27 noiembrie 2012

Anul viitor, în Câmpina s-ar putea face tratamente medicale pe bază de implanturi cu celule stem

Dacă proiectul primarului Horia Tiseanu, «Câmpina – staţiune turistică», nutrit din ambiţia fostului ministru al Dezvoltării, Elena Udrea, a fost dat uitării, ba am spune chiar că a murit o dată cu ultimul guvern Boc, se pare că municipiul nostru ar putea pătrunde într-o nişă a turismului, şi anume în cea a turismului medical. Şi acest lucru datorită faptului că prima investiţie chinezească din oraşul nostru, Centrul medical Beike (deschis de Clinica Beike din China), care a funcţionat doi ani şi jumătate în cartierul Slobozia, are toate şansele să crească precum  voinicul din poveste şi să devină un mare complex medical, în care pacienţii să poată beneficia, pe lângă proceduri de recuperare medicală clasică (fizioterapie, kinetoterapie, acupunctură),  de tratamente pe bază de celule stem, o procedură modernă şi revoluţionară în tratarea multor afecţiuni, care, în alt mod, nu îşi găsesc vindecarea. Puţină lume ştie că prima investiţie chinezească din Câmpina (a doua, magazinul chinezesc din centru, este mult mai modestă), a fost posibilă datorită concetăţeanului nostru Răzvan Iordache, primul câmpinean care a ajuns în China pentru a beneficia de tratamentul pe bază de implanturi cu celule stem. Cazul lui Răzvan Iordache l-am readus în atenţia cititorilor Oglinzii în numărul trecut al săptămânalului nostru, când am prezentat retrospectiv toate cele patru deplasări pe care Răzvan le-a făcut în China, în spitalele Clinicii Beike, intervenţiile chirurgicale şi tratamentele la care a fost supus, precum şi progresele înregistrate în vindecarea maladiei sale, progrese mici la prima vedere, dar importante, mai ales că mulţi specialişti nu-i dădeau nici măcar şansa unei ameliorări, dat fiind faptul că a ajuns în China mult după nefericitul accident suferit, la 11 ani distanţă. Primul câmpinean care a ajuns să fie tratat în China prin implanturi cu celule stem i-a cucerit pe cei din conducerea companiei Beike, care au hotărât ca, prin intermediul lui Răzvan Iordache, să deschidă centrul medical de recuperare din cartierul Slobozia, ca o primă etapă a unui proiect investiţional mult mai larg. În acest sens, i-au dat mână libera lui Răzvan pentru demararea şi dezvoltarea proiectului, i-au trimis fondurile şi aparatura necesare. Despre planurile celor de la Beike, Răzvan Iordache ne-a declarat în exclusivitate următoarele:  “Deschiderea Centrului Beike Câmpina, în 2010 (foto), a fost prima etapă dintr-un proiect mai amplu avut în vedere de conducerea Clinicii Beike din China. În centrul medical de la Slobozia, timp de doi ani şi jumătate, peste 2800 de pacienţi au beneficiat de proceduri de tratament şi tehnici tradiţionale chinezeşti, sub îndrumarea atentă a unui medic specialist chinez. De câteva luni, centrul medical care a funcţionat la Slobozia, pe strada Câmpului, a fost închis pentru a putea fi reorganizat şi mutat într-o nouă locaţie, mult mai mare, în incinta hotelului Amana Inn de lângă Casa de Cultură. Pentru următoarea etapă, Clinica Beike are în vedere practic un nou proiect, prin extinderea şi modernizarea centrului medical înfiinţat la Câmpina în urmă cu doi ani şi jumătate. În cadrul acestui nou proiect, pacienţii vor putea beneficia şi de implanturi cu celule stem adulte. În plus, chinezii vor aduce şi un echipament ultramodern, unic în Europa, cu ajutorul căruia se vor face tratamente pentru distrugerea fibromului uterin, printr-o procedură noninvazivă, bazată pe ultrasunete. Activitatea de recuperare medicală va continua, tot sub îndrumarea unui medic specialist chinez. Noul proiect, care va fi lansat în decursul anului 2003, se va derula prin colaborarea unor medici chinezi, români şi argentinieni.”
Compania Beike este înalt specializată în tratamentele pe bază de implanturi cu celule stem, obţinând acreditări internaţionale dintre cele mai valoroase în acest domeniu. Beike, care este totodată una dintre cele mai cunoscute companii de biotehnologie din Asia, dezvoltă şi comercializează terapii cu celule stem adulte încă din 1999. Compania produce, în prezent, o linie completă de celule stem provenite din cordonul ombilical, celule care ajută la refacerea sistemului nervos al pacientului paralizat, dar nu numai. Celule stem adult pot ajuta la vindecarea a numeroase boli, precum ataxie, leziuni cerebrale, paralizie cerebrală, boala piciorului diabetic, ischemie a membrelor inferioare, scleroză multiplă, distrofie musculară, leziuni ale coloanei vertebrale şi ale nervului optic etc. A.N.

