15 ianuarie 2013

Ultima escrocherie la modă

Câmpinenii au căzut şi ei victimele înşelăciunii prin telefon

Mintea inventivă a escrocilor nu are limite. Ca de obicei, aceştia declanşează „motorul” emoţiilor victimelor, creând impactul psihologic necesar pentru a le prinde în plasa lor, pentru a le lua banii. După furia câştigurilor anunţate prin telefon, prin care trebuia să plăteşti anumite taxe în vederea intrării în posesia aşa-zisului câştig, mai nou, infractorii  apelează acum la o altă formulă pentru a-şi escroca victimele.
Despre această găselniţă nouă a infractorilor ne semnalează subcomisarul Gabriel Bădiceanu, şeful Biroului de Siguranţă şi ordine Publică din cadrul Poliţiei Câmpina.
„Am organizat o campanie de prevenire în rândul cetăţenilor din municipiul Câmpina, având în vedere ultimele infracţiuni de înşelăciune produse în judeţul Prahova. Acestea s-au înfăptuit atât la noi în oraş, cât şi în unele localităţi învecinate. Ele constau, mai nou, în faptul că o persoană apelează în mod aleatoriu cetăţeni, pe telefonul mobil sau fix. Cel care sună se dă drept avocatul fiului sau fiicei, inventând o poveste prin care acest membru al familiei ar fi sufert un accident de circulaţie. În calitate de avocat, solicită celui apelat să-i trimită o sumă consistentă de bani în euro sau lei la un anumit cont, pentru a-i folosi în interesul aşa-zisului client, pentru a plăti ceva la spital sau pentru a-i da victimei implicată în accident sau, culmea, să plătească la poliţie, ceea ce este neacceptabil. Au fost multe cazuri în care infractorii nu au reuşit să înşele oamenii, dar au fost şi situaţii când cetăţeni, de regulă vârstnici, au căzut pradă unor astfel de situaţii. Aşa s-a întâmplat că unii au mers la unităţile financiar bancare şi au depus diverse sume de bani în conturile date de către infractori. Abia după ce au depus aceşti bani, cetăţenii şi-au contactat rudele despre care credeau că se află într-un impas, constatând că au fost înşelaţi. În ultimele trei săptămâmi am avut astfel de situaţii şi pe raza municipiului Câmpina. La nivelul judeţului au fost demarate verificări, existând deja persoane care sunt anchetate pentru astfel de înşelăciuni” a declarat subcomisarul Gabriel Bădiceanu.
    Venind în întâmpinarea unor astfel de situaţii, pe 11 ianuarie, lucrătorii Biroului de Ordine Publică şi  Biroului de Investigaţii Criminale din cadrul Poliției Municipiului Câmpina, sprijiniţi de poliţişti locali din cadrul Direcţiei de Poliţie Locală, au desfăşurat o acţiune în vederea prevenirii infracţiunilor de înşelăciune în rândul cetăţenilor din municipiul Câmpina. Cu această ocazie au fost distribuite pliante şi afişe ce conţin informaţii în legătură cu modurile de operare, informaţiile fiind adresate în special, în cadrul asociaţiilor de proprietari. Au fost vizate, în general, categoriile de persoane în vârstă care pot deveni victime ale acestui tip de înșelăciune.
    Cetăţenii care au fost opriţi pe stradă de către poliţiştii implicaţi în această campanie de prevenire au apreciat acţiunea acestora, considerând-o binevenită.
    Semnalul de alarmă pe care îl trag lucrătorii de poliţie, în vederea prevenirii unor astfel de situaţii, este bine de luat în seamă de către toţi cetăţenii, pentru că nu este o „regulă” strictă a infractorilor de a aborda doar persoane vârstnice, mizându-se pe vulnerabilitatea lor afectivă. Nu de puţine ori, printre victimele acestui tip de înşelăciune s-au aflat şi persoane mai tinere, cu pretenţii în ce priveşte educaţia. Carmen NEGREU

