiat în jurul miezului nopţii cu un frumos foc de artificii.

Virgil Guran le arată obrazul conducătorilor de la Unirea

„În fotbal trebuie să existe respect şi principii între oamenii care investesc“

De câteva săptămâni, conducătorii cluburilor de fotbal Coruna Câmpina şi Unirea Câmpina, s-au contrat dur în presă pe marginea transferurilor de jucători. Cazul a ajuns pe masa Asociaţiei Judeţene de Fotbal, care în cele din urmă a dat un verdict. Despre toate acestea aflăm în interviul următor care este părerea finanţatorului clubului Coruna, Virgil Guran.

- D-le Virgil Guran, s-a încheiat scandalul dintre Coruna şi Unirea pe marginea transferurilor de jucători?

- Nu cred ca a fost vorba despre un scandal, cel puţin din punctul meu de vedere. Mai degrabă putem vorbi despre lipsă de respect din partea celor doi conducători de la Unirea, pe care de altfel îi felicit pentru tot ce au făcut în fotbal, dar le reamintesc că până mai ieri au fost jucătorii Corunei şi cred că ar trebui să aibă mai mult respect pentru mine şi pentru clubul pe la care au trecut.
- Din ce motiv v-a supărat atitudinea celor doi?

- M-a deranjat faptul că au încercat să legitimeze cu titlu definitiv jucători pe care eu i-am pus la dispoziţie gratuit de-a lungul anilor, dar mai mult m-au întristat comentariile acide pe marginea acestui subiect. Eu nu sunt omul căruia îi place să intre în conflict şi drept urmare am preferat să nu comentez până acum, dar în fotbal, ca şi în viaţă, trebuie să existe respect şi principii între oamenii care investesc.
- Cazul a fost judecat de Asociaţia Judeţeană de Fotbal? Care a fost verdictul?

- M-am adresat AJF pentru a vedea dacă există dreptate şi echitate, dar am văzut că aceste lucruri sunt greu de realizat în România. Până la urmă cazul s-a judecat şi măsurile sunt aproximativ corecte.De-a lungul timpului am avut multe surprize cu jucătorii pe care i-am crescut şi care au uitat de unde au plecat şi cine a investit în ei, cu antrenorii care au evaluat greşit copiii şi care au luptat împotriva intereselor clubului, cu părinţii care nu au avut bunul simţ să aprecieze eforturile mele, alături de cele ale lor, dar toate acestea nu m-au înrăit astfel încât să mă transform într-un om care nu respectă principiile morale ale sportului.Pentru a demonstra că nu am resentimente faţă de cei de la Unirea şi dimpotrivă îi sprijin cum am făcut-o de patru ani încoace, îl cedez gratuit şi definitiv pe jucătorul Flaider, iar pe jucătorul Năstase îl împrumut pe o perioadă determinată, fără nici o pretenţie. Sper ca pe viitor toţi cei din fotbalul local să înţeleagă că valoarea nu se demonstrează prin scandaluri.

Jantea, definitiv la Unirea Câmpina

Mediatizatul „război“ dintre cluburile de fotbal câmpinene Coruna şi Unirea a avut ecouri până la nivelul structurilor de conducere ale AJF Prahova. Aşa se face că în urma scandalului iscat, reprezentanţii celor două cluburi au fost la mijlocul săptămânii trecute la una dintre comsiiile AJF Prahova, care a dezbătut cazul „Jantea“.Despre povestea şi traseul fotbalistic al jucătorului Constantin Jantea am scris într-una dintre ediţiile noastre precedente. După ce a fost la un moment dat în curtea Corunei, Jantea a trecut pe la Unirea Călineşti şi Cheile Doftanei Brebu, ajungând în cele din urmă să fie cumpărat definitiv de Unirea Câmpina. Când a ajuns la Unirea, Coruna şi-a revendicat paternitatea fotbalistică a jucătorului. Iar de aici la comisia AJF a fost un singur pas.AJF Prahova a soluţionat acest conflict în favoarea clubului Unirea Câmpina, Constantin Jantea fiind definitiv jucătorul acestui club.Despre decizia în cazul „Jantea“ şi finalul „războiului“ cu Coruna, preşedintele clubului Unirea, Mărgărit Ciobotaru, ne-a declarat: „Vreau să fie foarte clar un lucru: nu am nimic cu Coruna Câmpina. Poate ei au înţeles greşit situaţia... Este bine că acum avem o decizie a unei comisii a AJF, care ne-a dat dreptate. Cred că Opanschi ştie foarte bine regulamentele, dar probabil că nu a fost foarte bine informat în legătură cu situaţia jucătorilor în cauză. Sper ca nimeni să nu mai aibă nimic cu echipa Unirea Câmpina, pentru că noi vrem să facem ceva frumos pentru Câmpina“.

“Agenţia pentru Protecţia Mediului Prahova nu monitorizează calitatea mediului din Câmpina”

Explicaţia este incredibilă, dar şi inacceptabilă pentru o ţarădin UE: “motive tehnice”

- acest lucru este recunoscut de directorul executiv al APM, Camelia Iuliana Steliean

- cu rafinărie şi batale, cu turnătorie şi staţie de incinerare a deşeurilor medicale, cu un trafic nebunesc şi alte numeroase posibile surse de poluare, cel de-al doilea municipiu al judeţului nu intră în vederile APM pentru monitorizarea calităţii mediului

Deşi municipiul Câmpina are o pondere însemnată atât din punct de vedere al populaţiei, cât şi al industriei, Agenţia de Protecţia Mediului Prahova “nu monitorizează calitatea mediului din Câmpina”, după cum scrie negru pe alb într-un răspuns formulat către publicaţia noastră şi semnat de directorul executiv al APM, Camelia Iuliana Steliean.Pare incredibil, dar, totuşi, este adevărat! În condiţiile în care, din cauza dezvoltării urbanistice, s-a ajuns să avem o rafinărie - una dintre cele mai mari din zonă - aproape în centrul localităţii, iar toată lumea o consideră ca fiind principalul poluator, în condiţiile în care avem batale - pe care APM le consideră “zone contaminate” - pe o suprafaţă de 9,8 hectare, însumând 177.000 mc de reziduuri petroliere, în condiţiile în care avem staţii de benzinărie printre blocuri, avem o turnătorie importantă, avem un trafic auto infernal în toată urbea, dar mai avem şi singura instalaţie privată de incinerare a deşeurilor medicale - în ciuda tuturor acestor realităţi, APM nu monitorizează Câmpina în ceea ce priveşte calitatea mediului.Referitor strict la Rafinăria “Steaua Română”, considerată cea mai importantă sursă de poluare, APM susţine că societatea “deţine autorizaţie integrată de mediu”. Foarte bine şi... normal! Numai că - atenţie - “Rafinăria monitorizează calitatea mediului în zona influenţată de activitatea proprie, conform autorizaţiei integrate de mediu”! Deci, Rafinăria se monitorizează singură singurică. Aşa stând lucrurile, credeţi că va recunoaşte vreodată această societate poluarea la care îi supune zilnic pe câmpineni? Este foarte puţin probabil! Însă toată lumea ştie care este situaţia reală, chiar dacă, oficial, în acte, lucrurile stau cum nu se poate mai bine. Asta e ţara în care trăim şi în care chiar Agenţia pentru Protecţia Mediului lasă monitorizarea calităţii mediului într-o zonă cu risc mare tocmai în sarcina potenţialului poluator! În anul de graţie 2008, într-o ţară membră a Uniunii Europene, explicaţia oferită de o instituţie a statului român pentru această situaţie este incredibilă: “Din motive tehnice, APM nu monitorizează calitatea mediului în municipiul Câmpina!” În ultimul raport prezentat de Agenţia de Protecţia Mediului, cel aferent anului 2007, sunt puţine precizări legate de Câmpina, iar majoritatea se referă la Rafinărie. Astfel, în raportul amintit se spune că Rafinăria a deversat în apele râului Doftana un volum de ape uzate de 569.000 mc, poluanţii la care s-au depăşit limitele autorizate fiind suspensiile - CBO5 şi CCOCr. În acelaşi raport se vorbeşte şi de poluarea solurilor de către Rafinăria “Steaua Română” şi sunt prezentate “câteva amplasamente ce pot fi încadrate drept zone critice: parcurile de rezervoare şi rampa CF, unde solul are un conţinut total de hidrocarburi din petrol superior pragului de intervenţie, din cauza poluării istorice din zonă. De asemenea, solul din zona batalelor de gudroane de la Turnătorie şi Bucea prezintă o reacţie slab acidă şi asta din cauza deşeului depozitat”. În privinţa aceloraşi batale, raportul APM pentru anul 2007 prezintă o situaţie a poluării solului din această zonă, aici regăsindu-se “compuşi metale grele, produse petroliere, dizolvanţi, compuşi anorganici, alte hidrocarburi. Tot raportul precizează şi măsurile luate de Rafinărie pentru diminuarea poluării solului - au fost betonate mai multe zone din incintă!Nu numai Rafinăria “Steaua Română” generează puţinele probleme de mediu pe care le identifică raportul APM. Compania Publică de Gospodărie Comunală a deversat în apele râului Prahova 2,633 milioane mc de ape uzate, determinând o creştere a valorilor de amoniu peste limitele acceptate. APM a realizat periodic verificări ale parametrilor statistici ai conţinutului de metale grele rezultate din traficul auto pe DN1, în zona Câmpina, valorile de plumb, cupru, zinc, cadmiu şi nichel fiind sub cele normale şi sub cotele din anii precedenţi.În schimb, raportul face referire la cazurile de boli posibil asociate apei, în Câmpina înregistrându-se, anul trecut, un caz de dizenterie, trei de hepatită A şi 247 de cazuri de boli diareice acute. În 2007, în Câmpina s-a produs şi o poluare accidentală, în prelungirea străzii Izvoarelor, la 20 decembrie, atunci când, din cauza coroziunii, s-a spart o conductă a societăţii Conpet, scurgându-se ţiţei pe o suprafaţă de aproximativ 100 mp.Aşadar, sunt destule probleme din punct de vedere al calităţii mediului la Câmpina, astfel încât poate ar fi nevoie chiar de un oficiu permanent al APM în zonă, sau măcar deplasarea periodică a inspectorilor Gărzii de Mediu de la Ploieşti în al doilea municipiu al judeţului. Şi s-ar mai impune rezolvarea... problemelor tehnice care împiedică APM Prahova să monitorizeze Câmpina.