CUVÂNTUL CARE ÎNŢEAPĂ

Circ fără pâine şi candidatul violet

Mă tot întreb, în această perioadă electorală, care sunt sigur că va rămâne de tristă amintire pentru societatea câmpineană, ce este mai greu pentru mine: să tac ori să vorbesc despre tot ceea ce se întâmplă în culisele politicii locale? Probabil că mai cu minte ar fi să tac, aşa cum am fost „sfătuit” după publicarea celui de-al treilea portret – al candidatului roşu, să-mi văd interesul de a fi parte a unui întreg care ar putea să reprezinte puterea de mâine, bună sau rea. Din păcate (ori din fericire), până în prezent nu am căutat niciodată căldura efemeră a unui astfel de culcuş şi cred că sunt slabe şansele să se întâmple şi de aici înainte. Şi asta pentru că nu vreau să fac politică în rolul maimuţoiului folosit pentru a înlocui o seamă de lichele cu altele. Aşa că nu-mi rămâne decât să vorbesc în continuare critic despre oameni şi faptele lor, indiferent de culoarea politică, atâta vreme cât deciziile şi comportamentul acestora afectează interesul societăţii şi al cetăţeanului. De 23 de ani tot băgăm gunoiul sub preş, în speranţa că el va dispărea subit într-o bună zi. Greşit! Gunoiul se va acumula până ne va ajunge la gât, dacă nu cumva a şi ajuns!
După această scurtă introducere, prin care sper că am reuşit să le transmit unor proletari că a fi în politică trebuie să însemne cu totul altceva decât pupatul în c..., să trecem la realităţile de campanie electorală ale momentului.
Faţă de tot ceea ce vedeţi şi auziţi în jurul dvs. în această perioadă, demn de remarcat este faptul că războiul dintre USL şi ARD (pentru un loc în Parlament la Camera Deputaţilor) atinge cote greu de imaginat. Tot mai mulţi dintre „spectatori” susţin că un astfel de „măcel” politic nu s-a întâmplat nicicând în târgul liniştit al Câmpinei. O adevărată maree de fiţuici de campanie, pline cu tot soiul de dezvăluiri, au inundat străzile, curţile şi cutiile poştale, cu obiectivul de a „informa” pe cetăţean cu privire la presupuse sau autentice nelegiuri. Un circ ieftin, care neînsoţit cel puţin de pâine, rămâne cu mult în urma luptelor dintre gladiatori în timpul Romei antice.
Deloc surprinzător, pe fondul unei vieţi anoste, reacţia emoţională a cetăţenilor este pe măsura circului oferit. Mulţi dintre alegători sunt de-a dreptul indignaţi de tupeul unei tabere sau alta, alţii sunt total scârbiţi, însă cu toţii atraşi de can-can şi dispuşi să comenteze evenimentele. Periculoasă atitudine pentru membrii unei societăţi, care în marea lor majoritate, trăiesc la limita sărăciei. Din nefericire, slăbiciunea alegătorului pentru acest gen de divertisment păgubos va fi în continuare folosită de politruci, ceea ce înseamnă, mai mult ca sigur, că şi în următoarele două săptămâni rămase din campanie, uliţele satelor şi străzile oraşului vor răsuna în continuare sub bocancul trupelor de activişti distribuitori de manifeste mai mult sau mai puţin denigratoare. După părerea mea, efectul final al acestei campanii electorale negative va fi absenteismul la vot, ceea ce ar putea să modifice semnificativ clasamentul candidaţilor în seara zilei de 9 decembrie.
În ceea ce priveşte portretul candidaţilor, aşa cum am promis acum patru săptămâni, ar trebui să urmeze cel al candidatului portocaliu, Alexandru Anghel (ARD). Numai că, în urma îndemnurilor mai multor cititori, am decis ca azi să mă ocup de portretul candidatului violet (după culoarea partidului care îl recomandă), Ionuţ Piţigoi, din partea PP-DD pentru Colegiul 1 Senat.
Tânărul poporean Piţigoi poate fi considerat un personaj aparte în politica locală. Aflat în curtea celui de-al doilea partid de nişă în ultimii patru ani (membru PIN până în 2012 şi membru PP-DD în prezent), Piţigoi a trecut destul de repede (???) de la primul nivel al politicii la nivelul VIP, acela de candidat cu şanse reale (mecanismele actualei legi electorale lasă loc unei asemenea interpretări) la vârful puterii statale. Beneficiar al unui vehicul politic economic, dar sigur, candidatul violet are avantajul tinereţii şi mai ales al notorietăţii moştenite de la tatăl său, Leonida Piţigoi, un foarte cunoscut şi apreciat medic din oraş. Dincolo de faptul că apare destul de rar prin zona noastră (colegiu), în majoritatea timpului fiind solicitat de probleme de serviciu în diverse zone din ţară, Ionuţ Piţigoi poate fi socotit un tip cerebral, care ştie ce înseamnă compromisul politic şi se pricepe să prindă orice oportunitate valabilă sieşi ori grupului din care face parte. Înclinat, cu anumite limite, înspre binele general, candidatul violet poate fi asimilat cu imaginea politicianului de mâine, iubitor de parfumuri scumpe, dar şi de dreptate socială. În cei aproximativ patru ani şi jumătate de activitate (consilier local) în slujba administraţiei locale, Piţigoi a fost destul de discret, preferând mai degrabă să se alinieze unei discipline de grup (partid), decât să se expună riscului unor iniţiative independente, ceea ce ne poate duce cu gândul că şi în Parlament ar putea adopta aceeaşi politică. E bine sau rău? Avem sau nu nevoie de astfel de oameni la vârful puterii? Asta rămâne să decideţi dvs., cititorii (cetăţenii), pentru că, vrând-nevrând, Ionuţ Piţigoi reprezintă una dintre ofertele politice de azi care mâine ar putea să vă hotărască soarta.

P.S. Odată ce aceste alegeri parlamentare se vor fi încheiat, va fi, probabil, mult mai uşor să vă povestesc ceea ce se întâmplă cu adevărat în spatele frontului politic: meschinării, trafic de influenţă şi chiar comportament de sorginte legionară, toate astea întregind tabloul kitchios al unor aşa-zise alegeri libere.
Fanatismul unor nemernici care trăiesc din politică a ajuns să înspăimânte largi mase de oameni, mai ales în zonele rurale. Am auzit cu urechile mele zeci de cetăţeni care, în şoaptă, se plâng că au fost ameninţaţi de politrucii aleşi recent în funcţii publice locale şi obligaţi să susţină pe cine... trebuie. În zadar li se explică acestor oameni speriaţi că trăim într-o ţară europeană, în care opţiunea de vot trebuie să fie una liber consimţită. Ei ştiu, văd şi simt că statul de drept nu le oferă nicio protecţie. Şi-atunci, de ce ne aşteptăm, oare, la o viaţă mai bună?
Florin FRĂŢILĂ

EDITORIAL

DISCURSUL  ANTIEUROPEAN

Ce simple sunt lucrurile! În toată bulibăşeala care ţine loc de viaţă politică, printr-o lege de deasupra noastră, lucrurile devin din ce în ce mai simple, pentru cine vrea să le vadă. Simple, iară nu simpliste. Se ocupă de asta politicienii noştri uni-dimensionali. Cel mai periculos lucru petrecut în ultimele luni este o învîrtoşare teribilă a discursului antieuropean. Gîdilînd un naţionalism de sub centură, împroşcînd politicienii europeni cu noroi de Bucureşti, puterea de azi plăteşte poliţe. Pentru că, fără excepţie, (nu punem la socoteală Vocea Moscovei) Occidentul a fost de partea lui Băsescu în războiul civil din prima parte a acestui an. Este încă una dintre constatările simplisime pe care tornada de comentarii nu ne lasă să o vedem. Şi acum, fireşte, troica de la conducerea României îşi simte acut ilegitimitatea, şi se răzbună pe dna. Merkel sau pe dl. Gitenstein, pe dl. Barroso sau pe dl. Von Rompuy. Este cea mai proastă dintre atitudinile posibile. Acest personaj maladiv al României de azi cu nume de floare ucigătoare spune că a fost născut şi crescut în cultura europeană. Încă una dintre nenumăratele sale minciuni. În care cultură europeană să fi fost educat? Căci a trăit şi studiat în şcolile comuniste. Iar faptele sale politice sunt tot ce poate fi mai antieuropean în România de azi. Să fi legat, pe de o parte, de fosilizatul PSD al lui Iliescu marele mogul, sau Năstase deţinutul care face programe de partid şi dă indicaţii sau Ponta plagiatorul, pe de altă parte de securisticul partid-antenă al lui Felix şi, în sfîrşit să te legi singur de gît de urlătoarea din Ghencea, sunt acte în sine cît se poate de ne-europene, ca să nu mai strigăm încă odată catalogul suitei de violări ale statului de drept din prima jumătate ale acestui an, atitudini care i-au atras oprobiul extern general. De fapt, discuţia despre valorile europene lipseşte din spaţiul nostru public. Poate cineva susţine cu mîna pe inimă că există publicaţii, posturi Tv, ziarişti care dezbat cu insistenţă chestiunile interne în spirit european? (eu unul nu ştiu prea bine ce e aia, dar pesemne că există, de vreme ce toţi vorbesc despre el). De fapt, azi România se afla mai departe de Europa decît se afla după mineriadele din 90. Atunci nimeni n-ar fi avut curajul unui discurs pro-ceauşist, izolaţionist, anti-european. Acum, astfel de discursuri sunt ţinute de aşa zişi liberali, sunt făţişe, şi provenind de la oameni cu pretenţii de conducere a statului român. De foarte multă vreme statul român nu a mai fost aşa de aproape de marginea prăpastiei, cum este acum, în preajma alegerilor, cînd ceata  de carnasiere antidemocratice şi antieuropene este gata să ocupe ultimele redute ale civilităţii continentale, aşa cum cu greu s-a insinuat ea în România. Calendarul, nu maiaş, ci roşu, vesteşte vremuri grele pentru biata ţară de la nordul Dunării. Norul de lăcuste este deasupra. Mai vorbim, cu voia Domnului, peste un an. Atunci mulţi entuziaşti de acum se vor bate cu pumnii în cap. Singurul pai prin care mai respirăm este tocmai dependenţa noastră de bătrîna doamnă care nu ne lasă să facem prostii la masă. Ăştia încearcă să ni-l acopere. Valorile europene sunt valorile umanismului etern. Ele s-au făurit greu, şi nu se însuşesc uşor. Ţiganiada electorală din România nu are nimic de-a face cu valorile Iluminismului şi cu justiţia şi meritocraţia. Să te iei de politicienii europeni cum ai porcăi-o pe dna. Udrea nu e dovadă de inteligenţă, ci numai de proastă creştere şi de prostie frustă. Şi asta nu e treaba lor, e treaba noastră, pentru că noi toţi vom suferi. De şase luni avem un guvern care nu guvernează şi un parlament care nu legiferează. Trăiesc doar la televiziuni, şi acolo incoerenţa şi mîrlănia sunt la ordinea zilei. Sigur că acest tip de discurs s-a infiltrat repede şi al nivelul crîşmei populare. Şi aista-i iar mare pericol. Unde se mai află România pe hartă?

