11 septembrie 2012

O factură de 90 de miliarde lei vechi pune jar sub tălpile administraţiei

Când se părea că, odată cu inaugurarea obiectivului, au dispărut ghinioanele ce au urmărit realizarea pasajului suprateran de la poarta sudică a municipiului (prima licitaţie a lucrărilor a generat contestaţii puternice şi procese lungi cu contestatorii, câştigate de  Primărie în final, urmate de penalizări din partea inspectorilor UE şi alte controale neplăcute), primarul Horia Tiseanu a demolat chiar el aparenţa amintită mai devreme, ce tindea să se transforme într-o certitudine.
La finalul ultimei şedinţe a Consiliului Local, edilul a informat adunarea aleşilor locali despre faptul că firma Cast SRL din Băneşti, care a câştigat, împreună cu un consorţiu italian, licitaţia pentru atribuirea lucrărilor, a trimis o factură suplimentară la primărie prin care constructorul care a realizat cea mai mare parte a lucrărilor solicită să i se plătească nici mai mult, nici mai puţin decât 8,9 milioane de lei (aproape 90 de miliarde de lei vechi).  Iar asta după ce municipalitatea a plătit firmei Cast 17 milioane de lei, aşa cum prevedea contractul de execuţie.
“Zilele trecute, cu mult după finalizarea proiectului derulat cu fonduri europene, Cast SRL ne-a trimis la Primărie o factură prin care solicită să le mai plătim, în afara celor 17 milioane plătite deja conform contractului, 8,9 milioane de lei, contravaloarea, spun ei, a unor lucrări efectuate în plus, care au înglobat şi mai multe materiale de construcţii decât fusese prevăzut iniţial. Este o factură pe care noi nu o recunoaştem şi nu o vom achita, deoarece pentru lucrările şi materialele suplimentare de care vorbesc cei de la Cast nu există o dispoziţie scrisă din partea proiectantului, aşa cum se procedează în mod legal la astfel de lucrări. Nu există nici o modificare a proiectului. La pasajul suprateran, dirigenţia de şantier a fost asigurată de o firmă din Bucureşti, iar această firmă nu-şi asumă în nici un fel suplimentarea de material”, le-a spus Tiseanu consilierilor municipali. 
Într-adevăr, cel mai mare proiect european accesat de municipalitatea câmpineană a fost încheiat la sfârşitul lunii martie. Inaugurarea pasajului a avut loc în prima jumătate a lunii aprilie. Din succesiunea firească a faptelor, se poate spune că cei de la Cast s-au trezit cam târziu să mai ceară nişte bani pe presupuse lucrări executate suplimentar. Iar solicitarea lor nu miroase deloc bine.
Pe 4 august, Cast SRL a trimis la registratura Primăriei o factură şi o situaţie de lucrări care, pasămite, ar fi fost executate în plus faţă de proiectul iniţial. O atitudine cu atât mai greu de înţeles cu cât, dacă ar fi să dăm crezare unui zvon care circulă intens în ultimii ani, firma din Băneşti este firma cea mai dragă primarului Tiseanu, care se pare că ar fi sponsorizat chiar şi campania electorală a PDL Câmpina, la ultimele alegeri locale. Nemaivorbind de faptul că, după finalizarea unui proiect cu fonduri europene, este interzis cu desăvârşire să se mai facă plăţi de către beneficiarul lucrărilor proiectului către constructorul care a realizat lucrarea respectivă.
De fapt, debutul pretenţiilor suplimentare ale celor de la Cast a avut loc în primele zile ale lunii iunie, când diriguitorii constructorului au chemat reprezentanţii Primăriei la o conciliere, pretinzând, încă de atunci, că li se mai datorează circa 30 de miliarde de lei vechi (3 milioane de lei noi). Reprezentanţii primăriei au refuzat negocierea, argumentând temeinic cu documente că municipalitatea îşi îndeplinise toate obligaţiile contractuale şi făcuse toate plăţile necesare. Primăria a refuzat să plătească factura trimisă de Cast la începutul lui august 2012, iar acum se aşteaptă reacţia conducerii firmei constructoare.
În plenul legislativului municipal, Horia Tiseanu a solicitat acordul consilierilor pentru angajarea unui avocat specializat în litigii comerciale. “Vă cer acordul pentru angajarea unui avocat specializat, pentru că, mai mult ca sigur, Cast Băneşti ne va da în judecată pentru neachitarea acestei facturi”, le-a cerut Tiseanu consilierilor, iar aceştia au fost întru totul de acord. Totuşi, mai mulţi consilieri au opinat că se impune ca serviciile juridice aferente să nu mai fie prestate de avocatul Constantin Pănoiu, care a mai reprezentat municipalitatea în câteva cauze, în trecut, ci Primăria să angajeze un alt avocat plătit cu un onorariu de succes. A.N.

Cuvântul care înţeapă

Să facem economie la „sfânta” şpagă...

De mai bine de trei săptămâni mă aflu în faţa unei dileme pe care conştiinţa refuză cu obstinaţie să o soluţioneze. Principiul care stă la baza acestei nehotărâri este raportul între ceea ce spui şi ceea ce faci în viaţa publică, ca subdiviziune a moralităţii.
Lupta mea interioară derivă din faptul că până nu de mult combăteam în această rubrică obiceiul celor care deţin puterea locală de a risipi prea mulţi bani publici pentru organizarea de spectacole stradale, iar azi sunt chiar eu în situaţia de a fi parte la o astfel de hotărâre favorabilă în ceea ce priveşte manifestările cultural-artistice prilejuite de zilele oraşului – Serbările Toamnei.
N-am să fiu ipocrit, să invoc drept scuză a deciziei mele faptul că am fost obligat de anumite împrejurări politice (aşa cum s-a şi întâmplat, într-o anumită măsură) să accept organizarea unei astfel de manifestări, pentru că adevărul este acela că la baza deciziei mele, în calitate de preşedinte al comisie de specialitate a Consiliului Local, a stat doar gândul de a le da posibilitatea câmpinenilor, o dată în an, să se simtă sărbătoriţi în calitatea lor de cetăţeni care trăiesc, muncesc şi plătesc taxe aici şi nu în altă parte. Cum ar fi fost ca noi, cei aleşi, să ne lăudăm că facem economie la buget, tocmai când vine vorba de sărbătoarea lor, a câmpinenilor? Păi de ce să nu economisim banul public eradicând şpăgile şi comisioanele încasate de pe urma lucrărilor publice, care însumează anual, după părerea mea, de zece ori contravaloarea spectacolului stradal ce va avea loc peste câteva zile?! Nu, noi trebuie să strângem cureaua doar când vine vorba de cetăţeni, ca să le dăm impresia că suntem responsabili!
Dacă asta înseamnă să faci politică  - administraţie locală şi din acest motiv se găsesc tot soiul de farisei să mă critice, mă tem că nu sunt deloc potrivit într-o astfel de postură. Mi-am promis atunci când am plecat pe acest drum, al celui ales în conducerea urbei, că voi fi întotdeauna de partea cetăţeanului şi aşa va rămâne. Ştiţi de ce pot să-mi permit o astfel de aroganţă? Pentru că nu mă interesează „sfânta” şpagă, care de obicei le închide gura politrucilor cu musca pe căciulă.
P.S. În ultima vreme lucrez intens la ceea ce va reprezenta în curând debutul meu editorial. Un volum de eseuri şi publicistică, inspirat în mare măsură de viaţa social-politică a oraşului. Recitind manuscrisele din trecut, mi-am limpezit gândurile, regăsind astfel calea (o vreme pierdută) pe care trebuie să o urmez, aceea a bunei credinţe faţă de semenii mei. Singura care mă poate apăra în faţa eventualelor greşeli ori naivităţi.
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