Lenjerie intimă folosită, PET-uri goale şi cameră de cauciuc spartă pentru bicicletă - ajutoarele unora dintre câmpineni pentru sinistraţi!

Guvernul României şi autorităţile locale au demarat o acţiune de colectare a ajutoarelor pentru sinistraţi. Fie anunţul autorităţilor nu a fost bine făcut, fie unii oameni nu au înţeles ce li se cerea - cert este doar că unii dintre saci conţineau lucruri de-a dreptul revoltătoare: lenjerie intimă folosită (şi nespălată!), PET-uri goale sau chiar şi o cameră de cauciuc spartă pentru bicicletă! Incredibil!Iar angajaţii Casei Tineretului - unii dintre ei chiar cu studii superioare - s-au văzut nevoiţi să bage mâna prin astfel de lucruri, pentru că aşa li s-a dictat de la... Primărie!Este trist şi revoltător că unii dintre concitadinii noştrii au înţeles să transforme o campanie de colectare a unor ajutoare pentru oameni loviţi de soartă într-o operaţiune de aruncare a lucrurilor şi să transforme Casa Tineretului într-o habă de gunoi!

Câmpineni pe meleaguri străine

Alexandru Petrescu
Poate fi considerat un caz aparte în rândul românilor, care au ales să se împlinească profesional şi material pe alte meleaguri. Absolvent al Liceului „Petrol” din Câmpina, promoţia 1978, Alexandru Petrescu – o persoană mai specială, cu un aer gen Demis Roussos - a reuşit tocmai în Spania, ajungând să fie premiat de însuşi regele Juan Carlos. Ceea ce nu reprezintă deloc puţin lucru, iar materialul de faţă s-ar putea numi – parafrazând un roman celebru – un câmpinean la curtea regelui Spaniei.
O copilărie şi oadolescenţă... picante
„Pentru mine – spune Alexandru Petrescu - Câmpina este crâmpeiul meu de suflet. Aici am învăţat, terminând cele douăsprezece clase şi aici am luat «bacul». Aici am învăţat să iubesc şi aici am fost înşelat. Aici m-am format ca persoană. Şi tot aici am fost învăţat să fiu bişniţar. Aici am devenit adult, lăsându-mi ca şerpii pielea copilăriei. La terminarea Liceului Industrial de Petrol, la banchet, «profii, tutorii» ne întrebau ce vrem să devenim. Deşi nu străluceam la română, le-am răspuns că vreau să devin ziarist sau actor. Profesorul meu de limba şi literatura română mi-a spus că poate voi reuşi să fiu un bun ziarist pentru că aveam un sâmbure. Iar diriginta mea, Adriana Iliescu, cea care a crezut mereu în mine, mi-a spus «eşti un rebel, dar să faci tot posibilul să fii cel mai bun în ce vei fi...» Iată, au trecut ani şi ani şi mereu am încercat să fiu cel mai bun”.
Ucenicia în lumea interlopă
Alexandru Petrescu a părut că vrea să ne surprindă în momentul în care a povestit fără nici o reţinere, chiar uşor amuzat, de ucenicia sa în lumea interlopă, în care a ajuns să se învârtă pentru a face rost de un pachet de Kent sau alte „specialităţi” care nu se găseau la orice tarabă înainte de 1989: „Nici premiile, nici primii ani de şcoală nu sunt edificatori în formarea omului adevărat. Văd că acum învăţământul din România este acuzat de corupţie sau de imoralitatea profesorilor... Dar nu este aşa! Aceste fenomene au existat dintotdeauna în România. E o pelagră ce s-a transmis din generaţie în generaţie. E un fel de virus. La liceu, la Câmpina, la examenul de treaptă am fost şocat că elevii (majoritatea celor care căzuseră la treaptă la liceele teoretice) aveau la examene subiectele în marea lor parte. Ca să poţi scăpa de o corigenţă trebuia să cotizezi cu cafea, cu Kent sau alte produse din shopurile pe valută ale hotelurilor. Şi ca să pot cumpăra aceste produse fără să afle părinţii mei luam de la Pit, de la Lucică (despre care am înţeles că acum este un ilustru om de afaceri câmpinean şi are şi o fabrică de salamuri) sau Timică şi le revindeam la speculă. Sistemul în care trăiam mă obliga, într-un fel sau altul, să păcătuiesc”.
Se întâmpla şi înainte de 1989: Sex cu profesoareledin liceu
Alexandru Petrescu a relatat fără rezervă că liceul l-a învăţat nu numai să se „descurce”, dar existau chiar şi mult blamatele – acum – relaţii sexuale între elevi şi profesoare. „Relaţiile dintre noi, elevii, şi tinerele cadre ale profesoratului existau şi atunci. Eu personal am avut vreo două aventuri distincte cu «profele» proaspăt sosite la noi în liceu. Un coleg chiar s-a şi căsătorit la vreo două săptămâni după «bac». La practica de la sonda din spatele căminelor, practicam şi sexul cu colege... La fel ca şi acum. Aşa că nu mi se pare o degradare a sistemului educaţional. Atunci, în cămin, eram batjocoriţi de către pedagogi, eram bătuţi, tunşi, ne cereau bani şi diferite produse alimentare ca să fim «iertaţi». Eram căutaţi în buzunare şi valize, tunşi silit, umiliţi... Alţii cu pile şi care aduceau produse alimentare, vin etc erau trataţi ca regii... Aceste lucruri nu se întâmplau doar în Câmpina, ci şi în Ploieşti. De exemplu, răspunsurile de la «bac», de la materiile principale, m-au costat un carton de ţigări. Şi am pus mână de la mână cei din clasa noastră din Câmpina şi le-am cumpărat de la Ploieşti de la un alt elev. Dar cum nu am crezut, nu le-am învăţat. Deci, eu consider că liceul este o piatră filozofală şi doar o treaptă în viaţa noastră. Şi dau doar un exemplu: acei tovarăşi, care nu erau liceeni şi care mă foloseau în «bussinesul» lor de revânzare a produselor shop, acum sunt nişte domni capitalişti, chiar... apreciaţi de societatea câmpineană”.
A fost revoluţionar şi a cochetat cu politica
Aşa cum era sistemul anilor 1980, după liceu, şi Alexandru Petrescu a trecut în... producţie. „Am lucrat pe platformele de foraj marin şi eram mereu în umbră pentru că nu-mi doream să fiu comunist. În iarna lui 1989 am crezut că vom deveni cu toţii mai buni. Am intrat printre primii cinci în Casa Alba ploieşteană. Am revenit în Câmpina, luptând în Revoluţia Română şi punând la cârma oraşului o echipă de tineri. Am înfiinţat un partid monarhist liberal, prin 1990, conducându-l la nivelul judeţului Prahova. Am făcut parte din coaja Alianţei Civice pe judeţ. Am înfiinţat un ziar – «Muntenia» se numea - dar am şi fost marginalizat de FSN-ul neocomunist. Am fost bătut de mineri… Atunci chiar mi-a fost frică!”
A ales Spania „umilit şi alungat de propria matcă”
Deziluzionat de ceea ce i-a oferit democraţia românească şi de numeroasele probleme întâmpinate, în anul 1991, Alexandru Petrescu a ales să plece în Regatul Spaniei. A cerut şi obţinut azil politic. „Am decis să iau viaţa de la capăt în Regatul Spaniei, simţindu-mă umilit şi alungat de propria matcă şi de muşuroiul pe care-l iubeam. În noua ţară de adopţie am studiat şi iar am studiat”.
A lucrat cu Valeriu Lazarov...
Spania i-a oferit şansa afirmării talentului său neaşteptat despre care vorbise doar în liceu, atunci când le-a spus profesorilor că ar vrea să devină jurnalist sau actor. Le-a îmbinat şi a reuşit! „Am devenit expert în producţii cine-tv-radio. Am lucrat cu Valeriu Lazarov la Tele Cinco. Şi iar am studiat scoţând titlu după titlu. Acum, la aproape 50 de ani, continui să învăţ şi sunt student la Relaţii Internaţionale şi Studii Europene”, ne-a spus Alexandru Petrescu.
A filmat cu Fernando Alonso şi Elsa Pataki...
Alexandru Petrescu nu s-a remarcat în Spania doar ca ziarist, înfiinţând primul ziar al Comunităţii Românilor din Regatul Spaniei, dar s-a afirmat şi în domeniul actoricesc. „Ca actor, am jucat în peste opt filme spaniole, două seriale tv şi în zeci de filmuleţe publicitare. La această din urmă categorie, am avut bucuria să filmez alături de fostul campion din Formula 1 de automobilism Fernando Alonso, la un spot pentru o marcă de bere fără alcool, dar şi alături de actriţa Elsa Pataki. Sunt membru al Uniunii Actorilor din Spania. Iată că, în parte sau per total, mai târziu, dar nu la mine în ţară, am îndeplinit ceea ce mi-am propus şi le-am spus profesorilor mei câmpineni de la «Petrol».”
Şi a fost premiat de regele Spaniei!
Anul 2001 a însemnat unul dintre vârfurile profesionale ale câmpineanului Alexandru Petrescu: „În 2001, am primit Premiul Clubului Internaţional al Presei de la Regele Spaniei, Juan Carlos, împreună cu Mario Suarez, fostul prim ministru al Portugaliei şi alte personalităţi”. Premiul acordat de regele Juan Carlos câmpineanului Alexandru Petrescu a însemnat titlul de „Cel mai bun ziarist al anului 2001”. În 2008, la începutul lunii aprilie, a fost finalist al prestigioaselor competiţii - „Pueblo Nuevo”, la categoria „ziarişti şi filozofi”.
Acum se ocupă de comunitatea românilor din Spania
În prezent, Alexandru Petrescu are mult de lucru… „Mă ocup de Comunitatea Românilor din Spania, organizez diferite spectacole pentru românii de aici şi chiar am dus artişti străini în România – cazul lui Juaquin Cortez. La ediţia din acest an de la «Cerbul de Aur» vor veni şi «Los Vivancos». De asemenea, acordăm premii românilor”. Astfel de premii de excelenţă ale Comunităţii Românilor din Spania au fost acordate şi preşedintelui României, Traian Băsescu, Orchestrei Simfonice «Paul Constantinescu» din Ploieşti, violonistului Gabriel Croitoru, dirijorului Radu Postăvaru, dar şi balerinului de flamenco Joaquin Cortes. “De asemenea, noi comemorăm victimele terorismului, din 11 martie, în care au căzut 16 români... Organizăm Miss Diaspora... În fine, suntem un stat în stat. Am făcut o mică Românie aici, în Spania, avem şi trei biblioteci, iar prin intermediul Universităţii «Spiru Haret» am reuşit să deschidem un centru în Spania. Din punct de vedere profesional, în ceea ce mă priveşte, pregătesc un al doilea film documentar, emisiuni la radio şi reportaje în ziarele El Mundo sau revista Interviu unde continui să scriu”.
Despre fenomenul „Costel Busuioc” şi reacţia autorităţilor române
„Consider – a mai spus Alexandru Petrescu - că mediile din România sunt alături de românii din diaspora doar atunci când formăm parte din «ştirea zilei» şi atât. Am putea face o paralelă cu alt român, Marian Miriţă, tot de origine rom ca şi Costel, dar care nu a putut să înfrunte până la capăt viaţa de imigrant şi s-a automutilat în semn de protest faţă de organismele locale spaniole. Presa şi autorităţile române au uitat de diaspora şi pe 11 martie, când sunt comemorate victimele atentatului terorist din 11 martie în comunitatea din Madrid. A fi alături de diaspora înseamnă... şi la bine, şi la rău”. Şi a mai adăugat: „În Spania veţi întâlni sute de «costeibusuioci» cântând în staţiile de metrou sau sculptând aşa cum o face artistul plastic Mircea Magiaru în faţă la El Corte Ingles din Madrid şi pe care nici un ministru al Culturii nu-l ajută acum, când nimeni nu-l cunoaşte, dar care ar putea fi şi el folosit într-o campanie pentru imaginea românilor în lume. Dar Guvernul român, dacă nu are un busuioc în păr, atunci să-şi cumpere! Acum, Costel este simbolul imigranţilor români. Costel Busuioc a fugit alungat de un sistem care acum are tupeul să-l ia în braţe şi să-i mângâie rănile…”