Editorial

IDIOŢII  UTILI

    Sintagma îi este atribuită lui Lenin, care ar fi desemnat prin ea pe intelectualii occidentali hipnotizaţi de mirajul ideologiei bolşevice. Ea redevine de o incredibilă actualitate acum, cînd „democraţia” putiniană vrăjeşte din nou intelocraţia stîngistă de pretutindeni. Pe mine mă interesează aici situaţia unei anume categorii de votanţi români de la care aştept (în zadar, evident!) să rostească spăşit celebra frază din 90 a lui Bobu. După ce au avut nenumărate prilejuri de a vedea gafele puterii pe care au instaurat-o. Sunt revoltaţii din iarna trecută care au încercat ridicol să furnizeze o ideologie de tip „indignaţii” unui haos violent, compus din galerii de fotbal şi securiştii lui Dogaru. Sunt cei care au închis ochii în timpul verii la toate încălcările legilor, doar pentru că voiau să scape de Băsescu. Sunt purtătorii de stindard ai unui liberalism de mucava care nu are nimic de-a face cu mortul fardat care este PNL-ul de astăzi. Sunt aroganţii susţinători ai teoriei: nu ne ducem la vot pentru că toţi sunt la fel, intelectuali orbi care nu văd nici o diferenţă între Papahagi şi Becali, şi deci se simt mult mai bine reprezentaţi de oier, nu de boier. Sunt o mînă de regalişti refuzînd să vadă cum imaginea Majestăţii sale a fost grosolan manipulată de unul dintre cei mai lipsiţi de scrupule lideri de partid. Sunt orbii de serviciu care refuză să vadă derapajele antidemocratice ale puterii, umflarea bugetivoră a aparatului de stat, abandonarea deşănţatelor promisiuni electorale. Nu mai cresc pensiile şi salariile, investiţiile sunt practic oprite, taxele cresc, gazele de şist care iarna trecută aruncau ţara în aer sub guvernul Boc sunt foarte bune sub guvernul Ponta-Voiculescu, primul ministru dă note judecătorilor, doamna ministru a justiţiei se plimbă în maşina unui infractor aflat la ţuhaus, poliţia e mai periculoasă decît găştile de cartier, justiţia e atacată pe toate fronturile, radioul şi televiziunea publice nu mai scot nici o silabă critică la adresa puterii, politizarea funcţiilor publice a atins cote inimaginabile. Idioţii utili au marele har al amneziei autoimpuse: nu se întreabă de pildă cum de a picat guvernul Ungureanu pe o moţiune care îl acuza că vinde ţara maghiarilor pentru ca acum dl. Frunda (unul dintre cei mai mari inamici ai curăţării morale a României, apărător din oficiu al corupţilor de tot felul) să fie brusc cocoţat drept mare consilier al  primului ministru. Dl. Frunda  care declara recent că România nu este un stat naţional. Ia să fi făcut dl. Băsescu o asemenea declaraţie violent anticonstituţională, atunci să fi văzut spume televizuale. Dar idioţii utili închid ochii, după cum nu reacţionează la prezenţa în parlament a lui Roşca Stănescu, nici la sfidarea lui Becali care anunţă că nu-şi declară averea că aşa vrea muşchii lui. Erau foarte activi în postări înainte de referendumul suspendării, acum au tăcut brusc, făcîndu-se că nu văd. N-au zis nimic nici la parodia cu Oltchimul, nici la şmenul cu Loteria Naţională, nici la dărîmarea sistemului de sănătate privat prin renunţarea la criteriul corect: finanţarea urmează pacientul şi pomparea tuturor banilor noştri în găurile negre care sunt spitalele de stat, nici la distrugerea de către dna. Andronescu  a puţinelor elemente pozitive din legea Funeriu, nici la prezenţa atîtor penali în guvern şi parlament (un caz drăguţ e doamna Ritzi, cal de bătaie cît era la PDL, complet ignorată acum cînd e „de-a noastră”). Domneşte o mare tăcere peste România. Idioţii utili induc ideea că de vină sunt „proştii” care se lasă cumpăraţi de găleata de plastic, crosna de lemne de foc, vanghelionul sau mai ştiu eu ce alt dar grecesc al primarului pentru a vota la comandă. Eu cred altfel: că de vină pentru că „România e altfel” (cum spune un istoric la modă) este în primul rînd orbirea lor arogantă care mimează perfect vederea.