DOUĂ TIPURI  DE DISCURS

Toată vara aceasta ne-au bubuit în cap picamerele discursului politic intern distrugând tot ce se construise cu chiu cu vai în 20 de ani, discurs caracterizat prin violenţă, precaritate intelectuală, ticăloşie sfidătoare, minciună fără scupule. O ţară întreagă simte nevoia de linişte. Aveam foarte multe subiecte despre care aş fi vrut să scriu azi, dar am ales să pun în paralel două tipuri de discursuri, unul care se lăţeşte pandemic la noi, altul de aiurea. În SUA s-au desfăşurat recent aşa numitele Convenţii ale celor două partide, în care se desemnează candidaţii la preşedinţie. La Convenţia Democraţilor a vorbit, de exemplu, doamna Michelle Obama, soţia preşedintelui (vă închipuiţi la noi o soţie de preşedinte implicată profund în politică?). Doamna Obama a spus la un moment dat: trebuie să muncim mai mult şi să fim mai uniţi! Aţi văzut vreun politician român de top care să-i îndemne pe compatrioţi să muncească mai mult? Ar fi sinucigaş. Nimeni nu l-ar vota. Cît despre unire....acum cînd o jumătate a ţării vrea să o dea afară pe cealaltă, cum să vorbeşti despre aşa ceva? Acum cîţiva ani preşedintele Băsescu a  lansat formula  şocantă că suntem un popor neperfomant. S-ar fi putut isca profunde discuţii despre această percutantă caracterizare, totul a degenerat în băşcălia gălăgioasă care ţine loc de inteligenţă autohtonă. Oricum, ceea ce vedem: de la sport la olimpiadele şcolare, de la economie la cultură şi politică este că performanţele noastre (cîte sunt) sunt strict individuale, nimic de ordin instituţional, colectiv.