Regretă că nu şi-a revăzut colegii de liceu
În ciuda numeroaselor sale realizări, Alexandru Petrescu are un mare regret: „Cel mai mult mă doare că noi, colegii promoţiei 1978, nu am putut sau poate nu am vrut să ne reîntâlnim, după ani, să ne strângem în braţe şi să plângem de fericire. Şi cum sunt convins că nu se va întâmpla nici în următorii 30 de ani - atât împlinim noi anul acesta - doresc să le mulţumesc profesorilor mei pentru tot ce au făcut pentru mine. Menţionez pe doamna diriginte Adriana Iliescu, domnul Tuinea, directorul Ţariuc, pe colegii Cristian Dumitrache, Carmen Stănescu, dar şi pe colegii din celelalte clase - Pupăză, Marcu…uf! - să mă ierte pentru că sunt zeci şi zeci...”

Reacţiile părinţilor şi autorităţilor la demisia dr. Minerva Stanciu (II)

Aşa cum v-am promis în ediţia noastră precedentă, revenim acum cu noi reacţii la demisia medicului pediatru Minerva Stanciu, demisie venită ca urmare a sancţiuniidate de către conducerea Spitalului Municipal pentru că dr. Stanciu a stat de vorbă cu presa! În plus, au apărutşi reacţii din partea autorităţilor, inclusiv din partea Colegiului Medicilor şi Direcţiei de Sănătate Publică.În ediţia de faţă vă prezentăm alte reacţii din partea unor părinţi şi motivaţia sancţiunii aplicate Minervei Stanciu,medicul care a avut curajul să facă publice problemeleunuia dintre cele mai importante cabineteale Spitalului Municipal Câmpina, cel de pediatrie.

Denisa Necula:
“Locuiesc în comuna Cornu şi sunt mama unui copil cu probleme grave de sănătate, copil care, din anul 2000, este pacientul d-nei dr. Minerva Stanciu. Am aflat de sancţiunea primită de d-na doctor şi sunt indignată, mâhnită de nedreptatea făcută pentru faptul că a avut curajul să arate adevărul. Timp de opt ani în care am solicitat ajutorul d-nei doctor şi de mai multe ori pe lună, pot să spun cu mâna pe inimă că are dreptate să ceară condiţii de muncă decente, mai ales că este vorba de un cabinet de pediatrie, unde copiii noştrii trebuie să se simtă bine. Până în urmă cu câteva luni şi-a desfăşurat activitatea în condiţii improprii, într-o clădire veche, gata să se prăbuşească. Dacă îi pasă cuiva de copiii cu probleme deosebite, pe care alţi doctori îi trimit mai departe, vă rog din suflet să faceţi ceva pentru a ridica sancţiunea nemeritată care pătează imaginea d-nei dr. Minerva Stanciu.Vă rog s-o opriţi să demisioneze! Noi avem nevoie de dânsa! Deja mă gândesc cu groază ce voi face în cazul în care pleacă din Spitalul Municipal Câmpina. Vă rog să ţineţi cont de dorinţele noastre, ale părinţilor disperaţi, care o cunoaştem cel mai bine. Este unul dintre cei mai buni pediatrii pe care îi are Spitalul Municipal, pune suflet în meseria pe care o practică, oferind pacienţilor ajutor necondiţionat, fără să se supere chiar şi atunci când este deranjată acasă, în afara programului de lucru”.
C. Bucurescu:
„Am citit articolul din «Oglinda» referitor la demisia dr. Minerva Stanciu. Eu ştiu un singur lucru cert - copiii din Câmpina şi împrejurimi au mare nevoie de serviciile d-nei dr. Minerva Stanciu. Sunt mama unui băieţel în vârstă de 7 ani şi 5 luni, care se numeşte Rareş Bucurescu, iar de pe la vârsta de doi ani ne confruntăm cu o problemă gravă de sănătate şi anume astmul bronşic atopic. În tot acest timp am fost şi suntem pacienţii d-nei dr. Minerva Stanciu, care a şi descoperit boala. Am mers la control periodic în aproximativ trei locaţii: cea din str. Simion Bărnuţiu, nr. 12 - am
cunoscut condiţiile insalubre de acolo, începând cu WC-ul, care era mai ceva ca la animale, sala de aşteptare semăna cu culoarul unui tren supraaglomerat, iar de aerisire nici nu se mai discuta. Mai nou, Cabinetul de Pediatrie s-a mutat la subsol, ceea ce nu am mai văzut până acum. Lumină naturală nu există, însă există miros de mucegai, iar dacă eu mergeam mai de dimineaţă, în jurul orei 7.00 - 7.30, trebuia să luminez drumul cu o lanternă, deoarece parcă intram într-un beci, nu într-un cabinet pentru copii, situat într-un spital atât de mare.În data de 4 iulie 2008 am avut probleme de sănătate cu băieţelul şi ne-am internat pentru o zi la Secţia de Pediatrie a Spitalului (etajul 5). Am fost întrebată de doamna de acolo dacă am venit cu leucoplast. M-am dus la farmacie şi am cumpărat o rolă de leucoplast pentru a i se pune băieţelului branula. Condiţiile din spital sunt jalnice, de la igrasia de pe pereţi şi până la saltele şi lenjerie, care sunt într-o stare şi mai jalnică.Eu mai degrabă aş avansa-o pe d-na dr. Minerva Stanciu, în nici un caz nu aş sancţiona-o pentru problemele reale pe care ni le-a adus la cunoştinţă cu ajutorul presei, deoarece aceste probleme sunt adevărate, chiar dacă pe unii îi deranjează tare realitatea.Pentru mine şi pentru multă lume, dr. Minerva Stanciu este un medic nu bun, ci foarte bun şi dacă pleacă din serviciul de pediatrie, noi şi bieţii noştri copii bolnavi avem de pierdut. Doar noi părinţii şi d-na dr. Stanciu cunoaştem problemele grave de sănătate ale copiilor noştri, pentru că, dacă veniţi într-o zi la uşa cabinetului găsiţi nu 5-10 copii, ci în jur de 30-40 sau chiar mai mulţi.Nu cred că doamna doctor cere ceva extraordinar, ci doar să îşi exercite meseria în condiţii bune de lucru, igienice, aparatură la fel de bună cum de altfel este şi dânsa în meseria de medic pediatru, pe care o desfăşoară de mult timp şi eu cred că nu cere ceva chiar imposibil de realizat cu puţină bunăvoinţă.Pe această cale, rog conducerea Spitalului Municipal Câmpina să anuleze sancţiunea care i-a fost aplicată şi să se mai gândească pentru că ar fi al doilea medic bun care pleacă de la Spitalul Municipal.Semnează o mamă al cărui copil are nevoie în continuare de serviciile doamnei dr. Minerva Stanciu”.

