23 octombrie 2012

O poveste de iubire începută la Câmpina a sfârşit tragic în SUA

Denisa Rusu (fostă Simion), din Câmpina, ar fi trebuit să împlinească, peste o lună, 38 de ani. Se pregătea să vină de la Los Angeles (SUA), împreună cu soţul ei, Ovidiu  Rusu, în vârstă de 37 de ani, să-şi sărbătorească ziua de naştere alături de mama sa şi de cei mai buni prieteni, plănuind să petreacă şi sărbătorile de iarnă în ţară. Numai că o tragedie avea să pună capăt planurilor ei de vacanţă.
După stabilirea ei în SUA, Denisa comunica frecvent, pe internet, cu cea mai bună prietenă a ei, Corina Topală. Numai că, de câteva zile, încetase să mai răspundă la telefon şi nu mai intra nici pe internet. Contrariată de această lipsă de comunicare sesizată şi de sora Denisei, Corina Topală a apelat telefonic o vecină a acesteia, tot româncă, pentru a se interesa de soarta ei. Avea să afle, astfel, că de la sfârşitul săptămânii trecute, alţi vecini anunţaseră poliţia, pentru că auziseră focuri de armă în apartament. Într-un final, poliţiştii aveau să-i descopere pe soţii Rusu, la domiciliu, morţi prin împuşcare, ca şi pe căţeluşul Denisei.
Vestea a căzut ca un trăsnet pentru mama şi sora Denisei, pentru Corina Topală şi pentru toţi cei care au cunoscut-o. Poliţia bănuieşte că Ovidiu a împuşcat-o pe Denisa şi pe câinele acesteia, apoi s-a sinucis.
Corina Topală, asistentă medicală la Spitalul Voila, acolo unde a lucrat şi Denisa Rusu, ne-a povestit cum se cunoscuseră cei doi pe internet şi cât de mult se iubiseră cei doi timp de aproape un an, până când Denisa şi-a rezolvat problemele legate de documentele necesare plecării în SUA. Ovidiu Rusu era de 14 ani plecat din ţară, mai precis din Bucureşti. În Los Angeles avea o afacere destul de solidă, în domeniul decoraţiunilor interioare. Mai fusese căsătorit, cu o americancă, dar aceasta murise de cancer.
„Era obsedat de ea, o iubire obsesivă” spune Corina Topală, amintindu-şi că şi în ţară avusese loc o discuţie mai aprinsă între cei doi soţi, cauzată de gelozia lui Ovidiu Rusu. Acum, Corina Topală, împreună cu cei mai buni prieteni ai Denisei, sunt alături de mama acesteia, Maria Simion, în efortul de a strânge 10.000 de dolari, sumă care trebuie plătită pentru repatrierea fiicei sale.
Cum nu au aceşti bani la dispoziţie, familia şi prietenii fac apel la cei care înţeleg drama familiei şi pot  da o mână de ajutor pentru a îndeplini dorinţa unei mame de a-şi îngropa copilul acasă, unde să se poate duce să-i aprindă o lumânare şi să-i pună o floare la căpătâi.  (C.N.)
Avem nevoie de ajutorul vostru. Scumpa noastră prietenă DENISA nu mai este. A plecat dintre noi în mod tragic şi neaşteptat în Los Angeles. Nu putem să o lăsăm departe de noi. NU trebuie să o lăsăm departe de noi şi de familia ei. Pentru a o putea aduce acasă trebuie să fim uniţi şi să facem ceea ce se cuvine. Trebuie să strângem 10.000 de dolari. Orice ajutor contează. PENTRU A CONTRIBUI CU ORICE SUMĂ VĂ RUGĂM SĂ SUNAŢI LA NUMERELE DE TELEFON 0735 587 856 SAU 0720 806 648 sau depuneţi orice sumă in contul RO55CARP099100536628RO01. Şi noi şi DUMNEZEU şi DENISA vă mulţumim.

Cuvântul care înţeapă

Cetăţeanul, ca voinţă şi reprezentare

Peste puţină vreme va începe oficial (neoficial a început de mult) campania electorală pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie, care după mine va fi una dintre cele mai dure (a se înţelege calomnioase) campanii dintre câte s-au întâmplat în ultimii 22 de ani. N-am să readuc în discuţie obsedanta temă a divizării poporenilor care, deşi în marea lor majoritate trăiesc rău laolaltă, în propria ţară, se înjură reciproc, cu patos, ori de câte ori au ocazia, de parcă ei ar fi aceia care îşi împart privilegiile puterii şi nu politrucii care îi instigă.
Dar să-i lăsăm pe poporenii talibani să-şi trăiască propria agonie şi să trecem la tema de discuţie pe care o propun azi. V-aţi întrebat vreodată câte minciuni politice este capabil să suporte un român? După câţiva ani de analiză atentă a acestui fenomen (în calitate de publicist care a văzut multe în jurul său), răspunsul complet nu poate fi decât unul filosofico-sociologic în care să facem vorbire despre structura socială a naţiei, nivel de trai, grad de cultură şi chiar etnogeneză. Dar cine mai are răbdare, într-o lume nebună, să intre în profunzimea unui astfel de subiect care, la prima vedere, pare destul de puţin important. Este oare puţin important să te laşi prostit sistematic de o ceată de derbedei politici care îţi macină viaţa până în cele mai mici amănunte? Iată o altă întrebare legată fundamental de prima. Să revenim, însă, la oile noastre (fără nicio legătură cu oripilanta achiziţie a liderilor liberali, Gigi Oierul). Pe scurt, răspunsul întrebării originare este acela că unii dintre români acceptă minciunile politicienilor pentru că au nevoie de o scuză pentru a se lăsa mituiţi şi de ce nu pentru a-şi justifica sentimentul de neputinţă în faţa golăniei generalizate din politică. De câte zeci de ori nu aţi auzit în jurul dvs. dezarmantul verdict: „Dă-i dracului, că toţi sunt la fel!” Sigur că, în proporţie covârşitoare, oamenii au dreptate să gândească astfel, însă povestea asta arată izbitor cu un cerc vicios din care nu vom ieşi niciodată. Pericolul cel mai mare într-o astfel de situaţie este acela de a-i determina şi pe cei puţini de bună credinţă care au mai rămas (ori aşteaptă să ajungă) în politică, să devină în scurt timp nişte satrapi, pentru că oricum sunt asimilaţi cu ceilalţi, incontestabil majoritari. Poate vă întrebaţi care ar fi soluţia ieşirii din acest cerc vicios. În primul rând aceea de a refuza orice fel de „cadou” din partea politrucilor şi exercitarea dreptului la vot conform propriei conştiinţe, fără nicio reţinere. În al doilea rând, de a observa raportul dintre promisiune şi faptă pe toată durata mandatului. Şi, cel mai important, de a sesiza dacă cel propus să te reprezinte are reputaţie ori a participat (girat) vreo hoţie (aici mă refer inclusiv la traficul de infuenţă în propriul folos al politicianului candidat) din bani publici, cel mai negru meşteşug al politrucilor puşi pe căpătuială. Recunosc că nu este deloc simplu să te osteneşti pentru a intra în posesia unor astfel de informaţii, însă trebuie să conştientizăm cu toţii că altfel va fi din ce în ce mai greu să ajungem la un echilibru social. Trecând de la teorie la practică, să analizăm puţin situaţia concretă în care ne aflăm azi, la doar un pas înaintea scrutinului din 9 decembrie. Colegiul 2 Deputaţi şi Colegiul 1 Senat pe raza cărora ne aflăm şi noi, şi-a împărţit deja zonele de influenţă între USL şi ARD, respectiv candidaţii Georgică Severin/ Senat – Guran Virgil/ Camera Deputaţilor şi Alexandru Matei/ Senat – Alexandru Anghel/ Camera Deputaţilor. PP-DD rămâne încă o necunoscută, din motive pe care le intuiesc, dar pe care deocamdată nu le pot comenta din lipsă de informaţii oficiale. Oricum, principalele două competitoare vor rămâne, probabil, primele două alianţe politice. În baza principiilor enunţate mai sus, în teorie, oferta se cuvine a fi serios analizată, din mai multe puncte de vedere. Unul ar fi acela că avem de a face cu trei noi aspiraţi la vârful puterii: Guran, Matei, Anghel şi un al patrulea deja experimentat, Severin. Sunt ei oare cele mai bune soluţii pentru a reprezenta zona Câmpina în Parlamentul României ori ne aflăm din nou în faţa unui compromis impus de politicienii rupţi de realitate? Până săptămâna viitoare, când am să încep un serial portretistic pentru fiecare în parte, vă invit să vă creionaţi propriile opinii, pe care ulterior să le confruntăm de la distanţă.

P.S.1 Îi invit pe toţi propagandiştii plătiţi din bani publici care se vor grăbi să mă catalogheze pe site-urile de socializare ori în presa on-line drept partizan al USL, să nu se mai facă din nou de rahat în slujba politrucilor corupţi, pentru că eu îmi respect meseria, cititorii şi rămân fidel moto-ului acestei rubrici.
P.S. 2 Sâmbătă, 27 octombrie, ora 11.00, la Casa de Cultură “Geo Bogza” se va întâmpla debutul meu editorial. Îmi voi lansa cartea de eseuri şi publicistică “Rămân să disper printre ai mei”. Un critic literar cu ştaif din zona noastră, care nu poate fi bănuit că mă iubeşte prea tare, a citit lucrarea şi a afirmat într-un cerc de scriitori că ea este o radiografie fidelă a societăţii câmpinene din ultimii ani şi poate cea mai tăioasă culegere de publicistică din Câmpina post-revoluţionară. Asta înseamnă că tot efortul meu de a spune lucrurilor pe nume nu a fost în zadar.
În măsura în care cele aproximativ 100 de locuri disponibile în sala “Constantin Radu” a Casei de Cultură “Geo Bogza” se vor dovedi încăpătoare, îi aştept cu drag pe toţi cei care au rezonat cu scrierile mele.
Florin FRATILA

Câmpina are mari şanse să aibă din nou doi parlamentari

După ce, în urma alegerilor parlamentare de acum patru ani, în Parlamentul României au reuşit să intre doi doi câmpineni (deputatul Florin Anghel, din partea PDL, şi senatorul Georgică Severin, la vremea aceea, tot reprezentant PDL), iată că, la apropiatele alegeri parlamentare din 9 decembrie 2012, Câmpina ar putea reedita figura. Ba chiar cu şanse totale de reuşită, întrucât nu mai există, ca acum patru ani, candidaţi bine cotaţi proveniţi din Ploieşti. În alegerile parlamentare din toamna lui 2008, pentru Colegiul 1 Senat Valea Prahovei, s-au înfruntat câmpineanul Georgică Severin (acesta a părăsit PDL, după doi ani, trecând la PSD), şi social-democratul, la acea vreme, Georgică Diaconu (fost prefect al judeţului în perioada 2000 – 2004). A învins Severin, dar acesta se poate spune că a fost beneficiarul unui vot politic favorabil partidului său de atunci, PDL, care era pe valul simpatiei populare după doi ani de opoziţie (2006 – 2008). Acum, pentru câştigarea Colegiului 1 Senat, unul dintre cele mai mari şi mai populate ale judeţului, cuprinzând şapte oraşe şi 17 comune, se vor înfrunta doi câmpineni: actualul senator social-democrat Georgică Severin (USL) şi medicul chirurg Alexandru Matei (membru PDL şi candidat A.R.D.). Aşadar, oricare dintre ei va câştiga, Câmpina va avea un senator. 
Candidatul PP-DD nu este cunoscut, dar oricum, oricine ar fi acesta, nu are şanse de reuşită, fiindcă într-un colegiu mare, cum este Colegiul 1 Senat – Valea Prahovei, votul este majoritar politic, bazat nu pe simpatii locale (sunt multe localităţi cu probleme diverse), ci pe simpatii partinice. Iar în toate sondajele de opinie, USL stă foarte bine, deţinând circa jumătate din intenţiile de vot. Pentru Colegiul 2 Deputaţi – Câmpina, situaţia este identică, primii doi candidaţi, în ordinea şanselor, fiind tot câmpineni. Este vorba despre consilierul judeţean Virgil Guran, liderul liberalilor locali, candidat din partea USL, şi mult mai tânărul său contracandidat, Alexandru Anghel, candidat A.R.D. (Alianţa “România Dreaptă”, formată din PDL, Forţa Civică – a lui Mihai Răzvan Ungureanu, şi PNŢCD-ul condus de Aurelian Pavelescu). Alexandru Anghel este fiul deputatului Florin Anghel, fiind proaspăt lansat în politică, în urmă cu numai câteva luni. 
La două zile după lansarea oficială, pe Arena Naţională din Bucureşti, a candidaţilor USL pentru Parlamentul României, cei doi candidaţi ai USL Câmpina au organizat o conferinţă de presă în care au vorbit despre felul în care îşi vor face campania electorală, făcând şi câteva consideraţii despre principalii lor contracandidaţi, reprezentanţii “alexandrini” ai PDL Câmpina. Primul care a vorbit a fost Virgil Guran. El a dat de înţeles că, deşi nu este omul care să bată la uşa alegătorului pentru a-i cere votul, va face o campanie susţinută, axată pe ideea necesităţii repornirii motoarelor dezvoltării economice a ţării. Lupta pentru asigurarea unui mediu economic sănătos şi a cât mai multor locuri de muncă a fost, de altfel, principala temă a campaniei sale electorale de la alegerile locale (Virgil Guran a candidat, în iunie, pentru USL la Primăria Câmpina, pierzând la 10 procente diferenţă în faţa pedelistului Horia Tiseanu). 
Întrebat dacă se simte confortabil ştiind că principalul său contracandidat este un tânăr democrat-liberal, cu suflu politic proapsăt, preşedintele PNL Câmpina a declarat: “Nu am niciun motiv de îngrijorare în legătură cu faptul că voi lupta pentru câştigarea colegiului cu Alexandru Anghel. De fapt, voi lupta şi cu tânărul meu contracandidat, dar şi cu tatăl său, deputatul Florin Anghel, căci aici eu cred că avem o candidatură comună. Consider că am destule atuuri ca să câştig Colegiul 1 Deputaţi. Am realizat multe în viaţă, şi pe plan social (finanţând intervenţii chirurgicale, rezolvând cazuri sociale etc), şi pe plan economic, sportiv, nu vreau să mă laud, toate făcându-le cu bani proprii, căci nu am avut niciodată vreo funcţie publică.” 
Candidatul-deputat Virgil Guran este încrezător în şansele sale, dar mai optimist decât el este colegul său de alianţă, Georgică Severin. Candidatul-senator este convins că poate câştiga primul colegiu senatorial din judeţ cu majoritate absolută. Severin nu se simte ameninţat de principalul său contracandidat, Alexandru Matei (PDL), pe care îl consideră un chirurg bun, dar care nu este făcut pentru politică. “M-aş opera oricând la doctorul Matei, dar vă spun sincer că nu are cum să obţină rezultate bune şi în activitatea de medic chirurg, şi în cea de parlamentar. În politică, nu poţi fi doar puţin gravidă. Asta, dacă vrei să fii un parlamentar cu bune rezultate. Închipuiţi-vă că un chirurg are o gardă obositoare, în care operează un pacient grav bolnav, iar a doua zi trebuie să fie în Parlament pentru a vota o moţiune de cenzură. Ce face? Se duce în Parlament sau stă să-l îngrijească pe bolnavul recent operat?”, i-a întrebat retoric senatorul pe jurnalişti. Severin a reamintit faptul că alegerile parlamentare diferă mult de cele locale, votul pentru câştigarea unui colegiu parlamentar fiind unul politic, asemănător întrucâtva cu cel de la alegerea consiliilor judeţene. “Candidatura mea, propusă de PSD, este o onoare pentru mine, dar şi o confirmare a activităţii mele parlamentare. Deşi nu consider că parlamentarul trebuie să fie un fel de de primar, reamintesc câteva lucruri celor care se întreabă ce am făcut eu pentru Câmpina. Datorită intervenţiilor mele, Rafinăria şi-a obţinut cele 10 milioane de euro, reprezentând TVA plătit de societate, şi astfel a mai putut funcţiona un an. Acoperişul Casei de Cultură a fost reparat cu fonduri special aduse de mine. Şcoala nr. 8 a fost reparată, acum câţiva ani, cu bani aduşi tot de mine. Lista ar putea continua, dar ce vreau să subliniez este faptul că tot ce am făcut nu a fost în interes personal, căci eu nu am făcut afaceri pe bani publici, nicio firmă  a mea nu a obţinut lucrări de la stat”, a mai spus senatorul Georgică Severin. A.N.

