26 noiembrie 2013

În viitorul apropiat, comercianţii ambulanţi din centrul civic ar putea fi mutaţi lângă Autogară

Şapte consilieri ai USL Câmpina (Rodica Papuc, Ion Dragomir, Dragomir Enache, Florin Frățilă, Daniel Ioniță, Gheorghe Tudor și Horaţiu Zăgan), plus doi consilieri PP-DD (Ioan Pițigoi şi Mihai Tifigiu), sunt iniţiatorii unui proiect de hotărâre care va interzice comercializarea ambulantă de produse în zona centrală a municipiului Câmpina. Promovarea proiectului de hotărâre este necesară ca urmare a finalizării lucrărilor de modernizare a Piațetei de la Ceas şi a zonei pietonale din jurul Parcării Centrale, precum și a realizării viitoarelor lucrări de modernizare ale Parcului “La soldat” și Parcului de la Millia.

Consilierii majorităţii din miniparlamentul câmpinean s-au decis să conserve cât se poate mai bine noile şi viitoarele realizări edilitare care vor înfrumuseţa centrul municipiului. Pentru aceasta, comercianţilor ambulanţi de fructe de pădure, vâsc şi alte produse li se va interzice să-şi desfacă mărfurile în Centrul Civic şi în zona Pieţei Centrale, nu doar la colţ de stradă, dar chiar şi pe tarabe. Se pare că ei vor fi mutaţi în parcarea din spatele Casei Tineretului, dar chiar şi acolo vor trebui să-şi comercializeze produsele în tonete de lemn standardizate, ce urmează a fi achiziţionate de municipalitate. Prin excepție, se pot desfășura activități de comerț ambulant doar cu ocazia evenimentelor cultural – artistice, educative, sportive, organizate de către Consiliul Local Câmpina în zona centrală a municipiului. “Am iniţiat un proiect de hotărâre ce va fi dezbătut în şedinţa din 28 noiembrie a legislativului municipal, deoarece am luat decizia de a nu mai permite comerţul ambulant în zonele centrale ale Câmpinei, pentru a căror modernizare am cheltuit şi vom cheltui sume importante din bugetul local. Vrem să nu mai oferim un peisaj necivilizat localnicilor şi celor care ne vizitează oraşul, chiar în zona sa centrală. Părerea mea este că putem muta aceşti comercianţi ambulanţi în parcarea care s-a finalizat recent în spatele Casei Tineretului”, ne-a declarat viceprimarul Ion Dragomir. A.N.    

Editorial

JOCUL DE-A VACANŢA

Ceea ce mi se pare tulburător sub acest regim care, iată, se apropie de doi ani de dominare, este senzaţia sîcîitoare că el încă nu a început cu adevărat, că şefii se tot pregătesc să ne arate ceva extraordinar, limbajul lor este (verificaţi) centrat mereu pe viitor, pe implacabilul „o să…”. N-au făcut literalmente nimic, în sensul bun, ci numai nefăcute, dar sunt plini de entuziasm în a promite. Par că se joacă, ne fac şmechereşte cu ochiul, nu (se) iau în serios, obiceiul prim-ministrului de a răspunde mereu în doi peri, cu glumiţe scremute este, de fapt, un simptom al acestui joc sinistru pe spinarea ţării. Uşurinţa cu care schimbă afirmaţii sau chiar legi de la o zi la alta, ba chiar de la o oră la alta, e tot un semn al acestei ludice inconştienţe care e mai dăunătoare ţării decît o licitaţie trucată. Zilele trecute, întrebat de circulara UE privitoare la relaţiile cu China, premierul s-a arătat preocupat mai mult de unde ştie ziaristul decît de esenţa extrem de gravă a încă unei gafe impardonabile în politica noastră externă. La fel, chestionat asupra destinaţiei fondurilor rezultate din celebra mărire a taxei pe combustibil, obsedat cum e să-l combată în orice propoziţie pe Băsescu, s-a arătat îngrozit că asta ar duce la scăderea salariilor medicilor şi profesorilor. Dar abia se muncise o săptămînă toată cohorta de teleaşti aserviţi şi politruci să arate cum banii ăştia se vor duce într-un fond special pentru infrastructură care ne va umple geografia de autostrăzi şi poduri. Deci: unde se duc banii cînd se duc, domnule jucător şef?

După aproape doi ani, a început asfaltarea mult aşteptată

Bulevardele centrale ale Câmpinei, “Nicolae Bălcescu” şi “Carol I”, meritau de multă vreme o asfaltare, chiar dacă nu au arătat niciodată ca după bombardament, graţie numeroaselor “plombări” aplicate de-a lungul anilor, mai bine zis, aproape în fiecare an, metodă ce a potolit provizoriu nemulţumirile şoferilor locali. După o întârziere de aproape doi ani, cauzată în principal de anularea PNDI, atât de contestatul program de dezvoltare a infrastructurii naţionale promovat de fostele guvernări pedeliste, iată că a sosit vremea ca principalele bulevarde câmpinene să îmbrace un veşmânt asfaltic nou. O haină nouă, fără petice. Sub presiunea unor interminabile procese cu firma de casă a PDL care câştigase licitaţia de execuţie, conducerea Primăriei Câmpina a reuşit să găsească o soluţie care să facă fezabilă modernizarea arterelor noastre centrale trecând această lucrare de la capitolul “Investiţii” la capitolul “Reparaţii”. Pentru reabilitarea celor două bulevarde, Consiliul Local a alocat circa 7,5 milioane de lei. Chiar dacă lucrările nu pot fi considerate o investiţie, practic, modernizarea principalelor bulevarde ale oraşului se va face aproape ca o investiţie nouă, adică la standardele de calitate ale unei investiţii noi. Aşadar, nu vom mai vedea plombări ale carosabilului, ci un nou covor asfaltic turnat de la o bordură la cealaltă. Aici trebuie menţionat faptul că trotuarele bulevardelor au fost deja reabilitate, lucru care vine în sprijinul pietonilor, al căror trafic nu va fi afectat. Modernizarea axei rutiere care desparte oraşul în două a început cu asfaltarea primului tronson al Bulevardului “Nicolae Bălcescu”, respectiv cel de la Sera Primăriei până jos la Emon Electric. Restul bulevardului amintit se va asfalta după înlocuirea, în această zonă, a magistralei de apă printr-un proiect finanţat de Banca Mondială. A urmat apoi cel mai mare bulevard al oraşului, ce poartă numele primului rege al României. A fost scos la licitaţie tronsonul situat între Colegiul Tehnic Forestier şi calea ferată de lângă Complexul Fibec. Lucrările sunt executate de firma Cast SRL, cea mai importantă firmă locală din domeniu, aceeaşi care a realizat şi pasajul rutier de la DN1. Pentru oprirea propagării fisurilor vechiului asfalt, s-a folosit, în premieră, armarea acestuia cu folii de plastic, peste care s-a aplicat noul covor asfaltic. S-a început cu asfaltarea tronsonului dintre intersecţiile cu strada Goleşti şi cu strada Mărăşeşti, continuându-se asfaltarea până la intersecţia cu Calea Doftanei. Vineri, 22 noiembrie, lucrările au fost oprite aici, deoarece vremea rea nu mai permitea continuarea lor. Nemaivorbind de faptul că exista riscul ridicării capacelor de canalizare, fără a se putea aduce carosabilul la nivelul lor prin turnarea ultimului strat de asfalt, situaţie care ar fi îngreunat foarte  mult traficul rutier în zonă. De la calea ferată în sus, bulevardul va fi asfaltat anul viitor, dar numai după terminarea canalizării cartierului Câmpiniţa de către operatorul judeţean de apă-canal Hidro Prahova, în cadrul acelui amplu program cu fonduri europene. Şi porţiunea dintre Toma Ionescu şi Sondei va fi afectată de viitoare lucrări de canalizare realizate de Hidro Prahova, după care şi această porţiune va putea fi asfaltată. “La primăvară, vom continua de la intersecţia cu Calea Doftanei până la cea cu strada Toma Ionescu. Tot în primăvară vom asfalta şi partea de nord a Bulevardului Carol I, respectiv de sus, de la bazine, şi până la podul de la Lunca Cornului. Celelalte tronsoane ale bulevardului nu se vor asfalta decât după ce vor fi canalizate de către operatorul judeţean de apă-canal Hidro Prahova, în cadrul acelui amplu program cu fonduri europene. Anul viitor, vom putea asfalta şi aceste tronsoane afectate de importante lucrări de canalizare care vor cuprinde întregul cartier Câmpiniţa. Tot din pricina demarării programului de canalizare al Hidro Prahova SA, nu vom putea asfalta nici porţiunile bulevardului central situate între Toma Ionescu şi Sondei”, ne-a declarat viceprimarul Câmpinei, Ion Dragomir, cel care coordonează toate lucrările de asfaltare din oraş. A.N.

Cupa Contratimp la înot s-a dovedit a fi un eveniment deosebit încă de la prima ediţie

În week-end-ul trecut, la bazinul de înot didactic din vecinătatea Complexului Petrol s-a desfăşurat o competiţie sportivă pentru înotătorii şcolari, cei mai mici având şase ani, iar cei mai mari, 12 ani. A fost o competiţie deosebită, la care au participat 17 cluburi de înot din întreaga ţară, participanţii depăşind cifra 120. Din Câmpina, au fost patru cluburi cu aproape 40 de sportivi. Organizată, din punct de vedere tehnic, de Clubul Contratimp condus de profesorul Octavian Postolache, printre organizatori s-au numărat, de asemenea, Corina Ungureanu şi Asociaţia PRO Câmpina, unul dintre cele mai active ong-uri câmpinene care promovează sportul pentru toţi şi activităţile de timp liber. 
Sâmbătă şi duminică, bazinul de înot a devenit neîncăpător, pe băncile de la marginea lui aşezându-se o mulţime de părinţi, bunici şi alte rude ale tinerilor performeri. Aglomeraţie era şi în loja centrală, ocupată de alte rude şi apropiaţi ai junilor sportivi, locul fiind rezervat celor care nu au avut papucii “la purtător” şi cărora, pentru acest motiv, conform Regulamentului de funcţionare al bazinului, nu li s-a permis accesul în imediata proximitate a piscinei. Bazinul arată foarte bine, iar grupurile sanitare (“punctul forte” al civilizaţiei noastre mioritice), precum şi celelalte anexe sunt şi ele în toată regula. “Prima ediţie a Cupei Contratimp, organizată prin colaborarea dintre Corina Ungureanu, Asociaţia PRO Câmpina şi Clubul sportiv Contratimp, a fost un mare succes. Sunt convinsă că istoria acestui eveniment abia începe. A fost un concurs atipic, pentru că nu este într-un regim special. Ce este foarte important, s-au desfăşurat şi probe de 100 de metri, pentru copiii între 7 şi 12 ani. Pentru noi a fost o provocare, pentru copii, de asemenea. Proiectul nostru, derulat împreună cu Corina Ungureanu, va avea viaţă lungă, sunt convinsă de acest lucru. Mulţumim şi pe această cale sponsorilor noştri extrem de generoşi”, ne-a declarat Irinel Dumitraşcu, preşedintele Asociaţiei PRO Câmpina. 
Corina Ungureanu, fosta campioană mondială de gimnastică de la finele anilor 1990, cea care a contribuit cu un important sprijin material şi de imagine la reuşita Cupei Contratimp 2013, este un nume de mare prestigiu pentru gimnastica şi sportul românesc. Consilier personal pe probleme de sport al primarului ploieştean Iulian Bădescu, fosta glorie a gimnasticii româneşti susţine astăzi nu doar sportul ploieştean, ci şi sportul prahovean în ansamblu, dar şi pe cel din afara judeţului, în măsura în care i se cere sprijinul. La sfârşitul competiţiei, Corina Ungureanu ne-a declarat: “Am venit de la Ploieşti, pentru că am o bună colaborare cu Asociaţia PRO Câmpina, care m-a invitat, pentru a sprijini, după puterile mele, organizarea şi desfăşurarea Cupei Contratimp la înot. A fost o idee foarte bună, pentru care organizatorii competiţiei trebuie felicitaţi. Mă bucur că am putut sprijini acest concurs, mai ales că noi, foştii sportivi de performanţă, avem datoria de a sprijini tinerii sportivi cu toate puterile noastre, mai ales că astăzi sportul naţional trece printr-o perioadă dificilă, cauzată de grave subfinanţări, lipsa bazelor materiale etc. Sunt convinsă că ediţiile viitoare vor curge în mod firesc şi că, nu peste mult timp, evenimentul va deveni tradiţie.” A.N. 