Florina Rădulescu:
“Mă numesc Florina Rădulescu, mamă a doi copii gemeni în vârstă de şapte ani, care sunt trataţi de d-na dr. Minerva Stanciu de la vârsta de două luni.Doresc să vă aduc la cunoştinţă tot ceea ce ştiu despre condiţiile în care doamna doctor a profesat. Cabinetul în care m-am dus prima dată cu copiii era situat în policlinica veche, o clădire cu pereţi dărâmaţi, nedotată cu mobilierul necesar pentru a fi consulaţi copiii în condiţii bune. Nu exista sală de aşteptare şi totul era parcă uitat de lume. În sfârşit, după ani buni, cabinetul d-nei doctor Stanciu a fost mutat în Policlinică, la etajul I. Mergând cu copiii la consult am descoperit că nici aici condiţiile nu erau aşa cum ar fi trebuit. Am trecut peste toate pentru că, indiferent de cabinet, noi descopeream mereu acelaşi medic, şi anume dr. Minerva Stanciu, un suflet blând, un om care nu te lăsa să pleci cu copilul până nu-l consulta şi care îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în acel cabinet. Cu puţin timp în urmă, am mers la d-na doctor cu copiii, dar de această dată şi cu nepoţelul meu de două luni. Ajunsă în faţa uşii de la etajul I, am aflat că, înainte cu numai o zi, cabinetul d-nei doctor a fost mutat. Primesc informaţii despre locul noului cabinet şi plec cu cei trei copii să-l caut.La subsolul Policlincii, ceea ce nu mi se pare normal pentru un cabinet de pediatrie, te întâmpina la intrare un morman de gunoaie şi moloz. Pe nişte scări întunecate am coborât şi am descoperit aşa-zisul cabinet. Odată intrată am rămas şocată. Era ca într-un grajd, îţi era silă să intri... În primul rând, era un aer pe care nu-l puteai respira şi mirosea a mucegai de la tavanul murdar. Nu am avut pe ce aşeza bebeluşul să mi-l consulte, pentru că nu exista decât un pat vechi, nicidecum o măsuţă pentru sugari. Chiuvetă nu exista, apa băltea într-un colţ, probabil de la instalaţia defectă, totul era straniu... În asemenea condiţii, nu se pot consulta copii! Domna doctor Minerva Stanciu nu a cerut modernizarea cabinetului pentru dânsa, ci pentru copiii noştrii. Oare merită d-na dr. Minerva Stanciu să se afle în asemenea situaţie? Merită să pierdem un astfel de om?”
Elena Jagă:
“Mă numesc Elena Jagă, mamă a doi copii care au fost tratţi de d-na dr. Minerva Stanciu. Având în vedere situaţia în care se află d-na doctor, aş dori să vă aduc la cunoştinţă condiţiile în care a profesat şi în care erau consultaţi copiii noştri: la intrarea în faţa cabinetului era o grămadă de moloz şi gunoaie de-ţi era scârbă să intri cu un copil mic şi bolnav; tavanul cabinetului era plin de mucegai, nu exista chiuvetă, ţevile erau sparte, nu exista măsuţă specială pentru bebeluşi, iar mobilierul era... inexistent. Noul cabinet în care profesează d-na doctor este amplasat chiar la subsolul Policlinicii Municipale, ceea ce nu mi se pare deloc normal. Dacă te duceai cu un copil bolnav de astm sau chiar şi cu febră, aerul era irespirabil şi putea oricând face o criză de astm - acestea nu erau condiţii normale pentru ca un medic să consulte nişte copii.Consider că d-na doctor Stanciu nu a vrut modernizarea cabinetului în cine ştie ce lux, ci spera doar să asigure condiţiile optime pentru a ne consulta copiii. Cine nu vrea acelaşi lucru?!”
Cristina Ciuta-Ioniţă:
“Sunt mămica unui băieţel care a fost tratat de doamna doctor Minerva Stanciu. Un medic pediatru dedicat muncii sale, competent, aşa cum puţini medici pediatrii câmpineni mai sunt.Mă alătur celor care susţin cauza d-nei doctor şi cu speranţa că nu vom mai sta pe holurile camerei de gardă spre a fi plimbaţi între secţie şi parter până se hotărăsc marile domnii să coboare sau să urce pacientul pentru că este mai comod şi multe astfel de «amabilităţi» din partea domniilor lor, şi totodată să nu uite nimeni că «subiectul» principal al acestor discuţii este copilul, dreptul acestuia la îngrijiri medicale în condiţii cât mai bune.Copilul meu când aude că trebuie să mergem la doctor se sperie. Dar ştiţi de ce? Nu de medic în principiu, ci de holurile hidoase şi neîngrijite ale camerei de aşteptare şi să nu mai zic de cabinetul de consultaţii. Să nu uităm şi de dragele asistente care de care mai «drăguţe» şi «binevoitoare» (unele, să nu generalizăm).Felicitări d-nei doctor!!Spitalul Câmpina şi, în special, Secţia de Pediatrie a mai pierdut un medic remarcabil-Mihaela Sumbasacu. Sper din tot sufletul să nu se repete istoria şi toţi medicii buni care trec prin această secţie să se lovească de o «barieră» la care nimeni nu are curajul să pună umăr cu umăr şi să o dea jos.D-na doctor Minerva Stanciu, vă rugăm în numele copiilor noştri să mai reflectaţi asupra deciziei luate şi să nu le faceţi pe plac altora prin plecarea dumneavoastră!”

După intervenţia Colegiului Medicilor, dr. Minerva Stanciu ar putea renunţa la demisie
Pe de altă parte, Cabinetul de Pediatrie începe să aratea cabinet medical graţie modernizărilor prin care trece.

Urmare a numeroaselor demersuri publice ale părinţilor mai multor copii care sunt pacienţii doctorului Minerva Stanciu, Colegiul Medicilor s-a autosesizat şi a intervenit pentru medierea diferendului apărut între conducerea Spitalului Municipal şi medicul pediatru Minerva Stanciu. O primă întrevedere între cele două părţi, mediată de reprezentanţii Colegiului Medicilor Prahova, a avut loc la mijlocul săptămânii trecute.Ambele părţi par a ceda din poziţiile care păreau, la un moment dat, ireconciliabile. Astfel, pe de o parte, conducerea Spitalului Municipal a demarat o serie de lucrări absolut necesare pentru modernizarea Cabinetului de Pediatrie din Policlinică, cabinet care începe să arate deja aşa cum îşi doresc nu numai cei care lucrează aici, dar şi pacienţii şi părinţii lor. De partea cealalată, Minerva Stanciu este conştientă de responsabilitatea pe care o are faţă de pacienţii săi, iar lucrările demarate la cabinet par a fi suficient de convingătoare pentru a o determina să revină asupra demisiei.Strict din punct de vedere tehnic, implicarea Colegiului Medicilor a fost singura posibilitate prin care se putea discuta asupra sancţiunii aplicate de conducerea Spitalului Municipal medicului Minerva Stanciu, practic, pentru că a stat de vorbă cu presa şi a făcut publice o serie de nereguli care îşi puneau amprenta asupra actului medical de la Cabinetul de Pediatrie. Iniţial, dr. Minerva Stanciu nu putea contesta sancţiunea care i-a fost atribuită decât în instanţă. Odată cu accepterea de către ambele părţi a medierii din partea Colegiului Medicilor, deja lucrurile au luat o altă întorsătură. Conducerea Spitalului Municipal a solicitat medicului Minerva Stanciu să îi înainteze o cerere scrisă pentru anularea sancţiunii, ceea ce poate fi considerat un prim pas spre împăcarea părţilor.Acum, medicul Minerva Stanciu - observând stadiul lucrărilor şi, mai ales, calitatea acestora - a fost de acord să ia în calcul revenirea asupra deciziei de a demisiona, astfel încât sutele de copii care beneficiază de tratamentul său să aibă asigurate şi în continuare serviciile medicale, ceea ce pentru unii este chiar vital.

Aleşii locali câmpineni şi averile din... propriile declaraţii (oficiale)

A fost nevoie de mai bine de o lună pentru ca responsabilii cu site-ul oficial al Primăriei să se învrednicească să afişeze declaraţiile de avere ale aleşilor locali. Cei mai mulţi consilieri au completat documentele şi le-au depus la juriştii Primăriei.u Există, însă, doi consilieri - Elena Albu (PD-L) şi Alin Moldoveanu (PNDC) - care nu s-au obosit să respecte legea şi să depună declaraţiile de avere şi interese. Poate că efortul e prea mare sau poate că e vorba doar despre indiferenţă.u Cât despre declaraţiile în sine, sunt destule inadvertenţe, unele chiar interesante. La fel de interesant, dar deloc nou, este faptul că mulţi consilieri îşi “ascund” unele bunuri în spatele firmelor la care sunt acţionari. Am spus interesant, nu ilegal!

Horia Tiseanu (PD-L), primar:Declaraţie de avere (depusă la 5 iulie): deţine 433 mp de teren intravilan la Băneşti, moştenire din anul 1997; 1.651 mp de teren intravilan la Câmpina, moştenire din anul 2007; casă în Băneşti, în suprafaţă de 87 mp, moştenire din anul 1997; casă în Câmpina, în suprafaţă de 170 mp, moştenire din anul 2007; un autoturism Opel, an de fabricaţie 2003, cumpărat; a vândut în ultimul an: un autoturism cu 4.000 de euro şi un teren cu 7.300 euro, ambele către persoane fizice; active financiare: 60 milioane lei vechi la Raiffeisen din anul 2005; 55 milioane lei vechi la BRD din anul 2005; 60 milioane lei vechi la BancPost din anul 2006; 10 milioane lei vechi la un fond de investiţii la BancPost din 2006; 100 milioane lei vechi la BCR din 2006; venituri: 483,51 milioane lei vechi (salariu de primar), 454,7 milioane lei vechi (soţia - analist piaţă la Petrom Service). Declaraţia de interese: 35 acţiuni în valoare de 1.505.000 lei la Neptun, membru al Fundaţiei Hasdeu şi Fundaţiei Amus, preşedintele Organizaţiei Câmpina a PD-L şi vicepreşedintele Organizaţiei Prahova a PD-L.

Comentarii: Dincolo de faptul că aproape tot ceea ce are este moştenit, Horia Tiseanu a luat în glumă un lucru foarte serios, trecând cu mâna sa în declaraţia de avere că a vândut un autoturism şi un teren, iar la rubrica “persoana către care s-a vândut” scrie către persoană fizică! În plus, în condiţiile în care conturile sale sunt neatinse de câţiva ani, iar raportul privind veniturile şi cheltuielile din campania electorală refuză să-l facă public, să însemne că întreaga sa campanie a costat cât bunurile vândute către misterioasa persoană fizică?! Puţin probabil... Şi mai este un amănunt: să fi uitat Tiseanu să treacă la veniturile realizate şi cele câteva zeci de milioane lei pe care i-a primit ca preşedinte al Comisiei privind aplicarea Legii 10?
Ion Dragomir (PSD), viceprimar: Declaraţie de avere (depusă la 2 iulie): deţine 600 mp de teren intravilan la Câmpina, cumpărat în anul 1999; 736 mp de teren agricol la Câmpina, cumpărat în 1999; 785 mp de teren agricol la Câmpina, cumpărat în anul 2003; casă în Câmpina, în suprafaţă de 311,8 mp, construită în 2001; apartament în Bucureşti, în suprafaţă de 48,77 mp, cumpărat cu 60.000 euro în acest an; un autoturism Daewoo Matiz, an de fabricaţie 2001, cumpărat; are un credit de 1,5 miliarde lei vechi la MKB Romexterra, perioada 2008-2014; venituri: 606 milioane lei vechi (consilier tehnic Electroutilaj), 38,4 milioane lei vechi (administrator Fontec), 48,69 milioane lei vechi (indemnizaţie consilier municipal), 93,37 milioane lei vechi (soţia - inspector personal la Neptun). Declaraţia de interese: vicepreşedinte PSD Câmpina.

