Istoria unui club distrus de primarul Tiseanu şi Consiliul LocalFCM Câmpina s-a desfiinţat! Celor mai mulţi încă nici nu le vine să creadă… Alţii – mai puţini – îşi freacă mâinile bucuroşi. Tuturor, însă, le propunem o scurtă istorie a clubului care a dăinuit 86 de ani şi care a adus cel mai important capital de imagine Câmpinei. Un lucru este cert: aleşii locali sunt trecători, dar fotbalul este etern şi reprezintă nu doar un catalizator, ci un adevărat fenomen social. De care primarul Horia Tiseanu şi consilierii locali nu au vrut să ţină cont. Pentru că aşa au vrut ei! Nu au mai contat nici promisiunile din campania electorală, nu a contat nici dorinţa miilor de microbişti. Aşa că, domnule Horia Tiseanu, domnilor consilieri, aceasta este o scurtă istorie a clubului pe care l-aţi desfiinţat prin indiferenţa dvs! Ne îndoim că ştiţi ceva despre ce a însemnat cu adevărat acest club.
În anul 1922 lua fiinţă Asociaţia Sportivă „Triumf”, rezultată din comasarea echipei de elevi „Schitul Poiana” şi a unei echipe de muncitori, care purta denumirea „Şoimii Prahovei”. Doi ani, nou înfiinţata echipă a jucat doar ocazional, cea mai mare parte a timpului fiind dedicată pregătirii fizice şi... amenajării unui teren de fotbal. Pe locul unde se află astăzi stadionul „Poiana” era o mlaştină plină de răchită şi cătină, foarte des inundată de râul Prahova. Terenul a fost asanat, curăţat, defrişat, s-a amenajat şi înălţat un dig şi astfel a apărut primul teren de fotbal din zonă.
În anul 1924, echipa aflată sub tutela Atelierelor Societăţii „Astra Română” se înscria în campionatul zonal. În componenţa echipei figurau: Alexandru Năstăsescu, Nicolae Năstăsescu, Gheorghe Stănescu, Cornel Stănescu, Petre Moraru, Alexandru Dumitrescu, Ion Toader, Ion Rădulescu, Gheorghe Sterie, Constantin Predescu, Constantin Matei.
În anul 1926, odată cu formarea Sindicatului de la „Astra Română”, s-a pus problema ca echipa să treacă sub patronajul Casei Poporului şi să poarte denumirea de Sportul Muncitoresc. În acest an, pe stadionul „Principesa Ileana” de lângă Rafinărie, într-un meci de baraj, Poiana a remizat cu Prahova Ploieşti. În anul următor, cea mai mare parte a jucătorilor au plecat în armată, iar echipa s-a dezorganizat. Apoi, câţiva ani a jucat doar în competiţii neoficiale.
În anul 1936 se reorganizează echipa în cadrul Uzinei Metalurgice din Poiana Câmpina. Formaţia activează în campionatul districtual şi regional până în 1946, când promovează în Divizia C.
În ediţia 1946-1947 ocupă primul loc şi promovează pentru prima dată în eşalonul secund. La începutul acestei ediţii, conducerea Uzinei Poiana înlesneşte construirea unei tribune acoperite, cu o capacitate de aproximativ 400 de locuri. Odată cu promovarea în eşalonul secund, capacitatea tribunei a fost mărită la 1.200 locuri.
În anul 1948, Astra Română Poiana Câmpina ocupă locul al 13-lea în Divizia B şi retrogradează, în ediţia următoare ocupând locul al 4-lea în Divizia C. Două sezoane activează în campionatul regiunii Ploieşti, iar din ediţia 1951-1952 activează în Divizia B, unde va rămâne două decenii. Mai mult, cea mai bună clasare a fost locul al 2-lea la finele ediţiei 1961-1962.
Performanţele sportive au fost răsplătite şi cu crearea unui stadion modern, gazonat, cu pistă de atletism, teren de volei, iar capacitatea tribunelor ajunsese la 3.000 locuri. În acelaşi timp, din 1957, denumirea echipei a devenit Poiana Câmpina. Acesta va rămâne numele tradiţional al formaţiei fanion a Câmpinei.
În perioada celor 20 de ani în care Poiana a activat în eşalonul secund fără întrerupere, din lot s-au remarcat jucătorii: Marcu, Sălcudeanu, Postolache, G. Ionescu, Banu, Bontaş, Bălăceanu, Bibere, Filip, Dumitrescu, Iordache, Niţulescu, Dima, Opanschi, Sarvaş, Stancu, Mălăeru, Neacşu, Dumitru, Gavriloaie, Căciulă, Gârlea, Sanilovici, Goran, Aelenei, Popa, Butufei, Simaciu, Cosarek şi alţii.
După şase ediţii în Divizia C (1972 - 1978), la finele campionatului 1978 - 1979, Poiana revine în Divizia B. În acea perioadă, antrenorul Tănase Dima folosea următorul „11” de bază: Şoacăte – Prunoiu, Şerban, Andrei, Negreanu – Cosarek (Libiu), Manolache, Ionescu – Pavel (Gherghiceanu), Preda, Stoica.
Printre numeroasele momente de glorie ale clubului Poiana, mai ales microbiştii ceva mai în vârstă îşi aduc aminte cu mare plăcere de meciul dintre Poiana şi CS Târgovişte din sezonul 1980-1981, atunci când în echipa târgoviştenilor juca inegalabilul Nicolae Dobrin.
Urmează o perioadă în care Poiana face „naveta” între eşalonul al doilea şi al treilea, până în 1994. De atunci au urmat opt ediţii de campionat în care Poiana a activat în Divizia B. Deja, conducerea administrativă se schimbase, Dan Ştefan Chiţu preluând, imediat după 1989, conducerea clubului şi asigurând în cea mai mare parte suportul financiar pentru desfăşurarea activităţii.
Din anul 2000, apar problemele financiare. În lipsa sprijinului din partea administraţiei locale, preşedintele Chiţu găseşte soluţia salvatoare, iar Poiana devine „satelitul” lui Dinamo Bucureşti.
În aceşti ani, pentru echipa câmpineană joacă mulţi jucători de la Dinamo – Mitea, Vlad Munteanu, Pulhac şi portarul Ştefan Preda, sunt doar câteva exemple.
Ultimele două momente de mare glorie pentru Poiana pot fi considerate victoriile cu Univ. Craiova, (2-0) în ediţia de campionat 2005 – 2006, dar şi 1-0 cu Dinamo Bucureşti, într-un meci amical, în martie 2007, după numai câteva luni dinamoviştii devenind campionii ţării.
De câţiva ani, susţinerea financiară a administraţiei locale a dus la schimbarea denumirii clubului în FCM Câmpina. Până în această vară, când, prin retragerea finanţării de la bugetul local, clubul s-a desfiinţat!
Sâmbătă începe campionatul. Dar fără FCM Câmpina...
Sâmbătă, 16 august, începe o nouă ediţie de campionat. Prima în care Poiana sau FCM nu va fi înscrisă în competiţie. Şi asta “mulţumită” conducerii superioare şi... “înţelepte” a administraţiei publice locale. Dacă n-ar fi existat gestul incredibil al primarului Horia Tiseanu şi al Consiliului Local de a trata cu spatele clubul de fotbal, sâmbătă, 16 august, pe stadionul “Poiana”, FCM Câmpina ar fi urmat să întâlnească Progresul Bucureşti, într-un meci extrem de interesant, pe care TV Sport intenţiona să-l transmită în direct. Din păcate, însă, alţii au decis să le ia microbiştilor şi această plăcere, bucurie, trăire. Într-un fel, pe Tiseanu îl înţelegem, habar nu are de fotbal, venea la stadion doar în momente importante, pentru o mică baie de mulţime, dar de înţeles nu înţelegea nimic. Însă acolo, în Consiliul Local, sunt oameni care iubesc fotbalul, care nu lipseau de la niciun meci al echipei câmpinene, care se bucurau şi se întristau ca nişte adevăraţi suporteri. Pe ei nu-i putem înţelege. De fapt, o explicaţie există şi ea are legătură doar cu politica. S-a răspuns la o comandă, iar de suferit suferă alţii, unii care nu meritau aşa ceva.