P.S. Dacă n-ar fi existat această atît de presantă categorie, n-am fi avut un prim ministru plagiator care surîde insistent de pe toate ecranele. Apropo: azi e ziua culturii române, să nu uităm că guvernarea sa a început cu un atentat instituţional foarte grav la cultura naţională. Prietenii ştiu de ce.  
Christian CRÃCIUN

Diana Elena Rotaru, eleva olimpică moartă la Buşteni, a fost condusă pe ultimul drum

La sfârşitul săptămânii trecute, Câmpina a fost din nou prezentă în emisiunile şi reportajele presei centrale. Din păcate, nu printr-o realizare edilitară sau a vreunui localnic, ci printr-un eveniment funerar. Este vorba despre funeraliile Dianei Elena Rotaru, eleva olimpică la matematică, despre al cărei tragic sfârşit au vorbit insistent, pe tot parcursul săptămânii trecute, majoritatea televiziunilor şi publicaţiilor centrale. 
Fetiţa, în vârstă de 13 ani şi jumătate (s-a născut pe 11 iulie 1999), a fost înmormântată sâmbătă, 12 ianuarie, în jurul orei 14.30, în cimitirul nou din cartierul Muscel. Slujba de înmormântare a fost oficiată, începând cu ora 13.00, de un sobor de preoţi la Biserica “Sf. Treime” din vecinătatea Pieţei Centrale. La intrarea în această biserică, în partea dreaptă a pronaosului, părintele paroh Vincenţiu Ieşeanu a încuviinţat depunerea sicriului cu trupul neînsufleţit al fetiţei, firav, dar atât de plin de viaţă cu numai cinci zile în urmă. Sicriul a stat acolo în cele două zile precedente înmormântării, dar puţini câmpineni au ştiut acest lucru.
De fapt, despre înmormântarea Dianei Rotaru la Câmpina mulţi localnici au aflat la sfârşitul săptămânii trecute, din informaţiile mass-media. De altminteri, familia a dorit ca înmormântarea să fie cât mai discretă, ceea ce a făcut să fie acoperit cu şi mai mult mister faptul că eleva olimpică, despre a cărei moarte tragică mulţi câmpineni au aflat de la televizor, va fi înmormântată la Câmpina, iar sicriul ei se află depus la Biserica “Sf. Treime”. La marginea sicriului au fost aşezate mai multe cupe de excelenţă, iar în sicriu, la picioarele Dianei, se afla o pernă cu medaliile sale câştigate la concursurile de matematică la care a participat în decursul scurtei sale vieţi. O viaţă extrem de scurtă, dar bogată în realizări de prestigiu.
Elevă eminentă a Şcolii generale nr. 56 “Jose Marti” din Bucureşti, câştigătoare a numeroase concursuri de matematică, naţionale şi internaţionale (ultimul succes, medalia de argint la Olimpiada de Matematică), Diana Elena a murit în noaptea de marţi, 8 ianuarie, în jurul orei 23.00, la Spitalul Orăşenesc Sinaia. În dimineaţa aceleiaşi zile, pe la ora 7.00, fusese găsită în zăpadă, îngheţată complet, în faţa unei cabane din Buşteni, unde participa, împreună cu alţi 21 de elevi olimpici, la o tabără şcolară. Un singur profesor îi supraveghea oficial pe cei 22 de copii din tabara de la Busteni, o tabără privată organizată de asociaţia unui profesor pensionar din Ardeal. Dascălul supraveghetor ar putea fi acuzat de omor din culpă, deoarece răspunderea penală în aceste situaţii revine cadrelor didactice care însoţesc elevii, în orice fel de tabără s-ar afla. După primele cercetări ale Poliţiei, se pare că elevii olimpici au încins o beţie cu vişinată, iar Diana Elena a căzut de la etajul al treilea al cabanei, nu se ştie exact din ce cauză. Se presupune că fatala căzătură ar fi fost provocată de faptul că fetiţa fusese ameţită de aburii alcoolului consumat în cantitate mare. Directorul medical al Spitalului Orăşenesc Sinaia, medicul Constantin Tămăduianu, a declarat că fata a fost adusă la spital în comă profundă, cu o temperatură a corpului de doar 19,5 grade Celsius. Cu toate eforturile medicilor sinăieni, Diana a decedat câteva ore mai târziu. Moartea fetei a fost cauzată de o hemoragie cerebrală, dar şi de faptul că a stat mult prea multe ore în frig, pentru urcarea ei în ambulanţă echipajul de intervenţie fiind nevoit să spargă gheaţa care o înconjurase din toate părţile.