Comentarii: În plus, comparativ cu ultima declaraţie de avere, are apartamentul din Bucureşti, cumpărat, pentru fiica sa, printr-un credit de 1,5 miliarde lei vechi la bancă. Singura inadvertenţă cu... realitatea este aceea că nu-l va vedea nimeni la volanul unui... Matiz, ci la al unui autoturism Mercedes, înmatriculat în Bucureşti şi care nu apare în declaraţia sa de avere. E povestea cu firma...
Elena Albu, consilier PD-L: Nu şi-a depus declaraţia de avere, aşa că... fără comentarii.
Elvis Arghir, consilier PNL: Declaraţie de avere (depusă la 9 iulie): deţine un autoturism WV Tuareg, an de fabricaţie 2003, achiziţionat în leasing; un autoturism Mercedes, an de fabricaţie 2006, cumpărat; o autoutilitară Mercedes, an de fabricaţie 1991, cumpărată; venituri: 210 milioane lei vechi (salariu), 51,6 milioane lei vechi (indemnizaţie consilier), 210 milioane lei vechi (soţia - salariu). Declaraţia de interese: nu a trecut nimic!

Comentarii: Unde or fi casa şi terenul despre care Arghir spunea în campania electorală că le are în cartierul Câmpiniţa, acolo unde se va şi muta? Şi cam puţine venituri pentru cineva care-şi construieşte casă într-o zonă considerată rezidenţială şi cheltuieşte aproximativ 3 miliarde lei vechi pentru o campanie electorală! În plus, să fi renunţat Arghir la afaceri, din moment ce firmele sale nu mai apar în declaraţia de interese?!
Viorel Bondoc, consilier PD-L: Declaraţie de avere (depusă la 23 iulie): 1.172 mp teren intravilan la Câmpina, cumpărat în anul 2002; casă în Câmpina, în suprafaţă de 121 mp, cumpărată în anul 2002; un autoturism Dacia 1310, an de fabricaţie 1998, cumpărat; a vândut un teren cu 14.500 euro către Florin Badea; credite: 260 milioane lei vechi la BancPost, în perioada 2008-2018; 120 milioane lei vechi la AlfaBank, în perioada 2008-2013; venituri: 277 milioane lei vechi (pensie MApN, 19 luni), 85 milioane lei vechi (consilier, 19 luni). Declaraţia de interese: vicepreşedinte PD-L Câmpina.

Comentarii: Nu are prea multe modificări faţă de declaraţiile de avere anterioare. Totuşi, a fost un an în care a avut nevoie de mulţi bani - a vândut un teren cu 14.500 de euro şi a făcut două credite în valoare totală de 380 milioane lei vechi. Atât o fi costat locul de consilier? Cam scump... Probabil că a pus ceva deoparte şi pentru scurta vacanţă de după alegeri.
Lucian Cercel, consilier PD-L: Declaraţie de avere (depusă la 24 iulie): apartament în Câmpina, în suprafaţă de 46,4 mp, cumpărat în anul 1981; un autoturism Opel Vectra, an de fabricaţie 2003, cumpărat; credite: 200 milioane lei vechi la BCR, perioada 2006-2011; venituri: 152 milioane lei vechi (pensie MApN), 27,6 milioane lei vechi (indemnizaţie consilier), 60 milioane lei vechi (soţia - învăţătoare). Declaraţia de interese: vicepreşedinte PD-L Câmpina.

Comentarii: La fel ca şi prestaţia sa din Consiliul Local, declaraţia de avere nu suscită nici un fel de comentariu...
Monica Clinciu, consilier PNDC: Declaraţie de avere (depusă la 21 iulie): 315 mp teren intravilan la Câmpina, cumpărat în anul 1999; două hectare pădure în comuna Ciocăneşti - Dâmboviţa, cumpărate în anul 2007; 2.000 mp teren intravilan şi agricol la Câmpina, cumpărat în anul 2008; casă în Câmpina, în suprafaţă de 380 mp, cumpărată în anul 1999; venituri: 25,68 milioane lei vechi (cabinet de avocatură). Declaraţia de interese: nu a trecut nimic.

Comentarii: Fiind un consilier nou, nu avem un termen de comparaţie. Totuşi, nu are nici o maşină (!?), iar veniturile declarate sunt incredibil de subţiri pentru o familie de avocaţi. Mai degrabă, consilierul PNDC a greşit pe la nişte zerouri sau poate a trecut venitul lunar în locul celui anual. Dar chiar şi aşa e cam subţire.
Dragomir Enache, consilier PNL: Declaraţie de avere (depusă la 10 iulie): 430 mp teren intravilan la Câmpina, cumpărat în anul 1998; 372 mp teren intravilan în Câmpina, moştenire din anul 2004; apartament în Câmpina, în suprafaţă de 72,25 mp, cumpărat în anul 1991; casă în Câmpina, în suprafaţă de 42 mp, cumpărată în anul 1998; casă în Câmpina, în suprafaţă de 140 mp, moştenită în anul 2004; un autoturism Hyundai Accent, an de fabricaţie 2005, cumpărat; venituri: 252,1 milioane lei vechi (salariat Termoelectrica), 132,42 milioane lei vechi (soţia - salariat Liceul Energetic). Declaraţia de interese: 3.321 acţiuni în valoare de 84,353 milioane lei vechi la IRA; membru în Biroul Judeţean al PNL Prahova şi în Biroul Politic Interimar al PNL Câmpina.

Comentarii: Pentru fostul lider liberal, care are la activ două mandate de consilier judeţean, deci suficientă experienţă inclusiv în completarea unor astfel de declaraţii, ar fi o singură întrebare: nu a primit indemnizaţie de consilier judeţean în ultimul an?!
Florin Marcu, consilier PNDC:Declaraţie de avere (depusă la 7 iulie): 1/2 din 13.263 mp de teren forestier în comuna Ciocăneşti - Dâmboviţa, împreună cu Alin Moldoveanu, cumpărat în anul 2007; apartament în Câmpina, în suprafaţă de 54 mp, cumpărat în anul 1996; apartament în Câmpina, în suprafaţă de 56 mp, cumpărat în anul 2008; un autovehicul Mercedes Vito, an de fabricaţie 2005, cumpărat; credit: 500 milioane lei vechi la BRD, perioada 2007-2014; venituri: 360 milioane lei vechi (director Fibec Holding), 60 milioane lei vechi (soţia - confecţioner SC Smart). Declaraţia de interese: director Complexul Comercial Fibec.

Comentarii: Nu avem cu ce compara această declaraţie de avere, dar nu putem să nu constatăm un lucru interesant: cel puţin trei membrii ai PNDC au terenuri forestiere în comuna Ciocăneşti, judeţul Dâmboviţa. Şi este vorba de Clinciu, Marcu şi Moldoveanu...

Alin Moldoveanu, consilier PNDC: Nu a depus declaraţie de avere. Totuşi, pare a fi unul dintre cei mai bogaţi consilieri şi poate tocmai lista prea lungă de proprietăţi imobiliare o fi generat această întârziere...
Marian Nistor, consilier PD-L:Declaraţie de avere (depusă la 4 iulie): casă în Câmpina, în suprafaţă de 175 mp, construire din anul 2007; un autoturism Daewoo Tico, an de fabricaţie 1996, cumpărat; credite: 55.000 euro la BCR, perioada 2007-2032; venituri: 208,84 milioane lei vechi (contract Serviciul Piaţă), 44,9 milioane lei vechi (indemnizaţie consilier), 33,6 milioane lei vechi (contract Cash Grup), 140 milioane lei vechi (soţia - contract Primărie), 24 milioane lei vechi (soţia - contract Cash Grup), 27 milioane lei vechi (soţia - contract part-time SC RSR). Declaraţia de interese: vicepreşedinte PD-L Câmpina.

Comentarii: Nu apar noutăţi faţă de precedentele declaraţii de avere, dar ar fi interesat de aflat ce au de făcut soţii Nistor la cele două firme la care mai au contracte. Cât despre faptul că ambii sunt salariaţi la Primărie...
Mihaela Neagu Petrovici, consilier PSD:Declaraţie de avere ( depusă la 14 iulie): 600 mp teren agricol în Câmpina, moştenit în anul 1998; 2.000 mp teren agricol în Albeşti Paleologu, moştenit în anul 2006; casă în Câmpina, în suprafaţă de 130 mp, moştenită din anul 2000; apartament în Bucureşti, în suprafaţă de 50 mp, primit ca donaţie în anul 2007; un autoturism Seat Ibiza, an de fabricaţie 2004, credit; un autoturism Toyota Auris, an de fabricaţie 2007, leasing; credite: 10.000 euro la Romstal Leasing, perioada 2007-2010; venituri: 200 milioane lei vechi (salariu, cabinet medical); 300 milioane lei vechi (soţ - salariu). Declaraţia de interese: nu a trecut nimic.

Comentarii: Dacă să primeşti ca donaţie un apartament în Bucureşti se mai poate întâmpla, e greu de înţeles cum de a uitat consilierul Petrovici să treacă la rubrica venituri şi indemnizaţia de consilier de anul trecut?!
Gena Preda, consilier PNDC:Declaraţie de avere (depusă la 21 iulie): 4.500 mp, teren agricol la Şotrile, moştenit din anul 2005; 1.400 mp teren intravilan la Şotrile, moştenit din anul 2005; casă în Câmpina, în suprafaţă de 112 mp, moştenită din anul 2005; un autoturism Dacia Logan, an de fabricaţie 2005, achiziţionat prin Programul “Rabla”; credite: 9.800 euro, dar nu specifică la ce bancă, perioada 2006-2016; venituri: 144 milioane lei vechi (salariu). Declaraţia de interese: membru Sindicat Sanitas; membru în Biroul de Conducere al PNDC Câmpina.

Comentarii: Aproape tot ce are este moştenire... Lipsa precizării privind unitatea bancară la care s-a împrumutat poate fi considerată o scăpare pentru singurul consilier care şi-a schimbat maşina prin programul “Rabla”.
Adrian Piţigoi, consilier PIN:Declaraţie de avere (depusă la 15 iunie): apartament în Bucureşti, în suprafaţă de 40 mp, cumpărat în anul 2000; un autoturism Suzuki, an de fabricaţie 2007, cumpărat; un autoturism Fiat, an de fabricaţie 2002, cumpărat; a vândut un autoturism în valoare de 5.500 euro, în iulie 2007, lui Eugen Petre; conturi: 400 milioane lei vechi, deschis la ING Bank în anul 2007; 80 milioane lei vechi, deschis la BancPost în anul 2004; credite: 23.000 euro la ING Bank, perioada 2007-2017; venituri: 528 milioane lei vechi (şef serviciu operare la Butangas România); 180 milioane lei vechi (închirierea unui apartament în Bucureşti). Declaraţia de interese: şef Serviciu Operare Butangas România; vicelider PIN Câmpina.