Cea mai veche şcoală câmpineană, la ceas aniversar

Şcoala Gimnazială Ion Câmpineanu, cea mai veche şcoală câmpineană, a împlinit ieri 150 de ani, o vârstă respectabilă şi apreciabilă cu atât mai mult cu cât următoarea unitate de învăţământ ca vechime, Colegiul Tehnic “Constantin Istrati” (fostul Liceu Petrol), a depăşit cu puţin 100 de ani de existenţă. Cea mai veche şcoală publică din oraş are această denumire numai de 15 ani, majoritatea populaţiei cunoscând-o şi azi sub denumirea veche: Şcoala nr. 1.  Ea a fost înfiinţată pe vremea domnitorului Al. Ioan Cuza, în octombrie 1863, printr-un decret al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii, funcţionând aproape un secol ca şcoală de băieţi. Cu ocazia împlinirii celor 150 de ani, conducerea şcolii a editat un “Ghid de bune practici în învăţământul câmpinean”, al cărui material introductiv este semnat de profesoara de istorie Gabriela Pascu. De aici putem afla că cei 625 de elevi ai şcolii sunt pregătiţi de 14 profesori de învăţământ primar, 23 de profesori de gimnaziu şi un profesor de sprijin. Şcoala Gimnazială “Ion Câmpineanu” a primit denumirea de Eco Şcoala “Ion Câmpineanu”, certificat de recunoaştere internaţional şi simbolul Steagul Verde, ca urmare a implicării doi ani consecutivi în Proiectul Mondial Şcoala Eco. Este unica şcoală cu acest statut din Câmpina. Noua directoare a şcolii, profesoara de fizică Aura Văsii, ne-a declarat următoarele: “Astăzi, unitatea noastră împlineşte 150 de ani de activitate neîntreruptă în învăţământul câmpinean. La sărbătoarea şcolii noastre am invitat parlamentarii de Câmpina, reprezentanţi ai Inspectoratului Şcolar şi ai şcolilor şi liceelor câmpinene. Ne-au onorat cu prezenţa senatorul Georgică Severin, deputatul Virgil Guran, inspectorul şcolar general Horia Toma, inspectorul general-adjunct Nicolae Angelescu, doamna inspector general adjunct Lăcrămioara Cojoianu şi alti membri din conducerea Inspectoratului. Clărirea actuală este al treilea local al şcolii. Celelate două au fost în centrul oraşului. Astăzi, ne-am propus să sărbătorim evenimentul, noi, cadrele didactice, împreună cu elevii şcolii, care sărbătoresc evenimentul cum ştiu ei mai bine, pe ateliere, prin diverse proiecte care le fac mare plăcere.” A.N.   

Casa Tineretului, într-un amplu proces de modernizare

În spatele clădirii, a fost amenajată o parcare de mari dimensiuni 

De câteva luni, Casa Tineretului a intrat într-un amplu proces de modernizare, desfăşurat pe mai multe etape. În prima etapă, au fost reparate şi modernizate grupurile sanitare de la demisol, parter şi primul etaj (placări de gresie şi faianţă, înlocuirea vechilor instalaţii sanitare etc.). Apoi, în a doua etapă, au fost modernizate cele două intrări principale ale instituţiei (reparaţii terase şi scări exterioare), pentru ca, ulterior, să fie reabilitat tot sistemul de iluminat exterior al clădirii care, de la inaugurarea sa, la începutul anilor 1980, nu a mai cunoscut atâtea prefaceri înnoitoare. Într-o a patra etapă, se va repara acoperişul instituţiei, care rămâne “călcâiul lui Ahile” al clădirii, hidroizolaţia acoperişului fiind de mulţi ani o problemă a acestui imobil reprezentativ pentru zestrea edilitară a oraşului. Lucrările de hidroizolaţie sunt în curs de desfăşurare. Noii stâlpi de iluminat au un design extrem de modern, corpurile de iluminat ai celor aproape 20 de stâlpi amplasaţi în jurul imobilului fiind alcătuite din leduri care asigură o iluminaţie corespunzătoare cu costuri minime de energie electric. Recent, au fost finalizate lucrările de amenajare a unei parcări de mari dimensiuni pe locul pe care, înainte vreme, fiinţau o alee şi spaţiul atribuit de Primăria Câmpina firmei din Ploieşti ce a gestionat, până acum doi ani, serviciul de ridicare a maşinilor parcate neregulamentar pe domeniul public. O parcare cu o astfel de  suprafaţă generoasă este de mult timp aşteptată, mai ales pentru a se evita nesfârşitele aglomerări de maşini ale numeroşilor participanţi la târgurile cu produse de larg consum găzduite, anual, de Casa Tineretului. Valoarea totală a lucrărilor, inclusiv amenajarea parcării, se ridică la peste un milion de lei, finanţarea fiind asigurată din bugetul municipiului. Parcarea este gratuită şi nu va avea niciodată barieră, în acest sens primind asigurări de la conducerea executivului, care consideră, în continuare, că singura parcare cu plată trebuie să fie Parcarea Centrală, din vecinătatea Pieţei Agroalimentare. A.N.

Ziua Toleranţei şi Memorialul Auschwitz la Colegiul Tehnic “Constantin Istrati”

Săptămâna trecută, la Amfiteatrul CDI al Colegiului Tehnic Constantin Istrati din Câmpina, sute de tineri au participat la două evenimente remarcabile organizate în cadrul proiectului „Cetăţean român, cetăţean european”: Ziua Toleranţei şi Memorialul Auschwitz.
Ambele proiecte au fost coordonate de prof. dr. Nicolae Geantă care, pe 19, 20 şi 21 noiembrie 2013 a vorbit câte două ore despre „Intoleranţa, setea care ucide”,  şi „Auschwitz, sau când omul devine diavol”.
„De ziua mondială a toleranţei am ales să vorbesc tinerilor nu doar despre toleranţă, ci şi despre violenţă şi tipuri de agresiune. Trăim într-o societate avidă de atrocităţi. Omul fiind un pachet de nervi are o plăcere nebună de a fi violent: deteriorează obiecte, bate semenii, zbiară, ucide. Nu doar cu cuţitul, ci şi cu vorba. Cea mai puternică mitralieră e în gura sa”, ne-a declarat Nicolae Geantă, care a precizat că în liceele din România atât profesorii, cât şi consilierii sau poliţia, vorbesc tinerilor numai despre tipuri de violenţe şi consecinţele ei, nu şi de soluţii anti-violenţă. „Simpozionul despre Auschwitz a venit ca o mănuşă pentru săptămâna toleranţei. Pe 10 noiembrie s-au împlinit 75 de ani de la declanşarea progromului evreilor, o violenţă cum numai Satanei i-ar fi trecut prin cap. Elevii au fost şocaţi de imaginile expuse, iar eu uimit de atenţia acordată”, a mai declarat Nicolae Geantă, care a precizat că despre violenţa şcolară a vorbit şi profesoara Vasile Mioara, iar despre Auschwitz elevii au vizionat un film împreună cu profesoara Ofelia Negoiţă.

De Ziua Naţională a României, Biserica Sfântul Nicolae din Slobozia găzduieşte conferinţa scriitorului Codruţ Constantinescu pe tema Gulagului sovietic şi românesc

Interesul pentru personalităţile care s-au remarcat prin descrierea experienţelor carcerale din Gulagul sovietic sau din cel grefat după model sovietic în România pare a rămâne unul constant, altfel nu s-ar explica motivul pentru care scriitorul Codruţ Constantinescu va relua conferinţa “Mărturii din Gulagul sovietic şi românesc” (care a deschis ciclul conferinţelor scriitorilor câmpineni, program iniţiat de Comisia de Cultură a Consiliului local Câmpina) cu ocazia Zilei Naţionale, pe 1 decembrie, de la ora 17.00, în ospitaliera incintă a Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul Slobozia, aflată sub minunata oblăduire a părintelui Moga. Prima expunere s-a adresat elevilor Colegiului Naţional “Nicolae Grigorescu”.

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

O călătorie gratuită


Editura Vremea din Bucureşti tipăreşte de ani buni o colecţie deosebit de interesantă intitulată Fapte, Idei, Documente în dorinţa salutară, în continuare, chiar şi în anul 2013 de a dezgropa traumele trecutului nostru (dar nu numai) recent. Acest şantier atât de asemănator cu cel arheologic este unul vast şi se compune din mii si mii de faţete ale unei realităţi istorice delirante, crude şi nedrepte căci comunismul a reuşit performanţa să transforme în profunzime toate societăţile peste care suflarea sa criminală a trecut ca o boare glacială rău prevestitoare.
Volumul „O calatorie gratuita. Romani in gulagul sovietic” de Olga Pheiffer Cunescu rememorează călătoria şi experienţa uneia din miile de femei de origine germană care a avut de înfruntat vitregiile istoriei. Cartea nu este scrisă pe un ton patetic sau melodramatic chiar dacă momentele prin care a trecut autoarea au fost extrem de grele, momente în care viaţa unui om atârnă de un fir de păr, mulţi dintre cei trimişi în URSS murind acolo din cauza condiţiilor extreme de viata : 12-14 ore de muncă grea, temperaturi de sub -30 grade Celsius, hrană insuficientă ( ciorbele de castraveţi muraţi, varză şi 200-300 grame de pâine pe zi nu pot menţine în viaţă à la longue terme un organism care depune efort) precaritatea mijloacelor şi resurselor sanitare. În domeniul acesta a avut norocul şi Olga Pheiffer să lucreze fapt ce a salvat-o de la o moarte sigură. Autorităţile sovietice, ştim bine, nu puneau mare preţ pe viaţa prizonierilor. Nu-i vorbă, nu dădeau prea multe parale pe viaţa propriilor cetăţeni (a se urmări viitoarea recenzie la cartea Insula canibalilor de Nicolas Werth apărută tot la Editura Vremea), de ce ar fi făcut-o pentru soarta unor duşmani declaraţi precum erau germanii?
Detenţia sa în zona Uralilor nu s-a prelungit prea mult, după un an şi jumătate fiind eliberată. Putem spune că a scăpat ieftin. La 16 septembrie 1946 a părăsit lagărul fiind însă trimisă în zona de ocupaţie sovietica din Germania (viitoarea RDG din 1949) şi nu în România unde autoarea dorea să ajungă, înapoi la familia care o aştepta cu îngrijorare. Stalin incerca sa castige simpatia germanilor rasariteni care se aflau sub oupatia militara a Armatei Rosii. Din zona sovietică, după mai multe peripeţii şi o jumătate de an de încercări a reuşit să ajungă în România. În mod paradoxal, în timp ce mii de români făceau tot posibilul să iasă din ţară, profitând de permeabilitatea unor frontiere care fuseseră măturate de războiul mondial, ea chiar dacă a trecut prin zona britanică şi Austria, s-a întors într-o Românie la început de comunizare, prea puţin prietenoasă cu minorităţile conlocuitoare şi, în mod special, cu cea germană. Însă viziunea noastră posterioară este diferită faţă de ceea ce se putea percepea în acele momente în care informaţia traversa spaţiile foarte greu.
„Nu ştiam încă atunci că ţara spre care ne îndreptam, riscându-ne viaţa, suferea deja sub tăvălugul comunist, care se străduia să nimicească sufletele oamenilor şi să înlăture valoarea şi competenţa, pentru a face loc prostiei şi mârşăviei, ce se străduiau să se caţere cât mai sus. Nu puteam şti acolo că, în ţară, închisorile comuniste înghiţeau pe cei mai aleşi dintre compatrioţi, lăsându-i liberi mai cu seama pe cei înclinaţi spre compromis sau gata să-şi trădeze convingerile şi semenii. (…) Dorul de ţară devenise pentru noi atât de obsesiv încât nici nu ne trecea prin gând că, într-o zi nu prea îndepărtată, s-ar putea să regretăm întoarcerea acasă.” Sfârşitul cărţii este edificator „După o săptămână mi-am îmbrăţişat părinţii, acasă, în Năsăud, convinsă că am scăpat de toate necazurile. Apoi…Apoi a urmat cea de a doua parte a calvarului nostru.” Din exilul exterior s-a trecut la exilul interior şi, pentru marea majoritate a minorităţii germanice (saşi şi şvabi) plecarea definitivă dintr-o ţară care nu mai dădea nici o ceapă degerată pe ei. Căci avea nevoie de puritate etnico-ideologică iar România Mare trebuia distrusă şi în acest punct: diversitatea etnica care era mai greu de controlat decât o mare masa de români. 
Codruţ CONSTANTINESCU