La Şcoala Sanatorială Voila, toamna se numără roadele pământului, dar şi roadele parteneriatelor

Din mulţimea de parteneriate şi înfrăţiri pe care municipalitatea câmpineană le-a încheiat, în ultimii 20 de ani, s-au realizat multe “lucruri”. Şi pentru că “lucrurile” acestea trebuiau să ia o formă, să poarte un nume (vorba poetului), ele au luat forma vizitelor. Şi s-au numit vizite de lucru. Aşa le-au botezat consilierii municipali, vorbind între ei. Vizite de lucru. De prietenie, de frăţie… mie, ţie şi iar mie. Protocolare, bilaterale, amicale…ale…ale.  Numeroasele “lucruri” realizate în urma parteneriatelor administraţiei locale şi-au pus, bineînţeles, amprenta pe viata comunităţii; mai exact, pe bugetul acesteia. Bun, şi-atât!? Atâţ. Lăsaţi-o aşa! Aşa o lăsăm.
În urma parteneriatului educativ, cu valenţe umanitare şi culturale, desfăşurat în prima jumătate a lunii iulie 2012 între Şcoala Sanatorială de pe lângă Spitalul de Psihiatrie “Voila” din Câmpina şi Şcoala “Castelul Angliei” din Strasbourg (ambele instituţii de învăţământ instruind elevi cu probleme sociale), s-au realizat trei lucruri importante, palpabile, care chiar că vor înrâuri benefic viaţa elevilor şcolii câmpinene: amenajarea unui teren de sport cu covorul asfaltic turnat în prealabil (participanţii la parteneriat, elevi, instructori, profesori, au trasat terenul şi au vopsit gardul împrejmuitor), amenajarea unei grădini cu flori şi zarzavaturi în curtea şcolii şi realizarea unor fresce care să imortalizeze şi să marcheze pentru totdeauna evenimentul. Nemaivorbind de punţile prieteniei care au legat sufletele elevilor şi ale profesorilor francezi şi români participanţi ai proiectului. Din partea franceză, care a asigurat şi finanţarea proiectului, au participat o duzină de elevi şi mai mulţi profesori, delegaţia fiind condusă de Steeve Prada. 
Pentru că toamna, după o vorbă din popor, se culeg roadele pământului, în această toamnă au cules roadele parteneriatului (într-un fel, şi ale pământului), şi conducerea Şcolii Sanatoriale dimpreună cu elevii săi. Evenimentul a avut loc ieri, în incinta şcolii, în prezenţa primarului Horia Tiseanu, a secretarului municipiului, Paul Moldoveanu, a consilierului municipal Marian Dulă, a verişoarei acestuia, Elena Bijiaoui-Dulă, o româncă stabilită de mult în Strasbourg, care a avut ideea acestui parteneriat şi care a şi făcut parte din delegaţia franceză participantă la proiectul româno-francez. Gazde au fost Felicia Turosu, directorul Şcolii generale “Alex. I. Cuza” (din structura căreia face parte Şcoala Sanatorială Voila), Magdalena Lascu, directorul Şcolii Sanatoriale, plus câţiva profesori ai acestei unităţi. Pentru că existenţa şcolii gimnaziale câmpinene cu specific medical nu ar fi posibilă fără spitalul pe lângă care funcţionează, la eveniment au mai participat, cum era şi firesc, conducerea Spitalului de Psihiatrie Voila (doctorul Gabriel Ţintărescu – manager-general, şi doctorul Elena Dinu – director medical), alături de care s-au aflat doctorii ce au sub îngrijire medicală copiii Şcolii Sanatoriale. Reprezentanţii spitalului, ca şi cei ai şcolii, au subliniat în discuţiile purtate faptul că parteneriatul cu şcoala din Strasbourg a fost un mare câştig pentru şcoala din Câmpina, mulţumind, de asemenea, pentru sprijinul oferit permanent de către Primărie şi Consiliul Local. În cadrul evenimentului “Să culegem roadele parteneriatului”, a fost prezentat, în sala de festivităţi, un scurt istoric al unităţii de învăţământ, fiind proiectate, de asemenea, imagini din timpul desfăşurării proiectului desfăşurat astă-vară. Apoi, a fost inaugurat terenul de sport printr-un meci desfăşurat între două echipe alcătuite din elevi de la Şcoala Sanatorială, Şcoala generală nr. 3 şi Şcoala generală nr. 8, ultima unitate având personalitate juridică şi înglobându-le în structura sa pe primele două. În afară de meciul de fotbal, cei mai mici elevi au fost antrenaţi şi în alte jocuri distractive: ştafeta, trasul frânghiei. La sfârşitul tuturor probelor, copiii au fost premiaţi. În continuare, a fost vizitată grădina de legume şi de flori, ale cărei roade au fost culese de elevi în două coşuri. Finalul evenimentului l-a reprezentat o expunere a metodelor folosite de partenerii francezi cu elevii. Cam aceasta ar fi cronica sumară a unui parteneriat cu rezultate reale şi binefăcătoare. Cam atât. (A.N.)