Deşi locuia cu părinţii în Bucureşti, fetiţa avea legături puternice cu Câmpina prin tatăl său şi rudele acestuia. O mare parte din copilărie şi-a petrecut-o în oraşul de la poalele Muscelului, iar soarta a făcut să fie îngropată în cimitirul din aproperea celui mai popular deal al oraşului. Ea a fost crescută de bunica din partea tatălui, Emilia (Mica) Rotaru, o câmpineancă ce s-a stins şi ea prematur, în urmă cu câţiva ani. Mica Rotaru, foarte iubită de câmpineni, a fost mult timp asistenta-şefă a Maternităţii (mii de câmpineni au văzut lumina zilei o dată cu chipul “doamnei Mica”), director de îngrijiri medicale în Spitalul Municipal şi iniţiatoarea unor proiecte caritabile, precum Azilul de bătrâni de pe Voila. Alături de bunica sa, care a îngrijit-o şi a iubit-o atât de mult, a fost îngropată sâmbătă şi Diana Elena Rotaru.
Sâmbătă, la orele prânzului, curtea bisericii “Sf. Treime” vuia de lume. Aproape 200 de persoane au ţinut să o conducă pe Diana pe ultimul ei drum. Pentru că în biserică nu s-au făcut poze şi nu s-a putut filma, reprezentanţii televiziunilor sosite acolo îşi pregăteau minuţios camerele de filmat, aşteptând momentul în care sicriul cu Diana dormind veşnic avea să fie scos afară din biserică, pentru a fi dus la maşina funerară. Privindu-i, mi-am adus aminte că despre cauzele morţii Dianei, în ultimele zile, televiziunile şi ziarele centrale au scris insistent, vrute şi nevrute. Ba că s-ar fi aruncat în gol dintr-un acces de gelozie, provocat de o dragoste neîmpărtăşită de un coleg de tabără pe care l-ar fi plăcut, ba că ar fi recurs la acest gest ameţită de aburii alcoolului consumat în cadrul unui chef cu multă vişinată, organizat de colegii săi olimpici cazaţi cu ea în aceeaşi vilă. Adevărul nu se va afla, probabil, niciodată, sau se va afla poate vreodată, când subiectul nu va mai fi de interes jurnalistic. Dar pentru toate meritele şi numeroasele realizări ale olimpicei Diana, o elevă admirabilă şi o fiică iubitoare şi ascultătoare, ea merită cu prisosinţă ca sfârşitul ei pe acest pământ, de un tragism absurd şi mai puţin olimpic, să nu mai fie scormonit ca un muşuroi de furnici, doar de dragul audienţei şi pentru satisfacerea curiozităţii spectatorilor şi cititorilor. Să nu mai fi nevoie de alte explorări şi investigări ale subiectului, care, şi aşa, a fost cercetat de presa centrală pe toate părţile, în exces. De altfel, colegele ei de şcoală care au acceptat să dea declaraţii jurnaliştilor prezenţi în curtea catedralei au subliniat toate faptul că şi-o amintesc pe Diana ca fiind o fată cu un caracter puternic, ce nu ar fi cedat niciodată în faţa unei decepţii sentimentale, o elevă dedicată în totalitate matematicii cu toată puterea minţii sale sclipitoare, o colegă pe care te puteai baza, o copilă care îşi iubea părinţii din toată inima.
Tatăl Dianei, în finalul slujbei de înmormântare, înainte de a-şi săruta pentru ultima dată fetiţa aşezată pe catafalc, a ţinut să evidenţieze, într-un scurt necrolog, faptul că “am iubit-o foarte mult, nu doar noi, părinţii şi rudele, ci şi toată lumea care o cunoştea. Era un copil pe care ni l-am dorit foarte mult şi care nu ne-a făcut niciodată probleme, un elev silitor, care, de la patru ani, a învăţat să citească şi să scrie.”
În jurul meu, aştepta s-o conducă pe Diana la cimitir o mulţime de lume pestriţă: copii, adulţi şi bătrâni. Trei generaţii care au ţinut să aducă un ultim omagiu celei care a fost Diana Elena Rotaru: o elevă strălucită ce nu a mai apucat să termine nici şcoala gimnazială, deşi era sortită celor mai înalte şcoli, o fetiţă plăpândă la trup, dar atât de puternică la minte, un copil pe care Dumnezeu l-a luat la El şi l-a ridicat la Cer ca să sporească numericul cetelor de îngeri. A.N.