19 noiembrie 2013

Campanie pentru extinderea spaţiilor verzi şi îmbunătăţirea calităţii aerului

Sâmbătă, 23 noiembrie, începând cu ora 10.00, Primăria Municipiului Câmpina va desfăşura un program de plantări arbori, pe raza municipiului Câmpina împreună cu “echipele verzi” din şcolile, liceeele si grădiniţele câmpinene.
Fiecărei  şcoli, sau liceu, i se arondeză o zonă, unde elevii  vor planta un număr de arbori, asistaţi de personalul Primăriei Câmpina şi de profesorii lor, iar cei mici din grădiniţe vor putea planta în curtea instituţiei.
Pentru completarea fondului dendrologic, acolo unde arborii au fost rupţi sau sunt uscaţi, vor fi plantate specii de arbori caracteristici zonei noastre: castan, platan, arţar, salcie creaţă, brad. În total au fost achiziţionaţi peste 500 de arbori, care au balot şi  înălţimi de peste 3m.
Zonele, care urmează a fi completate cu material dendrologic, sunt:
1. Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu”-b-dul Culturii;
2. Colegiul Tehnic „Constantin Istrati”-b-dul Carol I;
3. Colegiul Tehnic Forestier- str.Sălaj;
4. Liceul Tehnologic Energetic –str.Câmpului ;
5. Liceul Tehnologic Mecanic- incinta instituţiei;
6. Şcoala Gimnazială „Ion Câmpineanu”- b-dul N.Bălcescu;
7. Scoala Gimnazială Centrală- b-dul Culturii;
8. Şcoala Gimnazială „B.P.Hasdeu”- Parc Progresului;
9. Şcoala Gimnazială „Alexandru Iona Cuza”- str.Siretului şi Prutului;
10. Şcoala Gimnazială nr.3- str.Teilor şi Fermei.
Această campanie de plantare arbori se organizează în scopul educării ecologice a tinerii generaţii, dar şi pentru extinderea spaţiilor verzi existente şi îmbunătăţirea calităţii aerului.

Completarea Consiliului de Administraţie de la “Grigorescu” – proba de rezistenţă a USL Câmpina

Completarea cu încă un consilier municipal al Consiliului de Administraţie de la Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu” a demonstrat că reprezentanţii locali ai USL trag la aceeaşi barcă, cel puţin deocamdată, că USL Câmpina rămâne solidă şi că vicleşugurile opoziţiei din miniparlamentul câmpinean nu pot destrăma alianţa locală dintre social-democraţi şi liberali. Conform ultimelor modificări legislative în domeniu, în cazul în care CA al unei unităţi de învăţământ preuniversitar este format din 13 membri, trei dintre membrii respectivului CA trebuie să fie consilieri locali. Cum în CA de la “Grigorescu” erau, până acum câteva săptămâni, doar doi aleşi locali (liberalul Daniel Ioniţă şi pepededista Luminiţa Dumitrescu), în urma unei solicitări a conducerii liceului, la ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local, aleşii câmpinenilor au propus şi dezbătut alegerea celui de-al treilea consilier municipal în respectivul CA, pentru a se respecta noile prevederi ale Legii Învăţământului. Proiectul de completare a schemei a fost iniţiat de consilierii municipali Florin Frăţilă, Ion Dragomir, Mihai Tifigiu, Marian Dulă şi Daniel Telegescu, adică de membrii Comisiei de sănătate, cultură, învăţământ, culte şi tineret, sport şi turism. Când s-a trecut la propuneri, viceprimarul Ion Dragomir (care este şi membru al sus-amintitei comisii), a propus-o pe Mihaela Petrovici, propunere ce nu a mirat pe nimeni, cei doi fiind din acelaşi partid, PSD, care nu avea reprezentant în CA de la Liceul Grigorescu. Ceea ce a surprins a fost propunerea lui Daniel Telegescu, consilierul pedelist propunându-l pe Florin Frăţilă, colegul său de comisie de specialitate. Daniel Telegescu şi-a susţinut propunerea motivând că “dl Frăţilă are o activitate bogată, se interesează de situaţia unităţilor de învătământ, îşi dă interesul şi este mai tot timpul prin şcoli”. Florin Frăţilă a recunoscut în plenul şedinţei că şi-ar dori un loc în CA de la “Grigorescu”, dar a subliniat totodată că el nu vrea să-şi încalce cuvântul dat, că aşa cum ştie să respecte disciplina de partid, ţine să respecte şi disciplina alianţei din care face parte partidul său, PNL. Drept pentru care el va vota cu reprezentantul PSD, pentru a respecta decizia comună luată la nivelul USL, cu două zile înainte de şedinţa Consiliului Local. Şi doamna consilier Elena Albu, un critic constant al lui Florin Frăţilă, a ţinut să-i aducă laude cu privire la activitatea pe care o desfăşoară ca şef al Comisiei de învăţământ. După ce s-a trecut la vot secret, a fost aleasă Mihaela Petrovici, cu 11 voturi, adică exact voturile consilierilor USL şi PP-DD prezenţi in sală. Frăţilă a obţinut doar şapte voturi, câţi consilieri PDL au participat la şedinţă. Până la urmă, de la o simplă procedură de alegere a doamnei consilier Mihaela Petrovici în CA de la “Grigorescu”, s-a ajuns la o avalanşă de nemulţumiri, exprimate mai ales de consilierii PP-DD, care au declarat că nu sunt invitaţi la şedintele consiliilor de administraţie din liceele la care au fost aleşi de către miniparlamentul câmpinean. Printre cei mai nemulţumiţi, Viorica Stănică (“Niciodată nu am fost anunţată de director să vin la vreo şedinţă”), şi Adrian Pitigoi (“Nici eu nu am fost chemat. Nici măcar o dată. Ba chiar directorul liceului mi–a zis la telefon că nu mai fac parte din CA”).

Lista cu reprezentanţii Consiliului Local în CA ale unitatilor câmpinene de învăţământ preuniversitar 

1. Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” - Dumitrescu Viorica – Luminita, Ionita Daniel, Mihaela Petrovici
2. Colegiul Tehnic „Constantin Istrati” - Papuc Rodica – Mariana, Zagan Horatiu – Teodor, Stanica Viorica – Georgeta
3. Colegiul Tehnic Forestier - Fratila Severius – Florin, Petrovici Mihaela, Pitigoi Ioan – Adrian
4. Liceul Tehnologic Energetic - Tudor Gheorghe, Tifigiu Mihai – Valentin, Enache Dragomir
5. Liceul Tehnologic Mecanic - Tudor Gheorghe, Pitigoi Ioan – Adrian, Papuc Rodica – Mariana
6. Scoala Gimnaziala „Ion Campineanu” - Petrovici Mihaela, Dumitrescu Viorica – Luminita,
7. Scoala GimnazialA Centrala - Tifigiu Mihai – Valentin, Fratila Severius – Florin
8. Scoala Gimnaziala „B.P. Hasdeu” - Tudor Gheorghe, Dumitrescu Viorica – Luminita
9. Scoala Gimnaziala „Alexandru Ioan Cuza” - Stanica Viorica – Georgeta, Preda Gena
10. Gradinita cu program prelungit nr.9 - Tudor Gheorghe;
11. Gradinita cu program prelungit si program normal „Iulia Hasdeu” - Tudor Gheorghe

Editorial

CUM SĂ NE CONSTRUIM UN NIMIC
Alegînd să ne conducă nişte nimicuri. Săptămîna asta  „a prins iar la limbă” un individ care într-o ţară normală, în caz că ar mai fi liber, ar trebui să umble cu sacoul în cap de ruşine, să nu-l recunoască lumea. Securistul ordinar cunoscut sub supranumele de Varanul şi numele de cod Felix a vorbit de „moralitate”. E ca şi cum într-un bordel te-ai aştepta să dai peste virgine. Felix i-a arătat pisica lui Antonescu, pentru a-i demonstra cine e şeful, distrugătorul liberalismului român fiind doar o anexă a comunisto-securimii pesedisto-anteniste, oricîtă importanţă şi-ar da prin aruncarea peste cap a şuviţei rebele, nu dă nimeni doi bani pe acest partid adus în stare de inconsistenţă totală. A fost anunţată în această săptămînă faţa viitorului buget. Care este unul de catastrofă, o spun nu din perspectiva  finanţistului,pe care nu o am, ci a cetăţeanului care nu are lumină la stâlpul Electrica din faţa casei, dar va trebui să plătească de câteva ori mai mult: odată taxa pe stîlp, dar şi creşterea taxelor locale, de nesusţinut cîtă vreme nu e nici o perspectivă ca vreun serviciu public să se îmbunătăţească. Dl. Ponta susţine că trăim în capitalism: ei bine, există un principiu simplu în capitalismul azi hulit de vulg: plăteşti strict în funcţie de calitatea mărfii sau a serviciului furnizat. În administraţia noastră funcţionînd bine mersi după principii ceauşiste nu e nici o relaţie între cele două. Plătim mult şi primim mizerii.

Ion Şovăială ne zâmbeşte din ceruri: în sfârşit, visul său s-a împlinit

La sfârşitul săptămânii trecute, în Sala Mică a Casei Tineretului, în prezenţa unui auditoriu numeros, a avut loc un eveniment editorial deosebit:  lansarea ediţiei anastatice a revistei „Câmpina literar-artistică şi istorică”, apreciatul supliment cultural al săptămânalului “Oglinda de azi”.  Revista “Câmpina literar-artistică şi istorică” a văzut lumina tiparului fără întrerupere, în perioada 2007 – 2001, sub îngrijirea regretatului şi valorosului nostru colaborator, avocatul Ion Şovăială, cel care ne-a părăsit în aprilie 2013, secerat brusc de o peritonită galopantă. 
Avocatul Şovăială, care a activat multă vreme la Câmpina, în cadrul Baroului Prahova, ne-a lăsat o moştenire culturală greu de egalat, prin documentatele sale descrieri ale istoriei oraşului nostru din ultimul secol al existenţei sale. Fascinat de trecutul istoric şi literar al Câmpinei, după o asiduă muncă de cercetare, el a descoperit multe informaţii valoroase despre viaţa de altădată a oraşului dintre Prahova şi Doftana, pe care le-a publicat în suplimentul cultural amintit, în paginile căruia au apărut, de asemenea, scrieri ale unor oameni de cultură renumiţi, atât din judeţ, cât şi din afara lui.  
Colaborarea lui Ion Şovăială cu revista noastră a început cu mult înainte de 2007, mai exact, prin anul 2000, atunci când scria doar câte un material răzleţ. Ulterior, în 2007, scriitorul a scos „Câmpina literar-artistică şi istorică”, apărut împreună cu săptămânalul „Oglinda de azi” până în anul 2012, supliment pe care memorialistul l-a conceput şi realizat uneori singur, alteori, cu ajutorul colaborărilor unor scriitori reputaţi. 
Revenind la lansarea cărţii pe care Ion Şovăială şi-a dorit-o atât de mult, trebuie să remarcăm cuvântările celor aşezaţi la masa principală a adunării, adică a scriitorilor Florin Dochia şi Christian Crăciun. Impresionante au fost şi vorbele  directorului publicaţiei noastre, Florin Frăţilă, cel care s-a zbătut pentru a-i convinge pe membrii Consiliului Local că Ion Şovăială merită această carte, drept pentru care legislativul municipal a finanţat corespunzător aparitia volumului. Florin Dochia a subliniat ampla lucrare a scriitorului şi a vorbit “despre generozitatea scrierilor sale, despre faptul că proiectul acestei reviste culturale a fost bine gândit, iar nu făcut la întâmplare.” Christian Crăciun a ţinut şi el să sublinieze că volumul semnat Ion T. Şovăială, cu toate ediţiile suplimentului cultural pe care autorul l-a îngrijit cu atâta pasiune şi ardoare, “reprezintă un monument de hârtie pe care acest om şi l-a dorit şi pe care l-a şi meritat cu prisosinţă. Fără apariţia volumului, memoria autorului ar fi fost întinată. Ion Şovăială a cercetat cu acribie trecutul Câmpinei, mergând până la lucruri de mare amănunt, pentru a încerca să mai salveze din uitare tot ce se mai putea salva din istoria acestui oraş. Răsfoind volumul, îmi dau seama că Ion Şovăială a lucrat din perspectiva duratei lungi, încercând să transforme această carte într-o mărturie a unei întinse perioade de istorie câmpineană. Autorul iubea ceea ce scria, iar această carte a sa trebuie, de asemenea, să ne reînveţe să admirăm. […] Ion Şovăială a scris această carte cu o dăruire până la sacrificiu. În măsura în care oameni ca Ion Şovăială se transformă nu în ţărână, ci în cărţi, înseamnă că încă nu e totul pierdut.” 
Florin Frăţilă, directorul revistei “Oglinda de azi”, a vorbit şi el despre scriitorul şi omul Ion Şovăială, “un om dificil, pe care nu l-am putut iubi din pricina asta, dar pe care l-am respectat foarte mult, fiindcă era un om cu principii de la care nu a abdicat niciodată. Proiectul acestei cărţi a început prin anul 2005, când autorul a venit la redacţia Oglinda să îmi spună că ar vrea să scoată o revistă culturală. Am fost sceptic la început, deoarece mă gândeam că, împreună cu un supliment cultural, revista Oglinda risca să fie mai puţin citită, dar până la urmă am dus proiectul la bun sfârşit. Am fost trist, fiindcă această carte nu a văzut lumina tiparului în timpul vieţii autorului ei, dar acum vă spun sincer că sunt fericit, pentru că visul domnului Şovăială s-a împlinit”.
Au mai vorbit, la lansarea cărţii, Ştefan Mocuţa, cetăţean de onoare al Câmpinei, care a propus audienţei păstrarea unui moment de reculegere în memoria marelui dispărut, precum şi văduva autorului, care a mulţumit, cu lacrimi în ochi, tuturor celor care au fost aproape de soţul său în timpul vieţii acestuia. 
Nu putem încheia decât cu speranţa că vom trăi vremuri în care scriitori remarcabili precum Ion Şovăială îşi vor vedea operele editate în timpul vieţii, iar nu postum. A.N.  

Autorul “Imnului Câmpinei” – erou de carte

Doctorul Constantin Mihai, cantautorul “Imnului Câmpinei”, a ajuns erou de poveste. De poveste a vieţii sale de roman, numai bună să fie presărată în paginile unei cărţi. A unei cărţi scrise de Emanoil Toma, unul dintre cei mai prolifici şi mai contestaţi scriitori câmpineni, cu 18 cărţi de proză şi poezie apărute în ultimii 13 ani. Este vorba despre un roman biografic (“Doctorul Mihai Constantin între DA şi NU”), ce descrie viaţa zbuciumată a doctorului Constantin Mihai, care a ajuns dintr-un biet măturător o vedetă locală a muzicii pop-rock, dintr-un amărât de liceean exmatriculat din cauză că a lăsat o colegă de liceu însărcinată, un medic reputat. Emanoil Toma, în cuvântul său de deschidere, l-a numit pe eroul cărţii “prinţ al medicinei”, o afirmaţie cam exagerată, care nu credem că îi va creşte onorariul scriitorului prolific, dar care vine să sublinieze totuşi statusul social actual al eroului cărţii, unul dintre cei mai pitoreşti cetăţeni ai Câmpinei, care, în urmă cu aproape patru decenii, era un neica-nimeni şi trecea pe străzile oraşului ca o umbră, cu jena de a nu se întâlni cu părinţii foştilor săi colegi de liceu, cu profesori, cu rude, cu prieteni.
A fost a doua lansare de carte a săptămânii trecute, după cea a volumului apărut postum sub semnătura avocatului Ion Şovăială, lansare care s-a bucurat de aceeaşi audienţă ca şi evenimentul din ziua precedentă. La această lansare a participat şi primarul Horia Tiseanu, însoţit de directorul Casei Tineretului, Florin Buda. Scriitorul şi criticul literar  Christian Crăciun a vorbit despre romanul vieţii doctorului Mihai, subliniind că “este o carte care se citeşte cu plăcere. Îmi place bucuria lui Emanoil Toma de a căuta fapta, întâmplarea. Toma are o adevărată voluptate de a căuta întâmplări şi de a le exagera. Are ceva din Fănuş Neagu, deşi se deosebeşte fundamental de acesta, deoarece Toma este un anticalofil. Multă lume spune: viaţa mea este un roman. Aşa poate şi este, dar viata de roman a respectivului rămâne în afara cărţilor, pentru că nu are cine să o scrie. Viaţa dlui doctor Mihai este, într-adevăr, un roman. E foarte palpitantă şi plină de drame personale, de suişuri şi coborâşuri. Domnul doctor a avut norocul (sau nenorocul) de a se întâlni cu povestaşul, cu cel care i-a putut scrie pe hârtie toate întâmplările vieţii sale. Personajul cărţii este extrem de viu, un personaj puternic, cu toate frământările sale. Viaţa tumultoasă a doctorului Mihai subliniază şi mai mult vorba aceea care spune că viata bate filmul. Cum s-ar spune, imaginaţia realului este mai mare decât cea a imaginarului.” După Christian Crăciun a vorbit scriitorul şi publicistul Serghie Bucur, care consideră că “această carte este o adevărată istorie a Câmpinei, căci viaţa eroului romanului reflectă o lume în toată diversitatea ei”. Lând şi el cuvântul, doctorul Mihai, un tip extrem de religios, a mărturisit celor din sală care este, în opinia sa, pilda acestei cărti: “Atunci când viaţa te trânteşte la pământ, oricât de tare te-ar trânti, te poţi ridica şi chiar înălţa. De ce? Pentru că fiecare dintre noi are în el scânteia divină. După mine, omul este alcătuit din trei părţi: corpul, sufletul şi scânteia divină, cea care ne face să devenim mai puternici, mai buni şi mai aproape de Dumnezeu. Asta e esenţa cărţii. Putem fi tari în orice moment dramatic al vieţii noastre.” A.N.   

La Colegiul Tehnic “Constantin Istrati”, un incident cu mercur a dat fiori profesorilor şi conducerii liceului

Săptămâna trecută, un incident cu potenţial extrem de periculos, care ar fi putut provoca urmări nedorite, a avut loc la Colegiul Tehnic “Constantin Istrati”. În urma unei acţiuni de curăţenie generală efectuată în podul liceului, a fost spart, din neatenţie, un recipient cu mercur de la un aparat didactic ce a servit, în urmă cu mulţi ani, laboratorului de fizică al unităţii. Cantitatea de mercur împrăştiată pe podeaua podului nu era deloc una neglijabilă. Se ştie că mercurul este unul dintre cele mai periculoase şi mai toxice elemente care se găsesc în natură. Este atât de periculos încât chiar şi un singur atom de mercur în organism poate declanşa o serie de dereglări grave şi ireversibile, dacă nu sunt tratate la timp.  În cantităţi mai mari, mercurul poate provoca mult mai rapid decesul persoanei în corpul căreia a intrat. Mercurul se găseşte în peştele pe care îl consumăm, dar şi în multe alte produse şi aparate pe care le folosim în viata cotidiană. Este un element natural care se găseşte în crusta pământului, existând în mai multe forme, printre care mercurul elementar, mercurul anorganic şi mercurul organic. Mercurul pur este un metal lichid, care se volatilzeaza rapid. Imediat după spargerea recipientului, lucrătorii de la Liceul Istrati au anunţat ISU despre  producerea incidentului. La locul cu pricina s-au deplasat în regim de urgenţă un echipaj de pompieri, dar şi o echipă de poliţişti specializaţi în astfel de misiuni. După câteva ore de curăţare minuţioasă a zonei, după ce şi cele mai mici picături de mercur au fost culese cu grijă în recipienţi speciali, autorităţile intervenţioniste au declarat oficial că pericolul a fost înlăturat. Astfel, riscul ca elevii, cadrele didactice şi ceilalţi lucrători din personalul unităţii să fie expuşi otrăvirii cu mercur a fost eliminat. Panica nu i-a cuprins şi pe elevi, care au tratat acest incident cu umor şi cu nepăsare, o atitudine specific vârstei. Însă pentru noul director interimar al unităţii, profesorul de fizică Ion Necula, evenimentul a fost probabil destul stresant, mai ales având în vedere că el s-a produs la nici trei luni de la numirea sa în funcţie. Precizăm că, la sfârşitul lunii august 2013, conducerea Inspectoratului Şcolar General Prahova l-a numit pe profesorul Ion Necula în funcţia de director interimar la Colegiul Tehnic ”Constantin Istrati”, pentru un an de zile, până la desfăşurarea concursului pentru ocuparea definitivă a acestei funcţii de conducere. A.N.

Reciclează şi câştigă!

O nouă campanie de colectare a deşeurilor electrice şi electrocasnice

Zilele trecute a avut loc la Câmpina o nouă campanie de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electrocasnice organizată de Primărie, Consiliul Local şi operatorul de salubritate Floricon Salub. În cadrul acestei campanii, câmpinenii au dus echipamente stricate ori uzate la centrul de colectare din strada Milcovului şi au primit câte un talon pentru a participa la o tombolă specială, în urma căreia şapte dintre ei au câştigat premii oferite de CCR Logistics System RO SRL, firmă ce coordonează la nivel naţional întreaga operaţiune de colactare. Premiile au fost acordate de city managerul oraşului, Remus Bădulescu şi au constat în computere, imprimante ori expresoare de cafea.

Consiliul Local a aprobat înfiinţarea unui centru de zi pentru copiii cu dizabilităţi

În cadrul ultimei şedinţe a Consiliului Local, consilierii tuturor partidelor au aprobat cu unanimitate de voturi repartizarea unui spaţiu în care să poată funcţiona un centru de zi pentru copiii cu dizabilităţi. Solicitarea a venit din partea Asociaţiei “Mara - un strop de speranţă”, iar viitorul centru va găzdui tinerele vlăstare care au nevoie de terapii importante pentru dezvoltare şi recuperare, cum ar fi logopedia, kinetoterapia sau psihoterapia. Imobilul pe care asociaţia îl va primi în folosinţă gratuită este situat în cartierul Câmpiniţa, pe Aleea Panduri nr. 1, în fostele ateliere ale Şcolii Generale nr. 8 “A.I. Cuza”.
Decizia Consiliului Local vine după o lungă perioadă în care zeci de familii din Câmpina şi din împrejurimi au fost obligate să-şi trateze copiii în centre specializate aflate la mare distanţă de casă, cu cheltuieli, în multe cazuri, de nesuportat.
“Le mulţumim tuturor celor din administraţia locală care au înţeles să ne sprijine şi sperăm ca şi pe viitor să-i avem aproape, lângă aceşti copii care au dreptul la o viaţă normală” - a declarat Elena Fâţă, reprezentanta asociaţiei “Mara”. E.S.