P.S. Ministerul Învăţămîntului tace în legătură cu plagiatul lui Ponta, nu a dat încă verdictul aşteptat. Cum să nu aibă un discurs obscur izolaţionist un plagiator? Am aflat cu acest prilej că legea cere ca doar cel plagiat să se autosesizeze. Despre morţi, numai de bine, de la ei putem lua totul.
Christian CRÃCIUN

ATITUDINEA NU DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII

Anatomia mall-ului

Puterea de atracţie a mall-ului asupra poporului român, în ansambul său, este fabuloasă. De fapt, numai această forţă irezistiblă poate explica multiplicarea acestor construcţii pe cuprinsul întregii noastre patrii. Autostrăzile se construiesc mai greu sau deloc, IMM-urile dau faliment sau îşi reduc semificativ producţia, proiectele şi programele europene stau blocate cu lunile într-o continuă asteptare de (pre-)suspendare finală dar recolta de mall-uri la hectar a Romaniei este intr-o constanta crestere. Numai in Ploieşti se preconizează a fi vreo patru, două mari şi două mici!  
Acest neologism britanic are chiar o definiţie demnă de Dex: mall, malluri, s. n. Complex de mari dimensiuni care cuprinde magazine, servicii utilitare, expoziții etc. închis circulației autovehiculelor; spațiu vast pe care se află un astfel de complex. Din englezescul mall. Care în limba lui Shakespeare ar desemna o mulţime de lucruri, de la centru comercial, accepţiunea mai nouă, până la alee, promenadă, loc de plimbare. Şi, într-adevăr, la ce preţuri practică marea majoritate a firmelor de soi care au magazine în aceste locuri (de soi dar care-şi produc marfa tot prin Republica Populară Chineză), potenţialii cumpărători se rezumă mai degrabă la rolul de simpli spectatori. Se priveşte mult, se respiră aerul bunăstării ştiind foarte bine că la ieşire se va reintra în realitatea românească a traiului de la o zi la alta. Se poate avea şi senzaţia de muzeu al vieţii contemporane la care poţi avea un acces facil, fără să plăteşti bilet de intare. Şi regimul comunist a cunoscut un fel de mall tipic condiţiilor sale economice de subzistenţă, un mall embrionar, celebrele magazine universale de mari dimensiuni, în care, de cele mai multe ori, sufla vântul sărăciei lucii (şi nu al libertăţii). Prezent mai ales în oraşele reşedinţă de judeţ, acestea s-au transformat după 1989, unele dintre ele devenind, evident, mall-uri de mici dimenisuni. Prima generaţie de mall-uri autohtone (cu magazine diverse, scări rulante şi fast-fooduri înghesuite). Paleo-mall-uri. La începuturile tranziţiei noastre glorioase exista şi un hibrid de mall chinezesc numit Europa, tipic atât devălmăşiei valahe cât şi lipsei de pretenţii a chinezilor şi produselor lor de pseudo-mărci.
Mall-ul este însă noul templu al consumismului valah postdecembrist, ultima găselniţă în materie de etalare a bogăţiei. Probabil că cea mai recomandabilă perioadă de a vizita acest templu este lunea dimineaţa iar cea mai nerecomandabilă este tocmai week-end-ul şi, mai ales, week-end-urile săptămânilor de iarnă când parcă întreaga suflare a populaţiei urbane se înghesuie sub acoperişurile şi între pereţii subţiri ai mall-ului. Mersul la mall a înlocuit cu mult succes mersul la biserică şi, în loc de a aprinde o lumânare, se poate cumpăra un hamburger. Oricum tot ceea ce contează se afla la mall. Interesant este că BOR nu şi-a extins lucrativa sa rază de acţiune şi în aceste spaţii. Remarcăm ambiţia de universalitate a mall-ului care doreşte să ofere omului modern tot ceea ce ar putea să-l intereseze într-un spaţiu restrâns, de la sali de cinematograf (fapt care mai suplineşte cumva dispariţia în masă a acestora în mai toate oraşele din România), restaurante (puţine) fast-fooduri cât încape căci cu un junk food suntem toţi datori, magazine de haine, de încălţămainte, de jucării, de vinuri scumpe din Franţa (la 100 de lei sticla, cel puţin) de hrană pentru pisici şi căţei, locuri de joacă pentru copii, frizerii, pantinoare pe gheaţă şi chiar librării.
Pentru o persoană cu probleme rezonabile de claustrofobie, mall-ul, chiar dacă este un spaţiu închis de mari dimeniuni, sufocă. De fapt, sufocă nu neapărat incinta acoperită, cu toate că, ştim bine, claustrofobul este afectat de aceasta ci iureşul uman de care, inevitabil, se izbeşte, care-l împinge, rostogoleşte. Fluxul uman care nu este urmat de reflux. Mersul la shopping la mall a devenit pentru restrânsa pătură socială bogată din România o adevărata obligaţie în stabilirea ierahiilor, mai ales pentru mall-urile care activează în provincie. Dar şi în Bucureşti, la mall se pot vedea vedetele tabloidelor sau a emisiunilor prelungire a tabloidelor iar vulgul poate constata: chiar există! Am văzut-o pe/l-am văzut pe devin propoziţii banale care fac parte din folclorul urban al mall-ului. Filmele cu pretenţii se lansează la mall-uri, habitatul natural al VIP-urilor autohtone. Succesul mall-ului mai poate fi explicat şi într-o cheie civilizaţională. El reproduce ciocnirea civilizaţiilor: cea occidentală versus cea orientală. Mall-ul nou atrage şi pentru că este transpunerea societăţii occidentale care pare a fi teleportată în mijlocul unui mediu autohton precum erau micile oraşe coloniale franceze, spaniole sau engleze, insule vestice în mari mase de populaţie autohonă, imense ţinuturi supuse colonizării. Într-un fel postmodern şi noi suntem băştinaşi care păşesc în aceste bastioane ale Occidentului precum o făceau africanii sau indienii în secolele trecute chiar dacă afinităţile noastre faţă de Europa Occidentală sunt cu totul altele. Este de mirare până la urmă cum fundamentaliştii musulmani nu s-au gândit să target un obiectiv atât de reprezentativ pentru societate occidentală de astăzi. Şi noi ne minunăm de luminile şi constructiile mall-urilor precum o făceau băştinaşii privind faţadele clădirilor care găzduiau bănci, sedii de administraţii sau alte edificii nouveau-art din capitalele provinciilor coloniale. Dacă ţara se occidentalizează/dezvoltă mult mai greu pentru că acest proces implică un efort naţional şi public coerent de mari proporţii, de care este evident că nu suntem capabili, în schimb mall-ul este o investiţie străină de mici dimensiuni, punctuală, menită a produce profit, ca orice investiţie capitalistă, care reproduce standardul şi modul de viaţă occidental. Mall-ul este ultima formă care încearcă să înghesuie fondul într-o matrice ambivalentă căci îi este, în egală măsură, străină lui dar faţă de care resimte o imensă atracţie căci în inconştientul său orice român se crede sau ar vrea să fie occidental. Altfel nu s-ar explica afluxul uman care face din mall mai mult decât un simplu loc de cumpărături: noua agora română
Codruţ CONSTANTINESCU