Închirierea unor spaţii din Spitalul Municipal ar putea declanşa un nou scandal

În această perioadă, în care problema datoriilor de zeci de miliarde de lei ale unor spitale din România a început să fie repusă pe tapet de către presa centrală, un proiect de hotărâre iniţiat de primarul Horia Tiseanu şi respins de noua majoritate din Consiliul Local Câmpina (formată din consilierii USL şi PP-DD), a reaprins flacăra scandalului iscat, în anii 2009-2010, în legătură cu situaţia financiară dezastruoasă a Spitalului Municipal.
Reamintim cititorilor noştri că, de la începutul anului 2010, după ce conducerea de atunci a Spitalului Municipal a reziliat contractul cu Romgermed (cel mai păgubos contract încheiat vreodată de Spitalul Municipal), cea de-a doua unitate spitalicească din judeţ se află în proces cu firma Romgermed din Bucureşti, în spatele căreia se pare că se află un important parlamentar PDL.
După ce a semnat, în 2008, contractul cu Romgermed, managerul de atunci al unităţii, medicul chirurg Alexandru Matei, a mai stat foarte puţin pe post şi a fost schimbat din funcţie.  A urmat apoi o perioadă în care conducerea spitalului a fost asigurată de directorul financiar Constanţa Ţiţei, perioadă în care datoriile spitalului s-au amplificat ajungând la suma de 10 milioane de lei (100 miliarde de lei vechi).
Prin 2009, a venit la conducerea unităţii medicul chirurg Călin Ţiu. Acesta, în ciuda faptului că a reuşit reducerea datoriei şi rezilierea unor alte contracte păguboase (cum ar fi, de exemplu, cel încheiat cu firma băcăuană Esco Energy pentru furnizarea energiei termice în spaţiile din interiorul spitalului), a fost schimbat, la sfârşitul anului 2009, în locul său revenind Alexandru Matei. Schimbarea aceasta de conducere a avut un puternic iz politic, fiind cunoscute susţinerile celor doi medici din partea PDL (Matei) şi PSD (Tiu).
În ianuarie 2010, conducerea Spitalului Municipal a reziliat contractul cu Romgermed, iar de aici până la declanşarea procesului de către reprezentanţii clinicii bucureştene nu a mai fost decât un pas. Procesul cu Romgermed a fost unul lung şi anevoios, care nu s-a terminat nici în ziua de azi. În primele etape ale procesului, instanţele de judecată au dat câştig de cauză firmei Romgermed, care se apăra cu un contract beton. De altfel, la începutul procesului, reprezentanţii spitalului au descoperit că Romgermed modificase contractul şi inclusese penalităţi necunoscute, care măreau considerabil datoria Spitalului Municipal. Aceasta,  în 2010, se ridica la circa 10 milioane de lei, după ce, cu patru ani în urmă, ea nu depăşea 2,3 milioane de lei.
În prezent, în faza recursului, s-ar părea că procesul ar putea lua o turnură favorabilă spitalului, de vreme ce instanţa de recurs a admis administrarea unei expertize contabile (proba neadmisă de instanţele inferioare). Expertiza ar putea evidenţia faptul că Romgermed nu şi-a respectat obligaţiile contractuale (plata reactivilor pentru efectuarea analizelor medicale de laborator, plata personalului angajat, plătit multă vreme de către spital contrar prevederilor contractului etc.)
Puţin după preluarea spitalului de către administraţia publică locală, în vara lui 2010, conform unei ordonanţe de guvern, datoriile spitalului (justificate prin realizări) au fost şterse de către autorităţile centrale. La sfârşitul primului semestru al acestui an, conform declaraţiilor directorului economic al spitalului, Eugenia Burghiu, Spitalul Municipal nu avea datorii. Totuşi, restructurarea sistemului sanitar promovată de guvernele PDL, când acest partid se afla la putere, nu au uşurat deloc situaţia unităţii, ba dimpotrivă. Prin desfiinţarea, acum doi ani, a spitalului din comuna Poiana Câmpina (fostă secţie exterioară a Spitalului Municipal Câmpina), acesta din urmă se pare că a intrat într-o acută criză de spaţii interioare ce afectează din ce în ce mai mult actul medical. Iar acest lucru abia acum a fost făcut public. Secţia ORL (bine reprezentată în fosta clădire de la Poiana), a fost înghesuită la primul etaj al unităţii spitaliceşti din centrul municipiului, iar Secţia Recuperare (tot de la Poiana), i-a luat locul Secţiei Boli Contagioase de pe strada Vasile Alecsandri, aceasta din urmă fiind mutată la Ploieşti.
Despre criza de spaţiu a Spitalului Municipal s-a vorbit în ultima şedinţă a legislativului local, atunci când majoritatea consilierilor câmpineni a respins un proiect de hotărâre privind darea în administrare către Spitalul Municipal a unor spaţii în suprafaţă totală de aproape 150 m.p. Comitetul Director al spitalului ar fi dorit să preia aceste spaţii în administrare doar pentru a le închiria apoi unor societăţi comerciale, pentru obţinerea de fonduri extrabugetare. Managerul-general Alexandru Matei  ar fi încercat, prin aceste închirieri, atragerea de fonduri suplimentare pentru optimizarea activităţii celui de-al doilea spital prahovean, care prezintă încă multe deficienţe. Spaţiile solicitate de către Consiliul de Administraţie al spitalului erau patru la număr: un metru pătrat pe holul Policlinicii pentru amplasarea unui dozator de cafea (instalat în acel loc de mulţi ani); un spaţiu de 39 m.p., corespunzător unei săli septice, cu magazie, debara şi hol, la etajul 2, spaţiu necesar pentru amplasarea unui aparat de spargere a pietrelor la rinichi de la distanţă; un alt spaţiu de 14 m.p. pentru comercializarea unor articole ortopedice şi auditive, la demisolul Ambulatoriului; aproape 91 m.p. în vederea amplasării de aparatură modernă destinată unei săli de kinetoterapie la demisolul Secţiei de Recuperare de pe strada Vasile Alecsandri.
Consilierul social-democrat Călin Tiu, şeful Secţiei Chirurgie din Spitalul Municipal, a demontat, pe rând, fiecare solicitare a conducerii spitalului, subliniind lipsa de spaţii din incinta unităţii, care s-a acutizat după renunţarea la spitalul de la Poiana Câmpina. “În opinia mea, nu este oportună închirierea unor spaţii din spital firmelor solicitante, întrucât noi tocmai de spaţii medicale ducem lipsă în activitatea noastră. Dozatorul de cafea stă de ani de zile acolo şi nimeni nu a fost deranjat de acest lucru. Este ridicol să discutăm tocmai acum despre el. Şi mai avem vreo două-trei, nu de dozatoare ducem lipsă. Noi ducem lipsă tocmai de spaţii medicale pentru a ne desfăşura în bune condiţii activitatea. La Secţia Interne sunt şase medici care stau claie peste grămadă atunci când completează fişele pacienţilor. Nu avem săli de operaţie suficiente. Nu avem vestiare pentru personalul medical. Spitalul Municipal a fost practic amputat prin desfiinţarea secţiei exterioare de la Poiana, care îşi avea şi ea menirea ei. Ca urmare, astăzi, unele secţii din spital sunt de-a dreptul înghesuite. Nu putem desfiinţa sala septică de la etajul 2 pentru a o închiria unuia care vine cu un aparat de spart pietre la rinichi de la distanţă. Şi noi avem un aparat de spart pietre, cumpărat din fonduri alocate de Consiliul Local. E drept, nu se pot face intervenţii de la distanţă, dar nu-l folosim pe al nostru, ca să lăsăm un străin să-l folosească pe al lui şi să încaseze bani pentru ceva ce spitalul are deja. Nu este deloc necesar să dăm spaţiu pentru un magazin de proteze unei firme din afara unităţii, de vreme ce la uşa noastră bat zilnic agenţii firmelor specializate, cu care putem lucra fără probleme şi fără să le dăm spaţii în spital. Şi s-ar mai dori să dăm spaţiu la Secţia de Recuperare unui fost angajat de-al nostru care vine acum cu aparatura sa. Nu putem fi de acord cu aceste solicitări”, a explicat detaliat medicul Călin Tiu colegilor săi consilieri, cerând să se aştepte apariţia noii Legi a Sănătăţii, aflată încă în dezbatere publică, “o lege revoluţionară care lasă administraţia locală să decidă asupra formei de proprietate a spitalului aflat în administrare: unitate independentă din punct de vedere economic, fundaţie sau SRL.”
După şedinţă, Călin Tiu ne-a declarat că, prin poziţia adoptată în Consiliul Local, nu a dorit să atragă atenţia asupra situaţiei financiare a spitalului (“nici nu mai ştiu ce datorii are spitalul, după ce nu am mai rămas la conducerea lui”), ci asupra posibilităţii ca închirierea spaţiilor solicitate să se facă pentru firme asemănătoare Romgermedului, care să readucă spitalul într-o situaţie împovărătoare vecină cu falimentul. “Am vrut să atrag atenţia asupra faptului că nu sunt spaţii suficiente în spital şi, mai ales, că nu ştim cui închiriem, pentru că nu se ştie ce firme vor închiria acele spaţii propuse. S-ar putea să ne trezim iarăşi cu un nou Romgermed care să închirieze în condiţii păguboase pentru spital, declanşând un nou scandal şi o nouă situaţie financiară dezastruoasă”, ne-a spus medicul Călin Tiu. A.N.

O câmpineancă a ieşit victorioasă în lupta cu sistemul românesc de asistenţă socială

În luna mai a anului 2010, Daniela Fâţă, din Câmpina, aducea pe lume doi copii gemeni, o fetiţă şi un băieţel. La cinci săptămâni de la naştere, medicii aveau să constatate că fetiţa, Mara Fâţă, suferă de sindromul Down. Când Mara a împlinit patru luni, unul dintre medici a sfătuit-o pe mamă să se adreseze Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC), explicându-i că statul acordă anumite drepturi persoanelor suferă de  această boală.
„În septembrie 2010 am întocmit un dosar şi m-am dus la DGASPC Prahova. Şefa serviciului de evaluare complexă a copilului, Crenguţa Mălina Băicoianu, m-a trimis acasă, motivând că Mara are şi un frate geamăn. Mi-a spus să mă prezint când vor face copiii doi ani, că poate nu o să aibă întârzieri mintale. Când copiii au împlinit un an şi o lună, am vrut să o înscriu pe Măruţa într-un program gratuit de terapie ocupaţională prin joc, de care aflasem de pe internet. În momentul în are am luat legătura cu ONG-ul care se ocupa de aşa ceva, nu am putut să o mai înscriu, deoarece nu avea certificat de handicap” - îşi începe povestea Daniela Fâţă. “Prin intermediul acestui ONG, Centrul European Pentru Drepturile Copilului cu Dizabilităţi (CEDCD), am fost sfătuită să mă duc iar la DGASPC. Îmi cereau să reînnoiesc dosarul, care expirase tot din cauza lor. Le-am spus că le aduc actele, dar că nu plec de acolo până nu mă programează. Crenguţa Băicoianu m-a avertizat că dacă nu plec, va chema paza. După  aproape o săptămână, cu actele in regulă, mi-au făcut programarea. Nu s-a uitat nimeni din comisie, nici la mine, nici la copil. Erau vreo 10-15 persoane. Chiar i-am întrebat dacă ar fi bine să o dezbrac. Poate că au şi râs de mine, dar dacă nu ştiam cum se procedează… În hârtii a dictat datele fetiţei Crenguţa Băicoianu, care a propus gradul doi de handicap. Apoi, în zece minute, mi s-a dat certificatul de handicap, după care am sunat-o pe doamna de la CEDCD, de care vă spuneam. Dânsa m-a întrebat mirată, cum gradul doi? M-a sfătuit să fac contestaţie. Am făcut-o apoi m-am dus să o depun dar nu mi-a fost primită. Mi s-a spus că trebuia o contestaţie «tip», însă nu aveau aşa ceva decât pentru adulţi. Am tras concluzia că dacă o mămică e nemulţumită, nu poate face contestaţie. La un moment dat, tot plimbându-mă de la un etaj la altul cu copilul în braţe, am minţit pur şi simplu la registratură că mi se primeşte contestaţia. Am primit răspuns de la ei în 30 de zile, să aşteptăm încă un an, până la următoarea comisie, dacă vreau să se mai uite la grad, dar nefiind ceva sigur că acesta se va schimba. Eu nu am aşteptat un an şi, tot în cele 30 de zile, am depus contestaţie la Tribunal, fiind consiliată juridic de către cei de la CEDCD. De pe 8 noiembrie 2011, abia în 6 aprilie 2012 a fost primul termen. Am angajat-o ca avocat pe Geanina Dobromir, un om extraordinar, care a recunoscut că nu a mai avut un caz ca al nostru. Şi totuşi, a acceptat provocarea. Am înţeles că avocaţii nu prea se bagă la astfel de cazuri, considerând că se luptă cu morile de vânt. Fratele meu m-a ajutat foarte mult, din punct de vedere financiar. După câteva termene, am pierdut procesul pentru încadrarea de la gradul doi, la gradul unu. Am făcut recurs, pentru că nu am vrut să renunţ, dorind să merg până la capăt, să ştiu că am încercat tot, pentru drepturile copilului meu. Aproape că nu mai aveam speranţă. Totuşi, ni s-a dat câştig de cauză, Măruţa primind gradul unu începând cu data de 1 noiembrie 2011 şi dreptul de a avea însoţitor” - ne-a declarat Daniela Fâţă, ieşită victorioasă în lupta sa cu un sistem de asistenţă socială care cu siguranţă ar putea căpăta un anume grad de… handicap.
Micuţa Mara Fâţă este dependentă în totalitate de părinţi, făcând în mod constant recuperare motorie şi necesitând îngrijire de specialitate. Cu toate acestea, din diverse motive, mai mult sau mai puţin obiective, reprezentanţi ai unor instituţii publice, funcţionari, judecători, ar fi încălcat cu uşurinţă drepturile copilului şi ale părinţilor.
La prima sentinţă, prin care se respinge schimbarea încadrării de grad, se poate observa de la prima citire că instanţa aproape că a dat copy/paste pe referatul întocmit de către DGASPC, în care instituţia încerca să arunce vina şi pe modul în care s-a făcut ancheta socială de la primărie. În acelaşi timp, în ciuda mai multor documente medicale depuse la dosar de către Daniela Fâţă, reprezentanţii DGASPC motivau în continuare că nu ar fi suficiente.
La recursul care a precedat sentinţa favorabilă, aşa cum spune Daniela Fâţă, aceste acte au fost supuse studiului de către instanţa Curţii de Apel Ploieşti. E greu de crezut că DGASPC încearcă să încadreze copiii cu dizabilităţi la un grad mai puţin grav, doar pentru a face economii la buget şi totuşi, acest mod de a privi lucrurile există. Având gradul doi, Mara ar fi primit o indemnizaţie de doar 68 de lei, în schimb, cu gradul unu, are dreptul la însoţitor plătit cu 685 de lei. Trebuie subliniat că aceşti bani nu reprezintă un venit, ci o formă de protecţie socială minimală, pentru a putea avea acces la anumite servicii de strictă specialitate pentru aceşti copii cu nevoi speciale.
Procesul câştigat de familia Fâţă creează  un precedent în favoarea celor care se confruntă cu astfel de probleme, fapt pentru care aceasta nu s-a sfiit să-şi mediatizeze povestea, îndemnându-i pe cei care au probleme similare să lupte pentru drepturile lor, garantate de stat, dar prea puţin respectate sau puse în aplicare.
Carmen NEGREU

Municipalitatea este de acord cu preluarea şi ecologizarea batalelor Rafinăriei

Succesul înregistrat de municipalitate în derularea proiectului cu fonduri europene prin care se va ecologiza singurul batal cu reziduuri petroliere aflat în proprietatea oraşului, de pe strada Lacul Peştelui, nu mai poate fi pus la îndoială de nimeni. Lucrările sunt în curs de desfăşurare, dar deja imaginea locului a fost mult îmbunătăţită, iar poluarea zonei mult diminuată. Poate inspiraţi de acest susces, ca şi de neputinţa evidentă de a-şi ecologiza duzina de batale cu gudroane acide deţinute, diriguitorii Rafinăriei “Steaua Română” au purces la trimiterea unei scrisori către Primăria Câmpina. În această adresă, conducerea Rafinăriei propune reprezentanţilor administraţiei publice locale să preia spre ecologizare cele 15 batale pe care le are în proprietate societatea, în suprafaţă totală de nouă hectare. Trebuie să menţionăm aici că firmele private nu pot accesa fonduri europene nerambursabile pentru ecolozizarea batalelor, ci numai administraţiile publice locale pot face acest lucru. La ultima şedinţă ordinară a miniparlamentului Câmpinei, primarul a pus în discuţia aleşilor adresa primită de la Rafinărie. “Rafinăria îşi exprimă intenţia de a ne dona batalele cu gudroane acide pe care le are în proprietate. Municipalitatea ar trebui să obţină fonduri europene şi să le ecologizeze. Conducerea de la Steaua Română  este de acord ca terenurile astfel recuperate să rămână în proprietatea şi administrarea Consiliului Local. Dacă nu putem obţine fondurile europene pentru ecologizare, care se ridică la circa 100 de milioane de euro, Rafinăria este de acord să-şi ia înapoi batalele. Deci nu vom rămâne cu ele, dacă nu accesăm fondurile europene necesare. Eu vă propun să punem condiţia ca, o dată cu preluarea batalelor spre ecologizare, Steaua Română să ne cedeze şi stadionul Rafinăria”, le-a sugerat consilierilor municipali Horia Tiseanu.  
Precizăm că negocieri referitoare la preluarea acestui stadion de către municipalitate s-au mai purtat acum 8-10 ani, dar Rafinăria cerea atunci trei milioane de dolari pe această bază sportivă, sumă considerată de conducerea Primăriei ca fiind inacceptabilă. Acum, cofinanţarea de 2% a municipalităţii ar însemna cam tot trei milioane de dolari, dar pentru această sumă, domeniul public al oraşului s-ar îmbogăţi cu nouă hectare de pământ, ceea ce este un mare avantaj în condiţiile de azi, când municipalitatea dispune de foarte puţine terenuri, iar domeniul oraşului este limitat, Câmpina fiind aşezată pe un platou, între râurile Prahova şi Doftana. “Chiar dacă vom suporta o parte din cheltuieli (circa 2% din valoarea proiectelor europene este contribuţia Primăriei, la care se adaugă plata diferitelor studii şi documentaţii tehnice), vom rămâne cu nouă hectare de pământ, ceea ce este foarte bine, având în vedere criza de terenuri din domeniul municipiului”, a mai reliefat şi viceprimarul Ion Dragomir.  Consilierii au fost de acord cu preluarea batalelor, în schimbul terenurilor ecologizate şi al stadionului Rafinăria. Decizia aleşilor urmează să fie discutată de conducerea Rafinăriei. A.N.

Servicii medicale suportate de Casa de Asigurări de Sănătate prin intermediul clinicilor private

Dincolo de relaţia directă cu unităţile medicale aparţinând statului, pacientul apelează şi la unităţile medicale private unde, în anumite situaţii reglementate prin lege, poate beneficia de servicii gratuite. Dorind să aflăm la ce reduc, în practică, beneficiile pacienţilor plătitori de asigurări de sănătate, în relaţia cu Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) şi clinicile private, l-am abordat pe dr. Călin Tiu, medic primar chirurg, administrator al Clinicii Medi’s şi totodată preşedintele Fundaţiei Medi’s. 
„Sunt furnizori de transport medicalizat, pentru bolnavii cu dializă. Sunt unităţi private care iau pacientul de acasă şi-l duc de trei ori pe săptămână la dializă apoi îl aduc înapoi acasă. Pacientul nu plăteşte nimic, el intră în programul respectiv, beneficiind de acest transport medicalizat, în contract cu CAS, cu Ministerul Sănătăţii care decontează transportul. Pacientul nu plăteşte nici serviciul de dializă, acesta fiind suportat integral de către stat. De asemenea, sunt suportate integral de către CAS  cheltuielile cu diabetul. Aici, nenorocirea este că sunt extrem de puţini medici specialişti. Asta încă nu ar fi nimic, dar sunt extrem de mulţi bolnavi şi asta nu e bine. Practic, accesul pacientului la aceste servicii gratuite, decontate de către sistem, este limitat de numărul mic de medici. La asta se adaugă şi o îngrădire apărută în urmă cu aproximativ 3 ani, din partea CAS. Este vorba de faptul că acum medicii au dreptul să presteze în limita unei singure norme întregi, în contract cu CAS.  Până la acel moment pacienţii beneficiau de gratuitate, deoarece mai toţi medicii de diabet lucrau o normă şi jumătate. Acum, practic, 50 % din volumul de muncă s-a diminuat în acest fel şi numărul pacienţilor diabetici neurmărit eficient e probabil mai mare” - precizează Călin Tiu, subliniind în acelaşi timp, carenţele sistemului medical.
Dr. Călin Tiu a amintit şi de laboratoarele private de analize care au contract cu CAS, unde pacienţii pot beneficia de gratuităţi în anumite condiţii, cât şi despre consulturi:
„Legat de aceste laboratoare, există nişte norme extrem de precise care cuantifică cota acelui laborator, respectiv o cotă dată de numărul de medici, de calificarea acestora, de numărul de personal, de echipamente, de vechimea acestuia, de volumul de lucru al echipamentului, se efectuează nişte punctaje. În funcţie de banii care sunt la dispoziţia CAS pentru analize, dar şi în funcţie de punctajul fiecărui laborator, acestea primesc diferenţiat fonduri pentru analize. Astfel, sunt pacienţi care beneficiază de analize medicale gratuite la laboratoarele private, suportate de CAS.  Aici există o discrepanţă fantastică între «pofta» pacienţilor de a-şi face analize, despre care eu cred că e justificată, şi lipsa de fonduri din sistem care limitează foarte mult numărul celor rezolvaţi. În această situaţie, pacienţii sunt debusolaţi. De ce vecina a făcut analiza gratis şi mie mi se cer bani? Pentru că vecina a reuşit să fie în primii 20 de pacienţi şi, poate că acel laborator are doar 20 de locuri într-o lună. Şi, de regulă, programările pentru analize, pe lună, durează extrem de puţin, reprezentând cam volumul de muncă pe o zi, două, al laboratorului respectiv. Mai mulţi bani nu există din partea CAS. Astfel că restul pacienţilor e firesc să plătească analizele. Acum ajungem la consulturi. Aici depinde foarte mult de politica fiecărui serviciu în parte. Consulturile medicale decontate de CAS, ca şi valoare în sine, sunt decontate foarte prost. Noţiunea aceasta de coplată face foarte multe valuri în acest moment şi până acum ea nu a fost acceptată în mod legal. Şi-atunci dacă mie, ca medic în contract cu CAS, îmi vine un pacient cu bilet de trimitere care beneficiază de dreptul de a fi consultat gratuit şi eu îl consult, va trebui să mă mulţumesc strict cu ce-mi oferă CAS la acel consult. Aceste consulturi sunt în momentul de faţă plătite de către CAS cu un sfert, o cincime, o şesime, depinde de la caz la caz, faţă de tariful de piaţă. În această situaţie medicii nu sunt deloc interesaţi să lucreze cu contract cu CAS, în privat. Eu ca angajator de exemplu, dacă am un medic angajat în contract cu CAS, în momentul acela cumva banii se vor împărţi pe acel consult, cam jumătate-jumătate. Jumătate merg spre medic, cu impozitele lui şi cam jumătate rămân în clinică, de unde trebuie să plătesc personalul, întreţinere, o mulţime de utilităţi. Din acest motiv, foarte multe servicii private lucrează strict pe relaţia directă de piaţă, cu pacienţii şi refuză contractul cu CAS, nefiind atractiv deloc”  - a explicat Călin Tiu.
În acelaşi context s-a făcut referire şi la psihiatrie, domeniu în care pacienţii primesc gratuităţi de la stat în ce priveşte tratamentele cronice, inclusiv pediatria, specialităţi cu o anume dependenţă de contractul cu CAS.
„Situaţia e mult degradată din punct de vedere al raporturilor între nevoile legate de sănătate ale societăţii şi modul în care lumea medicală este interesată să lucreze în raport cu sistemul, astfel încât, în continuare, medici de vârsta mea, care deja se uită spre pensie, emigrează” - a concluzionat medicul Călin Tiu.
 