Alimentele de la UE, o grea încercare pentru populaţie şi autorităţi

Anul acesta, distribuirea produselor alimentare provenite din stocurile de intervenţie ale Uniunii Europene a pus la grea încercare atât autorităţile locale, cât şi populaţia beneficiară a acestui tip de ajutor umanitar.
Încă de la sfârşitul lunii septembrie s-au produs multe neînţelegeri din punct de vedere organizatoric, în condiţiile în care graficul întocmit de autorităţi pentru distribuirea alimentelor întârzia să apară, iar cetăţenii nu ştiau când le vine rândul ori dacă nu cumva au fost excluşi din liste.
Zilele acestea, cu tot efortul autorităţilor, lista de ordine nu a fost respectată de chiar în cei în beneficiul cărora a fost întocmită şi de aici discuţii, reproşuri şi cozi interminabile pentru ceva care oricum, în mod normal, ajunge la toată lumea. 
La nivelul Câmpinei, aproape 3000 de persoane beneficiază de ajutor în alimente de la UE şi asta spune mult.

Alegeri în PDL Prahova

PDL Prahova se primeneşte. Astfel, nu cu mult imp în urmă au avut loc alegeri pentru Biroul Permanent Judeţean al partidului, eveniment la care a participat şi preşedintele democrat-liberalilor, Vasile Blaga. Fără prea mari emoţii, Roberta Anastase a câştigat un nou mandat la conducerea organizaţiei judeţene, fiind preferată de 380 dintre cei 390 de pedelişti cu drept de vot.
Structura Biroului Permanent Judeţean are ăn componenţă, pe lângă preşedinte, doi prim-vicepreşedinţi, 25 de vicepreşedinţi şi 22 de secretari executivi. Din noua conducere politică fac parte şi mulţi câmpineni, printre care Horia Tiseanu - prim-vicepreşedinte pentru politici publice, Monica Clinciu - preşedinta organizaţiei de femei, Ovidiu Cord - preşedinte al organizaţiei oamenilor de afaceri din PDL, Bogdan Cord, Alexandru Matei şi Alin Moldoveanu. E.S.

Secţiile sportive nou înfiinţate la CSM Câmpina au început să prindă contur

Proiectul “Sportul pentru toţi” derulat prin intermediul clubului sportiv municipal al oraşului, iniţiat şi urmărit îndeaproape de preşedintele comisiei de sport din Consiliul Local, Florin Frăţilă, începe să prindă contur. După aproximativ o lună de la şedinţa de constituire, noile secţii sportive ale CSM Câmpina sunt în plină organizare, iar unele dintre ele chiar şi-au început activitatea la nivel de copii şi tineret sub directa îndrumare a instructorilor angajaţi să-i iniţieze. Astfel, din cele şapte secţii constituite la acest început de drum, deja funcţionează secţiile: de baschet, tenis de masă, tenis de câmp, sportul pentru toţi, înot şi şah, urmând ca în cel mai scurt timp posibil să îşi înceapă activitatea şi secţia de handbal, a cărei arie de selecţie este deocamdată destul de restrânsă. 

Alte relatii legate de acest proiect îndrăzneţ aflăm de la iniţiatorul său, Florin Frăţilă: “A trecut destul timp de când încerc să pun bazele acestui club sportiv al oraşului, care pentru mine, în calitate de ales local, este unul din proiectele importante din acest mandat. A fost destul de dificil să obţin sprijin politic, dar am reuşit şi sper ca de aici înainte să punem bazele unei construcţii sportive
serioase, care să dăinuie zeci de ani după noi. Azi, anumite secţii sportive deja funcţionează, iar în anii următori am să mă preocup pentru a le dezvolta pe cele existente şi pentru a înfiinţa altele noi, în paralel cu bazele sportive, capitol la care, din păcate, suntem deficitari. Sper să fiu lăsat să duc la capăt acest proiect, pentru că tinerii şi copiii noştri au mare nevoie de el”.
De reţinut este şi faptul că tinerii şi copiii care doresc să se înscrie la secţiile sportive nou înfiinţate o pot face adresându-se administraţiei clubului (persoană de contact Irinel Dumitraşcu) la nr. de telefon 0736-534.677. Clubul nu percepe niciun fel de taxă pentru baza materială pusă la dispoziţie ori pentru instructorii sportivi, fondurile fiind asigurate din bugetul public. 

12 noiembrie 2013

“Calea Dacia” rămâne un proiect cu probleme

Primăriei Câmpina i-au fost blocate conturile în bănci din cauza unei corecţii financiare

Proiectul european “Modernizare Calea Dacia”, cel mai mare proiect european accesat de Câmpina de când România a intrat în Uniunea Europeană, revine în atenţia presei locale. Iar blestemul care însoţeşte pasajul rutier de la intrarea în oraş loveşte din nou finanţele publice câmpinene. La aproape doi ani de la terminarea pasajului suprateran – unic în ţară şi, după unii specialişti, chiar  în Europa –, problema celor două penalităţi aplicate de inspectorii Ministerului Dezvoltării, penalităţi numite, în limbaj tehnic, “corecţii financiare”, încă nu a fost rezolvată. Ba mai mult, ea poate greva puternic bugetul local, mai ales în condiţiile în care, în ultimele săptămâni, conturile din bănci ale municipalităţii câmpinene au ajuns să fie blocate de Fisc. Nenorocirea este că aceste conturi au fost blocate în condiţiile în care administraţia publică din Câmpina are de primit de la Ministerul Dezvoltării aproape de trei ori mai mulţi bani decât are de dat finanţelor centrale. Cu toate acestea, guvernanţii nu doresc să se facă o compensare a datoriilor, mai ales că suma pe care o are de primit Primăria Câmpina de la MD este mult mai mare decât cea cu care municipalitatea este datoare. Noi avem de primit 11 milioane de lei, iar de dat, doar 3,4 milioane lei, sumă ce reprezintă cele două corecţii financiare amintite mai devreme, aplicate municipalităţii, în 2012, de către inspectorii Autorităţii de Management, din cauza schimbării soluţiilor tehnice iniţiale. Conducerea Primăriei Câmpina a anunţat Autoritatea de Management despre schimbarea soluţiilor tehnice, schimbare cauzată de solul nisipos neprielnic pilonilor de susţinere, după ce proiectantul a modificat proiectul, iar constructorul şi consultantul au agreat schimbările. Cei de la Autoritatea de Management nu au zis atunci nici da, nici nu. Apoi, municipalitatea a fost supusă unor controale în care s-a hotărât să se aplice cele două corecţii financiare. Pentru neplata uneia dintre ele, cea de 1,39 milioane, au fost blocate conturile din bănci ale Primăriei, existând riscul să se blocheze şi contul din Trezorerie. “Noi am contestat în instanţă corecţia respectivă, pentru că nu o considerăm corectă. Ne-am judecat la Ploieşti, am pierdut, iar apoi am ajuns la Înalta Curte de Casaţie. În aprilie 2013, Ministerul Finanţelor, în baza constatărilor făcute de inspectori, a solicitat la DGFP Prahova recuperarea acestor bani. DGFP, conform legii, ne-a trimis o somaţie şi un titlu executoriu. În aprilie 2013, ne-a venit somaţia, după care noi am cerut o amânare de şase luni de zile, care ni s-a şi acordat, termenul final fiind 24 octombrie. În acest timp,  noi am cerut în altă instanţă, într-un al doilea proces, suspendarea actului administrativ respectiv. Fiscul ne-a reproşat că nu trebuia să cerem suspendarea actului administrativ, ci a titlului executoriu. Practic, era acelaşi lucru, deoarece titlul executoriu a fost emis în baza actului administrativ. Am cerut ulterior suspendarea titlului executoriu în varianta agreată de Fisc, mai exact, suspendarea executării până la soluţionarea primului proces. Noi nu suntem insolvabili, avem bani ca să plătim corecţia, dar dacă plătim această corecţie, periclităm contractele de investiţii deja încheiate. Asta ne doare. Există riscul blocării mai multor lucrări de investiţii şi reparaţii. Fără aceşti 1,39 milioane de lei, câteva contracte de investiţii vor rămâne suspendate, din cauza facturilor neplătite la termen”, ne-a declarat Gheorghe Ecaterinescu, şeful finanţiştilor din administraţia publică locală. 
La Înalta Curte, următorul termen de judecată în procesul de contestare a corecţiei financiare este 1 septembrie 2014. Dacă nu se rezolvă problema blocării conturilor în următoarele zile, câteva lucrări de investiţii şi reparaţii nu se vor finaliza în acest an. A.N.

Editorial

PRIZONIERI
Ca să continui ideea de săptămîna trecută, explicitînd de ce nu suntem o democraţie, aş spune că în România post-ceauşistă nu s-a instituit nici o clipă un raport normal între Stat şi Cetăţean. Folosesc majusculele pentru a sublinia funcţia strict conceptuală a celor doi termeni. Cei de la putere s-au purtat totdeauna ca nişte stăpîni, cei din masse ca nişte slugi umile. De aici s-a ajuns la situaţia extrem de periculoasă ca oamenii să pună în cîrca „democraţiei”  şi a „libertăţii” toate relele societăţii de azi. Oamenii înjură „libertatea” şi „democraţia” pentru fiecare dezastru pe care îl trăiesc. În limba română există un cuvînt vechi şi foarte sugestiv: ciocoi! Axiomă: ciocoismul este exact opusul democraţiei, unde apare primul nu dispare cea de-a doua. Cum să numeşti altfel decît ciocoism rînjetul unuia care şi-a numit pupila cîntăreaţă ditamai şefa de corp de control ministerial. Şi ne spune cu dispreţ de ciocoi: păi, dacă are voce… Cum să numeşti altfel tupeul unui turnător dovedit de a inventa documente „penale” cu care să-şi înfunde adversarul politic şi apoi să dea din umeri senin că a fost minţit? Cum să califici altfel coalizarea instantanee a găştilor politice împotriva justiţiei? Cum să scapi de obsesia tuturor şefilor şi şefuţilor din toate sectoarele de a inventa „hîrtii”? Cineva observa că generalizarea computerelor, în loc să ducă la debirocratizare, prin uşurinţa cu care se pot multiplica hîrtiile ne-a aglomerat pînă la asfixie. Pe vremea bătrînelor maşini de scris, cînd multiplicarea era chiar socotită periculoasă, paradoxal, birocraţia era mai redusă. O cunoştinţă care lucrează în administraţie îmi spunea că trebuie să transmită lunar nu ştiu ce situaţie cu formulare de zeci de pagini atît în format electronic (pe CD care trebuie predat personal, nu pe mail Doamne fereşte) cît şi pe hîrtie. Oricum am judeca, una dintre forme este inutilă. Săptămînile acestea regimul de tristă constatare pare a avea drept unică preocupare să inventeze noi dări cu care să iasă din impasul în care a aruncat economia. Şi, cu complicitatea perfect controlată a presei de toate felurile, ne vinde asta drept „creşteri salariale”. Prizonieri ai unui sistem ciocoit, ai unor prejudecăţi, „mituri urbane”, cu care suntem hrăniţi intelectualiceşte zi de  zi, ai unei sărăcii atent întreţinute, ai unei prese lipsite de standardele minime de profesionalism şi onestitate, ai unui sistem politico-juridic veros, cetăţenii fac ceea ce au învăţat de vreo 80 de ani: se adaptează. Adică înjură şi fură. Un gînditor român contemporan – pe care zadarnic îl veţi căuta în presa noastră, nu-l veţi găsi, e prea anti-sistem - are o sintagmă perfectă pentru a  ne caracteriza starea: sclavi fericiţi. Numai într-o populaţie amorfă şi anomică un ministru ca Ponta, nulitate absolută,  mincinos incontinent, slugoi al penalului Năstase, poate avea un succes atît de îngrijorător în sondajele de opinie. Este al nostru, pentru noi, dintre noi!

P.S. Într-o ţară în care copiatul a devenit a doua natură, creativitatea un blestem,onoarea un cuvînt pierdut în dicţionar, prim ministrul nu are nici o obligaţie morală faţă de alegători. Adică faţă de prizonierii săi. L-aţi văzut pe Năstase vorbind la congresul „celui mai cinstit partid al ţării”? Unde au fost reacţiile?
 Christian CRĂCIUN      

“Tu ştii câţi ani au plămânii tăi?”

O campanie naţională de spirometrii gratuite desfăşurată de Societatea Română de Pneumologie

Societatea Română de Pneomologie desfăşoară pe parcursul lunii noiembrie o amplă campanie de responsabilizare a populaţiei asupra bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC), o boală a plămânilor despre care se estimează că va deveni a treia cauză de deces la nivel mondial. În cadrul acestei campanii, toţi cei interesaţi să îşi testeze sănătatea plămânilor sunt aşteptaţi în centrele deschise în 30 de oraşe din toată ţara, pentru a beneficia de spirometrii gratuite. 
La Câmpina, centrul de testare gratuită funcţionează în cadrul Secţiei de Pneumologie a Spitalului Municipal, responsabil Elena Dumitrescu.
Pentru a beneficia de gratuitate, cei interesaţi sunt rugaţi să facă înainte o programare la telefon 0244-371.533. 

Un nou pub în zona centrală, exclusiv pentru clienţii nefumători

Un nou pub, în stil londonez, cu un aer exclusivist, a fost deschis recent la Bolta Rece, în crama dintre magazinele de la stradă, de către Gelu Cârciu, un specialist al domeniului alimentaţiei publice şi un consecvent promotor al stilului retro (rustic), stil în care şi-a amenajat şi decorat celelalte două localuri pe care le deţine: Restaurantul “Casa Cornu” (de la DN1) şi Restaurantul “Hanul Românesc” (din Băicoi). Noul pub “Bolta Rece” este găzduit de una dintre cele mai cunoscute crame ale oraşului din perioada postbelică. Primul restaurant “Bolta Rece” a fost amenajat în 1947 de către un negustor din Urlaţi. În 1951, localul a fost naţionalizat şi încredinţat unor persoane fizice şi instituţii publice. După 1990, spaţiul a fost revendicat de către descendenţii proprietarilor şi dat în locaţie de gestiune. În 2012, a fost achiziţionat de societatea SC Market SRL din Băicoi, condusă şi administrată de Gelu Cârciu. Amenajat, aşa cum am amintit, în stilul pub-ului londonez, localul este destinat în exclusivitate clienţilor nefumători.  Spaţiul nu este mare, dar nici neîncăpător, destul cât să poată fi considerat un local OK, curat, chiar select, în orice caz, intim, numai bun pentru o întâlnire romantică (între doi îndrăgostiţi), pentru o întâlnire călduroasă (între doi sau mai mulţi prieteni), pentru o întâlnire de protocol (între oameni de afaceri), ori, în cazul unui grad maxim de ocupare, pentru un botez cu ştaif, în care părinţii sau bunicii nou-născutului sunt oameni cu stare, doritori de discreţie şi selecţie. Pentru că tot veni vorba de stare, nu trebuie să uităm starea în care se găsea acest spaţiu cu numai un an în urmă: un beci igrasios plin de mucegai, mizerie şi rozătoare de dimensiuni apreciabile. De aceea trebuie subliniate eforturile patronului în igienizarea acestui loc. “Am muncit mult până am reuşit să curăţăm locul de mizeria care se înstăpânise aici, până am reuşit să-l aducem la imaginea pe care o oferă astăzi localul celor care îi calcă pragul. Nu ne-a fost uşor, cu toate că avem experienţă în domeniu, o experienţă de 20 de ani, răstimp în care am mai deschis două restaurante, ale căror nume au devenit treptat renume: Restaurantul “Casa Cornu” şi Restaurantul “Hanul Românesc”. Sper, chiar cred cu tărie, că nu ne vom dezamăgi consumatorii nici cu acest local deosebit, în care îi aşteptăm pe toţi clienţii nefumători, preţuitori ai băuturilor şi mâncărurilor specifice unui pub londonez. Deşi tineretul nefumător este targetul nostru principal, avem grijă şi de consumatorii mai puţin tineri. De aceea, pentru toţi clienţii care ne vor vizita avem pregătite meniuri structurate, până la 1200 de calorii. Muzica ambientală pe care o vom oferi este genul highway-country, un country de drum lung, mai puţin ritmat, un fel de country-blues. Ştim că avem o concurenţă acerbă pe această nişă, dar noi suntem modeşti şi dornici de muncă, ne plac provocările, nu suntem înfumuraţi de la succesele în afacerile precedente de acelaşi gen. Pentru că nu suntem înfumuraţi, nu ne plac fumurile, nici măcar cele de ţigară (în acest pub nu se va fuma), şi cu atât mai mult, cele de fudulie. Numai o ceaţă londoneză ne mai lipseşte pentru ca ambientul să fie aidoma celui de pe malurile Tamisei”, ne asigură Gelu Cârciu, administratorul Pub “Bolta Rece”. A.N. 

Elefanţii Circului Gärtner, mai prietenoşi decât căţeluşii

Circul Gärtner, din Germania, a poposit în oraşul noştru la sfârşitul săptămânii trecute, primind găzduire în parcarea generoasă a hipermarketului Kaufland. Audienţa spectacolelor a fost normală pentru un oraş de provincie. Şi nici nu avea cum să fie altfel, de vreme ce participarea la un spectacol a unei familii cu doi copii i-a obligat pe părinţi să scoată din buzunare 100 de lei, ceea ce, pentru veniturile medii ale unei localităţi provinciale, reprezintă o sumă. Dar nu despre calitatea spectacolelor oferite ne-am propus să vă vorbim, ci despre cei doi elefanţi ai circului, care au fost mai atrăgători şi mai iubiţi de localnici în afara spectacolelor. Şi asta pentru faptul că cei din conducerea circului şi-au promovat imaginea prin cele două pachiderme originare din Asia atât pe străzile din jurul complexului, cât şi în ţarcul rezervat acestora. Cele două femele de elefant indian (după dimensiunile mai reduse şi după lipsa colţilor), au aşteptat cu răbdare să fie hrănite de copiii strânşi, alături de părinţi, în spatele barelor de protecţie, permiţând localnicilor care le hrăneau cu pâine şi mere să le mângâie pe capetele trompelor. Ceea ce ne-a frapat este faptul că impozantele mamifere erau oprite de o amărâtă de sfoară de plastic, ce putea fi uşor ruptă cu trompa. Cele două elefănţele, care nu au tensionat niciun pic sfoara ce le limita înaintarea, s-au dovedit a fi mai prietenoase decât căţelul (în foto), care păzea intrarea în circ, şi pe care niciun copil nu l-a mai băgat în seamă. Pentru a populariza mai bine sosirea circului în oraş, îngrijitorii elefanţilor-femele, însoţiţi de o maşină specială, au plimbat cele două exemplare în ziua sosirii lor chiar pe străzile din jurul benzinăriei OMV Petrom, spre deliciul trecătorilor şi, mai ales, al copiilor care s-au aflat în zonă la momentul potrivit.
Elefantul, erbivor înnăscut, face parte din ordinul proboscidienilor şi este cel mai mare mamifer terestru. Elefantul african are circa 4 metri lungime, peste 7 tone greutate, urechi mari şi prezintă colţi la ambele sexe (Loxodonta africana). Elefantul asiatic (indian) se îmblânzeşte mai uşor, are talia mai mică, de până la 3 metri, maximum 3 tone greutate, urechile mult mai mici decât elefantul african, şi prezintă, de asemenea o particularitate importantă: numai masculul are colţi. A.N.

“Conferinţele scriitorilor câmpineni în şcoli”- un proiect iniţiat de Comisia de cultură din Consiliul Local

Codruţ Constantinescu a deschis seria cu o conferinţă pe tema Gulagului sovietic şi românesc 