25 OCTOMBRIE - „ZIUA ARMATEI ROMÂNE“

Data de 25 octombrie, devenită un simbol al tuturor bătăliilor şi al eroilor neamului românesc, a rămas întipărită în sufletele românilor ca ziua în care ţara îşi sărbătoreşte Armata, pe cei care au fost sau care sunt în slujba ei. „Ziua Armatei Române” va fi sărbătorită la Câmpina, joi 25 octombrie 2012, manifestările fiind organizate de către Primăria şi Consiliul Local Câmpina. Joi, 25 octombrie, începând cu ora 11.00, cu prilejul celebrării Zilei Armatei României, la Monumentul Soldatului Necunoscut, din Centrul Civic, se vor desfăşura activităţi comemorative, o ceremonie religioasă  şi un scurt program artistic menite să marcheze această sărbătoare.
Cadrele militare în rezervă şi retragere, veteranii de război, reprezentanţii altor instituţii, precum şi locuitorii municipiului Câmpina, sunt invitaţi să participe la aceste manifestări pentru a cinsti aşa cum se cuvine Armata României!

Cătălina Grigore: „Nu ştiu despre alţii, dar eu nu pot să scriu când sunt fericită”

Cătălina Grigore s-a născut la Câmpina, are 18 ani şi este elevă în clasa a XII-a la Colegiul „Nicolae Grigorescu”, secţiunea matematică-informatică. În ciuda ştiinţelor exacte pe care le studiază, Cătălina Grigore este un suflet sensibil, concretizându-şi trăirile intense ale vârstei, prin poeziile pe care le scrie şi care au fost apreciate la diverse concursuri la care a participat. În anul 2011 a obţinut premiul I la concursul judeţean „Alexandru Tudor Miu -Întâlnire cu Pasărea Phoenix”, apoi în 2012  primeşte premiul I la Concursul „Laudă seminţelor – celor de faţă şi-n veci tuturor” din cadrul Festivalului Internaţional „L. Blaga” desfăşurat la Sebeş. A avut ocazia să-şi publice câteva poezii în ziarele locale, în Revista Nouă, cât şi în antologii ale concursurilor la care a participat.