Comentarii: unul dintre puţinii aleşi locali care nu are nici o proprietate în Câmpina.
Gheorghe Sandu, consilier PD-L:Declaraţie de avere (depusă la 25 iulie): apartament în Câmpina, cumpărat în anul 1992; venituri: 135 milioane lei vechi (lider sindicat rafinărie), 25,59 milioane lei vechi (comisioane Ardaf), 111,84 milioane lei vechi (soţia-salariat Rafinărie). Declaraţia de interese: 1.400 de acţiuni în valoare de 14 milioane lei vechi la Rafinărie; membru în Consiliul de Administraţie al CPGC (indemnizaţia lunară 1,2 milioane lei vechi); lider al Sindicatului “Rafinorul” din Rafinărie; vicepreşedinte PD-L Câmpina.

Comentarii: Nu are maşină şi nu are terenuri în Delta Dunării, deşi este mare pescar... Şi este singurul consilier care recunoaşte că a primit comisioane... de la o societate de asigurări. Glumeam, desigur, că doar omul încheie asigurări pentru firma respectivă, deci trebuie plătit. Probabil că mulţi dintre salariaţii de la Rafinărie au asigurare la Ardaf. Apropo, Gheorghe Sandu este membru în CA la CPGC. Aici e o incompatibilitate crasă, care va trebui rezolvată repejor. Iar indemnizaţia pe care a încasat-o ar fi trebuit trecută în declaraţia de avere, că aşa e corect...

Jenica Tabacu, consilier PIN:Declaraţie de avere (depusă la 4 iulie): 425 mp teren intravilan la Băneşti, cumpărat în anul 2000; 445 mp teren intravilan la Băneşti, cumpărat în anul 2001; casă în Băneşti, în suprafaţă de 143,41 mp, cumpărată în anul 2001; apartament în Câmpina, în suprafaţă de 83,58 mp, cumpărat în anul 2004; apartament în Câmpina, în suprafaţă de 29,84 mp, cumpărat în 2004; apartament în Câmpina, în suprafaţă de 45,70 mp, cumpărat în anul 2008; un autoturism Citroen C3, an de fabricaţie 2005, leasing; credite: 45.990 euro la Raiffaisen Bank, perioada 2007-2034; 9.836 euro la Motoractive IFN, perioada 2007-2009; venituri: 226,92 milioane lei vechi (salariu Primăria Câmpina), 54,48 milioane lei vechi (indemnizaţia de consilier), 92,88 milioane lei vechi (soţ - salariu SC Rafitext). Declaraţia de interese: membru Societatea Filarmonică din Câmpina; vicepreşedinte Fundaţia Hasdeu; membru Sindicatul din Primăria Câmpina; lider PIN Câmpina.

Comentarii: Este foarte greu să comentezi ceea ce face Jenica Tabacu... Ar fi de remarcat câteva lucruri - un bugetar a obţinut un credit de aproape 46.000 euro; în ciuda cheltuielilor imense din campania electorală a avut bani să-şi mai cumpere un apartament; nu este, totuşi, măcar ciudat ca un consilier local să-şi ia salariul de la Primărie?! Şi să mai fie şi membru al Sindicatului din Primărie?!
Dan Telegescu, consilier PNDC:Declaraţie de avere (depusă la 13 iulie): apartament în Câmpina, în suprafaţă de 46 mp, cumpărat în anul 1985; apartament în Câmpina, în suprafaţă de 42 mp, cumpărat în anul 2002; un autoturism Chevrolet, an de fabricaţie 2008, cumpărat; credite: 10.500 euro la CEC Bank, perioada 2008-2018; venituri: 180 milioane lei vechi (operator CET Rafinărie), 120 milioane lei vechi (soţia - asistent manager la o firmă de protecţie şi pază). Declaraţia de interese: 7.200 de acţiuni în valoare de 72 milioane lei vechi la Rafinărie; secretar Sindicatul “Rafinorul” din Rafinărie.

Comentarii: Este la prima declaraţie de avere... În ciuda cheltuielilor pentru campania electorală, din creditul de 10.500 euro i-au mai rămas bani şi să-şi achiziţioneze un autoturism!
Gheorghe Tudor, consilier PSD:Declaraţie de avere (depusă la 24 iulie): un hectar de fâneaţă la Buştenari, moştenire din anul 2002; 0,24 hectare de fâneaţă la Buştenari, cumpărate în anul 2004; casă în Câmpina, în suprafaţă de 255,72 mp, cumpărată; casă de vacanţă în Buştenari, în suprafaţă de 60 mp, moştenită în anul 2002; un autoturism Dacia 1310, an de fabricaţie 1984, cumpărat; un autoturism Skoda Fabia, an de fabricaţie 2003, cumpărat; venituri: 318,24 milioane lei vechi (SBA Câmpina şi Primăria Câmpina), 147,5 milioane lei vechi (pensie). Declaraţia de interese: acţionar nesemnificativ la EdilConst; vicepreşedinte PSD Câmpina.

Comentarii: în privinţa fostului primar şi viceprimar ar fi de pus o singură întrebare: casa din Câmpina nu are şi teren? Şi mai e ceva - parcă anunţase că a demisionat din toate funcţiile de conducere deţinute în PSD...
Bogdana Ţiţei, consilier PD-L:Declaraţie de avere (depusă la 15 iulie): un autoturism Daewoo Matiz, an de fabricaţie 2005, cadou de la părinţi; venituri: 173,72 milioane lei vechi (inspector de specialitate la Direcţia pentru Tineret Prahova). Declaraţia de interese: vicepreşedinte Biroul Naţional al Organizaţiei de Tineret a PD-L; preşedintele Organizaţiei de Tineret a PD-L Prahova.

Comentarii: la prima declaraţie de avere, cu o maşină primită cadou şi un salariu oarecare, nu sunt prea multe comentarii de făcut... Deocamdată.
Horaţiu Zăgan, consilier PSD:Declaraţie de avere (depusă la 10 iulie): 245 mp teren intravilan în Câmpina, obţinut prin donaţie în anul 1989; 110 mp teren intravilan în Şotrile, cumpărat în anul 1997; casă în Câmpina, în suprafaţă de 110 mp, obţinută prin donaţie în anul 1989; casă de vacanţă la Şotrile, în suprafaţă de 40 mp, construită în anul 1997; spaţiu comercial de 36 mp în Câmpina, construit în anul 1994; un autoturism Renault 11, an de fabricaţie 1987, cumpărat; credit: 8.200 euro la Raiffaisen Bank, perioada 2006-2012; venituri: 117,01 milioane lei vechi (inginer la Floricon Salub), 57,84 milioane lei vechi (angajat la Rombiz Impex), 50,20 milioane lei vechi (indemnizaţia de consilier), 46,78 milioane lei vechi (soţia - angajată la Rombiz Impex). Declaraţia de interese: vicepreşedinte PSD Câmpina.

Comentarii: Nu au apărut modificări faţă de precedentele declaraţii de avere.

Spectacol, distracţie, mici şi bere la Ziua Comunei Poiana Câmpina

Tinde să devină o tradiţie ca la Poiana Câmpina, chiar în ziua de Sfânta Maria (15 august) să aibă loc un spectacol dedicat localităţii. E adevărat, a fost doar a doua ediţie, dar autorităţile sunt hotărâte ca an de an să organizeze manifestările dedicate comunei. Spectacolul - finanţat de la bugetul local - s-a desfăşurat în grădina Şcolii Generale “Ion Mateescu” din Poiana Câmpina. Sub supravegherea primarului Aurel Duţă, secondat discret de viceprimarul Gheorghe Băltăşescu, pe scenă au urcat mai multe ansambluri folclorice şi solişti din Poiana Câmpina, dar şi din localităţile vecine: Ansamblul local “Poieniţa”, Ansamblul “Crăişorul” Băicoi, Ansamblul “Floare de corn” din Cornu, Trupa de teatru “Micii mari actori” de la Clubul Tinerilor Exploratori - Şcoala Generală Poiana Câmpina, dar şi de soliştii Dănuţ Andrei, Oana Stoica, Rebeca Farcaş, Andrei Ivan, Alexandru Dinu, în vreme ce momentele de maximă atracţie au fost recitalurile solistei Florica Jinga şi Trupei Etno.De asemenea, a fost amenajat, în grădina care a găzduit cea de-a doua ediţie a sărbătorii, un loc special pentru mici şi bere. Au mai fost aduse bănci şi montate corturi care să-i ferească pe spectatori de caniculă de-a lungul celor trei ore şi jumătate cât a durat spectacolul.

Şcoala din Drăgăneasa, dotată de englezi cu computere performante şi... prize

Zilele trecute, Şcoala Generală din satul Drăgăneasa, comuna Proviţa de Jos, una dintre cele mai năpăstuite instituţii de învăţământ din judeţul nostru, dacă ar fi să ne gândim doar la pagubele produse de inundaţii în 2005 şi 2006, a primit 11 calculatoare performante de la o organizaţie neguvernamentală din Londra. Donaţia, făcută prin intermediul Fundaţiei Nodhjelp Internaţional din Breaza, dar şi Bisericii Evanghelice din Drăgăneasa, se ridică la peste 10.000 euro şi nu este singura de acest gen. Cabinete de informatică au mai fost amenajate la unităţi din Breaza şi Bertea. Elevii din Drăgăneasa au aşteptat peste un an computerele, ei neputând beneficia de prima tranşă, deoarece şcoala, inundată în 2005, nu fusese renovată. Şi nu e renovată nici acum, în ciuda unor investiţii de 77.000 euro venite direct de la Ministerul Educaţiei. Gresia e aplicată în hopuri, lemnul ferestrelor are vreo 50 de ani, uşile principale sunt închise cu... stanoage ca la grajduri, toaletele nu funcţionează, sobele... lipsesc! “Am întârziat vreo opt luni deoarece nu exista nici o sală cu condiţii bune pentru aceste computere. În toamna trecută, peste o sută de elevi au plâns când au văzut că PC-urile care ajunseseră în curtea şcolii lor nu au mai fost descărcate, luând drumul altor localităţi. Acum, soarele a strălucit şi-n curtea lor”, ne-a declarat Nicolae Geantă, profesor la Grupul Petrol Câmpina şi preşedinte al Comisiei de Urbanism din cadrul Consiliului Local Proviţa de Jos, de care aparţine şi satul Drăgăneasa. Geantă a mai precizat că fără aportul prietenului său, Adrian Frâncu, preşedintele Fundaţiei Nodhjelp din Breaza, totul ar fi fost în zadar, deoarece “şcoala nu avea montate nici măcar cabluri electrice. Nu existau prize, până şi cu astea au venit tot englezii... Şi nu au plecat până nu au văzut calculatoarele funcţionând. Cristian, băiatul lui Adrian, s-a chinuit o jumătate de zi să le pună în funcţiune. Dacă nu fotografiază computerele instalate, programul nu poate continua. Ar fi neplăcut, deoarece britanicii au în vizor şi alte şcoli sărace de la ţară”, ne-a mai spus Nicolae Geantă, care, împreună cu Adrian Frâncu, este în căutarea unui sponsor pentru a instala şi sistemul de alarmă.