Carmen NEGREU

Dr. Leonida Piţigoi, preşedintele Consiliului Etic al Spitalului Municipal: “Trebuie să fim imparţiali, să respectăm atât drepturile pacienţilor, cât şi ale cadrelor medicale”

După emiterea de către Ministrul Sănătăţii a Ordinului nr. 1209/2006 privind aprobarea componenţei şi a atribuţiilor Consiliului Etic ce funcţionează în cadrul spitalelor publice, şi Spitalul Municipal Câmpina s-a conformat în acest sens. Ordinul prevede ca acest consiliul etic să fie format din 5 membri, pentru o perioadă de 3 ani, având următoarea componenţă: un medic cu cel mai mare grad didactic sau, după caz, decanul de vârsta al medicilor din spital; un reprezentant al consiliului local ori judeţean sau, după caz, consilierul juridic;  directorul de îngrijiri sau, după caz, asistenta-şefă din secţia cu cel mai mare număr de paturi; un reprezentant al autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti; un secretar, fără drept de vot. Desemnarea nominală a membrilor consiliului etic se face de către comitetul director al spitalului, iar numirea membrilor consiliului etic se face prin decizie internă a managerului.
Atribuţiile consiliului etic sunt următoarele: analizează cazurile de încălcare a normelor de conduită în relaţia pacient-medic-asistentă, a normelor de comportament, a disciplinei în unitatea sanitară; verifică dacă, prin conduita lui, personalul medico-sanitar şi auxiliar încalcă drepturile pacienţilor prevăzute de legislaţia în vigoare; sesizează organele abilitate ale statului în situaţiile în care constată încălcări ale codului de deontologie medicală, ale drepturilor pacienţilor, precum şi ale normelor de conduită profesionala aprobate potrivit legii; analizează sesizările ce privesc plăţi informale ale pacienţilor către personalul medico-sanitar ori auxiliar sau condiţionarea exercitării actului medical de obţinerea unor foloase; propune, în funcţie de caz, măsuri de intrare în legalitate;  veghează la respectarea, în cazurile terminale, a demnităţii umane şi propune măsuri cu caracter profesional pentru acordarea tuturor îngrijirilor medicale.
La acest moment, componenţa Consiliului Etic din cadrul Spitalului Municipal este formată din medicul primar boli interne, cu competenţe în ecografia generală - Leonida Piţigoi, acesta având calitatea de preşedinte, deţinând gradul medical cel mai mare; asistenta-şefă Gabriela Grozea - în locul unui director de îngrijiri medicale, post care nu este prevăzut în schema spitalului; reprezentantul Direcţiei de Sănătate Publică, medicul Mihai Badea - reprezentantul Consiliului Local; Mirel Roman şi un secretar fără drept de vot, în persoana juristului spitalului, Larisa Vişan.
Cu privire la gradul înalt de obiectivitate pe care trebuie să-l aibă acest Consiliu Etic, medicul Leonida Piţigoi a declarat:
„Unul dintre colegi, domnul Mihai Badea, este medic, dar nefăcând parte din personalul spitalului, priveşte cu alţi ochi o problemă care se pune în discuţie. Noi trebuie să gândim conform legilor, fără a lua în calcul acea solidaritate de breaslă, pentru că trebuie să fim imparţiali, să respectăm atât drepturile pacienţilor, cât şi ale cadrelor medicale. De multe ori se fac aprecieri injuste şi asupra corpului medical. Noi trebuie să fim echidistanţi.”
Pe parcursul perioadei de doi ani de când  medicul Leonida Piţigoi deţine calitatea de preşedinte al Consiliului Etic, au existat două cazuri mai deosebite care au fost direcţionate către Colegiul Medicilor din Prahova. Dr. Piţigoi consideră că „normal ar fi să primim şi noi un răspuns de la Colegiul Medicilor, mai bine zis, managerul spitalului. Şi asta pentru că noi, ca şi Consiliu Etic, întocmim un proces verbal, facem propuneri de rezolvare a sesizării, acte pe care le înaintăm managerului unităţii. Nu ştiu dacă au venit răspunsuri de la Colegiul Medicilor, pentru că nu am fost informat”.
Consiliului Etic din cadrul Spitalului Municipal Câmpina i se poate adresa orice persoană care are calitatea de pacient sau aparţinător al unui pacient şi care  are o nemulţumire cu privire la actul medical sau a întâmpinat un inconvenient în relaţia  cu personalul medical sau auxiliar, printr-o sesizare către managerul unităţii spitaliceşti.
„Dacă este o încălcare a conduitei de comportament, a disciplinei interioare, a relaţiei medic-pacient, asistent-pacient, atunci managerul dirijează această sesizare pentru cercetare, Consiliului Etic” - a mai precizat dr. Leonida Piţigoi.
Carmen NEGREU