“Conferinţele scriitorilor câmpineni în şcoli”, un proiect cultural şi de culturalizare a tineretului studios din unităţile locale de învăţământ, a debutat vineri, 8 noiembrie, cu prelegerile susţinute de Codruţ Constantinescu în biblioteca de la subsolul Colegiului Naţional “Nicolae Grigorescu”. Autorul este un prolific şi talentat scriitor care s-a aplecat cu mult zel asupra studiului literaturii universului concentraţionar în care au căzut victime adversarii dictaturii roşii, asupra operelor celor care au avut de criticat comunismul, cu toate ororile sale. Deşi “gulag” este un cuvânt rusesc ce defineşte lagărul de muncă forţată în URSS (prin extensie, Gulagul a însemnat întreg sistemul lagărelor de concentrare din URSS) , termenul a fost adoptat, după război, şi în literatura din ţările Europei Răsăritene, acea parte a bătrânului continent căzută sub ocupaţie sovietică şi forţată la o comunizare la fel de nemiloasă ca cea petrecută în Rusia ţaristă, după preluarea puterii de către bolşevici. Astfel, Codruţ Constantinescu a vorbit atât despre gulagul sovietic, cât şi despre gulagul românesc. De fapt, conferinţa sa a avut un titlu mai mult decât sugestiv: “Mărturii din Gulagul sovietic şi românesc pe înţelesul tinerilor”. O conferinţă în care tinerii elevi prezenţi în sala bibliotecii au aflat multe lucruri interesante, pe care nu le puteau afla navigând pe atotputernicul şi atotştiutorul Internet, ci doar citind cărţile valoroase ale unor scriitori precum Alexandr Soljeniţîn, Nicolas Werth, Anne Applebaum ş.a. Soljeniţîn, care a murit în 2008, la vârsta de 90 de ani, a fost un mare romancier rus, activist şi disident anticomunist. El a făcut cunoscută lumii întregi problema gulagurilor şi a lagărelor de muncă forţată din Uniunea Sovietică. Deşi scrierile sale erau interzise în URSS, el a reuşit să publice în Occident o serie de cărţi, printre care cele mai cunoscute sunt: "Arhipelagul Gulag", "O zi din viaţa lui Ivan Denisovich" sau "Pavilionul canceroşilor".Pentru forţa etică cu care a continuat tradiţiile literaturii ruseşti", Soljeniţîn a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970. El a fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974 dar s-a întors în Rusia, în 1994, după ce regimul comunist s-a prăbuşit. 
Codruţ Constantinescu a zăbovit în conferinţa sa asupra lui Nicolas Werth, cunoscutul istoric francez specializat în istoria comunismului, co-autor al celebrei Cărţi negre a comunismului, cel care a hotărât să facă o călătorie de aproape trei săptămâni, 13 august – 3 septembrie 2011, chiar în inima Gulagului sovietic, în regiunea Kolîma, alăturându-se unui grup de cercetători ai asociaţiei ruse “Memorial”. Cercetătorii ruşi planificaseră o misiune de teren, cu scopul de a cerceta şi inventaria mărturiile puţinilor supravieţuitori ai Gulagului sovietic, obiectele care au însoţit această imensă tragedie umană, precum şi topografia amplasamentelor uriaşei încrengături de lagăre de concentrare care a format Gulagul (nu degeaba comparat cu un arhipeleag, după celebra formulă a lui Soljeniţîn, avându-se în vedere numărul mare de lagăre de concentrare dispuse în mai multe regiuni din Siberia, dintre care Kolîma era cea mai importantă). Totul în vederea constituirii unui muzeu virtual al Gulagului. Urmarea acestui demers al lui Nicolas Werth a fost cartea sa intitulată “Drumul din Kolîma. Călătorie pe urmele Gulagului”, carte apărută şi la noi, în 2012, la Editura Corint din Bucureşti. Întreaga materie a jurnalului lui Werth este construită în oglindă: prezentul descoperit de istoricul francez este reflectat şi explicat prin teribilul trecut. Werth face şi o scurtă prezentare a istoriei celebrei regiuni Kolîma şi a sistemului de lagăre Dalistroi. Cel dintâi european care a străbătut regiunea a fost polonezul Jan Czerki, un explorator polonez exilat în Siberia de de ţarul Alexandru al II-lea pentru participarea sa la insurecţia polonă din 1863-1864. De fapt, preistoria Gulagului se leagă de sistemul de lagăre de prizonieri de război pus pe picioare de regimul ţarist, nevoit să interneze 2,2 milioane de prizonieri de război proveniţi din ţările Puterilor Centrale. Astfel că noile autorităţi bolşevice au preluat o parte din aceste lagăre pentru a-şi interna noii duşmani, adică aproape pe toţi ceilalţi. Exemplele de pre-istorie a Gulagului (lagărele de concentrare folosite de spanioli în 1895, în Cuba revoltată; lagărele din Africa de Sud în care britanicii au închis populaţia civilă bură, în 1900, pentru a o împiedica să susţină gherila bură; lagărele în care coloniştii germani, în 1906, au închis în Namibia un întreg trib etc), au fost totuşi efemere, măsuri excepţionale pe timp de război, care nu au dus la moartea a  milioane de oameni. În 1931, poliţia secretă sovietică a instituit sistemul de lagăre Dalistroi, menit a exploata aurul descoperit în regiune. În timpul Marii Terori (1937-1938), au fost asasinaţi zeci de mii de deţinuţi, fiind împuşcaţi şi ultimii opozanţi ai regimului sovietic. Werth întâlneşte tot felul de personaje, unele care au trăit în mod direct grozăviile Gulagului. Fiecare istorie personală face inteligibilă istoria şi demonstrează fără putinţă de tăgadă cruzimea unui sistem totalitar pentru care destinul unui om nu reprezenta nimic. Patronul unei întreprinderi care exploata zăcăminte aurifere se căieşte azi punând cruci imense în dreptul gropilor comune; în continuare, prea puţin căutate şi descoperite. În 15 ani, el a ridicat 12 cruci, căci “în toată Kolîma, peste 180.000 de deţinuţi au fost ucişi şi îngropaţi fără mormânt creştinesc, aşa că vedeţi, am ce face până la sfârşitul zilelor mele.” Însă oricât am încerca să înţelegem Gulagul sovietic, dinamica şi procesul istoric ce l-au generat, el rămâne o dimensiune care nu poate fi nici exprimată, nici înţeleasă, o uriaşă dimensiune a durerii. În “Istoria Gulagului” a Annei Applebaum, scriitoarea a încercat realizarea unei lucrări atotcuprinzătoare şi foarte documentată, îmbinând atât documentele de arhivă, cât şi mărturiile supravieţuitorilor cumplitului Gulag sovietic. Cele două două mari probleme ale vieţii unui deţinut se legau de ziua de muncă şi de hrană, ambele putând face diferenţa dintre viaţă şi moarte. Limita de temperatură sub care nu se mai muncea varia între – 50 de grade Celsius şi – 45 de grade Celsius, însă singurul care avea termometru era comandantul lagărului. Codruţ  Constantinescu a vorbit, de asemenea, şi despre câţiva dintre autorii români mai puţin cunoscuţi, care au trăit şi au descris în scrierile lor atrocităţile gulagului românesc: Lena Constante, Aniţa Nandriş Cudla ş.a. Cu ajutorul unui videoproiector, Codruţ Constantinescu şi-a susţinut cu multă ardoare prelegerile despre gulagul sovietic şi cel românesc, o adevărată lecţie de istorie, despre una dintre cele mai negre pagini ale istoriei. 
Seria “Conferinţele scriitorilor câmpineni în şcoli” iniţiată de consilierul municipal Florin Frăţilă, a început cu dreptul şi va continua cu prelegeri ale unor alţi scriitori cunoscuţi din zona Câmpina: Constantin Trandafir, Christian Crăciun, Florin Dochia, Gherasim Rusu Togan. A.N.

În slujba memoriei câmpinene

Nu l-am cunoscut foarte bine pe Ion T. Şovăială şi îmi pare rău. Nu fac parte din acea largă categorie de români ipocriţi care adoptă principiul strămoşesc “despre morţi numai de bine” însă am intuit în personalitatea lui Ion T. Şovăială, atât cât l-am cunoscut eu, o mare sensibilitate (altfel nu înţeleg de ce se consuma la un moment dat pentru că avusese nu ştiu ce dispute inevitabile cu una din fabuloasele personalităţi ale criticii literare locale) şi o modestie a truditorului de cursă lungă pe ogorul culturii locale. Altfel nu poate fi înţeleasă încăpăţânarea admirabilă de a edita, în perioada 2006 - 2012 suplimentul ziarului Oglinda de azi - “Câmpina literar-artistică şi istorică” cu sprijinul redacţiei (evident căci fără acesta poţi avea cele mai frumoase idei). Publicistica răspândită de-a lungul a 54 de numere (primul supliment a apărut în septembrie 2006 iar ultimul, numerele 53-54 acoperă lunile mai-iunie 2012) trebuia recuperată cumva măcar pentru a oferi un instrument de studiu facil viitorilor cercetători (să sperăm că vor exista) care se vor interesa de viaţa culturală din Câmpina după borna 1989, de exemplu, aşa cum multe articole excelente ale unor istorici câmpineni analizează viaţa din Câmpina interbelică (Anul 1937 în viaţa politică prahoveană de profesorul Marius Zaharia, Aspecte din viaţa cotidiană câmpineană în perioada crizei economice 1929-1933 de Cristian Bunea, un serial care ar trebui recitit din prisma crizei economice aparent fără sfârşit în care trăim şi noi din 2009 încoace, Câmpina în timpul domniei lui Carol al II-lea (1930-1940) sau chiar din timpul Primului Război Mondial (Viaţa cotidiană la Câmpina în timpul Primului Război Mondial 1916-1918 de Gabriela Pascu). Marea majoritate a articolelor publicate în acest supliment-instituţie se axează în jurul oraşului Câmpina de aceea recuperarea lor şi editarea lor într-o ediţie anastatică, îngrijită cu profesionalismul său recunoscut de Florin Dochia şi publicată pe spezele autorităţilor locale este minunată căci conservă memoria acestor locuri pentru generaţiile viitoare. Istoria mare poate fi decojită în nenumărate istorii regionale care, la rândul lor, pot fi descompuse în foarte multe istorii locale. De altfel, cam aceasta este şi tendinţa istoriografică occidentală: aplecarea către studiul micilor comunităţi precum este şi cea din Câmpina. Istoricii au devenit interesaţi şi nu de ieri, de azi,  nu numai de marile tendinţie ale umanităţii dar şi de evoluţiile locale.
Remarc doar câteva studii care merită a fi citite chiar şi acum (promit că o voi face şi eu pentru că nu am reuşit si o fac la momentul apariţiei lor ) sau poate mai ales acum. În plus, cititorului îi este mult uşurată lectura pentru că multe articole curg de-a lungul mai multor numere ale suplimentului :“G. Călinescu-un învins sau un învingător în lupta cu noua putere-Comunismul?” de Ioana Jieanu, Închisoare fără condamnare-caruselul puşcăriilor. Convorbiri cu profesorul Ion Mihăescu de Octavian Onea  dar si articole polemice care, până la urmă, mai fac şi sarea şi piperul unei culturi care implică o dezbatere liberă (“Între corectitudine şi mistificare. Două cărţi despre Câmpina anului 1989” de acelasi incomod Octavian Onea) şi nenumăratele articole deosebit de interesante semnate de Victor Dumitru (“Casa cu grifoni” ”Şcoala de Maiştri Sondori şi Rafinori”etc. Sufletul acestei reviste a fost Ion T. Şovăială (care nu a şovăit deloc în această muncă), un adevărat truism care trebuie repetat. Aceasta se poate constata si doar dintr-o simplă răsfoire a conţinutului tematic. Dăm peste “Câmpina-o istorie în date” (44 de episoade), „Note de istorie literară”(13 episoade) “1907. N. Grigorescu şi B.P. Haşdeu în câteva texte publicistice locale, necunoscute” “Al. Tudor-Miu. Despre debut şi câteva aspecte biografice din perioada sa” “N.D. Cocea. Un portret publicistic necunoscut” “Cu velocipedul de la Bucureşti la Braşov şi retur în 1894”etc.
Cert este ca am ocupa întregul spaţiu al ziarului menţionând nenumăratele articole pasionante în care noi, câmpienii, ar trebui să ne regăsim într-o măsura foarte mare. Achiesăm într-o mare măsură cu ceea ce scria Florin Frăţilă luni, 22 aprilie 2013 sub impresia aflării tragicei ştiri despre “Moartea domnului Şovăială ne lasă doar singuri, într-o lume abstractă, greu de înţeles, în care de prea multe ori valoarea se măsoară în arginţi ori în like-uri pe conturi de Facebook”. Moartea domnului Şovăială nu ne lasă chiar singuri, ne lăsă şi această muncă voluntară, dedicată acestei comunităţi (oare se impune acordarea unui titlu de cetăţean de onoare post-mortem?)  Poate că această revistă ar trebui să apară în continuare chiar dacă erudiţia şi munca depusă de Ion T. Şovăială nu pot fi înlocuite (însă ar exista cineva care să se înhame la aceasta?). Suntem siguri că părintele şi-ar dori mult ca plodul voinic să-i supravieţuiască. Dacă ar trebui să tragem o lecţie din viaţa şi “activitatea” laborioasă a lui Ion T Şovăială cred că aceasta ar fi: să nu aşteptăm sosirea morţii pentru a aprecia la adevărata lui valoare un om. 
Codruţ Constantinescu 

A XIX-a ediţie a Memorialului “Mihai Pastor” a reconfirmat valoarea baschetbaliştilor de la Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu”

Joi, 7 noiembrie, în Sala de sport al Colegiului Tehnic Energetic s-a desfăşurat a XIX-a ediţie a Memorialului “Mihai Pastor”, cea mai importantă competiţie şcolară din municipiu la sportul care, până în prezent, a trimis un singur român (Ghiţă Mureşan) dincolo de Oceanul Atlantic, în NBA, cel mai prestigios campionat de baschet din lume, desfăşurat  de un secol în Statele Unite ale Americii. Elevii de la CN “Nicolae Grigorescu” probabil că nu vor ajunge niciodată să joace în NBA, dar în campionatele şcolare din municipiul nostru rămân greu de învins. Competiţia a fost organizată şi finanţată de Consiliul Local, Primăria Câmpina, Casa Tineretului şi, desigur, liceul gazdă. Anul acesta au participat toate liceele din oraş cu câte o echipă de băieţi. De asemenea, trei licee şi-au trimis şi echipele de fete. A fost cea mai mare participare de până acum la această competiţie, ceea ce ne face să credem că baschetul a devenit azi tot mai popular în şcolile şi liceele noastre. La fete, grupa a fost câştigată de elevele de la Grig, antrenate de profesoara Simona Pavel, urmate de cele de la Forestier şi Mecanică 2. La băieţi, au fost organizate două grupe. Finala mică a fost câştigată de elevii de la Forestier, care i-au întrecut pe cei de la “Constantin Istrati” (fostul Petrol). Finala mare a fost câştigată de elevii de la “Nicolae Grigorescu”, antrenaţi de profesorul Ioan Cristea, care se va retrage, în curând, la pensie, după o activitate prestigioasă şi de lungă durată în slujba sportului şcolar câmpinean. Ioan Cristea se va retrage la pensie în culmea gloriei, cum se spune, dar nu înainte de a-i mulţumi şi noi, cei din redacţia revistei Oglinda, pentru că s-a dedicat, decenii întregi, trup şi suflet, sportului şcolar câmpinean. La mulţi ani, domnule profesor Ioan Cristea! La mulţi ani de pensie, dar şi de sănătate şi de multe împliniri. Municipalitatea a finanţat competiţia cu 2000 de lei, dar un important sprijin material a fost primit şi din partea Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport. Premiile au fost înmânate elevilor de către consilierii municipali Florin Frăţilă şi Marian Dulă, şefii Comisiei de sport din legislativul municipal. Fiecare elev participant a primit câte o diplomă şi un premiu (o statuetă reprezentând un baschetbalist în acţiune), trofeu pe care îl va lua acasă, ca să-şi aducă aminte de a XIX-a ediţie a Memorialului “Mihai Pastor”. O competiţie şcolară închinată unuia dintre cei mai buni antrenori de baschet pe care i-a avut Câmpina. Mihai Pastor probabil că zâmbeşte de undeva, de sus, din ceruri, văzând că strădaniile sale în dezvoltarea baschetului şcolar câmpinean au dat roade, iar baschetul din municipiul nostru este astăzi pe mâini bune, pe mâinile unor profesori deosebiţi, dintre care se disting antrenorii Ioan Cristea şi Simona Pavel. A.N. 