“Horia Tiseanu este groparul fotbalului câmpinean!”,

declara preşedintele FCM Câmpina, Dan Ştefan Chiţu, la puţin timp după ce administraţia locală a decis să nu mai finanţeze clubul fanion al localităţii.

Dacă primarul Tiseanu ar fi dorit cu adevărat continuarea activităţii FCM Câmpina în fotbalul de performanţă, în ediţia de astăzi v-am fi prezentat cronica partidei din prima etapă dintre Municipal şi Progresul Bucureşti. Dar zarurile au fost măsluite şi aruncate astfel încât să fie ştearsă cu buretele istoria unui club de suflet! Şi pentru ce?! Pentru nişte orgolii chiar ieftine. În aceste condiţii, Progresul a jucat la Galaţi, cu Dunărea, iar FCM Câmpina a jucat în Liga a III-a, cu anonima formaţie CS Ovidiu, în faţa căreia a pierdut cu scorul de 8-0! Această înfrângere a venit în condiţiile în care tehnicianul Cristian Dumitru a putut alinia doar o formaţie de juniori, care şi în întrecerea juvenilă din ediţia trecută de campionat lua şi câte 14 goluri pe meci! Sâmbătă, FCM Câmpina ar fi trebuit să joace la Piatra Neamţ, cu fosta prim-divizionară, Ceahlăul. Dar, n-au vrut primarul Tiseanu şi Consiliul Local!

Reacţii la blocarea finanţării fotbalului de performanţă câmpinean

Încetarea finanţării de la bugetul local a fotbalului de performanţă, finanţare valabilă la cea mai mare parte a echipelor din al doilea eşalon fotbalistic al ţării, a dus la imposibilitatea înscrierii FCM Câmpina în Liga a II-a. Doar în speranţa găsirii unei soluţii mai bune s-a ales varianta continuării activităţii la nivelul Ligii a III-a, dar începutul a fost unul dezastruos. Acesta este unul dintre motivele pentru care ne putem aştepta în orice moment la desfiinţarea definitivă a echipei de fotbal, care a fost simbolul Câmpinei atâtea decenii. În această pagină încercăm să vă prezentăm şi părerea altor oameni - cunoscători ai fenomenului fotbalistic, dar şi ai celui din administraţia publică locală.Invităm pe toţi cei care au o părere despre desfiinţarea echipei FCM Câmpina să ne contacteze, iar punctul lor de vedere va fi făcut public. Până atunci, iată părerile interlocutorilor noştri.

Viorel Bondoc, consilier local PD-L: “Cred că domnul Chiţu s-a pripit prin renunţarea la suma de două miliarde pe care era vorbă s-o alocăm... Chiar eu eram unul dintre iniţiatorii proiectului... După ce am stabilit toate detaliile şi a rămas stabilită suma de trei miliarde lei vechi cu posibilitatea de a mai aloca la o altă rectificare şi alţi bani, a doua zi când am mers la Primărie am aflat că nu mai era vorba decât de două miliarde... L-am sunat pe domnul Chiţu, dar nu mi-a răspuns... Apoi am auzit că Ştefan Chiţu ar fi spus că nu-i mai trebuie o asemenea sumă. Eu sunt convins că s-ar fi putut găsi o soluţie, dar am o părere personală, şi anume că domnul Chiţu nu a ştiut cum să scape de echipă. Şi a găsit acest pretext. Eu nu am fost la acea şedinţă a Comitetului Director să ştiu dacă şi cine a promis sprijin financiar şi în ce condiţii. Eu ştiu că au fost alocate şase miliarde lei vechi pentru prima parte a acestui an, care acum s-au dus pe Apa Sâmbetei. Şi la urma urmei, nu e numai fotbal în Câmpina! Sunt microbist şi regret că nu mai avem echipă în liga secundă, pentru că a fost desfiinţată prosteşte!”
Traian Drăguşin, preşedinte interimar PC Câmpina, fost consilier local: “E regretabil că s-a întâmplat aşa ceva! Era mare lucru să avem o echipă în Liga a II-a, pentru că, numai cine nu ştie nu-şi dă seama cât este de greu să ajungi la nivelul acela, dar să te mai şi menţii ani la rând. Am urmărit şi eu acest subiect... Niciodată banii nu o să ajungă pentru toată lumea şi pentru toate proiectele. Chiar dacă nu mai dai cinci - şase miliarde lei vechi la fotbal, nu se rezolvă toate celelalte probleme ale localităţii. Nu se rezolvă nici problemele spitalului, nici ale şcolilor, nici ale străzilor... În schimb, s-a creat un deserviciu de imagine extraordinar pentru Câmpina, care va fi mereu arătată cu degeteul ca fiind localitatea care nu a fost în stare să ţină o echipă de fotbal. Iar fotbalul aducea un capital de imagine considerabil pentru Câmpina. Cred că administraţia locală s-a debarasat prea uşor de acest fenomen şi-mi pare rău pentru că nu cred că se mai poate face ceva...”

Virgil Guran, patronul Şcolii de Fotbal şi Clubului Coruna: “Categoric, este o pierdere. Sportul este important în viaţa oamenilor şi poate unii nu-şi dau seama cât este de important decât atunci când îmbătrânesc şi sunt neputincioşi. Când ne gândim la sport, ne gândim şi la copiii noştrii şi eu cred că trebuie făcut ceva pentru dinamizarea sportului în Câmpina, pentru că acum suntem la pământ... Sunt convins că aleşii locali şi oamenii de sport vor găsi o soluţie. Chiar vreau să mă implic într-un astfel de proiect şi cred că voi găsi deschiderea necesară şi la nivelul Consiliului Local şi al Primăriei. Aşa am şi auzit că se discută deja de crerea unui club municipal, controlat de administraţia locală, care să ofere copiilor posibilitatea practicării sportului şi să creeze baza atât de necesară pentru marea performanţă. Pentru asta mai este nevoie, însă, de cel puţin un lucru: este nevoie de o bază sportivă, un stadion cu terenuri şi pentru alte discipline sportive, astfel încât să existe o bază trainică din punct de vedere al selecţiei şi al bazei materiale, care să creeze condiţiile necesare marii performanţe”.
Mărgărit Ciobotaru, preşedinte Unirea Câmpina: “Sunt dezamăgit că s-a desfiinţat un club cu o asemenea tradiţie şi care se afla la un asemenea nivel. Multă lume îmi spune că eu mă bucur... Dacă s-ar fi dat banii care erau prevăzuţi pentru Municipal către Unirea, poate m-aş fi bucurat, dar aşa, numai un om nebun poate să creadă că eu mă pot bucura de desfiinţarea unui asemenea simbol. E urât să se ducă aşa o echipă... Nu ştiu a cui e vina. Îmi pare foarte rău pentru fotbalul câmpinean, pentru că va rămâne cu o asemenea pată pe obraz”.
Ion Mircea, vicepreşedinte PSD, secretar al Comitetul Director al FCM Câmpina, fost consilier local: “Regret enorm situaţia în care s-a ajuns şi spun clar că tot ceea ce s-a întâmplat este o adevărată crimă! Mă uitam sâmbătă la televizor şi în loc să văd că scrie FCM Câmpina cu Progresul, scria Dunărea Galaţi... De vină este numai administraţia Tiseanu şi primarul personal, pentru că peştele de la cap se-mpute! Dacă voia, Tiseanu era primul care să găsească o soluţie, aşa cum s-a mai întâmplat până acum, atâta vreme cât a mai avut nevoie de noi. Acum, se crede pe cai mari, dar când va cădea nimeni nu se va mai uita la el. Şi asta pentru că nu are cuvânt. Cum, dacă la 14 persoane câte eram la acea şedinţă a Comitetului Director a promis sprijin, apoi, să nu mai recunoască nimic! Pentru mine, cuvântul lui Tiseanu nu mai înseamnă nimic şi mi-a dovedit că este un mare mincinos. E mare păcat, pentru că ne-am făcut de... cacao în toată ţara! Mă opreşte lumea pe stradă să mă întrebe ce se întâmplă cu echipa şi eu nu pot să le spun decât că Tiseanu ne-a minţit! E o adevărată crimă că, din cauza lui Tiseanu s-a dus pe Apa Sâmbetei o istorie de aproape 90 de ani. Este ruşinos!”