„COMOARA” DIN POD

Interviu cu omul de cultură Serghie Bucur

„Dăruit de la Natură cu însuşiri pentru Sunet, Culoare şi Formă, ca meloman şi imagist care simte / ştie să asculte o compoziţie sonoră şi să privească un tablou, o sculptură”, maestrul Serghie Bucur, pe baza unei ample cercetări, a publicat, în ultimul timp, în paginile REVISTEI NOI şi ale INFORMAŢIEI PRAHOVEI excelente cronici plastice, muzicale, literare şi culturale, note de lectură şi de călătorie, reportaje, eseuri apreciate de cititiori. Această documentare / redactare s-a realizat într-un spaţiu mirific – Podul unei clădiri – unde autorul – respectiv interlocutorul nostru şi-a organizat, după veritabile principii biblioteconomice, cea mai mare parte a fondului său de carte. Aici, la o măsuţă de lemn, înconjurată de zeci de rafturi cu cărţi, reviste, documente, albume, colecţii de ziare, sute de fişe, bibliografii selecţionate şi impecabil ordonate, au fost scrise numeroasele şi apreciatele d-sale articole.

Curriculum Vitae
„La 16 septembrie 1935 se naşte la Moreni (jud. Prahova), tehnicianul, poetul, prozatorul şi publicistul SERGHIE BUCUR, cofondator şi redactor-şef, apoi directorul executiv al periodicului JURNALUL DE PRAHOVA (1992-1999). Publică în presa locală şi în revistele literare ploieştene şi prahovene. Cuprins în antologiile literare tipărite în Ploieşti. Semnează, în colaborare, un volum de interviuri cu oameni de seamă din Câmpina de azi. Cofondator şi redactor-şef  al cotidianului OGLINDA CÂMPINEI (acum săptămânalul „Oglinda de Azi”) şi al suplimentelor literare ale acestuia, începând din martie 1999” (excepţie făcând suplimentele Pagini literare şi Câmpina literar-artistică şi istorică - n.r.). (Extras din ISTORIA PLOIEŞTIULUI ÎN DATE, autori: Marian Chirulescu, Gheorghe. Marinică, Oana Dinu, Mihaela Sandu, pag. 272).

„Captivat de plăcerea lecturii, am pus, totuşi, în practică clasificarea zecimală”

Reporter: Biblioteconomia este o disciplină tehnică. În ce măsură principiile acestui domeniu v-au influenţat realizarea „Comorii” dumneavoastră ?
Serghie Bucur: Varietatea cărţilor procurate, începând cu 1958, în oraşele Lugoj, Radna şi Lipova (localităţi unde am făcut armata, la o divizie de Tancuri), m-am orientat, după Biblioteca acesteia, de 25 de mii de volume, întemeiată de scriitorul timişorean Francisc Munteanu, tănăr om de litere şi celebru cu romanul său: ÎN ORAŞUL DE PE MUREŞ, foarte popular în România de atunci, la care am avut acces zilnic, prin sergentul Grigore Petrescu, directorul acesteia,  învăţător în comuna Bolintin, om de un rarissim caracter. Mai mult de jumătate din rafturile ei erau pline cu scriitorii lumii – francezi, americani, sovietici – epoca în care România intrase în conul de umbră al istoriei noastre, decisă de Churchil şi Stalin – germani, spanioli, englezi, chinezi, japonezi etc. Instinctiv, am simţit nevoia să le aranjez în funcţie de conţinut şi profile, interesat fiind atât de artă şi de particularităţile ei fabuloase, cât şi ale ştiinţei, în toate laturile care o alcătuiesc. Sigur că exista încă de pe atunci clasificarea zecimală (CZU), pe care însă, captivat de plăcerea adesea indescriptibilă a lecturii, de pasiunea studiului şi a cercetării – obsedat de gândul să public ! –, nu am pus-o în fapt, în toată rigoarea ei. Dar, cărţile însele „mi-au spus” unde să le aşez şi, prin natura lor, să mă înveţe să îmi înfrumuseţez nu numai sufletul, gândirea şi caracterul, ci şi spaţiile în care, de-a lungul timpului, am locuit.
R.: Cum s-a născut acest proiect ?
S. B.: Am urmat Şcoala primară – cum se numea pe-atunci – la Gura Ocniţei, întrucât tatăl meu, sondor în schelele Ocniţa, Şuţa-Seacă, Schela-Mare şi Filipeştii de Pădure, primise locuinţă, în 1935, în marginea acestei aşezări, numită Colonia Concordia. În clasa a IV-a sau aV-a am primit drept premiu Ediţia de Teatru şi Proză Ion Luca Caragiale, trei volume, fiecare cu portretul marelui nostru scriitor pe coperte, împrejurare ale cărei urmări nu le prevăzusem atât de dragi felului meu de a fi. Tot pe atunci, tatăl meu a cumpărat un aparat de radio marca „Phillips” – o frumuseţe ! – alături de care am păstrat cele trei volume, până la plecarea în armată. Ascultam acest radio – am şi acum în memorie comunicatele de război şi glasul regelui Mihai I al României, din dimineaţa zilei de 30 decembrie 1947 – şi răsfoiam cărţile lui Nenea Iancu, poate nu atât de conştient de valoarea lor, dar sigur că aveam să continui această legătură, adesea inexplicabilă, capabilă să mă propulseze în fascinanta lume a cuvântului tipărit. Să adaug doar că, scumpa mea mamă, deşi nu avea decât două clase, mă ruga, după ce spuneam „Tatăl Nostru”, să-i citesc din acel fabulos Caragiale !

Sute de participanţi, la concursul de ciclism montan “Câmpina Open Mountain Bike”

În prima zi a week-end-ului trecut, câteva sute de concurenţi au participat la competiţia de ciclism sportiv “Câmpina Open Mountain Bike”, desfăşurată pentru prima dată în municipiul nostru. De fapt, concursul a constituit o premieră şi pentru comunele învecinate Cornu şi Şotrile, primăriile celor trei localităţi amintite mai sus reprezentând principalii parteneri ai acestei întreceri sportive deosebite, la care au participat atât adulţi, cât şi copii (de cel puţin 12 ani), atât profesionişti, cât şi amatori, atât sportivi individualizaţi, cât şi familii de sportivi. Câmpina Open MTB 2012 a fost organizat de Fundaţia Romanian Angel Appeal şi Asociaţia E.A.S.C. Caraiman, în vederea ajutorării cu fonduri băneşti a copiilor bolnavi de autism. Fundaţia Romanian Angel Appeal, înfiinţată în 1991, lucrează pentru îmbunătăţirea vieţii copiilor afectaţi de boli cronice şi de riscul excluderii sociale. Asociaţia E.A.S.C. Caraiman Câmpina, înfiinţată înainte de Revoluţia din Decembrie, doreşte să ofere tinerilor o alternativă sănătoasă de petrecere a timpului liber, prin practicarea activităţilor sportive în aer liber şi prin educarea tinerei generaţii în spiritul ocrotirii şi conservării mediului înconjurător. Locul de desfăşurare a concursului a fost platoul Muscel (unde a început şi s-a sfârşit întrecerea), dar şi zone importante din comunele Cornu şi Şotrile. Toate cele trei trasee nu au fost deloc uşoare, cuprinzând  porţiuni asfaltate, dar şi de teren accidentat (off-road), respective albii de pâraie, râpe, drumuri prin păduri. Categoriile de întrecere au fost: Family - 10 km, Copii (12 - 14 ani) – 5 km, Juniori Amatori (15 - 17 ani) – 16-18 km, Juniori Avansaţi (15-17 ani) – 16-18 km, Adulţi Amatori – 16-18 km, Adulţi Avansaţi – 35-40 km. Taxa de înscriere a variat în funcţie de categorie, oscilând între 10 lei şi 50 de lei, pentru cei care s-au înscris luna trecută. Participanţii care s-au înscris în septembrie au plătit câte 70 de lei fiecare. După ce, la începutul zilei de 8 septembrie, au fost delimitate zona de plecare şi punctele de alimentare şi au fost înmânate concurenţilor kiturile de concurs (fiecare concurent a primit la start câte un kit conţinând un bidon de apă, un baton energizant şi un  tricou cu însemnele competitiei), la ora 10.00 s-a dat startul (cu probele de ciclism pentru categoriile amatori, profesionişti şi family). Concursul a fost cronometrat cu sistem chip, încheindu-se după aproape patru ore. Au fost, aşa cum am amintit mai devreme, trei trasee pentru mai multe categorii de participanţi. 
Astfel, traseul A a fost rezervat concurenţilor adulti avansaţi: masculin 18-29 ani; feminin18-29 ani; masculin 30-39 ani; feminin 30-39 ani; masculin 40-49 ani; feminin 40-49 ani; masculin 50 ani +;  feminin 50+. Categoria “Adulţi Avansaţi” a fost deschisă pentru ciclişti legitimaţi şi sportivi nelegitimaţi cu pregătire avansată. Pe traseul B au concurat adulţii amatori, cu aceleaşi subcategorii de vârstă. Categoria “Adulţi Amatori” a fost dedicată doar ciclistilor amatori, nefiind permisă participarea cicliştilor legitimaţi. Pe acelaşi traseu B au concurat şi juniorii avansaţi şi amatori: masculin 15-17 ani;  feminin 15-17 ani. Copiii ciclişti (băieţi 12-14 ani; fete 12-14 ani), au avut de străbătut traseul C, la fel ca şi familiile de sportivi concurenţi (un părinte şi maximum doi copii). De remarcat că, la întrecerea familiilor concurente, distanţa dintre copil şi părinte la linia de finish sau la punctele de control nu trebuia să depaşească 3 m. După terminarea concursului, a avut loc premierea concurenţilor. Au fost premiate primele 3 locuri de la fiecare categorie, cu diplome, medalii si premii în obiecte, dar toţi concurenţii care au terminat cursa au primit medalia de finisher al competitiei Campina Open MTB 2012. În final, s-au mai petrecut o conferinţă de presă şi decernarea premiilor unei tombole la care au participat spectatorii. Prima ediţie a acestui concurs, care sperăm să devină unul tradiţional, la fel cum s-a întâmplat cu numeroase evenimente sportive găzduite de oraşul nostru, a fost o reuşită totală, o admirabilă dovadă că acţiunile filantropice şi de protejare a mediului sensibilizează din ce în ce mai multă lume. A.N.

Cupa “Zilele Cetăţii” la şah

În zilele de 3 - 8 septembrie, Primăria municipiului Târgovişte şi Clubul Chindia au organizat ediţia a VII-a a Cupei “Zilele Cetăţii” la şah, la care au participat şahişti din toată ţara, între care şi cei de la Cameron Câmpina, CSM Câmpina şi CSC Poiana Câmpina, care au ocupat locuri meritorii, astfel:
Locul III Juniori - Leonard Tudose (Cameron)
Locul III Veterani - Aurelian Iordache (CSM Câmpina)
Locul IV Copii sub 8 ani - Matei Alexandru (CSM Câmpina)
Locul IV Copii sub 12 ani - Alina Chiţu (CSC Poiana Câmpina)
Locul V Seniori (Elo Sub 2000) - Daniel Cojocaru (CSC Poiana Câmpina)
De menţionat că echipele CSM Câmpina şi CSC Poiana Câmpina sunt cluburi recent înfiinţate de Consiliile locale din Câmpina, respectiv Poiana Câmpina.
Conducător delegat, Ion Nicolae