Virgil Guran, candidat USL Camera Deputaţilor Colegiul 2: „Nu pot concepe ca românul să nu aibă siguranţa încasării pensiei, de la primirea deciziei şi până la sfârşitul vieţii!”

- Ce aşteptări pot avea câmpinenii în cazul în care veţi deveni deputat?
- În ce priveşte municipiul Câmpina, mi-am propus să sprijin Primăria şi Consiliul Local în vederea atragerii de fonduri pentru modernizarea Spitalului Municipal şi a Policlinicii, care deservesc şi localităţile din Colegiul 2. Totodată trebuie realizată o reţea de canalizare eficientă, pe toată suprafaţa Câmpinei. De asemenea, vreau să mă implic, tot cu sprijinul autorităţilor locale şi al ONG-urilor, în construirea de cămine sociale pentru pensionari. Nu pot lăsa de o parte crearea unor posibilităţi de agrement pentru câmpineni şi chiar reînfiinţarea unui cinematograf. Bineînţeles că nu o să uit proiectul de realizare a unui Parc Industrial, cel mai probabil în Băneşti. Ar fi absurd să vă dau de acum o cifră în ceea ce priveşte numărul exact al locurilor de muncă. Aşa ceva e aberant! Dar pot spune cu certitudine că se vor crea destule locuri de muncă, nu doar pentru câmpineni, ci şi pentru cei din localităţile limitrofe.
- Ce le veţi putea oferi tinerilor din Colegiul în care candidaţi?
- Sunt sigur că tinerii nu aşteaptă de la demnitari, de la autorităţi, doar posibilităţi de agrement. Indiferent că ei termină o şcoală oarecare, un liceu sau o facultate, îşi doresc un serviciu. Ca parlamentar, voi putea veni cu iniţiative legislative, voi putea amenda anumite legi, în aşa fel încât societatea să funcţioneze normal. În acest sens, va trebui să mă ocup de aceste aspecte, mai ales în domeniul economiei, unde mă pricep. Putem să găsim soluţiile prin care să stimulăm activitatea economică. Astfel, munca mea ca parlamentar va fi concentrată în această zonă, pentru ca tinerii să se poată angaja. Fiind în asentimentul programului de guvernare al USL, nu pot promite ceea ce nu voi putea face. Nu le pot spune de acum că voi aduce firma cutare sau cutare, care îi va angaja sau că voi crea, strict, 5000 şi ceva de locuri de muncă, cum promit alţii. Chiar nu-mi dau seama cum pot garanta aşa ceva unii dintre cei care au fost până acum la guvernare. O puteau face prin prisma puterii de decizie pe care o aveau. Nu au făcut-o, dar vor să o facă acum, peste noapte! Totuşi, eu pot spune cu certitudine că din poziţia de parlamentar voi putea sprijini autorităţile locale din Câmpina şi din celelalte localităţi ale Colegiului 2, pentru dezvoltarea economică a zonei. Voi putea contribui la modernizarea şcolilor, la creşterea calităţii învăţământului şi la implicarea tineretului în activităţi culturale, prin formaţii de muzică, dansuri, teatru. Voi putea sprijini, aşa cum am mai făcut-o, dezvoltarea activităţilor sportive, prin formarea unor echipe de fotbal, handbal, baschet, atletism. Voi putea  susţine construirea de noi baze sportive cât şi modernizarea celor deja existente. Voi putea contribui la organizarea unor concursuri tematice în cadrul liceelor, care să vizeze creşterea nivelului de cultură generală pentru absolvenţii acestora. Totul e să vrei, să te implici cu adevărat în astfel de proiecte, nu doar să le promiţi, apoi să te ocupi de afacerile personale. Eu chiar vreau, chiar pot să am o astfel de implicare, pentru că am experienţă.
- Dincolo de implicarea în problematica socio - economică şi culturală a zonei pentru care candidaţi, cu ce ar mai putea contribui deputatul Virgil Guran, pentru români, din plenul Parlamentului?
- Cred că trebuie o reformare a sistemului de pensii, fapt pentru care voi susţine modificarea Legii Pensiilor. Nu pot concepe ca după o viaţă de muncă, de achitare corectă către stat a cotizaţiei către CAS, românul să nu aibă siguranţa încasării pensiei de la primirea deciziei, pe tot parcursul vieţii. Voi susţine cu toată forţa funcţiei pe care o voi avea, dacă voi fi ales, să nu existe nicio atingere a pensiilor prin tăierea sau impozitarea suplimentară. Vreau ca fondurile de pensii să-şi păstreze destinaţia clară, pentru cei care au trudit o viaţă întreagă, fără să existe posibilitatea deturnării lor în scopuri politice. Mai mult decât atât, voi sprijini din răsputeri asigurarea unui cadru economic şi organizatoric, ce va permite creşterea graduală a pensiilor. Acelaşi lucru îl gândesc şi pentru creşterea salariilor cadrelor didactice, implicit îmbunătăţirea condiţiilor din învăţământ. Această creştere trebuie organizată de aşa manieră, încât să fie apropiată de latura economiei şi a societăţii, iar absolvenţii să capete deja o experienţă profesională pe parcursul şcolii. O programă de învăţământ axată pe latura practică nu poate avea ca rezultat decât găsirea cu mai multă uşurinţă a unui loc de muncă.
- Programul USL de guvernare face trimitere la o modificare a Constituţiei. Cum comentaţi?
- Într-adevăr, din acest punct de vedere se cere o precizare mult mai clară a atribuţiilor Preşedintelui ţării, în raport cu Parlamentul şi Guvernul şi chiar o limitare a puterilor pe care acesta le are în prezent. Trebuie făcute modificări referitoare la Referendum, astfel încât demiterea Preşedintelui să fie aprobată de o majoritate simplă a voturilor valabil exprimate la nivelul ţării. Nu trebuie să se mai ajungă la situaţia ca un Preşedinte să nu mai fie dorit. Nu se poate ca din 16,5 milioane de persoane cu drept de vot, 7,5 milioane să nu te mai dorească şi totuşi să stai agăţat de scaun prin tertipuri de tot felul. Astfel, şi Curtea Constituţională a României (CCR) trebuie să aibă o limitare a atribuţiilor, prin stabilirea categoriei de acte normative asupra cărora aceasta se poate pronunţa cu privire la constituţionalitate. La fel, trebuie stabilite criterii clare de numire a judecătorilor CCR, bazate pe competenţe juridice, nu pe apartenenţă politică. Nu putem pune acolo oameni care să ne conducă destinele, să ia decizii care afectează un popor întreg, în timp ce unii dintre ei se gândesc doar cum să-şi păstreze poziţiile socio-profesionale şi salariile imense de pe statul de plată.
- Nimic din ceea ce vă doriţi nu va fi uşor de obţinut. Totuşi, vreţi să renunţaţi conştient la confortul vieţii unui om de afaceri prosper, pentru a duce o luptă cu un sistem de guvernare afectat de corupţie şi de interese meschine. De ce?
- Am avut parte în viaţă de o creştere şi de o educaţie bună, atât de la părinţii mei cât şi de la profesori, de la oameni mult mai înţelepţi decât  mine, care mi-au conturat personalitatea şi crezurile. Am o afacere modestă, comparativ cu alţii, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că-mi dă puterea de a supravieţui cinstit. M-am implicat în această luptă politică pentru că vreau să dau şi eu ceva înapoi comunităţii în care trăiesc, societăţii care m-a format. Mi se pare firesc. Nu în ultimul rând, mă sperie când văd că de ani de zile s-a format la nivel naţional o gaşcă, aş spune, de oameni care vor în permanenţă să ne conducă din rău în mai rău,  doar… pentru binele lor. Ştiu că pot schimba această stare a lucrurilor, pentru că nu sunt singurul care doreşte aşa ceva. Mai sunt încă 7,5 milioane de români, care au arătat la referendum ce vor. Ceilalţi încă mai au timp să reflecteze la ce-şi doresc cu adevărat şi să se pronunţe pe 9 decembrie. 
Carmen NEGREU