Reporter: Când ai început să-ţi dai seama că eşti atrasă de poezie?
Cătălina Grigore: În şcoala generală nu aveam nici cea mai mică tangenţă cu poezia. O luam ca atare. Abia în liceu am început să o înţeleg şi să-mi placă. Îndeajuns de mult încât să încerc şi eu să scriu...
Reporter: Cum ai început să scrii?
Cătălina Grigore: Mai întâi în clasa a VIII-a. Scriam pe atunci descrieri interminabile, metafore inexplicabile. Simţeam nevoia să mă exprim cumva şi nu ştiam cum. În liceu, mai exact la începutul clasei a IX-a, am întâlnit un  băiat care scria poezie. Citindu-l, am devenit puţin invidioasă. El făcea ceva ce eu nu eram în stare. Aşa că mi-am propus să încerc şi eu să mă exprim „ca el”. Desigur, el şi-a dat seama imediat că există un sâmbure poetic în mine şi, deşi la început eram penibilă, m-a încurajat. Lui îi datorez curajul de a scrie.
Reporter: Moşteneşti talentul de la cineva din familie?
Cătălina Grigore: Nu mi-am pus niciodată prea serios întrebarea asta. Curios e că da, se poate spune că o moştenesc pe mătuşa bunicii mele ( din partea mamei ) care scria poezie, nepublicând însă. Rude mai apropiate care scriu, într-un fel sau altul, nu am. Părinţii mei sunt oameni modeşti, dar care iubesc literatura. Probabil de la ei am preluat setea de a citi orice, oricând.
Reporter: Cum privesc părinţii tăi această pasiune? Te încurajează?
Cătălina Grigore: Părinţii mei nu au aflat că scriu poezie decât atunci când am luat premiul I la Concursul Judeţean „A. T. - Miu – Intâlnire cu Pasarea Phoenix”, în 2011. Evident că au fost puţin surprinşi, dar din acel moment m-au susţinut şi lăudat tot timpul. Şi mă simt bine ştiind că sunt mândri de mine.
Reporter: Care e scânteia ce te determină să aşterni gânduri, să le transformi în poezie?
Cătălina Grigore: Bine punctat. Există chiar o scânteie. Dacă nu ar fi această flamă a inspiraţiei, cu siguranţă versurile s-ar naşte diforme. Aş îndrăzni să spun că orice aspect al realităţii e demn de a fi sursă de inspiraţie... Nu ştiu despre alţii, dar eu nu pot să scriu când sunt fericită. Tristeţea aprinde fitilul, iar lacrimile mele, de cele mai multe ori, se prefac în cuvinte.
Reporter: Ce gen literar te atrage? Ai încercat să scrii şi proză?
Cătălina Grigore: Mă atrag toate genurile literare, liricul fiind predominant. Încerc să citesc multă poezie, pentru că doar citind poţi să evoluezi în ale scrisului. Desigur că am încercat să scriu şi proză, proză scurtă mai exact, dar era mult prea poetică. Mă rezum doar la cititul prozei. Mi se pare mult mai simplu să scrii poezie. Poate, într-un viitor, voi scrie şi altceva...
Reporter: Ce autori preferaţi ai? Ai vreun idol, vreun model pe care îl urmezi?
Cătălina Grigore: Nu am un idol. Nu urmez pe nimeni, încerc să-mi găsesc propria identitate. Stilul meu trebuie să fie doar al meu. Tocmai de-asta citesc mult, ca să pot culege ce e mai bun, mai frumos... Imitaţia e primul pas. Apoi îţi dai seama ce ţi se potriveşte, cum îţi vine un anumit stil... Îmi plac Nichita şi Blaga. Îi iubesc pe Dostoievski şi Th. Mann. Dar asta nu mă face să nu-i consider extraordinari şi pe alţii, în această categorie intrând şi figuri din cultura câmpineană.
Reporter: Câte poezii ai scris până acum?
Cătălina Grigore: Câte poezii am scris?! În jur de o sută, probabil... Dintre cele mai recente îmi vin în minte câteva titluri: „Dacă încă nu ai o rană în suflet”, „ Moment”, „Dimineaţă la Moscova”.
Reporter: Ai publicat vreo poezie?
Cătălina Grigore: Am publicat pentru prima oară în Revista Nouă, editată la Câmpina, prin martie 2011. Apoi au urmat apariţii în ziarele locale, în antologii publicate în urma diferitelor concursuri. Am obţinut premii I la concursurile regionale, premiul I la Concursul „Laudă seminţelor – celor de faţă şi-n veci tuturor” din cadrul Festivalului Internaţional „L. Blaga” ( Sebeş, 2012). Am participat şi la alte concursuri naţionale, la Bacău, Timişoara, Slatina, ş.a., unde am fost premiată.
Reporter: Cum  apreciază colegii, profesorii, talentul tău?
Cătălina Grigore: Colegii sunt mai mult sau mai puţin indiferenţi. Unii mă admiră, iar cei avizaţi îmi dau uneori sfaturi. Profesorii mă felicită când au ocazia, iar doamna profesoară de română, Luminiţa Mischie, mi-a fost alături tot timpul.
Reporter: Ce alte pasiuni mai ai?
Cătălina Grigore: Îmi place să citesc, să iubesc... îmi place să mă plimb şi să ascult muzică bună.
Reporter: Către ce anume vrei să te îndrepţi după terminarea liceului?
Cătălina Grigore: După liceu voi aplica la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti. Mi-ar plăcea mult să devin jurnalist, dar nici meseria de profesor nu îmi displace. Deşi sunt la un profil real, nu voi continua în acest domeniu... sunt mult mai atrasă de partea umanistă.
Reporter: Ce-ţi doreşti cel mai mult?
Cătălina Grigore: Ca toţi cei pe care îi iubesc să fie sănătoşi, să-i am mereu alături. Apoi vine şi poezia... e normal să-mi doresc să ajung cunoscută din punctul ăsta de vedere, dar mai e mult până departe... 
Carmen NEGREU

Vizită în Republica Moldova

În perioada 12-15 octombrie, un grup al Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” din Prahova a efectuat o vizită de patru zile în Republica Moldova. Delegaţia a fost formată din colonel (r.) Marian Dulă, colonel (r.) Viorel Bondoc, colonel (r.) Nicolae Moise, din Vălenii de Munte, Dumitru Duca, primarul comunei Ceraşu, consilieri locali din Drajna şi Ceraşu.
Grupul a depus coroane de flori la cimitirul de onoare de la Ţiganca şi cel de la Cania. În cimitirul de Onoare Românesc de la Ţiganca este înhumat şi sergentul Ionescu C. Virgil, născut la 07.10.1909, la Câmpina şi care a făcut parte din Regimentul 1/2 Vânători de Gardă, decedând la 07.07.1941 în luptele duse în capul de pod de la Ţiganca (localitate din judeţul Cahul – Republica Moldova, situată la 3 km est de Prut, vizavi de Fălciu). Tot aici a luptat şi locotenentul (pe atunci) Stoica Ioan, devenit Cetăţean de Onoare al municipiului Câmpina, făcând parte din Regimentul 30 Artilerie Chişinău, care fusese mutat la Galaţi în luna iulie 1940, după răpirea Basarabiei de către Uniunea Sovietică.
„Am văzut cu ochii mei realităţile din Moldova. Aici sunt filo-ruşi, pro-România, comunişti şi democraţi, un amestec de opţiuni politice dar şi de limbi. Oraşul Cimislia, aflat la 70 km sud de Chişinău, are 16.000 de locuitori. Mai are în componenţă trei comune (cu primari): Bogdanovka Veche, Bogdanovka Nouă (ambele cu ucraineni) şi Dimitrovka, cu bulgari. Am avut parte de o primire extrem de călduroasă. Am discutat mult, reuşind să facem un schimb de păreri despre administraţie, realizarea de lucrări edilitare, învăţământ. Am reuşit să luăm legătura şi cu reprezentaţii Asociaţiei de Veterani din Transnistria. Pot spune că a fost o vizită de documentare foarte interesantă” a declarat Marian Dulă, preşedintele Asociaţiei „Cultul Eroilor” din Câmpina şi vicepreşedinte judeţean al acesteia. (C.N.)

Liceenii câmpineni şi Holocaustul în România

Marţi, 9 octombrie a.c, în amfiteatrul Colegiului Tehnic Constantin Istrati din Câmpina, a avut loc un simpozion local susţinut în memoria Holocaustului din România. Promotorii acţiunii au fost profesorii Nicolae Geantă şi Ofelia Negoiţă, care au prezentat liceenilor din clasele a XII-lea aspecte ale evenimentului din ţara noastră. Dr. Nicolae Geantă a precizat că data de 9 octombrie a fost aleasă de Parlament „dintr-un pachet de opţiuni”, abia în anul 2004 (5 mai), ziua de 9 noiembrie marcând startul exterminării evreilor români în Transnistria sub comanda mareşalului Antonescu. „Sunt uimit că foarte mulţi cunoscuţi, în loc să condamne hidoşenia, mă condamnă pe mine sau pe alţii de partizanat pro-jidan. Personal cred că Holocaustul trebuie popularizat printre tineri, nu neapărat ca un piedestral al evreilor, ci ca un mod de-a determina adolescenţii la toleranţă faţă de celelalte etnii sau religii cu care convieţuim”, ne-a declarat Nicolae Geantă. Acesta a mai punctat că „momentan nu ne putem spăla pe mâini ca Pilat din Pont”, că noi suntem curaţi ca lacrima, vis-a-vis de genocidul evreilor din 1941-44, deoarece statisticile ne sunt defavorabile: din peste 750.000 evrei în 1939, după al Doilea Război Mondial, în România nu mai locuiau decât cca 230.000. „Arhivele Statului, fotografiile, mărturiile celor ce-au trăit aceste vremuri şi încă mai sunt în viaţă, nu pot fi ignorate sau declarate falsuri. Ele există, în ciuda celor care nu le vor”, a mai declarat profesorul de geografie, care a subliniat că, în prezent, în ţara noastră evreii sunt mai puţin de 4500. F.C.

Unirea Câmpina, cu un nou acţionariat, o nouă echipă, o nouă imagine

În urma refuzului Consiliului Local de a mai finanţa echipa (cu renunţarea chiar la calitatea de membru fondator al clubului), Unirea Câmpina şi-a schimbat acţionariatul, la sfârşitul acestei veri. Acţionarul majoritar este, acum, Oscar Downstreet Stream, o firmă care activează în domeniul industriei petroliere. Cum se întâmplă de obicei în asemenea cazuri, noul patron doreşte o nouă echipă, cu care să facă performanţă, dar şi îmbunătăţirea imaginii clubului, tot ca o premisă a obţinerii unor rezultate cât mai bune. De aceea, s-a decis ca echipa să beneficieze de o nouă politică de marketing sportiv, prin întâlniri mai dese cu presa locală (conferinţă de presă cu o zi înaintea fiecărui meci, indiferent că acesta este acasă ori în deplasare), pentru ca lumea să fie cât mai informată despre activitatea şi rezultatele clubului. Unirea Câmpina, în opinia conducerii sale, rămâne pe mai departe să reprezinte cel mai bine în fotbal imaginea municipiului nostru, fiind, deocamdată, echipa câmpineană cu cel mai valoros lot, singura echipă locală din Liga a III-a. Noua achiziţie notabilă a clubului este senegalezul Kamara, dar antrenorul principal ar dori să mai întărească lotul cu doi-trei jucători. Joia trecută, înaintea meciului de la Făgăraş, cu Civitas, la sediul clubului, antrenorul Florin Stăncioiu a organizat o conferintă de presă la care a participat şi căpitanul echipei, Adrian Stoicescu. “Am pregătiti meciul de la Făgăraş toată săptămâna. Orice meci noi îl pregătim pentru victorie, dar dacă se întâmplă sau nu acest lucru, rămâne de văzut. La Făgăraş, vom merge să jucăm la victorie în primul rând pentru că avem încredere în forţele noastre, pentru că avem convingerea că suntem net superiori echipei pe care o vom întâlni mâine.” Antrenorul “Unirii” a dat de înţeles că ţine ca elevii săi să aibă o mentalitate de învingători, dar nu în detrimentul unei evaluări modeste şi echilibrate a propriilor forţe. “Avem un lot de jucători buni, dar deocamdată nu suntem o echipă bună. Mai avem de lucru la relaţiile de joc, la faptul că jucătorii trebuie să înţeleagă repede ce vreau eu de la ei. Averm jucători veniţi din mai multe echipe, unde au avut, desigur, mai mulţi antrenori, fiecare cu filozofia lui de joc”, a subliniat Florin Stăncioiu în declaraţiile sale. Obiectivul echipei, au fost informaţi jurnaliştii prezenţi, este ocuparea unuia dintre primele patru locuri din serie, lucru absolut realizabil. “Chiar dacă cei de la Făgăraş au zero puncte, suntem convinşi că va fi un meci de mare luptă, pentru că Civitas Făgăraş este o echipă arţăgoasă, cu un stil aparte de joc”, a declarat căpitanul Adrian Stoicescu. . A doua zi, angajamentele luate de antrenorul şi căpitanul echipei au fost confirmate, Unirea Câmpina învingând în deplasare Civitas Făgăraş cu 3 – 1. Victoria consolidează poziţia echipei noastre, făcând obiectivul acesteia mai uşor de atins. A.N.

Medalie de argint la judo pentru o poliţistă din Câmpina!

Pentru prima dată anul acesta, finala Campionatului de Judo a Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI) s-a desfăşurat în judeţul Prahova, la Ploieşti, în zilele de 16-19 octombrie, în sala „Leonard Doroftei”. Aşa cum s-a anunţat într-un comunicat de presă dat de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie (IJP) Prahova, la această competiţie au participat peste 70 de sportivi, cadre ale structurilor MAI, respectiv Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul general al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române cât şi cel al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
Din judeţul Prahova au participat opt poliţişti, cinci dintre ei reuşind să urce pe podiumul câştigătorilor. Medalia de aur a fost obţinută de către Florin Popescu, agent şef adjunct la poliţia din Boldeşti-Scăieni. Poliţia din municipiul Câmpina se poate mândri cu o medalie de argint obţinută de agenta Cătălina Coman iar alte trei medalii de bronz au fost obţinute de către agentul Petre Suchin, de la secţia 3 Ploieşti, Marian Doru, agent şef adjunct la SIR, secţia 2 şi agentul Toader Codreanu de la aceeaşi secţie. (C. NEGREU)

Încă un premiu în palmaresul atletului Iulică Alexe din Poiana Câmpina

Cunoscut deja pentru premiile şi diplomele obţinute la concursurile de atletism desfăşurate atât în ţară, cât şi peste hotare, Iulică Alexe, din Poiana Câmpina, a confirmat din nou. Astfel, duminică, 21 octombrie, a participat la Crosul Loteriei Române, unde s-a clasat pe locul al doilea, obţinând o diplomă de participare şi un premiu în valoare de 500 de lei. Crosul Loteriei Române s-a desfăşurat la Bucureşti, adunând la start peste 3000 de participanţi.
Iulică Alexe se pregăteşte, în continuare, pentru Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc, organizat de Ziua Naţionala a României, la 1 decembrie 2012 în Parcul Alexandru Ioan Cuza. (C.N.)

Cupa Municipiului Câmpina la şah

Primăria, Consiliul Local şi Casa Tineretului Câmpina au organizat duminică, 21 octombrie, Cupa Municipiului Câmpina la şah pe echipe de seniori şi copii. S-au înscris formaţii din Ploieşti, Câmpina, Sinaia, Buşteni, Băneşti, Breaza, Proviţa de Sus şi Moreni, în total 22 de echipe formate din câte trei jucători. Concursul a avut loc la Casa Tineretului, într-o atmosferă agreabilă. După consumarea celor şapte runde, s-au desprins în câştigătoare următoarele echipe: Seniori: Locul I - CSU Ploieşti I; Locul II - Energy Cameron Câmpina I; Locul III - Energy Cameron Câmpina II; Locul IV - Proviţa de Sus I. Copii: Locul I - Carpaţi Sinaia II; Locul II - CSU Ploieşti II; Locul III - CSU Ploieşti IV; Locul IV - Alexandros Buşteni.
Câştigătorii au fost răsplătiţi cu premii în obiecte, cupe şi diplome. Organizator: Ion Nicolae.