05 noiembrie 2013

“Conferinţele scriitorilor câmpineni” în licee, un proiect iniţiat de Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură din Consiliul Local

Vineri, 8 noiembrie, la Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu” va debuta proiectul “Conferinţele scriitorilor câmpineni” în şcoli şi licee, iniţiat şi inclus în programul cultural al oraşului de consilierul Florin Frăţilă, preşedintele comisiei de specialitate a Consiliului Local. 
Prima întâlnire de acest gen cu elevii o va avea scriitorul Codruţ Constantinescu, care îşi propune să conferenţieze vineri, 8 noiembrie, pe tema “Mărturii din Gulagul sovietic şi românesc pe înţelesul tinerilor”. 
Proiectul va continua cu alte şase conferinţe, în care autori consacraţi precum Constantin Trandafir, Gherasim Rusu Togan, Christian Crăciun ori Florin Dochia vor încerca să le insufle tinerilor câmpineni dragostea pentru literatură şi carte în general.
“Prin intermediul acestui proiect inedit în cultura câmpineană am urmărit un dublu scop şi anume promovarea scriitorilor câmpineni la ei acasă şi iniţierea tinerilor în tainele cuvântului scris. Avem autori de valoare în Câmpina, pe care tinerii noştri trebuie să-i cunoască, să-i respecte şi chiar să le urmeze exemplul. Poate, cine ştie, peste ani, un elev care azi se apropie de literatură în urma acestui proiect, va ajunge un mare scriitor român. Pentru mine ar fi o mare realizare”, a declarat Florin Frăţilă.

De Halloween, Asociaţia Frizzly a oferit copiilor un spectacol deosebit

Halloween în lume

Dacă e 31 octombrie e Halloween, o sărbătoare bine primită de americani, canadieni, dar şi de popoarele din vestul Europei. Americanii au făcut din  Halloween o “marfă” bună pentru export, aşa cum numai ei ştiu să scoată bani din orice eveniment popular. Sărbătoarea e de origine celtică şi a ajuns astăzi preluată de multe popoare din lumea occidentală. Ea continuă să atingă maximul popularităţii în SUA, unde s-a răspândit în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranţilor irlandezi. Numele sărbătorii provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creştine a tuturor sfinţilor, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în ţările unde predomină creştinismul occidental catolic (la romano-catolici, Ziua tuturor sfinţilor este sărbătorită pe 1 noiembrie). Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, stafii sau alte personaje şi colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o ameninţare care sugerează că persoanei colindate i se va juca o farsă, dacă aceasta din urmă nu împarte colindătorilor dulciurile cuvenite. În multe ţări, Halloween este serbat prin parade şi carnavaluri. Sărbătoarea a fost influenţată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. La celtici era festivalul Samhain, iar la creştini Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Numele Samhain provine din irlandeza veche şi înseamnă „sfârşitul verii”. Festivalul Samhain sărbătoreşte sfârşitul „jumătăţii luminoase” a anului şi începutul „jumătăţii întunecate”, şi este uneori considerat a fi „Anul Nou Celtic”. Vechii celţi credeau că graniţa dintre lumea aceasta şi cea de dincolo se slăbeşte în ziua de Samhain, permiţând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoşii familiei erau cinstiţi şi invitaţi acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume şi măşti. Prin intermediul măştilor, oamenii credeau că pot îndepărta toate spiritele rele. Deghizându-se ei înşişi în aceste spirite rele, considerau că astfel le pot evita. Samhain era perioada când se făceau provizii de iarnă şi se tăiau animalele, pentru a păstra carnea peste iarnă. Focurile de tabără jucau şi ele un rol în festivităţi. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau şi ele aruncate în foc. Uneori, se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii şi animalele treceau printre ele ca ritual de purificare. 
Următoarea influenţă pentru această sărbătoare a apărut o dată cu răspîndirea noii religii creștine în Europa medievalismului timpuriu. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creştină în care sunt celebraţi toţi sfinţii. Aceasta era Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, Hallowmas sau All Hallows. Odată cu ea a apărut şi s-a împământenit şi sărbătoarea Halloween. Denumirea ei reprezintă o variantă scoţiană a denumirii All-Hallows-Even („evening”), adică noaptea dinainte de „All Hallows”. Noaptea dinaintea Zilei tuturor sfinţilor.

Halloween în România

Pe 31 octombrie, de două decenii, Halloween se sărbătoreşte şi în România. Începuturile sărbătorii (evident, timide), datează în ţara noastră încă din 1990. Ea a prins chiar mai bine decât Ziua Îndrăgostiţilor (Valentine’s Day), un alt import cultural din Occident, deoarece noaptea în care bântuie stafiile şi strigoii a găsit teren extrem de fertil în ţara lui Dracula, vampirul cel mai cunoscut din lume şi una dintre cele mai faimoase stafii. Castelul Bran şi hotelul în formă de cetate din Pasul Tihuţa, locaţii atribuite în turismul internaţional voievodului Vlad Ţepeş (Dracula, pentru turiştii occidentali), sunt vizitate anual de mii de turişti vest-europeni, americani şi canadieni, cu ocazia sărbătorii Halloween. Mai ştearsă, la început, apoi, din ce în ce mai populară, Halloween este astăzi, pe de altă parte, tot mai contestată de anumite ong-uri şi asociaţii religioase ortodoxe. Acestea consideră că sărbătoarea nu face bine tineretului din România, care este îndepărtat de valorile tradiţionale ale creştinismului nostru răsăritean, încurajat fiind (prin spectacolele-carnaval din şcoli), să adere la o sărbătoare care cultivă strigoi şi spirite rele, având influenţe sataniste. Cu toate că este mult mai populară decât acum 20 de ani, Halloween mai are destul până să devină o sărbătoare populară în adevăratul sens al cuvântului, fiind îmbrăţişată astăzi mai mult de copii şi foarte puţin spre deloc, de către adulţi. Halloween este în America a doua sărbătoare ca venituri pentru magazine. În România, cu toate că poate fi considerată de unii comercianţi un câştig, rămâne până la urmă doar un prilej al tinerilor adolescenţi de a petrece împreună cu prietenii în cluburi. Iar pentru şcolari, un prilej în plus de a veni la şcoală costumaţi altfel decât în hainele obişnuite. 

Halloween în Câmpina

Ca în fiecare an, Halloween a fost marcat în Câmpina prin diferite spectacole gen carnaval, spectacole desfăşurate cu şcolarii claselor gimnaziale, şi mai puţin cu elevii de liceu. În dimineaţa zilei de joi, 31 octombrie, pe străzile oraşului putea fi văzuţi mulţi copii îndreptându-se spre şcoală, costumaţi în diferite personaje de poveste. Însă cel mai important spectacol organizat de Halloween s-a petrecut la Casa Tineretului, vineri după-amiază, adică de 1 noiembrie, Ziua tuturor sfinţilor (la catolici). În sala de spectacole a Casei Tineretului (această sărbătoare a tineretului nu putea avea loc în altă locaţie), de la ora 17.00, Asociaţia Frizzly a oferit copiilor veniţi în număr mare spectacolul „Un greiere cu talent”. După numărul mare de şcolari şi şcolăriţe costumaţi în vrăjitori şi vrăjitoare, în prinţi şi prinţese, în zâne bune şi zâne malefice, în strigoi şi vampiriţe, am crezut că spectacolul va fi dedicat în întregime acestor personaje, că el se va desfăşura după reţeta comercială americană. 
Nu a fost să fie aşa, şi foarte bine că s-a întâmplat într-un alt fel decât ne-am aşteptat. Într-un fel mai didactic, mai educativ, mai cultural, mai european. Că prea am ajuns să copiem de la americani vrute şi nevrute, fără nicio selecţie, evenimente care nu se potrivesc deloc cu specificul naţional, evenimente „bune” de implementat şi împământenit doar pentru că au eticheta „fabricat în America”. Preşedintele Asociaţiei Frizzly, profesoara de engleză Clara Leica, a fost sufletul spectacolului. Şi ca organizator, dar şi ca protagonist al acestui show bine primit de copii. Dincolo de calităţile ei incontestabile de dascăl  iubit de elevi (multe fetiţe au aclamat-o, strigându-i din sală numele de botez), înzestrat cu simţ al umorului (sintagma „Să fie clar, eu sunt Clara” îi aparţine), Clara Leica are certe veleităţi de actriţă de teatru de revistă. Un spirit, dar şi un trup pe măsura unui variété de cea mai bună calitate. Nu avem expertiză în domeniu, dar în opinia noastră, Clara Leica ar putea fi considerată „one man show”. Ba chiar, schimbând ce este de schimbat în terminologia variété-ului, pentru a-i sublinia feminitatea plină de bogăţii sufleteşti, putem spune că ea şi-a câştigat titlul de „one woman show”. Ideea spectacolului (Dacă vrei cu tărie să realizezi ceva în viaţă, visul ţi se va îndeplini), nu este nouă, dar niciodată nu va fi neavenită, nepotrivită, de prisos. Mai ales în lumea de azi, plină de o acută instabilitate morală şi sentimentală. Cu această piesă interactivă, Clara Leica reuşeşte să facă o lecţie interactivă în care se vorbesc trei limbi: engleza, franceza şi germana. Ajuns într-un moment crucial al vieţii sale, Viorel, greierele cu talent, este încercat de o grea dilemă existenţială: cine este el şi ce rost mai are pe această lume? O lume în care vioara nu mai este la mare căutare, o lume în care adulţii nu mai au timp pentru muzică, iar copiii ascultă genuri muzicale în care vioara nici nu există. Cuprins de dorinţa de a se face din nou observat şi auzit, greierele ar vrea să păşească pe drumuri care îi sunt cu desăvârşire străine, care nu pot fi drumurile lui în viaţă. Îşi doreşte să îmbrăţişeze meserii care nu îl definesc deloc: cântăreţ la chitară electrică, toboşar, cântăreţ de operă, jucător de baseball. Tot ce pare popular îl ispiteşte pe bietul greier tulburându-i mintea şi sufletul. Personaje din lumi diferite, care vorbesc limbi diferite, îl vor ajuta, până la urmă, pe Viorel să se regăsească pe sine. Spectacolul, cofinanţat de Consiliul Local, cu o substanţială sponsorizare de la cunoscuta firmă câmpineană Elstar (care a dăruit numeroase premii celor mai energici şcolari din sală), a fost într-atât de interactiv încât i-a ridicat pe spectatori de pe scaune, în special pe copiii din clasele mai mici, care au dansat şi au cântat, în cele trei limbi amintite, cu o frenezie rar întâlnită. Spectacolul a fost frumos ca o joacă nevinovată de copii, micuţii spectatori şi coparticipanţi ai piesei „Un greiere cu talent” ieşind din sala de spectacole mai bogaţi decât au intrat în ea. A.N.