Ziua Toleranţei la Colegiul Tehnic “Constantin Istrati”

Peste o sută de elevi şi profesori s-au întâlnit, săptămâna trecută, în Amfiteatrul CDI al Colegiului Tehnic “Costantin Istrati” din Câmpina, pentru simpozionul organizat de liceu cu ocazia Zilei Mondiale a Toleranţei.
Manifestarea, coordonată de prof. Mioara Vasile, consilier pe probleme educative ale elevilor, a fost deschisă de președintele Consiliului elevilor, după care liceenii au prezentat câteva referate privitoare la toleranţă.
Invitatul special al simpozionului a fost prof. Nicolae Geantă, care a vorbit liceenilor peste 30 de minute despre "intoleranţă, setea care poate ucide". "Lipsa toleranţei conduce la egoism, violenţă, discriminare. La simbioza distrusă. La lipsa comunicării. Dar şi a păcii. Nu numai interioare, dar şi de grup. Pentru că toleranţa nu se poate practica decât în minimum două persoane", a menționat dr. Nicolae Geanta, care a mai spus ca atunci când vorbești despre toleranţă, nu trebuie să ai un speach cu cuvinte de carton, ci untdelemn care sa ungă inimi. "Toleranţa - a concluzionat prof. Geantă - ne ajută să trăim pe plus. Fără ea, viața trăita e minus. Să aveți o viață de plusuri!"
Prof. Mioara Vasile ne-a declarat că evenimentul a fost gustat din plin de către liceeni, acestora nerămânâdu-le acum "decât să dovedească toleranţă faţă de semeni şi intoleranţă faţă de vicii".  (F.C.)

La Breaza, primarul Răzvan Bălăşescu se ţine de cuvânt!

Se fac demersuri pentru demararea proiectulului de amenajare a centrului civic

„Mă frământă şi vreau să rezolv, împreună cu studenţii de la Facultatea de Arhitectură, amenajarea centrului civic. Asta nu înseamnă că nu iau în calcul şi zonele periferice, dar vreau să construiesc această «inimă» a Brezei” - ne declara într-un interviu primarul Răzvan Bălăşescu, în urmă cu 3 luni.
Şi iată că lucrurile încep să se pună în mişcare. Joi, 22 noiembrie, a sosit la Breaza un grup numeros de studenţi aflaţi în ani terminali, condus de Cerasela Crăciun, doctor în arhitectură, directorul Departamentului de Proiectare Urbană şi Peisagistică din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu din Bucureşti. Un aspect demn de menţionat este acela că arhitecta Cerasela Crăciun este născută în Breaza. Oaspeţii au fost primiţi de către primarul Răzvan Bălăşescu, consilieri, profesori şi funcţionari din cadrul primăriei.
Pentru demararea acestui proiect de amenajare a centrului civic au fost cooptaţi Iulian Soiu, profesor de geografie, consilier local şi profesorul de istorie Viorel Focşăneanu, care activează la Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, ambii având lucrări de specialitate în domeniile în care activează.
„Este un proiect pe care mi-l doream de mult, de când eram un simplu cetăţean al oraşului. Astăzi, nu facem decât să demarăm un parteneriat între Primăria Breaza şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti. Vrem să studiem toate tradiţiile Brezei, relieful, peisajul, oportunităţile pe care le avem. De ce ? Pentru a începe să construim o localitate frumoasă. Nu vrem să facem construcţii sau să amenajări care nu se potrivesc locului. Vrem lucruri deosebite, care ţin de tradiţia oraşului, de poziţia sa geografică, peisagistică şi aşa mai departe. Vreau să fie un proiect integrat, să participe, să se implice, cât mai mulţi factori, pentru a putea să se concretizeze ceva bun pentru comunitate. Parteneriatul nu se referă doar centrul civic, ci include tot oraşul. Revenind la centrul civic, avem în proiect şi reabilitarea clădirilor de patrimoniu, chiar dacă unele pot fi proprietăţi particulare. Intenţionăm să obţinem fonduri şi pentru reabilitarea acestora, pentru păstrarea amprentei istorice şi culturale a monumentelor respective” - a declarat primarul Bălăşescu.

Breaza chiar poate fi o staţiune balneoclimaterică
Pe de altă  parte, ochiul specialistului, cu care priveşte arhitecta Cerasela Crăciun potenţialul arhitectonic al oraşului de baştină, ne dă certitudinea că în viitorul apropiat oraşul Breaza îşi va găsi un loc de cinste în panoplia peisagistică şi urbanistică a ceea ce poate deveni cu adevărat o staţiune balneoclimaterică.
„Puţină lume ştie că peisajul înseamnă, de fapt, peisaj antropic, peisaj construit, înseamnă peisaj natural, peisaj cultural. Şi mai înseamnă şi oameni. Din punct de vedere al proiectului pe care noi vrem să-l realizăm la Breaza, ne propunem să realizăm o strategie în toate componentele peisajului natural, antropic şi cultural, pornind de la partea de infrastructură reală dar şi infrastructură turistică. Pornim de la  tradiţie, obiceiuri, locuri cu poveste şi, evident, focalizându-ne pe partea balneoclimaterică precum şi pe zone mai puţin cunoscute, chiar şi de către localnici” a precizat Cerasela Crăciun.
     Grupul de studenţi, condus de Cerasela Crăciun şi susţinut de către administraţia locală, este hotărât să-i implice şi pe brezeni în implementarea acestui proiect, pentru reuşita unui lucru benefic tuturor. Conducerea oraşului îi va ţine la curent cu toate etapele pe  care le va parcurge acest proiect până  la finalizarea sa.
Carmen Negreu

Balul Bobocilor la Şcoala superioară sanitară postliceală “Dr. Dinu”

Vineri seara, într-un local mai intim din centrul istoric al oraşului, Şcoala superioară sanitară postliceală din cadrul Fundaţiei “Dr. Dinu” a organizat, într-o atmosferă incendiară, de exuberanţă şi veselie maximă, Balul Bobocilor. La eveniment au participat cei 60 de elevi din primul an al şcolii, din cele două clase: AMG - asistent medical generalist, şi AMF - asistent medical de farmacie. Au mai fost prezenţi, desigur, cadrele didactice ale unităţii, precum şi câţiva elevi din anul terminal, anul III, care, conform tradiţiei, s-au ocupat practic de buna desfăşurare a evenimentului. Dintre elevii organizatori s-a remarcat Silvia Şovăială, care ne-a declarat următoarele: “Este deja o tradiţie pentru şcoala noastră ca, în pragul Sărbătorilor de Iarnă, să se organizeze Balul Bobocilor. Sunt mulţumită pentru că totul a decurs conform aşteptărilor. Am organizat un concurs de karaoke, un concurs de dans, un concurs de declaraţii de dragoste care să conţină câteva cuvinte-cheie. Punctul culminant cred că l-a constituit concursul pentru alegerea celor mai atrăgători elevi din anul I: Miss Boboc 2012 şi Mr. Boboc 2012. Cea mai frumoasă dintre fete a fost aleasă Mihai Mihaela, iar cel mai şarmant băiat, Andrei Roma. Colegilor noştri din primul an le-am mai pregătit, de asemenea, o tombolă cu premii. În rest, ce să vă spun, tinereţe la pătrat, veselie molipsitoare şi distracţie cât cuprinde.”
Şcoala superioară sanitară postliceală din cadrul Fundaţiei “Dr. Dinu” a fost înfiinţată acum 17 ani de către doctorul Florea Dinu, un reputat medic stomatolog, cunoscut în întreaga ţară. Astăzi, unitatea este condusă de soţia fondatorului şi de fiul acestuia. Şcoala sanitară a debutat cu specializările “tehnician dentar” şi “asistent medical generalist”, pentru ca astăzi să funcţioneze cu specializările AMG - asistent medical generalist, şi AMF - asistent medical de farmacie. “Pentru specializarea AMG deţinem, din 2008, acreditarea, conform unui ordin al ministerului de resort. Pentru specializarea AMF avem numai autorizare de funcţionare, urmând ca acreditarea să fie obţinută la finele anului şcolar în curs”, ne-a declarat Corina Gheorghe, directoarea unităţii.  A.N.

Triplă lansare de carte la Casa de Cultură “Geo Bogza”

  • Diana Trandafir: “Poeme cu ceasuri şi flori”
  • Iulian Moreanu: “Cerbul însetat”
  • Ştefan Al. Saşa: “Rondeluri triste, vesele şi politice”
 Stimulat de larga audienţă a publicului câmpinean (la penultima reuniune, spectatorii au umplut până la refuz sala “Constantin Radu”), Cercul Literar “Geo Bogza” al Casei Municipale de Cultură a organizat o nouă întâlnire cu admiratorii săi. Astfel, joi, 22 noiembrie, în instituţia amintită, a avut loc o triplă lansare de carte, avându-i ca autori pe Diana Trandafir, cu cartea “Poeme cu ceasuri şi flori”, Iulian Moreanu - “Cerbul însetat” şi Ştefan Al. Saşa - “Rondeluri triste, vesele şi politice”.
Programul, bine conceput şi realizat, a alternat strălucit expunerile lectorilor cu un dans modern, în ritm de tango, interpretat de o pereche de balerini de la Şcoala nr. 8 “A.I. Cuza”, pregătiţi de d-nele Diana Trandafir şi Anda Miroiu.
Cărţile, apreciate unanim de critica de specialitate şi răsplătite cu ropote de aplauze de către spectatori, au fost editate de “Premier” Ploieşti (primele două), iar a treia de Editura “Libra”, Bucureşti. Ele abordează genuri literare diferite: poemul, proza scurtă şi rondelul.
Prezentată într-o ţinută grafică elegantă (ilustraţia copertei, Maddalena addolorata de Caravaggio), cartea “Poeme cu ceasuri şi flori” este structurată în trei capitole: “Unelte şi inorogi” (38 de poeme), “Sentimentale. Surâsul Maddalenei” (26), “Miresme amare” (30) şi “Din receptarea critică”. Constantin Călin: “Poetă cu ţinută decentă, Diana Trandafir excelează prin sobrietate”; Radu Voinescu: “Diana Trandafir se dezinteresează cu dezinvoltură şi ingenuitate de modelele poetice de azi”.
Al doilea volum, “Cerbul însetat”, reuneşte 13 proze scurte (dintre care amintim: “Cerbul însetat”, “Mierla şi glonţul”, “Acvariul”, “Apel amânat”, “Change your mind!”, “Contestaţie admisă”) şi un “Cuvânt înainte” - “Barocul auctorial” de Florin Dochia: “Prozatorul de faţă nu vindecă pe nimeni, pune, însă, dureros, degetul pe rană: omul este eminamente alienat, el nu poate comunica, dialogul cel mai nevinovat seamănă cu un schimb de replici dun teatrul absurd (...)”.
Al treilea volum, “Rondeluri triste, vesele şi politice”, adună 100 de rondeluri (“Rondelul lui Păstorel”, “Rondelul beţiv”, “Rondelul Alandalei”, “Rondelul fluturelui”, “Rondelul lui Ulise” ş.a.), precum şi o prefaţă - “Poet în zicere autentică - Saşa” de Gherasim Rusu Togan: “Volumul de faţă îşi încântă lectorul printr-un maraton rondelistic, în diverse sfere ale cotidianului, din care, cu rafinament şi dezinvoltură mucalită, poetul extrage «esenţe», amplificându-le valoarea simbolică”.
Lectorii reuniunii (critici şi istorici literari, oameni de cultură, scriitori) au făcut o serie de aprecieri pertinente legăte de calităţile celor trei lucrări. Între aceştia, Constantin Trandafir, Florin Dochia, Gherasim Rusu Togan, Mioara Barna.
Theodor MARINESCU

Memorialul «Corneliu Butnariu» la şah

În perioada 21 - 25 noiembrie, a avut loc la Colegiul Naţional “Mihai Viteazul” Ploieşti, Memorialul «Corneliu Butnariu» la şah. Au participat peste 70 de şahişti, copii, juniori şi seniori din Ploieşti, Bucureşti, Târgovişte, Câmpina şi Sinaia. Şahiştii câmpineni au obţinut, după consumarea celor şapte runde de joc, următoarele rezultate: Matei Popp (4 p) şi Leonard Tudose (4,5 p) - Cameron Câmpina; Daniel Cojocaru (4 p) - Şah CSM Câmpina.
De menţionat faptul că la categoria “Veterani”, Gheorghe Crâmpiţă (Neptun Câmpina) a ocupat locul I cu 4,5 puncte.
Arbitru: Gheorghe Pepene. Conducător delegat: Ion Nicolae.

Cupa Danger la şah

Sâmbătă, 24 noiembrie, Colegiul Naţional “Andrei Şaguna” din Braşov a găzduit Cupa Danger la şah, cu copii sub 14 ani. Au participat şahişti din Braşov, Codlea, Prejmer, Câmpina, Poiana Câmpina şi Proviţa de Sus.
După partide viu disputate, copiii din Câmpina, Proviţa şi Poiana au obţinut rezultate neaşteptat de bune.
La categoria sub 8 ani, Vlad Catila (loc. I)  şi Mihnea Turi (loc. IV) - Clubul Copiilor Câmpina.
La categoria sub 12 ani, Delia Chiriţă (loc. II), Andrei Voiculescu (loc. II) şi Cristian Groşescu (loc. V) - Şah Club “Vasile Horjea” Proviţa de Sus.
La categoria sub 14 ani, Vlad Şinca (loc. II) şi Alexandru Horja (loc. III) - CSC Poiana Câmpina.
Arbitru: Delia Duca. Conducător delegat: Ion Nicolae.