Chiţu: „Luţan e supărat pe mine pentru că nu i-am finanţat sejurul la mare“

De câteva zile bune, în presa centrală şi cea judeţeană, Dan Ştefan Chiţu este atacat şi acuzat că ar fi lovit un ziarist (Ionel Luţan) şi un jucător (Eduard Bica). Tam-tam mare, dar nimeni nu l-a întrebat şi pe Dan Ştefan Chiţu dacă este adevărat sau nu şi care sunt comentariile sale legate de acest aşa-zis incident. L-am întrebat noi, iar domnia sa a răspuns:„Întrebarea este foarte pertinentă şi ar fi trebuit să şi-o pună şi alţii. Consider că era firesc şi deontologic din punctul de vedere al ziariştilor care au preluat această «informaţie» să mi se fi cerut şi mie un punct de vedere. Acest lucru nu s-a întâmplat! Este drept, şi eu am tratat cu destul lejeritate acest subiect, pentru că a doua zi după această întâmplare am avut o discuţie la telefon cu Ionel Luţan, la un post de radio din Ploieşti şi am intervenit şi în emisiunea televizată a lui Marian Puşcaş şi am crezut că lucrurile s-au lămurit. De altfel, asemenea gesturi între mine şi Luţan au fost nenumărate pe parcursul anilor, dar niciodată nu a reacţionat de o asemenea manieră, chiar spunându-mi că i s-a părut că de această dată gestul meu ar fi fost unul de ură. Cum s-a ajuns după opt ani de colaborare perfectă ca eu să devin dintr-o dată huligan, agresor, bătăuş?! Ca să fim sinceri până la capăt explicaţie este foarte simplă: m-am convins că acest om nu are caracter! Dacă-i dai de o sută de ori şi nu-i dai o dată, este ca şi cum nu i-ai fi dat deloc! Mi-a cerut bani să-şi pună dantura, sa-şi facă nunta, să-şi ia maşină şi a culminat - în ziua meciului amical de la Târgovişte - când i-am refuzat solicitarea imperioasă de a-i finanţa sejurul la mare! Iar dacă este nevoie, subiectul poate fi dezvoltat pentru că mai sunt numeroase exemple...“

Victorie la Floreşti

În prima etapă a Ligii A, Unirea Câmpina s-a deplasat la Floreşti, într-o reeditare a ultimului meci din ediţia trecută de campionat. La fel ca şi atunci, şi acum, câmpinenii s-au impus, de această dată cu scorul de 3-2, prin golurile marcate de Vane (2) şi Burlacu.Câmpinenii au început mai bine disputa şi conduceau încă de la pauză cu scorul de 3-0, pentru ca imediat după reluare - minutele 46 şi 47, elevii lui Ion Burchi să se apropie periculos de egalare. Năuciţi de cele două goluri încasate foarte uşor, câmpinenii s-au trezit şi au revenit la cârma partidei, având până la finalul jocului alte două bune oportunităţi de a se desprinde pe tabela de marcaj.Antrenorii formaţiei Unirea Câmpina, Marius Pălănceanu şi Daniel Corcodel au utilizat formula: Păpuşoiu - Gratie (80 Căldăroiu), Cazan, Plăvache, Cârstei - Burlacu, Ungureanu (60 N. Stoica), Ţigănuş (cpt), Chejnoiu - Jantea (46 Negreanu), Vane. La final, Pălănceanu ne-a declarat: „Sunt mulţumit de joc, mai ales în prima repriză. După pauză ne-am văzut prea devreme cu sacii în căruţă şi era să ne coste scump şi să plătim tribut acestei mentalităţi specific româneşti. Totuşi, este o victorie importantă, de moral, şi mă bucur mult pentru ea“.Duminică, 24 august, ora 11.00, Unirea joacă pe teren propriu cu Unirea Brebu.

Sunteţi mulţumiţi, domnilor guvernanţi locali?!

Istoria unui club distrus de primarul Tiseanu şi Consiliul Local

FCM Câmpina s-a desfiinţat! Celor mai mulţi încă nici nu le vine să creadă… Alţii – mai puţini – îşi freacă mâinile bucuroşi. Tuturor, însă, le propunem o scurtă istorie a clubului care a dăinuit 86 de ani şi care a adus cel mai important capital de imagine Câmpinei. Un lucru este cert: aleşii locali sunt trecători, dar fotbalul este etern şi reprezintă nu doar un catalizator, ci un adevărat fenomen social. De care primarul Horia Tiseanu şi consilierii locali nu au vrut să ţină cont. Pentru că aşa au vrut ei! Nu au mai contat nici promisiunile din campania electorală, nu a contat nici dorinţa miilor de microbişti. Aşa că, domnule Horia Tiseanu, domnilor consilieri, aceasta este o scurtă istorie a clubului pe care l-aţi desfiinţat prin indiferenţa dvs! Ne îndoim că ştiţi ceva despre ce a însemnat cu adevărat acest club.
În anul 1922 lua fiinţă Asociaţia Sportivă „Triumf”, rezultată din comasarea echipei de elevi „Schitul Poiana” şi a unei echipe de muncitori, care purta denumirea „Şoimii Prahovei”. Doi ani, nou înfiinţata echipă a jucat doar ocazional, cea mai mare parte a timpului fiind dedicată pregătirii fizice şi... amenajării unui teren de fotbal. Pe locul unde se află astăzi stadionul „Poiana” era o mlaştină plină de răchită şi cătină, foarte des inundată de râul Prahova. Terenul a fost asanat, curăţat, defrişat, s-a amenajat şi înălţat un dig şi astfel a apărut primul teren de fotbal din zonă.

În anul 1924, echipa aflată sub tutela Atelierelor Societăţii „Astra Română” se înscria în campionatul zonal. În componenţa echipei figurau: Alexandru Năstăsescu, Nicolae Năstăsescu, Gheorghe Stănescu, Cornel Stănescu, Petre Moraru, Alexandru Dumitrescu, Ion Toader, Ion Rădulescu, Gheorghe Sterie, Constantin Predescu, Constantin Matei.

În anul 1926, odată cu formarea Sindicatului de la „Astra Română”, s-a pus problema ca echipa să treacă sub patronajul Casei Poporului şi să poarte denumirea de Sportul Muncitoresc. În acest an, pe stadionul „Principesa Ileana” de lângă Rafinărie, într-un meci de baraj, Poiana a remizat cu Prahova Ploieşti. În anul următor, cea mai mare parte a jucătorilor au plecat în armată, iar echipa s-a dezorganizat. Apoi, câţiva ani a jucat doar în competiţii neoficiale.

În anul 1936 se reorganizează echipa în cadrul Uzinei Metalurgice din Poiana Câmpina. Formaţia activează în campionatul districtual şi regional până în 1946, când promovează în Divizia C.

În ediţia 1946-1947 ocupă primul loc şi promovează pentru prima dată în eşalonul secund. La începutul acestei ediţii, conducerea Uzinei Poiana înlesneşte construirea unei tribune acoperite, cu o capacitate de aproximativ 400 de locuri. Odată cu promovarea în eşalonul secund, capacitatea tribunei a fost mărită la 1.200 locuri.

În anul 1948, Astra Română Poiana Câmpina ocupă locul al 13-lea în Divizia B şi retrogradează, în ediţia următoare ocupând locul al 4-lea în Divizia C. Două sezoane activează în campionatul regiunii Ploieşti, iar din ediţia 1951-1952 activează în Divizia B, unde va rămâne două decenii. Mai mult, cea mai bună clasare a fost locul al 2-lea la finele ediţiei 1961-1962.

Performanţele sportive au fost răsplătite şi cu crearea unui stadion modern, gazonat, cu pistă de atletism, teren de volei, iar capacitatea tribunelor ajunsese la 3.000 locuri. În acelaşi timp, din 1957, denumirea echipei a devenit Poiana Câmpina. Acesta va rămâne numele tradiţional al formaţiei fanion a Câmpinei.

În perioada celor 20 de ani în care Poiana a activat în eşalonul secund fără întrerupere, din lot s-au remarcat jucătorii: Marcu, Sălcudeanu, Postolache, G. Ionescu, Banu, Bontaş, Bălăceanu, Bibere, Filip, Dumitrescu, Iordache, Niţulescu, Dima, Opanschi, Sarvaş, Stancu, Mălăeru, Neacşu, Dumitru, Gavriloaie, Căciulă, Gârlea, Sanilovici, Goran, Aelenei, Popa, Butufei, Simaciu, Cosarek şi alţii.

După şase ediţii în Divizia C (1972 - 1978), la finele campionatului 1978 - 1979, Poiana revine în Divizia B. În acea perioadă, antrenorul Tănase Dima folosea următorul „11” de bază: Şoacăte – Prunoiu, Şerban, Andrei, Negreanu – Cosarek (Libiu), Manolache, Ionescu – Pavel (Gherghiceanu), Preda, Stoica.

Printre numeroasele momente de glorie ale clubului Poiana, mai ales microbiştii ceva mai în vârstă îşi aduc aminte cu mare plăcere de meciul dintre Poiana şi CS Târgovişte din sezonul 1980-1981, atunci când în echipa târgoviştenilor juca inegalabilul Nicolae Dobrin.

Urmează o perioadă în care Poiana face „naveta” între eşalonul al doilea şi al treilea, până în 1994. De atunci au urmat opt ediţii de campionat în care Poiana a activat în Divizia B. Deja, conducerea administrativă se schimbase, Dan Ştefan Chiţu preluând, imediat după 1989, conducerea clubului şi asigurând în cea mai mare parte suportul financiar pentru desfăşurarea activităţii.

Din anul 2000, apar problemele financiare. În lipsa sprijinului din partea administraţiei locale, preşedintele Chiţu găseşte soluţia salvatoare, iar Poiana devine „satelitul” lui Dinamo Bucureşti.

În aceşti ani, pentru echipa câmpineană joacă mulţi jucători de la Dinamo – Mitea, Vlad Munteanu, Pulhac şi portarul Ştefan Preda, sunt doar câteva exemple.

Ultimele două momente de mare glorie pentru Poiana pot fi considerate victoriile cu Univ. Craiova, (2-0) în ediţia de campionat 2005 – 2006, dar şi 1-0 cu Dinamo Bucureşti, într-un meci amical, în martie 2007, după numai câteva luni dinamoviştii devenind campionii ţării.

De câţiva ani, susţinerea financiară a administraţiei locale a dus la schimbarea denumirii clubului în FCM Câmpina. Până în această vară, când, prin retragerea finanţării de la bugetul local, clubul s-a desfiinţat!
Sâmbătă începe campionatul. Dar fără FCM Câmpina...

Sâmbătă, 16 august, începe o nouă ediţie de campionat. Prima în care Poiana sau FCM nu va fi înscrisă în competiţie. Şi asta “mulţumită” conducerii superioare şi... “înţelepte” a administraţiei publice locale. Dacă n-ar fi existat gestul incredibil al primarului Horia Tiseanu şi al Consiliului Local de a trata cu spatele clubul de fotbal, sâmbătă, 16 august, pe stadionul “Poiana”, FCM Câmpina ar fi urmat să întâlnească Progresul Bucureşti, într-un meci extrem de interesant, pe care TV Sport intenţiona să-l transmită în direct. Din păcate, însă, alţii au decis să le ia microbiştilor şi această plăcere, bucurie, trăire. Într-un fel, pe Tiseanu îl înţelegem, habar nu are de fotbal, venea la stadion doar în momente importante, pentru o mică baie de mulţime, dar de înţeles nu înţelegea nimic. Însă acolo, în Consiliul Local, sunt oameni care iubesc fotbalul, care nu lipseau de la niciun meci al echipei câmpinene, care se bucurau şi se întristau ca nişte adevăraţi suporteri. Pe ei nu-i putem înţelege. De fapt, o explicaţie există şi ea are legătură doar cu politica. S-a răspuns la o comandă, iar de suferit suferă alţii, unii care nu meritau aşa ceva.