13 august 2013

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Istoria Gulagului (4)

Atacul forţelor Axei asupra URSS din 22 iunie 1941 a afectat masiv, în mod negativ, Gulagul şi detinuţii care-l populau. în mod automat şi sovietic, toate sentinţele care expiraseră au fost prelungite automat pe perioada războiului. Dificultăţile majore al sistemului sovietic care scârţâia din toate încheieturile în primii doi ani de război, au afectat Gulagul. Refuzul de a munci a devenit automat „sabotarea eforturilor de război”. În plus, alături de impunerea unor norme de muncă inumane, hrana era foarte săracă, ducând la cele mai inalte rate ale mortalităţii din întreaga lui istorie. În 1942 au murit 365.560 deţinuţi (unu din patru), în 1943 alţi 267.826 (unu din cinci) şi acestea sunt doar statisticile oficiale. Aproximativ două milioane de oameni au murit în Gulag în timpul celui de al Doilea Război Mondial, mulţi dintre cei care au hrănit monstrul provenind din cele trei state baltice, din Polonia Orientală, Basarabia şi nordul Bucovinei. ”Pentru străinii deporaţi în Gulag sau în coloniile de muncă a reprezentat un şoc şi o traumă.” În perioada 1939-40 NKVD a fost surprins nepregatit de înaintarea rapidă a Wehrmachtului însă metodele lui erau simpliste: mii de deţinuţi din teritoriile occidentale recent anexate, de care gemeau închisorile poliţiei politice şi care nu au mai putut fi evacuaţi au fost pur şi simplu executaţi pe loc1. În timpul războiului şi imediat după aceea, componenta etnică a Gulagului s-a schimbat radical, internaţionalizându-se, pentru că în sistem au fost trimişi atât prizonerii de razboi germani (2.388.000) 1.097.000 de alţi prizoneri ai Axei (două-trei sute de mii de români dar şi italieni, unguri, slovaci etc.) şi 600.000 de prizoneri de război japonezi, capturaţi în 1945 în Manciuria. În timp ce în Gulag ajungeau milioane de noi detinuţi, sute de mii de deţinuţi sovietici, care ispăşeau pedepse disproporţionat de mari pentru delicte minore (întârzierea la serviciu putea aduce o condamnare de 10 ani) au fost eliberaţi şi trimişi direct în rândurile Armatei Roşii care avea nevoie disperată de carne de tun. Condiţiile de viaţă din lagărele de prizonieri şi cele de deţinuţii sovietici erau identice, ambele fiind administrate de NKVD, având acelaşi rol economic, mai ales în condiţiile devastărilor masive din Uniunea Sovietică vestică. În plus, Gulagul a fost hrănit şi cu 4,5 milioane de cetăţeni sovietici care avuseseră neşansa să fie luaţi prizonieri de către germani sai să fie obligaţi să muncească in Germania (sub bombele aliate) şi care după ce au supravieţuit unor condiţii de viaţă teribile aveau să fie căutaţi oriunde ajunsesera în Occident şi transferaţi direct în Gulag, indiferent de gradul de colaborare cu fortele naziste. „Deşi Gulagul a contribuit la efortul de război, mai mult ca sigur a ajutat şi la subminarea acestui efort luând în considerare numai numărul NKVD-iştilor afectaţi pazei sistemului” Declanşarea războiului rece a servit de minune sistemului totalitar sovietic şi, indirect, Gulagului pentru că după ameninţarea fascistă urma confruntarea finala cu capitalismul. Din 1946 NKVD avea să fie împărţit în două instituţii represive: MVD (ministerul afacerilor interne care administra Gulagul) şi MGB viitorul KGB care se ocupa cu chestiunile de poliţie politică, spionaj, contraspionaj etc. Chiar dacă marea majoritate a cetăţenilor sovietici care a suferit traume semnificative în urma războiului sovieto-german avea aşteptări uriaşe după încheierea ostilităţilor şi câştigarea războiului, represiunea stalinistă nu avea de gând să se diminueze, dimpotrivă, fiind până la urmă esenţa gândirii politice a lui Stalin. Apogeul Gulagului a fost atins la începutul anilor `50 când numărul deţinuţilor a ajuns la 2,5 milioane de oameni, cu un milion mai mult decât în 1945. În plus, un detaliu extrem de important, numărul exilaţilor/ deportaţilor îl egală pe cel al deţinuţilor din Gulag.2 Însă după 1945 compoziţia deţinuţilor a fost cu totul alta, fapt ce va contribui pe termen lung la dinamitarea Gulagului ca structură represivă de tip stalinist, lagărele au fost ticsite cu duşmanii societăţii sovietice, foşti combatanţi din macquis-ul ucrainian, bielorus, cu militari din Armata Teritoriala Poloneză sau cu baltici experimentaţi în arta opoziţiei armate care luptaseră deja împotriva Armatei Roşii, oameni pe care Gulagul nu-i mai impresiona în mod deosebit. Având în vedere această situaţie şi riscul de contagiune asupra tuturor deţinuţilor, sistemul a creat lagăre speciale pentru cei mai periculoşi deţinuţi politici (10 lagăre unde se aflau 210.000 de oameni afectaţi celor mai grele munci). Numărul mare de deţinuţi precum şi lipsa acută de forţă de muncă bărbătească (având în vedere urişele pierderi umane suferite de Armata Roşie) l-au determinat pe Stalin să încredinţeze MVD realizarea unor proiecte de infrastractură gigantice şi inutile (canalele Volga-Don, Volga-Marea Baltica, marele canal turkmen, calea ferata prin tundra artica Salehard-Igarka, hidrocentralele electrice de la Stalingrad şi Kuibâşev sau tunelul şi calea ferata către insula Sahalin). 
Codruţ CONSTANTINESCU

1 A se vedea si ceea ce s-a intamplat prin beciurile NKVD din Cetatea-Alba, Chisinau, Cernauti si in aceste locuri NKVD a avut destul timp sa evacueze avand in vedere incetineala ofensivei romane din iunie 1941) 
2 pag. 473

Aici puteţi citi primele trei părţi din "Istoria Gulagului":

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu