24 septembrie 2013

La o lună de la tragica moarte a lui Ionuţ Anghel, autorităţile centrale şi locale se învârt în jurul cozii. De maidanez.

A trecut o lună de când un copil de patru ani, Ionuţ Anghel, a fost sfâşiat, se pare, de nişte câini comunitari, în Bucureşti, iar noua legea care reglementează situaţia câinilor fără stăpân rămâne tot în fază de proiect. Abia mâine, pe 25 septembrie, Curtea Constituţională va soluţiona sesizarea de neconstituţionalitate a legii formulată de un grup de parlamentari. Tot într-o soluţie a CCR s-a împotmolit şi precedenta lege privind câinii comunitari, adoptată în noiembrie 2011, care permitea eutanasierea câinilor comunitari din adăposturi după un termen de 30 de zile, dacă în acest răstimp nimeni nu-i revendica sau adopta. Oare câţi Ionuţi mai trebuie să moară ca autoritaţile centrale să fie responsabile şi să înceapă odată rezolvarea acestei probleme spinoase? S-o înceapă, dar să o şi ducă la bun sfârşit. Chestiunea câinilor vagabonzi apasă societatea românească poate chiar mai puternic decât criza economică şi şomajul. Fiindcă problema lipsei locurilor de muncă (reală şi plină de tragism şi ea), nu a reuşit să divizeze societatea civilă din România aşa cum au reuşit variantele pro şi contra eutanasierii câinilor vagabonzi capturaţi de pe străzi şi care nu îşi găsesc stăpâni. Se aude că, mai nou, în Capitală, sunt oameni care vânează câinii vagabonzi pe la periferii şi îi ard de vii. Cădem dintr-o extremă în alta. Lumea civilizată o să ne arate iar cu degetul, întocmai cum făcea la începutul anilor 90, la aflarea situaţiei miilor de copii bolnavi de SIDA instituţionalizaţi în condiţii mizere. La porţile azilelor chinologice se formează cozi immense de iubitori de animale care vor să adopte câini pentru ca aceştia să nu fie omorâţi în mod legal. De ce nu li s-a trezit mai devreme dragostea necondiţionată pentru animalele fără stăpân, nu ştim. Legea privind eutanasierea câinilor comunitari din noiembrie 2011 a fost declarată neconstituţionala de către Curtea Constituţională a României (CCR), deoarece soluţiile prevăzute în acea lege, considerau judecătorii constituţionalişti, nu erau clare şi previzibile, iar autorităţile locale ar fi trebuit să apeleze la eutanasiere doar în ultimă instanţă, după epuizarea celorlalte măsuri. Această tăcere a legii din 2011 a fost acoperită de prevederile mult mai riguroase ale recentului proiect de lege privind câinii fără stăpân, votat recent de Camera Deputaţilor (forul decizional), cu 266 de voturi pentru, 23 împotrivă şi 20 de abţineri. Şi totuşi, sesizată de trei săptămâni, Curtea Constituţională nu s-a pronunţat încă, la o lună de la tragicul eveniment, deşi problema este de strictă urgenţă, căci un lucru este clar: dacă mai moare un om muşcat de câinii maidanezi din această ţară, indiferent că este copil sau bătrân canceros în fază terminală, atunci România nu se va mai putea numi stat de drept. Nu vom mai putea vorbi despre un “stat de drept”, ci doar despre un drept de stat. Adică “dreptul” (şpaga, comisionul, numiţi-l cum doriţi), pe care şi-l iau autorităţile din fruntea statului (guvernanţi, parlamentari etc), pentru a tergiversa la nesfârşit această problemă, în timp ce sute de mii de români sunt muşcaţi anual de câini vagabonzi. Nemaivorbind de numeroasele persoane decedate, în ultimii ani, din cauza muşcăturilor acestor patrupede pe care foamea sau instinctul primar le face imprevizibile şi, de multe ori, mortale. Deja, murmurul vocilor nemulţumite creşte precum vuietul de început al furtunii. Din ce în ce mai multe persoane, revoltate de tergiversarea lucrurilor, cred că problema se va rezolva după clasicul şi ruşinosul principiu autohton al acoperirii ţambalului cu batista. În Câmpina, autorităţile locale se învârt şi ele, la fel ca şi cele de la Bucureşti, în jurul cozii de maidanez, aşteptând apariţia legii şi a normelor sale de aplicare. Însă administraţiile locale, numai cu o brumă de curaj şi puţină voinţă din partea primarilor (voinţă administrativă, nu politică), ar fi putut rezolva problema în ciuda bramburelii născute din aplicarea simultană a actelor normative contradictorii din domeniu. Exemple stau multe oraşe mari, Braşov, Oradea, Tulcea, unde primarii au trecut la treabă, şi au şi rezolvat-o, în pofida numeroaselor plângeri penale de care au avut parte, făcute de ong-urile care promovează soluţia sterilizării şi eliberării în stradă a câinilor capturaţi. Braşov şi Oradea au scăpat de maidanezi prin eutanasierea lor în masă, sterilizare, export în Germania şi colaborarea reală şi serioasă cu câteva ong-uri de profil adevărate. Adică nu dintre cele care numai vorbesc.

Istoricul actelor normative ale problemei 
Legislaţia privind gestionarea câinilor comunitari se trage de la începutul anilor 2000. Prima lege în acest sens a fost O.U.G. nr 155/2001 adoptată prin Legea nr 227/2002. Actul normativ prevedea ca fiecare municipalitate să aibă un adăpost pentru câini care să respecte normele europene şi, de asemenea, ca toţi câinii comunitari să fie prinşi şi transportaţi în adăposturi. Dacă în 14 zile nu au erau adoptati, se recurgea la eutanasierea acestora. La scurt timp, acest termen a fost redus la 7 zile. Ulterior, prin Legea 9/2008, eutanasierea câinilor fără stăpâni este interzisă. În noiembrie 2011, Camera Deputaţilor a adoptat o nouă lege a câinilor fără stăpân care prevede posibilitatea eutanasierii patrupedelor, după o captivitate de 30 de zile şi după ce autorităţile locale consultă populaţia prin sondaje de opinie, referendumuri sau adunări de cartier. Imediat după adoptare, această lege a fost contestată de gruparea USL la Curtea Constituţională. În ianuarie 2012, Curtea a decis că legea este neconstitutionala.  Pe 10 septembrie 2013, proiectul de lege privind câinii fără stăpân a fost adoptat de plenul Camerei Deputaţilor. Actul normativ prevede prelungirea de la 7 la 14 zile lucrătoare a termenului în care un câine din adăpost poate fi revendicat sau adoptat, gratuit.  După cele 14 zile, autoritatea locală poate decide eutanasierea câinilor sau prelungirea şederii lor în adăpost, cu condiţia să aibă resurse financiare pentru întreţinerea padocurilor. Curtea Constituţională va discuta, în următoarele zile, sesizarea cu privire la proiectul de lege de modificare a OUG 155/2001 privind câinii comunitari, adoptat recent de Camera Deputaţilor. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost depusă de 29 de senatori de la PP-DD, PNL, PC, PSD şi PDL, printre care Haralambie Vochiţoiu (lider grup PP-DD), Tudor Barbu (lider grup PC), Dumitru Pelican (PC), Călin Popescu-Tăriceanu (PNL), Ioan Ghişe (PNL), Cătălin Croitoru (PSD), Ovidiu Marius Isăilă (PDL).

Cum s-a ajuns la sute de mii de maidanezi în toată ţara
În copilăria celor trecuţi de 50 de ani, câinii vagabonzi erau o raritate. Până prin anii ‘60 localităţile patriei erau curate din acest punct de vedere. Sursa iniţială a numeroaselor populaţii de maidanezi o reprezintă marile demolări din timpul comunismului, începute încă din anii ’70, care au provocat un prim val de animale fără stăpân şi indiferenţa autorităţilor centrale româneşti, perpetuată până în prezent, faţă de înmulţirea necontrolată a “răbdăilor”. Tot în urmă cu multe decenii, pe vremea bunicilor, mai era obiceiul (deloc de lăudat, pe care nu îl susţinem, ci doar îl punem în discuţie), a înecării puilor fătaţi de o căţea, după ce proprietarul căţelei îşi oprea doar un pui, foarte rar doi. Nu se obişnuia abandonarea puilor în stradă. Pe vremea lui Ceauşescu nu existau magazine cu hrană pentru câini, dar nici “dragostea pentru animale”, o dragoste bolnavă, susţinută doar de adoptarea formală şi apoi lăsarea în libertate, pe domeniul public, a câinilor adoptaţi, cum se întâmplă azi. Pe de altă parte, hingherii acţionau (când acţionau), fără a fi huiduiţi şi luaţi la bătaie de iubitorii de animale din blocuri, iar câinii capturaţi erau eutanasiaţi rapid, fără comentarii, câtă vreme exista un ordin de la Partid, ordin ce nu putea fi nici măcar comentat, nicidecum nerespectat. După 1990, printre noile curente ecologiste care s-au dezvoltat rapid s-a înscris şi dragostea de animale. După model occidental. Numai că modelul occidental nu presupune “adoptarea mascată” a animalelor. Ceea ce a dus la înmulţirea exponenţială a câinilor comunitari. Principala cauză actuală a apariţiei câinilor fără stăpân o constituie un prost obicei al  persoanelor din mediul urban, în special. La ţară, nu prea vezi maidanezi, fiindcă acolo tot ţăranul are un câine în bătătură, iar cei de pe străzi, foarte puţini, nu sunt băgaţi în seamă şi deci nici hrăniţi sau adoptaţi, ba mai mult, cei capturaţi, cu OK-ul primarului comunei, sunt “vărsaţi” din dube, în miez de noapte sau în zori de zi, în oraşul cel mai apropiat. Este vorba despre obiceiul conform căruia cei care stau la casă cu curte, în loc să-şi sterilizeze animalele, preferă să le lase să-şi urmeze instinctul, iar puii rezultaţi sunt abandonaţi în pieţe aglomerate sau la periferii. În ultimii ani, s-a mărit şi numărul cazurilor de abandon al câinilor de apartament. Au aparut pet shop-urile, iar tentaţia sau insistenţele copiilor au făcut ca multe animale să fie achiziţionate pe baza unui impuls de moment, următorul pas fiind tot abandonul. Totodată, familii întregi de români au plecat sa munceasca în afara ţării, lăsând în urma lor animale fără adăpost. 

Serviciul de gestionare a câinilor comunitari din Câmpina, la a cincea încredinţare
Situaţia câinilor comunitari a fost, mereu, printre problemele considerate de către câmpineni a avea o importanţă şi o gravitate deosebită. De multe ori, rezolvarea problemei a fost considerată de localnici mai prioritară decât cea a modernizării infrastructurii stradale. Pe la sfârşitul anilor 1990, exemplarele canine fără acte şi stăpâni erau în număr (estimativ) de peste 1800. Firma de salubritate Floricon Salub se ocupa, pe atunci, de gestionarea problemei. Apoi, prin anul 2000, municipalitatea a încheiat un contract de asociere în participaţiune cu Fundaţia pentru Protecţia Câinilor Comunitari (FPPC), patronată de un englez, John Smith. Colaborarea cu FPCC, care lucra pe principiul “sterilizează şi eliberează”, nu a durat decât câţiva ani, pentru că, în lipsa unor rezultate îmbucurătoare şi a unor tarife rezonabile (Primăria plătea sume importante pentru fiecare câine sterilizat, deparazitat şi cazat în azilul chinologic al fundaţiei, construit pe un teren al municipalităţii), Consiliul Local a decis rezilierea contractului pentru nerespectarea unor clauze ale sale. FPCC a contestat măsura în instanţă şi astfel s-a ajuns la un proces care a durat multă vreme, câştigat în final de administraţia locală, care şi-a recuperat terenul aflat la marginea oraşului, împreună cu ţarcurile chinologice ridicate acolo. Apoi, o perioadă, câinii comunitari câmpineni au fost adunaţi şi cazaţi în adăposturile de la Bucov, de către lucrătorii serviciului de ecarisaj din subordinea Primăriei Ploieşti. Când ţarcurile de la Bucov au ajuns neîncăpătoare pentru “răbdăii” din Câmpina, serviciul de gestionare a câinilor comunitari câmpineni a fost încredintat, patru ani, unei firme din Boldeşti-Scăieni, cu care se părea că va urma o colaborare lungă şi fructoasă. Nici în acest caz, administratorul serviciului de ecarisaj nu a rămas prea mult acelaşi, deoarece, pe la mijlocul anului 2012, conducerea executivului local şi-a exprimat intenţia de a întocmi un nou contract de delegare prin concesiune a serviciului public de gestionare a câinilor fără stăpân. După mai multe încercări nereuşite, din cauza lipsei participanţilor, la începutul lunii trecute, selecţia de oferte pentru această activitate a fost câştigată de firma Alextib SRL (patronată de fostul primar al comunei Telega, Alexandru Chirobocea). Pentru că firma respectivă nu avea toate autorizările necesare, Primăria Câmpina i-a acordat un termen de 60 de zile pentru a le obţine, precum şi pentru a-şi alinia dotările la standardele europene în domeniu. Durata contractului este de cinci ani. Firma Alextib va plăti o redevenţă anuală de 1.000 lei, iar de la bugetul local se vor aloca lunar 9.000 lei pentru prinderea câinilor, transportul, vaccinarea, sterilizarea şi întreţinerea acestora.

Chirobocea vrea ajutor financiar, consilierii se fac că nu-l bagă în seamă
La ultima şedinţă a Consiliului local, patronul firmei Alextib a venit în faţa aleşilor pentru a le solicita un sprijin financiar. „Noi am investit până acum, în amenajarea acestui adăpost, pentru a putea primi avizele necesare de funcţionare, aproximativ 50.000 lei. Nu mai avem bani pentru realizarea unor lucrări necesare: realizarea unor padocuri pentru perioada de iarnă, realizarea unei fose septice, achiziţionarea a 24 de cuşti metalice, o centrală termică pentru blocul operator, acoperiş pentru unul dintre padocurile mari. În total, ar fi vorba despre 20.000 euro, bani pe care noi nu ne mai permitem să-i investim. De aceea, vă rugăm să găsiţi soluţia unui sprijin financiar”, le-a spus aleşilor Alexandru Chirobocea. Intervenţia sa a declanşat un val de discuţii, majoritatea legislativului municipal nefiind de acord cu această solicitare. „Conform contractului, firma respectivă se obligă să amenajeze pe cheltuiala ei adăpostul. Ca să nu mai spunem că mai avea şi alte obligaţii, pe care nu cred că le-a respectat până acum. Trebuia să aibă minim cinci angajaţi şi trebuia ca, în termen de 6 luni de la semnarea contractului, în Câmpina să nu mai fie câini fără stăpân. Nu s-au realizat aceste lucruri! Eu înţeleg că mai este nevoie de lucrări la adăpost, dar dacă vom hotărî să alocăm bani pentru aceste lucrări, eu cred că firma care administrează adăpostul nu ar trebui să participe la executarea acestor lucrări. Am semnale că i s-a promis, la câştigarea acestui contract, că i se vor mai da alte lucrări pentru a scoate de acolo banii necesari acestor investiţii în adăpost”, a fost replica viceprimarului Ion Dragomir, cel mai aprig critic al activităţii firmei Alextib. Viceprimarul a venit pregătit cu nişte calcule din care s-ar părea că activitatea de strângere a câinilor la care s-a angajat Alextib ar duce municipalitatea la cheltuieli nepermis de mari. Nişte calcule argumentate, logic şi aritmetic, care pentru unii consilieri cu rinichii şubreziţi, judecând după grimasele de neînţelegere ale acestora, au părut a fi doar calculi, nişte afurisite de pietre la rinichi cauzatoare de dureri ale neştiinţei.

Am putea scăpa de câinii maidanezi în trei luni
Dacă legea adoptată recent va trece de CCR şi va fi aplicată în litera şi spiritul ei, Câmpina ar putea scăpa de câinii de pe străzi în trei luni. Cu condiţia - foarte importantă -, ca, din alte localităţi să nu ni se mai aducă, la adăpostul întunericului, câini fără stăpân. Am aflat această informaţie de la Remus Bădulescu, administratorul municipal al Câmpinei, care coordonează şi supraveghează (se pare, cu destul succes, până acum), problema gestionării câinilor comunitari din oraş. “Legea 227 din 2002 era o lege bună şi, dacă ar fi fost aplicată corect, problema acum era ca şi rezolvată. Ulterior, în 2008, parlamentarii au scos o altă lege, Legea Marinescu, care se bătea cap în cap cu precedent. În noiembrie 2011, parlamentarii PDL au încercat să o modifice prin prevederi care permiteau eutanasierea câinilor după 30 de zile, dacă nu puteau fi adoptaţi, modificare care a căzut la CCR. Legea din 2008 nu a abrogat-o, însă, pe cea din 2002. Aşa se face că legislaţia din domeniu s-a aplicat în mod diferit: unii primari, mai puţini, au respectat legea din 2002, alţii pe cea din 2008, pentru că era ultima. […] Ca o consecinţă a abandonării câinilor pe domeniul public al municipiului, dar şi a zecilor de câini cu care suntem aprovizionaţi aproape săptămânal, adăpostul nostru chinologic este suprapopulat. De aceea am luat decizia de a mai construi trei-patru padocuri, în care ar putea să încapă 100 de animale. Avem, actualmente, în padocuri aproape 300 de câini adulţi şi vreo 50 de pui. Aceştia din urmă ne creează probleme, deoarece normativele europene, pe care le respectăm, nu permit adăpostirea puilor împreună cu câinii adulţi, ci numai separat, alături de căţeaua – mamă. După estimările noastre, pe străzile Câmpinei s-ar mai afla aproximativ 100 de câini. Nu punem la socoteală viitoarele aduceri de câini din afară, care cu siguranţă se vor mai întâmpla. Din păcate, doar un singur număr de maşină s-a reuşit a fi înregistrat de către poliţiştii locali. Este vorba despre un Matiz roşu din Câmpina, din care, săptămânile trecute, a fost abandonat un câine. Şoferul urmează a fi chemat pentru cercetări, ancheta fiind în curs de desfăşurare. Dacă prinzătorii de la Alextib vor fi lăsaţi să-şi facă datoria (pentru că aici aş face o paranteză pentru a vă spune că mulţi locuitori din blocuri se împotrivesc hingherilor, le aduc injurii, sar la bătaie, adăpostesc câinii în scara blocului blocând uşa de la intrarea, pentru ca apoi, după ce trec lucrătorii de la Alextib, să elibereze animalele pe străzi), dacă nu vom avea parte de aruncări masive din furgonete ale unor câini din afara municipiului, în opinia mea, Câmpina ar putea scăpa de câinii fără stăpân în circa trei luni”, ne-a mai spus city-managerul.  A.N.

Trafic de influenţă în contul admiterii la Şcoala de Poliţie

Procurorii DNA cercetează un fost cadru didactic pentru că a cerut zeci de mii de euro unor candidaţi respinşi

În aceste zile, procurorii DNA efectuează cercetări penale faţă de Gabriela Voicu, fost ofiţer şi cadru didactic la Şcoala de Poliţie “Vasile Lascăr”, acuzată de trafic de influenţă pentru că ar fi cerut zeci de mii de euro unor candidaţi respinşi în schimbul unui “aranjament” ca aceştia să fie admişi la şcoala de subofiţeri de poliţie. În acelaşi dosar mai este cercetat şi Mihai Micu, fost agent de poliţie.  În urma unei sesizări, procurorii DNA au organizat un flagrant, prinzându-i pe cei doi inculpaţi în timp ce luau câteva mii de euro în avans, faptă pentru care anchetatorii au dispus reţinerea inculpaţilor pentru 24 de ore, cu propunerea de arestare preventivă pentru 29 de zile, acceptată deja de Tribunalul Prahova. 

Acţiune de ecologizare pe Bulevardul Culturii

Aflată din nou pe scena voluntariatului câmpinean, Asociaţia PRO Câmpina a organizat, sâmbătă, 21 septembrie, cu sprijinul Primăriei, al Consiliului Local şi al SC Floricon, o foarte utilă şi binevenită acţiune de ecologizare a unei zone aferente Bulevardului Culturii. Prezenţa elevilor din şcolile câmpinene, împreună cu profesorii lor, a membrilor şi voluntarilor Asociaţiei PRO Câmpina, a membrelor Clubului Femina, şi nu în cele din urmă a cetăţenilor cu spirit civic din oraşul nostru, a fost uimitoare: peste 40 de persoane şi-au suflecat mânecile şi s-au mobilizat în vederea curăţării unui traseu din parcul care coboară de pe Bulevard spre DN1. Demne de remarcat au fost două prezenţe extrem de active, cea a preşedintelui Comisiei de cultură a Consiliului Local, Florin Frăţilă şi cea a campioanei europene şi mondiale la gimnastică, Corina Ungureanu, care nu s-au dat înapoi şi au ajutat cu multă energie la desfăşurarea acestei activităţi. 
Preşedintele Asociaţiei PRO Câmpina, Irinel-Ana Dumitraşcu, a avut amabilitatea de a ne împărtăşi câteva opinii legate de această nouă acţiune:  "Alături de voluntarii noştri, cu sprijinul Primăriei şi al Floricon Salub, am desfăşurat o acţiune de curăţenie pe B-dul Culturii. Am pregătit terenul pentru Crosul Toamnei. Mulţumim elevilor şi profesorilor care au răspuns invitaţiei noastre. Tot respectul pentru profesorii: Raluca Vasile - Şcoala Generală nr. 3, Letiţia Stanciu – Şcoala Generală nr. 1, Mihai Alecu - Colegiul Naţional “N.Grigorescu”. Jos pălăria  în faţa copiilor din cartierul Voila, care au venit la această acţiune cu mare drag. 
Felicitari puştilor de la Scoala Generală nr.1 care au dat dovadă de bună organizare şi dăruire. Respect, încă o dată pentru elevii de la Grigorescu, care au răspuns cu promptitudine şi au fost eficienţi. În numele meu şi al Asociatiei PRO Câmpina, multumiri tuturor şi vă aşteptăm la acţiuni viitoare. Mulţumiri Apa Talea, care a ne-a hidratat, ca de fiecare dată. Aceşti copii, împreună cu părinţii şi profesorii lor, ne-au umplut astăzi inima de bucurie prin felul lor de a aborda această acţiune de curăţenie, prin faptul că au fost plini de voioşie şi activi pe parcursul desfăşurării activităţii şi prin faptul că au răspuns prezent".
În urma acestei frumoase acţiuni de ecologizare şi în cadrul unui vast program de activităţi de timp liber şi sport iniţiat în luna iulie a acestui an cu “VACANŢĂ PE BICICLETE”, Asociaţia PRO Câmpina propune copiilor câmpineni şi nu numai, CROSUL TOAMNEI, care se va desfăşura sâmbăta viitoare, 29 septembrie, cu startul la ora 10.30, pe traseul curăţat sâmbăta trecută. 
Iulia DUPU

A fost dat în funcţiune Laboratorul de informatică al Şcolii Centrale

La ultima rectificare bugetară, aleşii câmpinenilor au direcţionat 60.000 de lei pentru dotarea şi modernizarea Laboratorului de informatică al Şcolii Centrale, cea mai mare şi mai performantă şcoală din municipiul nostru. Cu aceşti bani s-au achiziţionat 25 de calculatoare de ultimă generaţie, pentru care şi cei mai puţin silitori elevi ai acestei unităţi de învăţământ vin astăzi de drag la şcoală. Cel care s-a zbătut cel mai mult pentru obţinerea acestei finanţări, diminuând bugetul din acest an al spectacolelor stradale, este consilierul Florin Frăţilă, şeful Comisiei de învăţământ din legislativul municipal. La acest laborator, născut odată cu noul an şcolar, cu ajutorul unor programe interactive pe calculator se fac nu doar ore de informatică, ci şi de fizică, matematică, limba şi literatura română, biologie, geografie, istorie etc. Am stat de vorbă cu Carmen Grapa, profesoară de matematică, de la care am aflat că elevii sunt foarte dornici să lucreze pe aceste calculatoare, dar şi că cele 12 unităţi vechi, inclusiv un server, şi-au găsit o nouă întrebuinţare, benefică şi ea procesului de învăţământ din şcoală: “Laboratorul nostru, cu dotări de ultimă generaţie, este foarte modern. Suntem extrem de mulţumiţi, pentru că fiecare elev poate să lucreze la staţia lui, ceea ce este un mare avantaj. Înainte, lucrau trei-patru elevi la un calculator. Avem 25 de calculatoare noi, deocamdată, şi mai aşteptăm încă 10. Cinci din cele ce vor veni vor fi amplasate tot în acest laborator, iar celelalte vor merge în clasele unde nu există calculator. Vrem ca, în final, toate clasele să aibă câte un calculator conectat la internet. Cu cele 12 calculatoare înlocuite, vorbesc de cele vechi, intenţionăm să facem un laborator special de matematică. Avem o mulţime de softuri interactive de mare utilitate pentru procesul de învăţământ. Cu ajutorul tablei interactive, elevii învaţă cu multă plăcere matematica, dar şi alte materii. Cer singuri să iasă la tablă.” A.N.

OMV Petrom a astupat, în sfârşit, gura sondei de la blocurile IRA

După “lupte seculare” care au durat patru luni, lucrătorii şi specialiştii de la OMV Petrom au reuşit să astupe în siguranţă gura sondei dintre blocurile de la IRA, sondă care a început să revină la viaţă după 100 de ani de la închiderea sa. Despre lucrările nespus de lungi pentru locuitorii apartamentelor din imediata vecinătate, am informat cititorii Oglinzii la timpul potrivit. Nefiind specialişti în domeniu, ar trebui să menţionăm că, din punct de vedere tehnic, cu actuala tehnologie şi actualele dotări OMV, este posibil ca reabilitarea să se fi efectuat pe o durată rezonabilă de timp. Asta nu scuză, însă, secretomania şi lipsa transparenţei în comunicarea cu oamenii din blocuri şi cu presa locală. Orice s-ar zice, pentru oameni a fost un calvar trecerea acestei perioade: aproape 120 de zile de bubuituri şi zgomote de utilaje de mare gabarit, de gaze şi reziduuri petroliere care ieşeau din măruntaiele pământului. Reamintim cititorilor că, în luna mai a acestui an, puţul de sondă reactivat a fost descoperit de proprietarii unor apartamente din vecinătate. Alertaţi de mirosul neplăcut de gaze şi de reziduurile petroliere ieşite din pământ, aceştia au alertat autorităţile. Sonda cu pricina a fost deschisă în 1905 şi făcea parte din câmpul de sonde ce se înălţau, pe platoul sudic al oraşului, la sfârşitul secolului XIX. Ea a fost închisă, în 1910, cu un dop de lemn, după tehnologia vremurilor de mult apuse, care s-a dovedit total ineficientă la trecerea unui veac. După mai multe investigaţii, conducerea OMV Petrom a recunoscut că obiectivul îi aparţine, a izolat zona, iar apoi, cu o amplă desfăşurare de forţe şi de utilaje, a trecut la forarea în adâncime a sondei, pentru a o cimenta şi a înlătura şi cea mai mică erupţie de gaze. La ultima şedinţă a Consiliului Local, preşedinta asociaţiei de proprietari din blocurile de la IRA a venit în faţa consilierilor municipali ca purtătoare de cuvânt a locuitorilor zonei, îngroziţi de secretomania cu care şefii Petrom-ului au înconjurat obiectivul şi profund neliniştiţi că lucrările nu se mai termină odată. Mai ales că au primit, iniţial, promisiuni ferme că lucrarea de acoperire a sondei nu va dura mai mult de o lună de zile. “Ni s-a promis, la început, că astuparea sondei va dura trei săptămâni. Au trecut trei luni de zile, iar oamenii sunt astăzi speriaţi efectiv. În multe apartamente pereţii au început să se crape, iar proprietarii acelor apartamente vor daune. Cei de la Petrom s-au baricadat, noi nu mai putem lua legătura cu ei. De câte ori ne întâlnim în curte, nici nu ne mai salutăm. Dacă în primele săptămâni, puteam lua legătura cu şefi ai lucrătorilor, care ne mai spuneau câte ceva, acum nu ne mai spune nimeni nimic. Unii spun că scot petrol, alţii spun că scot apă, alţii spun că nu închid sonda, pentru că nu le dă voie nu ştiu cine să o închidă. Totul e un mare secret. Vrem să ştim şi noi ce se întâmplă acolo, fiindcă oamenii sunt foarte îngrijoraţi şi ne întreabă pe noi, de la asociaţie, cât mai durează lucrările”, le-a spus aleşilor reprezentanta locuitorilor din zonă. Aleşii au ales să dea din umeri şi să se uite la primar, care i-a promis femeii că Primăria va trimite o adresă către  conducerea OMV pentru a-i cere lămuriri. Edilul-şef s-a ţinut de cuvânt şi a făcut demersurile necesare, iar conducerea OMV Petrom a răspuns solicitării municipalităţii printr-o adresă în care explica stadiul şi durata lucrărilor la sonda 188 SR Câmpina, adresă făcută publică de executivul local printr-un comunicat de presă. Cei de la OMV Petrom au explicat că “având în vedere faptul că programul de lucru s-a dovedit a fi mai amplu decât estimările iniţiale ale specialiştilor, s-a stabilit, de comun acord cu Primăria Câmpina, prelungirea termenului de execuţie a lucrărilor, astfel încât lucrările să fie efectuate conform standardelor în domeniu. În toată această perioadă, echipa de specialişti având logistica necesară a monitorizat continuu emanaţiile de gaze. […] Conform estimărilor companiei, lucrările de abandonare în adâncime se vor finaliza în jurul datei de 15.09.2013, urmând ca, la data de 15.10.2013, să se finalizeze şi lucrările de reamenajare a terenurilor afectate de lucrările la aceasta sondă.” Primul termen a fost respectat, de o săptămână locul fiind eliberat de utilaje şi toată logistica adusă în această locaţie. Sonda a fost închisă în condiţii de siguranţă, aşa cum au garantat cei din conducerea OMV. După injectarea unor cantităţi mari de betoană în coloană, până la adâncimi de sute de metri, gura de sondă a fost închisă cu un sistem complex de plăci şi flanşe din oţel foarte rezistent. Oamenii locului au răsuflat, în sfârşit, uşuraţi. Rămâne de văzut dacă şi termenul de 15 octombrie va fi respectat. A.N. 

O nouă promoţie a început cursurile la Şcoala Postliceală Sanitară “Louis Pasteur”

Zilele trecute, Şcoala Postliceală Sanitară “Louis Pasteur” a organizat festivitatea oficială de deschidere a noului an de învăţământ 2013-2014 pentru cursanţii înscrişi la disciplinele “medicină generală” şi “farmacie”. Pentru această nouă promoţie, şcoala a pus la dispoziţie 75 de locuri pentru asistenţi medicali generalişti şi 50 de locuri pentru asistenţi medicali de farmacie, cursuri de zi ce se vor desfăşura pe o durată de trei ani. 
Ca o noutate, pentru prima dată în acest an, conducerea şcolii a hotărât să acorde anumite facilităţi de plată la taxa de studii, stabilite prin contract, în ideea de a uşura accesul la educaţie pentru cât mai mulţi tineri dornici să urmeze o carieră în sistemul medical.
La festivitatea de deschidere au participat cadre didactice din conducerea şcolii, tineri cursanţi, părinţi şi oficialităţi locale. În cuvântul său către noua promoţie, preşedintele Asociaţiei AMUS France - Roumanie, proprietar al şcolii, Elena Murariu, a declarat, între altele: “Azi pornim din nou la drum, cu o altă promoţie de cursanţi. Vă mulţumesc în numele colectivului de cadre didactice şi al conducerii şcolii, pentru că aţi ales să frecventaţi cursurile şcolii noastre şi sper că în toţi anii care vor urma să facem lucruri deosebite împreună, astfel încât la final, noi să rămânem cu mulţumirea de a vă fi instruit bine, iar dumneavoastră cu un nou drum în viaţă, într-o meserie atât de frumoasă”. 

La Complexul Petrol, au început lucrările la primul teren sintetic de mari dimensiuni

În spatele Complexului Petrol, pe locul unde se afla înainte un teren de fotbal degradat şi aproape abandonat, se va naşte primul teren de fotbal sintetic de dimensiuni standard din Câmpina. Cupele excavatoarele au început, de săptămâna trecută, să muşte din hălcile vechiului teren, pentru a face loc materialului sintetic pe care se va putea juca fotbal, începând cu luna noiembrie, pe ploi sau pe ninsori, fără teama deteriorării gazonului. În prealabil, va fi amenajat un pat corespunzător de nisip şi pietriş care să permită un drenaj bun al apelor pluviale. Practic, terenul va avea dimensiuni prevăzute de organismele care conduc astăzi fotbalul european, aşa că pe el se vor putea desfăşura şi partide internationale de fotbal. Lucrările sunt supravegheate îndeaproape de inimosul antrenor de fotbal pentru copii, Mircea Hagianu, conducătorul Clubului HM Junior, care ne-a declarat: “Terenul de fotbal va avea 100 de metri lungime pe 64 de metri lăţime. Sunt dimensiuni minime pentru competiţiile internaţionale. Gazonul va fi adus din Olanda şi va fi de o calitate excepţională. Voi supraveghea îndeaproape lucrările, mai ales că eu locuiesc în vecinătatea terenului, pentru a nu se face rabat de la calitate. Trebuie subliniată această iniţiativă Consiliului Local, în special a domnilor Virgil Guran şi Florin Frăţilă. Fără ei, această investiţie aşteptată de toţi iubitorii sportului câmpinean nu ar fi fost posibilă. Aici îşi vor desfăşura activitatea aproape 300 de copii de la cluburile CSM Câmpina şi HM Junior.” Am cerut o opinie despre acest important obiectiv de investiţii al municipalităţii şi preşedintelui Comisiei de cultură, învăţământ, sport şi tineret din cadrul legislativului municipal, Florin Frăţilă, care ne-a spus următoarele: “După şase luni de birocraţie românească, iată că începe construcţia noului teren sintetic de fotbal de mari dimensiuni, primul pas spre realizarea unui mare şi modern complex sportiv ce se va amenaja aici, în spatele fostelor cămine de la Petrol.  Realizarea documentaţiei şi a actelor şi avizelor necesare au durat de trei ori mai mult decât va dura amenajarea propriu-zisă a terenului. Am promis această investiţie câmpinenilor şi ne-am ţinut de cuvânt. Terenul, ce va fi finalizat în aproape două luni, va avea şi o pistă pentru atletism, iar lângă el vom face şi o groapă cu nisip pentru sărituri.  La anul, intenţionăm să ridicăm şi nişte tribune corespunzătoare pe latura dinspre Bdul Bălcescu. Sub tribune, se vor amenaja spaţii pentru adăpostirea materialelor sportive necesare diferitelor sporturi.” A.N. 

S-au împlinit 20 de ani de la înfiinţarea sucursalei Câmpina a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din M.A.I.

Nu peste mult timp, în prima zi a lunii următoare, Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne – Sucursala Câmpina organizează la Casa Tineretului, începând cu orele 11.00, o serie de activităţi ocazionate de aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei. Preşedintele sucursalei câmpinene a ACMRR din MAI, col (rez) Cătălin Abăluţă, ne-a declarat în acest sens: “Orice răspuns la invitaţia noastră ne onorează în cel mai înalt grad. Chiar dacă unii dintre cei invitaţi de noi nu au avut poate cele mai înalte grade în perioada în care erau activi, adică în urma desfăşurării unei vieţi de om în slujba patriei şi a cetăţenilor săi. Am fi dorit să invităm mult mai mulţi oameni, dar, din păcate, puţinătatea resurselor financiare nu ne-a permis să ne materializăm această dorinţă a noastră. Şi acum, după atâţia ani de când nu mai suntem activi, ne întâlnim cu mare bucurie pentru a închina un pahar în cinstea României şi a Poliţiei Române, pentru a depăna cele mai frumoase amintiri şi cele mai fierbinţi momente din activitatea noastră. Cu cea mai sinceră colegialitate şi prietenie, îi aşteptăm pe toţi pensionarii militari la acest eveniment.”

Biblioteca Municipală la ceas aniversar

  • 64 de ani de lectură şi informare
  • 20 de ani de la atribuirea denumirii Biblioteca “Dr. C.I. Istrati”


Pe 19 şi 20 septembrie, într-un cadru ideal, s-au desfăşurat “Zilele Bibliotecii Municipale «Dr. C. I. Istrati»”, o admirabilă întâlnire a personalului instituţiei cu iubitorii de carte de pretutindeni.
Salutând prezenţa numeroşilor invitaţi, Liliana Ene, directoarea instituţiei, a  remarcat, cu satisfacţie, aniversarea a 20 de ani de la atribuirea denumirii “Dr. C.I. Istrati”, precum şi împlinirea a 64 de ani, de lectură şi informare, de la înfiinţarea acesteia. Programul, deosebit de bogat şi variat, a debutat cu o proiecţie de film comentată de Roxana Angheloiu, privind istoria şi rezultatele bibliotecii locale (peste 80.000 de volume, biblionet, sală de lectură, secţie de limba engleză etc) şi a continuat cu constituirea fondului de carte “Ion şi Daniela Tomescu”.
Activitatea propriu-zisă a fost marcată de lansarea cărţii “Viaţa ca un poem”, autor ing. Dan M. Cristescu, avându-i ca prezentatori pe  Liliana Ene  ( “Cartea, o lucrare interesantă, cuprinde trei capitole referitoare la urbea noastră: «Câmpina, leagănul copilăriei mele», «Grădiniţa şi şcoala primară» şi «Şcoala primară»”) şi pe ing. dr. Teodor Moisin, care s-a referit la calităţile literare ale lucrării.
Un alt moment important al reuniunii l-a constituit expunerea colecţiei Biblioteca de Câmpina, apreciată unanim de către specialişti: “Prima dată trebuie să felicit Biblioteca pentru realizările inedite - Revista Biblioteca de Câmpina, editarea unor cărţi ale scriitorilor care au trăit pe aceste meleaguri, concursul Cartea Anului etc., toate realizate cu sprijinul Comisiei de Cultură a Consiliului Local, al Casei de Cultură şi al Bibliotecii Municipale” (Constantin Trandafir). Pentru început, colecţia cuprinde 4 volume, prezentate, de asemenea, de criticul literar C-tin Trandafir: 1. Mihai Lupşcu - “Poetul cu secolul în spate”; 2. George Văleanu - “Jurnal de ducă”; 3. Florin Dochia - “Elegiile căderii”; 4. Ştefan Al. Saşa - “Parfumuri şi delicatese”.
“Încălzit” de frumoasele şi competentele aprecieri, “imbatabilul” Ştefan Al. Saşa a smuls, ca de obicei, ropote de aplauze pentru epigramele sale: “Lui Florin Dochia - Elegiile căderii/ M-au lămurit de ce poetul/ De titlu-acesta a fost atras,/ Citindu-i pe trotuar versetul/ Căzui cu elegia-n nas”, iar autorului cărţii «Parfumuri şi delicatese» - “Această carte cu parfum/ Pe care mândru îl respir,/ Constat, remarca mi-o asum,/ Că are iz de cimitir”.
Programul cele de-a doua zile a cuprins două momente importante: lansări de carte şi maratonul poeziei. 
Cele trei cărţi lansate s-au bucurat de numeroase aprecieri: 
1. Cătălina Grigore - “Poeme de la ora optişpe”. “Mă mândresc cu descoperirea Cătălinei Grigore la un concurs de poezie. Are o poezie a inocenţei,a eleganţei. Cătălina se cenzurează, este cumpătată în marea de cuvinte” (Gherasim Rusu Togan); “Nu sunt de acord cu titlul cărţii. Totuşi, trebuie să dăm Cezarului ce e al Cezarului. Totul este dureros de real. Să aibă o facultate uşoară” (Luminiţa Mischie); “Cătălina este o speranţă, o certitudine. Scrie cu cruzime, se chinuie pe sine, este dură” (Florin Dochia); “Cătălina este simplă... şi cartea este subţire. Nu trebuie să aibă un volum impresionant, ci să fie de calitate. Merită să fie autoarea unei cărţi” (C-tin Trandafir).
2. Iulian Moreanu - “Febra”. “Prozele sunt nişte studii de caz. Toate au un personaj, există un narator - capabil să discearnă şi situaţia care, aparent, este banală. Este un prozator foarte concis, se vede munca, se fereşte de metafore” (Christian Crăciun); “Faţă de unii grafomani, Moreanu a scris numai trei volume. Dar scrie bine, pentru că are talent, pentru că are cunoştinţe literare. Bun observator” (C-tin Trandafir); “Sunt un rău/ prost vorbitor. Sunt mai bun la clasă. Cartea, descinsă din paginile Revistei Noi, la rubrica «Ethica minima», este structurată în două părţi: Ethica minima şi zece povestiri cu un copil” (Iulian Moreanu).
3. Florin Dochia - “Prins în lumea cuvintelor” (vol. II). “Activitatea d-lui Dochia este deosebit de bogată. Este sufletul Revistei Noi, care fără el n-ar exista. Este una dintre cele mai bune reviste din ţară. Bibliotecii îi doresc să reziste în viaţa activă, să atragă elevii, să încurajeze, în continuare, activităţile culturale” (G.R. Togan); “Cartea cuprinde articole de critică şi eseuri formidabile. Eseurile sunt o forţă. Teme fierbinţi şi foarte spinoase” (Ch. Crăciun).
Cele două zile de cultură autentică oferite de Biblioteca Municipală s-au încheiat cu Maratonul Poeziei (ediţia a III-a), susţinut de: Emanoil Toma, Maria Dobrescu, Emil Sude, Ruxandra Stoian, Diana Trandafir, Constanţa Coman, Elena Victoria Gloden, Cătălina Grigore, Florin Dochia şi Ştefan Al. Saşa.
Theodor MARINESCU

Cătălina Grigore, noua speranţă a poeziei câmpinene

În cadrul evenimentului cultural intitulat “Zilele Bibliotecii Municipale”, au avut loc mai multe lansări de carte, autori fiind scriitori cunoscuţi de mult în lumea câmpineană a literelor: Florin Dochia, Ştefan Al. Saşa, Iulian Moreanu, George Văleanu, Mihai Lupaşcu etc. În colecţia “Biblioteca de Câmpina”, printre nume celebre pe plan local, s-a aflat şi numele Cătălinei Grigore, care şi-a lansat cu acest prilej volumul de poezii “Poeme de la ora optişpe”, prima sa carte, apărută la Editura Premier: Cea mai tânără poetă locală cu operă editată, Cătălina Grigore este considerată noua speranţă a poeziei câmpinene. Absolventă a Colegiului Naţional “Nicolae Grigorescu”, promoţia 2013, Cătălina a reuşit să fie admisă la Facultatea de Litere din Bucureşti. Poeziile sale au o sensibilitate dezarmantă şi sunt străbătute toate, ca un fior roşu, de o undă de melancolie puternic impregnată de parfumul unei tristeţi fără margini. A unei tristeţi care nu are însă nimic comun cu deprimarea şi apatia morbidă, a unei tristeţi care te învăluie şi te atrage într-un vârtej inefabil de visare, de care nu scapi minute bune după lectura poeziilor sale, chiar dacă suferi de cel mai exuberant optimism. Şi cel mai incurabil optimist din lumea asta, citind poeziile Cătălinei Grigore, poate simţi pe şira spinării fiorul rece al izolării întru pregătirea unei perpetue visări pline cu melancolii. De altfel, poeta chiar recunoaşte că nu poate scrie atunci când este fericită. La nici 19 ani, Cătălina este câştigătoarea unor importante concursuri de poezie. În anul 2011 a obţinut premiul I la concursul judeţean „Alexandru Tudor Miu – Întâlnire cu Pasărea Phoenix”, în acelaşi an mai câştigă Marele Premiu la concursul de literatură „Geo Bogza”, apoi, în 2012,  primeşte premiul I la Concursul „Laudă seminţelor – celor de faţă şi-n veci tuturor” din cadrul Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”. A.N.

FOTBAL - Liga a III-a, seria C6

Rezultate etapa a IV-a
SCM Argeş Piteşti - FCM Avântul Reghin   4-1
Fortuna Poiana Câmpina - CSM Câmpina   3-2
ACS Civitas Făgăraş - FC Păpăuţi               1-1
Chindia Târgovişte - ACS Urban Titu           0-2
FCM Târgovişte - Atletic Bradu             1-3
FC Zagon - Conpet Ploieşti     2-0

Etapa a V-a, vineri 27 septembrie
FC Zagon - FCM Târgovişte
Conpet Ploieşti - SCM Argeş Piteşti
FCM Avântul Reghin - Fortuna Poiana Câmpina
CSM Câmpina - ACS Civitas Făgăraş
FC Păpăuţi - Chindia Târgovişte
ACS Urban Titu - Atletic Bradu

Clasament
1. FC Zagon         10
2. Atletic Bradu 10
3.Fortuna Poiana Câmpina 9
4. SCM Argeş Piteşti 9
5. Chindia Târgovişte 7
6. ACS Urban Titu         6
7.FCM Avântul Reghin 5
8. CSM Câmpina         4
9. Conpet Ploieşti         3
10. CSM Făgăraş         1
11. FCM Târgovişte         1
12. FC Păpăuţi         1

17 septembrie 2013

Serbările Toamnei 2013, un eveniment liniştit, în nota lui obişnuită

Serbările Toamnei, cea mai importantă sărbătoare populară a oraşului nostru, cunoscută şi sub denumirea de “Zilele Câmpinei”,  a ajuns la a şasea desfăşurare. Cei cinci ani scurşi de la naşterea evenimentului ne-au oferit ediţii mai bune şi mai puţin bune. Ediţia terminată în week-end-ul precedent poate fi considerată o ediţie liniştită şi rezonabilă. Adică de o calitate medie.


Astupaţi-vă urechile, dar nu şi ochii. Vin bikerii!
De la începuturile sale, festivalul a avut câte o tematică la deschiderea fiecărei ediţii. O tematică nu întotdeauna inspirată, dar care şi-a pus amprenta, mai mult sau mai puţin, asupra desfăşurării evenimentului din fiecare an. Anul acesta, festivităţile au început fără nicio notă definitorie, căci atmosfera de început a ediţiei 2013 nu a semănat nici cu cea din evul mediu, nici cu cea din vremea lui Caragiale, nici cu cea de carnaval, nici cu cea de bal. Organizatorii (vorbim aici de firma care a asigurat, din punct de vedere tehnic, desfăşurarea festivalului), a considerat că merge şi fără nicio notă distinctivă, fără complicaţii, optând pentru un format alambicat, în care elementele tradiţionale (terasele cu bere şi mici, tonetele cu dulciuri şi cozonac secuiesc, corturile cu gablonzuri, cu tricouri, haine de blană şi tot soiul de suveniruri), au fost îmbinate cu  unele mai noi (paradă cu bikeri, paradă cu fanfară şi majorete). “Merge şi aşa”, şi-or fi zis reprezentanţii firmei organizatoare. Că doar suntem în ţara lui “merge şi aşa”. 
Şi aşa s-a făcut că, la deschiderea acestei ediţii, câmpinenii prezenţi nu au văzut cavaleri medievali călare şi domniţe cu codiţe, care alegorice sau personaje caragialeşti, dar au putut admira o paradă a 30 de bikeri câmpineni (nu toţi bikerii locali au putut participa), care şi-au etalat impunătoarele lor motociclete cu motoarele turate la maximum, într-un vacarm ce putea fi auzit de la marginea oraşului. Nu a lipsit nici trupa unor majorete drăguţe sosite din Târgovişte, care şi-au etalat, la rândul lor, tinereţea, frumuseţea şi îndemânarea în sincronizarea mişcărilor cadenţate. Toată desfăşurarea de forţe de la deschiderea Serbărilor Toamnei – 2013 s-a făcut pe acordurile Fanfarei Consiliului Judeţean Prahova. Invitarea motocicliştilor nu a fost chiar neinspirată, căci privitorii de pe margine au rămas impresionaţi de mulţimea motocicletelor care au defilat cu steaguri fâlfâinde, a sutelor de cai putere zvâcnind dintre perechile de roţi argintii, cu spiţele groase strălucind în soarele începutului de toamnă. Vorbind cu purtătorul lor de cuvânt, am aflat că în Câmpina sunt aproape 50 de bikeri, o parte dintre ei organizaţi, nu cu mult timp în urmă, în clubul “Roata de foc”. În viitorul apropiat, motocicliştii locali intenţionează să organizeze, la fosta tabără şcolară de pe Voila, o întrunire anuală a iubitorilor de motoare pe două roţi din întreaga ţară.

Prima zi a festivalului
Deşi vremea a fost destul de posomorâtă, ea ţinut totuşi cu organizatorii-gazde ai festivalului: Casa Tineretului, Consiliul Local şi Primăria. În prima zi nu a plouat, lucru care i-a îmbiat pe câmpineni să participe în număr considerabil la spectacolele oferite de municipalitate, finanţate de la bugetul local cu 127.000 de lei (aproape 1,3 miliarde de lei vechi). Cum am precizat şi mai devreme, manifestările nu au fost nici cele mai fastuoase, dar nici cele mai sărace din istoria de cinci ani a Serbărilor Toamnei. Cu toate că nu a fost o manifestare retro, ultima ediţie a festivalului stradal nu a fost lipsită de obişnuitele personaje de atmosferă (clovni, personaje din poveşti şi din marile filme cu desene animate), de parcuri de distracţie, de amenajarea unor zone cu specific cultural şi meşteşugăresc. Nu au lipsit nici terasele cu bere şi mici sau pastramă de oaie la grătar, mâncăruri ce puteau fi stropite din belşug şi cu mustul producţiilor timpurii. Omniprezentele tonete cu gogoşi şi cozonaci secuieşti, parcurile de distracţii cu tot felul de comédii s-au integrat şi ele în peisaj. Cum era de aşteptat, deschiderea oficială a festivalului i-a revenit primarului Horia Tiseanu. Acesta a subliniat, în cuvântul său, importanţa sărbătorii, care va trebui mereu finanţată de municipalitate, făcând aluzie la unii lideri politici locali care au cerut direcţionarea banului public mai mult spre modernizarea infrastructurii municipiului, şi mai puţin spre spectacole muzicale publice. Pe scena amenajată, ca de obicei, la intersecţia Carol I – Calea Doftanei, au urcat mai mulţi demnitari: prefectul judeţului, senatori şi deputaţi prahoveni, consilieri municipali şi judeţeni etc. După ce oficialităţile au părăsit scena, ea a fost ocupată, pe rând, de mai mulţi artişti locali, cântăreţi de folclor sau membri ai unor ansambluri de dansuri populare. Sâmbătă, în prima seară a festivalului, primii care au urcat pe scenă au fost Tituş Constantin şi Iulia M, cunoscuţi interpreţi de muzică folk. După folk, muzica populară a fost din nou reprezentată, de data aceasta la un nivel mult mai înalt, de către  Emilia Ghinescu şi soţii Ionuţ şi Doiniţa Dolănescu (care l-a acompaniat pe soţ la vioară). A urmat un tânăr cântăreţ câmpinean de muzică pop, Valentin Gheorghiu, a cărui voce promite foarte mult. Apoi, publicul a fost încălzit de prestaţia Deliei Matache cu dansatorii ei adolescentini, leaturi cu cei doi chitarişti, dintre care unul a avut probleme serioase cu un cablu al chitării. Ultimul recital, susţinut de DJ Project şi Adela Popescu, a fost, de asemenea, bine primit de public. Având în vedere că a fost ultimul, după cutumele internaţionale ale muzicienilor, se presupune că a fost şi cel mai valoros.  

A doua zi a festivalului  
Duminică, vremea s-a înseninat, chiar dacă vântul a crescut în intensitate. Mai multă lume fiind liberă în sfânta zi de duminică, audienţa festivalului a atins cote maxime. Pe la ora 20.00, la intersecţia din Centrul Civic, dacă aveai răbdare, ochi buni şi un bun simţ al aproximării, puteai număra aproape 4000 de spectatori. Al doilea spectacol al festivalului i-a avut ca protagonişti pe Maria Dragomiroiu, The Sixteens, Aurel Tămaş, Andreea Bănică (cu focoasele sale dansatoare care au făcut atmosfera şi mai incendiară), şi trupa Bere Gratis, formaţie care a încheiat seria spectacolelor muzicale. Aurel Tămaş a întârziat aproape o oră, dar s-a revanşat arătând publicului, prin recitalul oferit, că a meritat aşteptarea sa. Prezentatoarea spectacolului, simpatica Diana Uţă, a avut o prestaţie bună. Ar fi putut fi şi mai bună dacă, în final, înainte de urcarea primarului pe scenă pentru a declara închiderea festivalului, nu l-ar fi numit pe Horia Tiseanu “cel mai iubit câmpinean” şi cel care “v-a oferit aceste spectacole”. Până la urmă, cu riscul de a fi consideraţi de unii prea cârcotaşi, suntem siguri că festivalul, devenit indiscutabil o tradiţie indiferent cine conduce oraşul, nu a fost finanţat din banii edilului-şef. Focul de artificii de la miezul nopţii de duminică a scrântit multe gâturi de spectatori şi a fost sfârşitul care a încununat opera numită “Serbările Toamnei” – 2013. A.N.

Editorial

MĂMĂLIGARII

Nimeni nu poate cita măcar o singură decizie majoră a guvernării actuale. Le e frică. Au o lungă serie de eşecuri, de la Oltchim şi CFR Marfă şi Roşia Montană la eutanasierea maidanezilor, în care ezitarea echivalează cu a nu face nimic. Şi atunci aplică tactica unei continue tergiversări. Cauza este incompetenţa, lipsa de perspectivă, lipsa de coloană vertebrală. De aici deciziile perfect contradictorii de la o zi la o zi la alta care l-au introdus pe dl. Ponta în folclor.  Înţelepciunea bătrînească spune însă că diavolul se ascunde în detalii. Marile imperii se prăbuşesc din cauze minore. Aşa poate fi pentru alianţa penală de la putere chestiunea minoră a cîinilor vagabonzi. Minoră, în sensul că o decizie fermă, a unor administratori inteligenţi, ar rezolva problema în cîteva luni, cu cheltuieli minime. Nerezolvată, problema s-a cronicizat şi a scindat societatea românească mai grav decît chestiuni mult mai „grele”, cum ar fi sănătatea, regionalizarea, independenţa justiţiei ş.a. Pentru că nu cultiv nebulozităţile „diplomatice”, vă spun de la început că sunt categoric pentru eutanasierea cîinilor fără stăpîn, simultan cu introducerea unor pedepse foarte aspre pentru cei care abandonează animale în spaţiul public. Şi sunt pentru exploatarea de la Roşia Montană în folosul statului român şi al locuitorilor zonei. Nu al şmecherilor români şi străini. Ambele situaţii presupun însă un stat potent, capacitate de decizie, fermitate. Sunt incompatibile cu teleguvernarea, singura la care se pricep Ponta & Antonescu. Dl. Ponta care promite ecologiştilor că nu se va face niciodată exploatare cu cianuri la Roşia, dar se duce la minerii din subteran şi le spune că va insista pentru grabnica deschidere. Conducătorii noştri sunt nişte mămăligi moi, gata să cedeze la cea mai mică presiune publică, pentru că ei nu au principii şi abordări ştiinţifice, ci doar fluctuante interese electorale. De aceea i-au speriat atît de tare manifestaţiile publice. Faţă de care, personal, nu am nici un fel de încredere. Dacă aş fi dintre cei care judecă în alb şi negru, ar trebui să mă bucure aceste revolte ale societăţii împotriva unui guvern faţă de care nu am decît dispreţ. Un guvern puternic, adică demn, n-ar fi îngăduit manifestările huliganice ale hoardelor „civilizatoare” de suporteri maghiari, n-ar îngădui obrăzniciile imperialiste ale Vocii Rusiei, n-ar fi îngăduit al miilea prăpăd provocat de inundaţii, n-ar îngădui copiii sfîşiaţi de cîini şi bătrînii alungaţi din spitale, n-ar îngădui „regalităţile” aurite ale ţigănimii neplătitoare de impozite. Dar lozincile anti-capitaliste şi anti-sistem ale manifestanţilor din pieţe sunt mai îngrijorătoare chiar decît moliciunea mămăligoasă a teleguvernanţilor. Revenirea la doctrina „nu ne vindem ţara”, chiar dacă într-un limbaj mai sofisticat, nu mi se pare deloc a marca o evoluţie a spiritului civic. Dimpotrivă. Pentru că nu există democraţie în afara pieţei libere. Deficitul grav de funcţiuni democratice al societăţii româneşti provine din deficitul de piaţă liberă, toţi ştim că marile averi s-au făcut şi se fac la noi din afaceri cu statul şi nu prin liberă concurenţă din care cîştigă cel care dă produsul mai bun şi mai ieftin. Ce frumoasă e teoria! Ceea ce nu-mi mai place la aceste manifestaţii, este organizarea lor de tipul „să avem şi noi faliţii noştri”, entuziasmul cu care ideologii stîngişti s-au grăbit să facă legături cu primăvara arabă, indignaţii spanioli, mişcările din America de Sud mi se pare ridicol. Dna. Mungiu Pippidi afirma, cu suficienţa care o caracterizează, că liderii Pieţei i-au fost studenţi şi au învăţat doctrine politice de pe manualele domniei sale. Scîrţ! Piaţa nu are o ideologie şi nu are credibilitate tocmai pentru că vine un an prea tîrziu. Dacă cei care scriu acum pe postere că Ponta e un „lingou” reacţionau în timpul loviturii de stat de vara trecută, n-am fi fost aici. Atunci s-au plimbat cu bicicletele, în timp ce instituţiile statului de drept se prăbuşeau una cîte una, de aceea acum îmi permit să nu-i cred. Dezarticulat, statul român e o cîrpă de care trag toţi maidanezii să o sfîşie.
P.S. Casa Regală a României şi-a mai atîrnat o piatră de imagine, decorînd-o pe dna Ecaterina Andronescu. Adică acea doamnă care are o contribuţie inestimabilă la decăderea învăţămîntului românesc şi la muşamalizarea plagiatului şefului său de partid şi de guvern. Începe un nou an şcolar, toţi parlamentarii şi primarii se vor înghesui să ţină discursuri pompoase. N-ar fi rău ca toţi copiii să poarte cocardă neagră în memoria lui Ionuţ. 
Christian CRĂCIUN      

100 de ani de la moartea lui Aurel Vlaicu

La 13 septembrie 2013, s-au împlinit 100 de ani de la moartea celui mai mare pionier al aviaţiei române, Aurel Vlaicu, care, în urmă cu un secol, s-a prăbuşit la marginea comunei Băneşti, în încercarea de a trece Carpaţii la bordul avionului său Vlaicu II, construit de inventator cu doi ani în urmă. Pentru a comemora cum se cuvine centenarul morţii sale, Consiliul Judeţean şi administraţia comunei Băneşti au conceput împreună, la începutul anului, un proiect pentru modernizarea şi extinderea monumentului ridicat de autorităţile române, în 1936, pe locul unde marele inginer şi constructor de avioane s-a contopit pentru vecie cu pământul patriei-mumă, pe care a iubit-o şi a slujit-o atât de tare şi de frumos. Prima fază a proiectului a fost realizată până la 13 septembrie. În cadrul acesteia, au fost amenajate o locaţie unde vor fi expuse avioane româneşti, o alee pietonală, o platformă pentru festivităţi şi o zonă verde ce va încadra monumentul existent. Anul viitor, se va continua proiectul cu a doua fază, în care se va realiza construcţia unui hangar-muzeu unde vor fi găzduite avioanele prototip Vlaicu I, Vlaicu II si Vlaicu III. În dimineaţa zilei de 13 septembrie, în jurul monumentului se strânsese o mulţime numeroasă formată din multe oficialităţi de diverse ranguri şi mulţi privitori care au dorit să asiste la eveniment. Au fost prezenţi, printre alţii, preşedintele Consiliului Judeţean, Mircea Cosma, prefectul judeţului Prahova, Marius Sersea, primarul comunei Băneşti, Gheorghe Stoica, şi viceprimarul Mihai Ungureanu, reprezentanţi ai Forţelor Aeriene Române, reprezentanţi ai autorităţilor locale din comuna Binţinţi (Hunedoara), devenită ulterior Aurel Vlaicu, localitatea de baştină a marelui inventator. Deşi prezenţa lor la eveniment fusese anunţată oficial, vicepremierul Gabriel Oprea şi ministrul Apărării Naţionale, Mircea Duşa, nu au mai putut onora invitaţia, deoarece au ales să se deplaseze în zonele calamitate din judeţul Galaţi, pentru a da o mână de ajutor sinistraţilor. Festivităţile din acest an au avut cea mai mare amploare, la eveniment participând sute de persoane (o bună parte, elevi şi preşcolari). Au impresionat o fanfară a forţelor Aeriene şi un detaşament al Regimentul 30 Gardă „Mihai Viteazul”, ai cărui militari au constituit garda de onoare întrunită cu acest prilej, care i-a dat onorul secretarului de stat din ministerul Apărării, Otilia Sava (înlocuitoarea lui Mircea Duşa). 
Au mai fost prezenţi senatorul Georgică Severin, deputatul Virgil Guran şi alţi parlamentari prahoveni. După oficierea cuvenitei slujbe religioase de către un sobor de preoţi, s-a trecut la dezvelirea plăcii comemorative fixate pe o laterală a monumentului existent şi reabilitat. A urmat apoi depunerea unor coroane de flori de către oficialităţile prezente, după care primarul băneştean şi şeful legislativului prahovean au acordat mai multe diplome de onoare. Gheorghe Stoica şi-a exprimat mulţumirea pentru actuala colaborare cu Consiliul Judeţean, dar şi încrederea în viitoarele colaborări cu “miniparlamentul prahovean”, cu preşedintele acestuia. În alocuţiunea sa, el a elogiat activitatea lui Aurel Vlaicu. În continuare, expozeul lui Mircea Cosma, un arhicunoscut iubitor de istorie a neamului, a constituit o adevărată pagină de patriotism curat, nedeşănţat, fără cuvinte sforăitoare şi demagogice. Cosma a declarat că îl consideră pe Aurel Vlaicu nu doar un mare pionier al aviaţiei româneşti, un model de urmat pentru toţi actualii şi viitorii ingineri ai ţării, ci  şi unul dintre primii făuritori ai României Mari. Din declaraţia de la Băneşti a lui Mircea Cosma, pe care nu îl credeam atât de înflăcărat de patriotism, un patriotism fierbinte, dar lucid, selectăm câteva fragmente: “Aurel Vlaicu este, în opinia mea, unul dintre primii făuritori ai României Mari. Din acest motiv, pe bannerele prin care am anunţat acest important eveniment, am înscris şi sloganul «Să ne luăm ţara înapoi» […] Acordăm diploma de onoare şi medalia jubiliară dlui Gherghe Stoica, primarul comunei Băneşti, colonel în rezervă, pentru modul în care a colaborat cu noi pentru redarea către patrie a acestui monument care reuşeşte să ne aducă aminte că România este o ţară puternică şi demnă, plină de onoare şi de glorie, capabilă să înscrie o pagină nouă în istoria lumii. Am promis, aşa cu am amintit mai devreme şi cum stă scris şi pe bannerele de prezentare a evenimentului, că vom face tot ce ne stă în puteri pentru a ne lua ţara înapoi. Şi nu ne vom lăsa până nu vom împlini acest deziderat naţional. Şase ani, cât vor dura manifestările dedicate împlinirii a 100 de ani de la formarea statului unitar modern român, să refacem monumentele tuturor eroilor care s-au jertfit pentru această ţară, pentru România Mare. Vom încheia aceste sărbători pe 4 august 1919, atunci când armata română, cu tricolorul în frunte, în sunete de trompete, intra victorioasă în Budapesta, sfârşind, o dată pentru totdeauna, ocuparea abuzivă, timp de multe secole, a pământurilor româneşti. Odihneşte-te în pace, Aurel Vlaicu. Suntem aici şi ne luăm ţara înapoi.” Manifestările dedicate omagierii a 100 de ani de la dispariţia lui Aurel Vlaicu s-au terminat cu acrobaţii aeriene de mare spectacol ale unor avioane pilotate de membri ai clubului Yacării Acrobaţi, evoluţiile acestora fiind mult apreciate de publicul spectator. A.N. 

S-a terminat examenul de admitere la Şcoala de Poliţie “Vasile Lascăr”

La sesiunea de admitere de acum un an, din septembrie 2012, Şcoala de Poliţie “Vasile Lascăr” oferea doar 50 de locuri de admitere, pentru care fuseseră înscrişi 280 de candidaţi. Era cel mai mic număr de locuri şi, desigur, cel mai mic număr de candidaţi, lucru care dovedea, într-un fel, că unitatea nu mai reprezenta deloc o atracţie pentru absolvenţii de liceu, mai ales după sincopele din 2009 şi 2011, când promoţiile acelor doi ani au trebuit să aştepte multe luni de zile până la încadrarea absolvenţilor pe post.  Era o grea lovitură pentru imaginea celei mai mari unităţi de învăţământ mediu a Poliţiei Române, chiar dacă acel con de umbră în care intrase şcoala era cauzat numai de politica de cadre promovată, în acea perioadă, de diriguitorii Ministerului de Interne. Cu toate acestea, conducerea Şcolii de Poliţie nu a considerat niciodată că acea perioadă mai puţin atractivă din istoria unităţii ar reprezenta un declin. “Şcoala noastră rămâne, în continuare, o unitate performantă. Nu avem a ne plânge doar pentru că, pentru o perioadă, locurile de admitere au fost reduse, conform planului de restructurare promovat de M.A.I. Chiar credem că Şcoala de Agenţi de Poliţie din Câmpina are viitorul asigurat, rămânând, pe mai departe, o unitate de elită a învăţământului mediu destinat Poliţiei Române”, ne-a declarat, la sfârşitul sesiunii septembrie 2012, purtătorul de cuvânt al unităţii, comisarul-şef Valeriu Simion. Iar adevărul vorbelor comisarului-şef nu s-a lăsat aşteptat. Declaraţia sa de atunci şi-a dovedit temeiul în acest an, când MAI a alocat pentru Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” din Câmpina de şase ori mai multe locuri decât în anul precedent. Pe cele 313 locuri scoase la concurs s-au înscris peste 1.300 de candidaţi veniţi din toate colţurile ţării. Numărul locurilor a fost de patru-cinci ori mai mic decât în anii de glorie ai unităţii, când se înregistrau minimum 1400-1500 de locuri de admitere, dar totodată, comparând cu anul precedent, nu se poate spune că el nu reprezintă un reviriment care a scos unitatea din conul de umbră în care intrase în 2012. Anul acesta, concursul de admitere s-a desfăşurat în perioada 7-14 septembrie. Joi, 12 septembrie, a avut loc examenul teoretic (proba de verificare a cunoştinţelor), după ce, în prealabil, candidaţii fuseseră supuşi unui examen medical şi probelor de verificare a aptitudinilor fizice. Examenul medical şi probele sportive (viteză, rezistenţă şi aruncarea mingii medicinale) au fost eliminatorii. La examenul teoretic scris, concurenţilor li s-a dat un test-grilă la limba română şi o limbă străină (franceza sau engleza). În precedenta sesiune de admitere, cea mai mare medie de admitere a fost 84 de puncte (din 100 posibile). Anul acesta, pe primul loc s-a clasat o concurentă, Georgiana Virginia Burghel, care a obţinut 88 de puncte. Ultimul concurent admis a avut 63 de puncte. Din totalul candidaţilor înscrişi iniţial, după primele probe eliminatorii (examinarea medicală şi probele sportive), au mai dat examenul teoretic puţin peste 800 de concurenţi. Cele trei locuri rezervate candidaţilor de etnie romă au fost şi ele ocupate. A.N. 

Consilierii municipali sunt nemulţumiţi de firma de evaluatori cu care lucrează Primăria

Firma “Filipides Consultanţă şi Evaluări”, cu sediul in Ploieşti, lucrează cu Primăria Câmpina de mai mulţi ani. Are încheiat un contract cu executivul local de multă vreme, dar niciun consilier municipal nu-şi aminteşte de când şi, mai ales, de ce a fost nevoie de această exclusivitate aducătoare de bani publici numeroşi unor experţi imobiliari care au dat dovadă adesea de lipsă de rigoare şi de consecvenţă în evaluările făcute terenurilor municipalităţii. La ultima şedinţă a Consiliului Local, pe ordinea de zi, s-au aflat mai multe proiecte de hotărâre vizând vânzarea sau concesionarea unor terenuri. Deşi această situaţie s-a mai întâmplat şi cu prilejul altor şedinţe, abia acuma aleşii au observant, sau mai bine zis, s-au arătat profund deranjaţi de faptul că evaluările făcute de experţii imobiliari ai firmei Filipides frizează ridicolul, întrucât atestă faptul că terenuri situate pe străzi apropiate au preţuri mult diferite, dar şi viceversa: terenuri aflate la mare distanţă au preţuri sensibil egale. Precizăm că terenurile foarte apropiate aflate în discuţie au aceleaşi facilităţi şi dotări de infrastructură, acelaşi grad de impozitare şi acelaşi acces la utilităţi.  Nu acelaşi lucru, evident, se poate spune despre două străzi aflate la mare distanţă una de cealaltă, în zone total diferite ca dotări edilitare şi ca grad de impunere fiscală. Cea mai acerbă în critici s-a dovedit a fi Elena Albu, consilier PDL, care s-a întrebat: “Cum e posibil ca un teren central să fie mai ieftin decât unul aflat într-o zonă îndepărtată. Şi nu vorbim aici de vreun cartier rezidenţial. Este vorba despre un teren situat în centrul Câmpinei, evaluat la 22 de euro/m.p., şi de un teren aflat pe Voila, evaluat la 26 de euro/m.p. La fel s-a întâmplat şi în trecut cu terenuri aflate în imediata apropiere, în centrul oraşului, care aveau preturi foarte diferite. Ceva nu e în ordine […] De ce lucrăm noi doar cu această firmă de atâţia ani, dacă am văzut că nu evaluează corect preţurile?!”. Colegii săi i-au dat dreptate şi, de nu s-or împotmoli pe drum, loviţi subit de o cruntă amnezie, majoritatea aleşilor a fost de accord că pentru colaborarea Primăriei cu firma Filipides a început numărătoarea inversă. A.N.

O dragoste neţărmurită care a învins timpul şi vremurile: căsnicia soţilor Albert şi Elena Hermann

În ajunul evenimentului prin care municipalitatea se pregăteşte să sărbătorească “nunţile de aur” ale câmpinenilor care au împlinit, în ultimul an, o jumătate de secol de căsnicii împlinite, un cititor din Berlin al publicaţiei noastre ne-a îndrumat spre un cuplu care sărbătoreşte în această lună, “nunta de diamant”. Adică un destin comun şi vechi de 60 de ani. Este vorba despre soţii Albert (82 de ani) şi Elena Hermann (79 de ani), a căror poveste de dragoste a învins nu doar timpurile potrivnice, ci şi temutele autorităţi comuniste, care, în anii 1950, promovau o politică ciudată de sprijinire a familiilor nou-înfiinţate, în sensul că primăriile nu eliberau certificate de căsătorie bărbaţilor care nu aveau armata făcută. “Soţul meau este mai mare cu trei ani decât mine. Am urmat amândoi Şcoala medie tehnică de pe strada Griviţei, care avea să devină ulterior Liceul de Petrol, dar nu ne-am cunoscut decât înainte de a-mi da eu examenul de diplomă. Eram pe Bulevard, împreună cu mai mulţi prieteni comuni, când ne-am cunoscut. Apoi, a început să mă aştepte de câte ori ieşeam din cantina şcolii. M-a aşteptat o dată, de două ori, de nouă ori. Până la urmă, ne-am apropiat unul de celălalt: am simţit că îl iubesc şi că şi el mă iubeşte”, ne-a declarat Elena Hermann, cu ochii uşor umezi, năpădită de emoţia unor amintiri tulburătoare, de demult.  Albert, stăruitor ca orice îndrăgostit sadea, le-a scris părinţilor Elenei, care locuiau în Ceptura, că are de gând să-i viziteze (Elena îşi aştepta acolo repartiţia guvernamentală, după terminarea şcolii), ca să se cunoască reciproc. Curajos şi tenace, tânărul le-a cerut socrilor săi fără să clipească mâna fetei lor. “Am fost acceptat din prima vizită, aşa că cererea în căsătoie a iubitei mele a fost bine primită”, ne mărturiseşte cu emoţie în glas Albert Hermann.  Elena Ceptureanu (pe numele ei de domişoară), a fost repartizată, după terminarea şcolii, la Schela Bălteni, în Oltenia. Albert Hermann lucra la Schela Mislea. Aflând că iubita lui fusese repartizată în Oltenia, şi-a cerut transferul la Schela Bălteni şi, după ce l-a obţinut, au plecat împreună la locul de muncă. S-au angajat amândoi la aceeaşi întreprindere şi, aşa cum vom vedea, au ieşit tot amândoi la pensie. Directorul schelei, ştiind cât de mult se iubesc şi stau împreună, le-a repartizat un apartament într-o colonie nouă, cu toate că cei doi îndrăgostiţi nu-şi putuseră pecetlui legătura printr-un document oficial, întrucât autorităţile comuniste, la vremea aceea, nu eliberau certificate de căsătorie bărbaţilor care nu posedau livret militar (care să ateste că făcuseră armata). “Am fost la primăria din Târgu Jiu ca să depunem actele pentru obţinerea unui certificat de căsătorie, dar am fost refuzaţi, pentru că eu nu făcusem armata. Aşa era cutuma autorităţilor comuniste de atunci, nu am înţeles-o niciodată, dar asta era. Fusesem amânat pe motive medicale, din cauza unui defect de vedere. Eram în 1953, eu aveam 22 de ani, depăşisem vârsta în care se făceau înrolări în armată. Cum stăteam noi supăraţi că nu ne puteam căsători, după aproape un an, mi-am adus aminte că îl cunosc pe primarul unei comune de peste Jiu. Am fost acolo, am vorbit cu primarul respectiv, iar el, impresionat de povestea noastră de dragoste, a fost de acord să ne cunune. Chiar dacă certificatul de căsătorie l-am obţinut abia în august 1954, noi considerăm că suntem împreună din 19 septembrie 1919, zi în care ne-am făcut şi verighetele. Totodată, 19 septembrie este şi ziua mea de naştere. La trei săptămâni de la obţinerea certificatului de căsătorie, s-a născut primul nostru fiu care, în prezent, stă în Piteşti şi este medic de familie la Titu”, ne mai spune Albert Hermann. După căsătorie, Albert Hermann a fost luat in armată, pe care a terminat-o un an mai târziu. Rămasă singură şi dornică să-şi crească tot singură copilul, Elena se retrage la Ceptura, la casa părintească, până la întoarcerea soţului din armată. Acesta, după ce a terminat armata, s-a angajat la IGO şi, apoi, la IRA. Elena şi-a crescut băiatul până a împlinit vârsta de 7 ani şi a început şcoala primară, după care s-a angajat la ACC şi, apoi, la IRA. Astfel că soţii Hermann, ca o ironie fericită a sorţii, au ieşit la pensie din acelaşi loc. La 14 ani distanţă de la naşterea primului copil, Elena Hermann avea să aducă pe lume un al doilea băiat, care a absolvit Institutul de Marină din Constanţa şi, în prezent, este ofiţer de marină comercială. “Avem doi băieţi cu care ne mândrim foarte mult. Dumnezeu le-a dat soţii bune şi iubitoare şi i-a ajutat să-şi întemeieze familii solide şi să aibă amândoi cinci copii. Cel mare are o fată şi un băiat, cel mic, doi băieţi şi o fată. Şi nepoţii ne fac fericiţi şi mândri, fiindcă sunt copii foarte buni. Ne întrebaţi care este secretul căsniciei noastre îndelungate, care, pe 19 septembrie 2013, va împlini 60 de ani, în aceeaşi zi soţul meu urmând să împlinească 82 de ani? Bănuiesc că răspunsul meu la această întrebare ar trebui să conţină doar câteva cuvinte: dragoste fără margini, înţelegere şi acord comun în toate acţiunile vieţii, respect reciproc”, ni se confesează Elena Hermann, sub privirile calde şi aprobatoare ale soţului ei, “jumătatea” sa de 60 de ani fără câteva zile. A.N.   

FOTBAL - Liga a III-a, seria C6

Rezultate etapa a III-a
Conpet Ploieşti - FCM Târgovişte 1-1
FCM Avântul Reghin - FC Zagon 0-0
ACS Urban Titu - ACS Civitas Făgăraş 2-1
Atletic Bradu - Chindia Târgovişte 0-0
CSM Câmpina - SCM Argeş Piteşti 3-1
FC Păpăuţi - Fortuna Poiana Câmpina 1-6

Etapa a IV-a, vineri 20 Septembrie
FC Zagon - Conpet Ploieşti
SCM Argeş Piteşti - FCM Avântul Reghin
Fortuna Poiana Câmpina - CSM Câmpina
ACS Civitas Făgăraş - FC Păpăuţi
Chindia Târgovişte - ACS Urban Titu
FCM Târgovişte - Atletic Bradu

Clasament
1. Chindia Târgovişte 7
2. FC Zagon         7
3. Atletic Bradu 7
4. Fortuna Poiana Câmpina 6
5. SCM Argeş Piteşti 6
6. FCM Avântul Reghin 5
7. CSM Câmpina         4
8. Conpet Ploieşti         3
9. ACS Urban Titu         3
10. FCM Târgovişte         1
11. CSM Făgăraş         0
12. FC Păpăuţi         0

11 septembrie 2013

Programul Festivalului Teatrelor de Proiect, editia a II-a, 26-29 septembrie 2013

26 septembrie
Ora  18.00 - spectacolul  ESCROCI IN AER  LIBER  de Ion Băieşu
Cu: Monica Davidescu şi DanTudor
Teatrul Maşina de Vise  - Bucureşti. Regia  Dan Tudor.
Ora 20.00 - spectacolul MARFA VIE de A.P. Cehov
Cu: Florin Busuioc, Ana Covalciuc, Tudor Smoleanu
Teatrul Arcub -  Bucuresti. Regia Dragoş Câmpan.

27 septembrie
Ora 18.00 - spectacolul HESS
Cu: Nicu Mihoc
Teatrul Fix - Târgu Mureş
Ora 20.00 - Spectacolul FLOARE DE CACTUS  de Barillet şi Gredy
Teatrul Metropolis -  Bucureşti
Cu: Adela Mărculescu, Damian Crâşmaru, Cristiana Răduţă - Bobic, Lucian Ghimisi, Theodor Danetti, Mihai Niculescu, Rudy Rosenfeld.
Regie, decor, ilustratie muzicala: ALICE BARB

28  septembrie
Ora 18.00 -  Invitaţi Câştigătorii Galei Tânărului Actor – Costineşti
Ora 20.00 -  Spectacolul  PĂRINŢI TERIBILI de Jean Cocteau
Cu: Magda Catone, Diana Lupescu, Marius Bodochi, Silviu Biriş, Cristina Florea, Raluca Jugănaru .
Teatrul G. Ciprian  Buzău. Regia Diana Lupescu.

29  septembrie 
Ora 19.00 -  Gala  de  Premiere
Spectacolul  OMUL CARE-A VĂZUT  MOARTEA  de Victor  Eftimiu
Cu: Costel  Constantin, Ilinca Tomoroveanu, Marius Bodochi, Răzvan Oprea, Florentina Tilea, Lari Georgescu.
Teatrul Naţional Bucureşti. Regia Dan Tudor.

Abonament 120 lei pe toata perioada festivalului ( 6 spectacole, plus spectacol de gala). Bilete de la 30 la 50 lei / spectacol.

10 septembrie 2013

Înainte de a fi semaforizată, cea mai periculoasă intersecţie din Câmpina şi-a mai luat un tribut

Vă informam, nu de mult, despre intenţia lăudabilă (cam târzie, dar mai bine mai târziu decât niciodată), a edililor noştri de a semaforiza cea mai periculoasă intersecţie din interiorul oraşului, cea aflată la întretăierea străzilor Mihail Kogălniceanu, Constantin Stere si B.P. Hasdeu. Este o intersectie nu foarte larga, dar puţin strâmbă, în sensul în care arterele nu sunt riguros perpendiculare, astfel încât vizibilitatea să fie bună de oriunde ai veni. Mai exact, venind pe Hasdeu dinspre Rafinărie, trebuie să intri vreo doi metri în intersecţie pentru a vedea ce maşini vin din dreapta sau din stânga, de pe Kogălniceanu, respectiv de pe C-tin Stere. La acest impediment se mai adaugă unul: pe trotuarul străzii C-tin Stere dinspre Turnătorie şi Rafinărie este amplasată de multă vreme o cutie metalică considerabilă ca mărime, folosită pentru a adăposti cablurile unor reţele de utilităţi, cutie care obturează şi mai tare vizibilitatea şoferilor care intră în intersecţie.
În urmă cu două luni, consilierii municipali au aprobat 50.000 de lei pentru realizarea semaforizării acestei păcătoase intersecţii în care anual se întâmplă circa patru-cinci accidente soldate cu rănirea unor participanţi la trafic. Dacă am pune la socoteală şi accidentele care au ca urmări doar avarierea uşoară a maşinilor intrate în coliziune, numărul evenimentelor care se petrec în acest loc ar fi mult mai mare. Mulţi şoferi cred că intersecţia cu pricina este blestemată, explicând în acest fel ghinionul teribil care o urmăreşte. În urmă cu decenii, prin intersecţia cu cea mai rea faimă circulau multe maşini cu tonaj greu care deserveau două mari uzine câmpinene (Turnătoria şi Întreprinderea Mecanica – devenita ulterior PCC, astazi, Cooper Cameron), dar şi numeroase maşini aparţinând angajaţilor celor două societăţi. Chiar şi după ce activitatea firmelor şi numarul salariaţilor au scăzut semnificativ, accidentele rutiere care se petrec la această răspântie de drumuri au rămas la cote alarmante. De fapt, majoritatea covârşitoare a acidentelor se produc din cauză că şoferii care circulă pe strada Hasdeu nu opresc la indicatoarele “Stop” întâlnite, care sunt vizibile, forţând intrarea în intersecţie şi neacordând prioritate celor care se deplasează pe străzile Kogălniceanu şi Stere, aflate una în prelungirea celeilalte. Incidenţa accidentelor grave este mărită şi de şoferii care vin dinspre Turnătorie şi intră în intersecţia respectivă cu viteze mari, făcând ca impactul cu maşinile ce pătrund neregulamentar în intersectie, venind dinspre Hasdeu, să fie extrem de violent. Semaforizarea va securiza şi fluidiza traficul prin această intersecţie, dar până la darea în funcţiune a instalaţiilor de semaforizare, intersecţia blestemată şi-a mai luat un tribut, sperăm, ultimul. Zilele trecute, un SUV marca Peugeot, venind dinspre Turnătorie, a intrat în coliziune cu un automobil mai mic, Chevrolet Spark, ce venea dinspre Rafinărie şi care nu a oprit la indicatorul Stop. Exact scenariul celor mai multe accidente întâmplate în această intersecţie. Noroc că automobilul de teren Peugeot nu avea viteză mare şi nu a răstunrnat automobilul Chevrolet, ci numai l-a făcut să se răsucească violent cu 180 de grade. În ambele maşini, pe banchetele din spate erau doi copii, dar din fericire, aceştia nu au avut de suferit. Nici cele două şoferiţe nu au păţit mai nimic, alegându-se doar cu zgârieturi superficiale şi cu o spaimă zdravănă. Impactul a fost atât de puternic, încât bunica de pe bancheta din spate a Chevrolet-ului, aflată lângă nepoţelul ei, a ajuns cu picioarele sub această banchetă, aproape strivită între scaunele din faţă şi bancheta din spate. Bătrâna femeie a fost scoasă cu greu dintre fiarele contorsionate, cu ajutorul unui echipaj de descarcerare (în foto), ulterior fiind transportată de urgenţă la spital, unde a primit necesarele îngrijiri medicale. A.N. 

Editorial

VIAŢĂ DE CÎINE
Prea multe evenimente pentru o singură săptămînă… Am văzut oameni bucurîndu-se că este începutul sfîrşitului pentru regimul Ponta. Vorba lui Pittiş: „sfîrşitul nu-i aici”, oricît ne-am dori-o. Între moartea unui copil sfîşiat de cîini şi meciul cu Ungaria, între protestele legate de Roşia Montană şi anunţata grevă a medicilor, între inculparea lui Vişinescu şi cea a lui Videanu & Vosganian ce legături pot fi? Dar ştiţi care mi s-a părut cea mai sinistră ştire din interval? Cea că la Târgovişte s-a făcut muzeu în locul unde au fost împuşcaţi cei doi siniştri. Chestia nu este întîmplătoare, ţine de o campanie susţinută de mai multe luni de zile, la care „cotizează” din plin mai multe televiziuni, inclusiv cea naţională, de „reconsiderare” a dictatorului, de prezentare a lui „ cu faţă umană”. Care sunt scopurile şi subtextele? – mi-e greu să spun, deşi evident am bănuieli. Ca în multe situaţii pe care de obicei le comentăm cu exces de subtilitate, e vorba pesemne şi de pură şi simplă prostie. Poţi să te superi pe femeia care plîngea la zidul „împuşcatului”, „ca după un părinte al său” (zicea cronicarul de acum trei veacuri), regretînd traiul minunat de pe acea vreme? Mai mult, poţi să înjuri lipsa de memorie şi de demnitate a acestui neam versatil de iobagi şi secături? Pe care cei ce se aglomerau să viziteze fosta unitate militară îl reprezintă? Nicidecum. Acesta este „poporul” pe care manualele de şcoală primară ne învaţă să-l iubim. Poporul de votanţi ai celui mai corupt regim din istoria recentă a ţării. Sigur, în momentul în care Voiculescu-Antene conduce de facto ţara, e firesc să apară un astfel de muzeu. Care nu este un muzeu al dictaturii, atunci ar fi bine să fi fost, ci unul al celebrării, al umanizării cuplului dictatorial. Se omite un mic amănunt: că regimul comunist a fost declarat oficial drept un regim criminal, şi orice elogiu al său este culpabil. Dar cine să se mai ocupe de asemenea subtilităţi moral-juridice, cînd noi nu suntem în stare să rezolvăm o chestiune atît de simplă ca a haitelor canine, şi o tot răsucim pe după stîlp în nesfîrşite emisiuni de vorbe inutile. Dacă îţi făceai curaj să le urmăreşti măcar puţină vreme, auzeai tot felul de năzbîtii. Unul zicea, citez. Să luăm măsurile ca numărul cîinilor de pe străzi să fie redus la o dimensiune rezonabilă. Fals. Pe străzi nu trebuie să mai fie nici un cîine. În minţi, nici o sechelă a sclavajului dictatorial. Ambele cerinţe se rezolvă simultan prin educaţie. Adică prin acel ceva care lipseşte cronic populaţiei băştinaşe. În frunte cu iubiţii ei conducători. Elementul comun cel mai straniu care leagă zidul ciuruit din vechea capitală medievală şi haitele flămînde care ne populează oraşele este că amîndouă vin din acelaşi trecut nedecantat care ne sugrumă prezentul şi bineînţeles viitorul. Sunt, adică, Semne care se cer descifrate. Semne ale unui retard mintal colectiv în care populaţia este ţinută de aproape un sfert de secol. Pentru că altfel politicieni ca x, y şi z n-ar avea nici o şansă să ne facă agenda. Mulţi analişti se bucură de izbucnirea manifestaţiilor publice ca de o redeşteptare a spiritului civic. Am mari îndoieli. Văd că mulţi lideri de opinie care încurajau din plin manifestaţiile din iarna trecută sunt din nou în primele rînduri şi se arată foarte ecologişti şi dezamăgiţi de Ponta. Faptul că nu au văzut de atunci ce hram poartă, îi descalifică, după părerea mea. Şi nu-mi place că-i văd bucurîndu-se strîmb că lumea iese din nou în stradă. România se merită pe sine.
P.S. Înţeleg că dl. Ponta şi-a şters din CV-ul oficial  titlul de doctor. Asta complică foarte mult situaţia domniei sale, înseamnă că acceptă acuzaţia de plagiat? Şi cu sporul de salariu ce facem?
 Christian CRĂCIUN      

“Câmpina Open Mountain Bike – Race for autism” – un concurs de ciclism montan pe cale de a deveni tradiţie

“Câmpina Open Mountain Bike – Race for autism”, cel mai important concurs de ciclism montan din judeţ, s-a desfăşurat sâmbăta trecută pe văile şi pădurile din zona pitorească situată între Platoul Muscel şi comunele Şotrile şi Cornu. La fel ca ediţia inaugurală de anul trecut, şi această a doua ediţie a fost o reuşită unanim acceptată de toţi participanţii. Evenimentul a fost organizat impecabil de către Asociaţia E.A.S.C. Caraiman Câmpina şi Fundaţia “Romanian Angel Appeal”, cu sprijinul primăriilor din Câmpina, Cornu şi Şotrile. Printre organizatori s-a numărat şi Federaţia Română de Ciclism, însă reuşita nu ar fi fost deplină dacă ar fi lipsit radioamatorii câmpineni, care au avut un rol important la asigurarea reuşitei concursului, transmiţând informaţii extrem de importante într-un timp scurt. Foarte utili au fost şi voluntarii diferitelor organizaţii, cu un aport important în buna desfăşurare a competiţiei. Fondurile strânse din înscrieri şi donaţii vor fi folosite, întocmai ca şi la ediţia precedentă, pentru ajutorarea copiilor cu autism din zona Câmpina şi pentru finanţarea cursurilor de pregătire a părinţilor acestor copii. 
Pentru că ar fi fost păcat să se schimbe formatul competiţiei, la fel ca la ediţia din 2012, au fost mai multe grupe de participanţi, selectate în funcţie de vârstă şi gradul de pregătire: adulţi, copii (de cel puţin 12 ani), profesionişti (categoria Elite), ciclişti amatori, sportivi individualizaţi, familii de sportivi. Toţi aceşti concurenţi au alergat pe trei trasee cu lungimi şi grade de dificultate diferite. Romanian Angel Appeal, înfiinţată în 1991, lucrează pentru îmbunătăţirea vieţii copiilor afectaţi de boli cronice şi de riscul excluderii sociale. Asociaţia E.A.S.C. Caraiman Câmpina, înfiinţată înainte de Revoluţia din Decembrie, doreşte să ofere tinerilor o alternativă sănătoasă de petrecere a timpului liber, prin practicarea activităţilor sportive în aer liber şi prin educarea tinerei generaţii în spiritul ocrotirii şi conservării mediului înconjurător. Locul de desfăşurare a concursului a fost platoul Muscel (unde a început şi s-a sfârşit întrecerea), dar şi zone importante din comunele Cornu şi Şotrile. Toate cele trei trasee nu au fost deloc uşoare, cuprinzând  porţiuni asfaltate, dar şi de teren accidentat (off-road), respective albii de pâraie, râpe, drumuri prin păduri. Categoriile de întrecere au fost: Family - 10 km, Copii (12 - 14 ani) – 5 km, Juniori Amatori (15 - 17 ani) – 16-18 km, Juniori Avansaţi (15-17 ani) – 16-18 km, Adulţi Amatori – 16-18 km, Adulţi Avansaţi – 35-40 km. După ce, la începutul zilei de sâmbătă, au fost delimitate zona de plecare şi punctele de alimentare, a urmat înmânarea  kiturilor de concurs concurenţilor (fiecare concurent a primit la start câte un kit conţinând un bidon de apă, un baton energizant şi un  tricou cu însemnele competitiei). Apoi, la or 10.30, s-a dat startul (cu probele de ciclism pentru categoriile amatori, profesionişti şi family). Concursul a fost cronometrat cu sistem chip, încheindu-se după aproape patru-cinci ore (concurenţii sosind la diferenţe mari de timp, în funcţie de pregătire şi vârstă. Cel mai bun timp s-a înregistrat la profesionişti, Ionuţ Sdrăilă reuşind să parcurgă cel mai dificil şi mai lung traseu (32 km), în 01:28:31 (mai puţin de o oră şi jumătate). La grupa Avansaţi, Ştefan Morcov a reuşit  01:30:51. De remarcat că, la întrecerea familiilor concurente, distanţa dintre copil şi părinte la linia de finish sau la punctele de control nu trebuia să depaşească 3 m. După terminarea concursului, a avut loc premierea concurenţilor. Au fost premiate primele 3 locuri de la fiecare categorie, cu diplome, medalii si premii în obiecte, dar toţi concurenţii care au terminat cursa au primit medalia de finisher al competitiei Campina Open MTB 2013. A.N.