Viceprimarul Ion Dragomir: „Trebuie să ne dezbrăcăm hainele din campania electorală, să facem echipă”

- Cum aţi petrecut sărbătorile de iarnă?
- La fel ca în fiecare an, în familie. În noaptea de Anul Nou am ieşit undeva, la un local în Câmpina. A fost frumos!
- În calitate de viceprimar, ce proiecte aveţi pentru 2013?
- Gândurile noastre sunt mari. Totul e să putem reuşi să le concretizăm, cu banii pe care îi avem. Acum ne aflăm într-un moment mai dificil. Conturile noastre sunt… zero. Să vedem cum vor merge încasările, să facem o estimare a veniturilor, abia apoi să vedem ce ne propunem să facem. Avem câteva idei majore pentru realizarea unor obiective, dar să vedem şi cu ce fonduri vom reuşi să facem acest lucru.
- Rămâne stabilit faptul că nu se vor majora taxele şi impozitele?
- În luna noiembrie, anul trecut, printr-o hotărâre a Consiliului Local, am decis ca taxele şi impozitele să rămână la nivelul anului 2012, pentru că anul ce a trecut a fost, cât de cât, un an bun în ce priveşte capitolul venituri, la fel şi gradul de colectare. Cu aceleaşi impozite şi în aceleaşi condiţii, cu un grad ridicat de colectare, cred că vom reuşi ca veniturile anului 2013 să fie satisfăcătoare pentru a realiza anumite lucruri bune pentru Câmpina.
- Din punct de vedere al atribuţiilor funcţiei, ce vă propuneţi să faceţi?
- Am deja licitaţii în desfăşurare de 4.700.000 de euro pentru reparaţii de străzi şi parcări. Acum facem o orientare pentru ceea ce vom prinde peste lucrările care sunt în continuare. Ne propunem, pentru anul acesta, amenajarea acelui teren de sport de pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, modernizarea parcurilor din oraş, respectiv pasajul pietonal de la Ceas, cu Millia şi parcul de la Soldat. Dacă timpul ne va permite, avem în vedere şi parcul Trandafirilor, din zona notariatelor. Trebuie neapărat, în perioada următoare, dacă nu reuşim în 2013, cel puţin în doi ani, în 2014, să  reuşim ca aceste parcuri să arate minunat. De asemenea, ne-am propus asfaltarea Bulevardului Carol I. Ne aflăm deja în discuţii dacă îl vom face cu fonduri pentru investiţii sau reparaţii. Dacă se va face cu fondurile pentru reparaţii, vă asigur că în maxim trei luni de zile, bulevardul va arăta nemaipomenit, dar dacă se va face prin fondul de investiţii, atunci răspunderea nu mai este a mea.
- Prezentă la inaugurarea bazinului de înot, Elena Udrea, fostul ministru al MDTR, marca, printre altele, că se vor da bani pentru asfaltarea acestui bulevard. Nu a rămas valabil acest lucru?
- Era vorba de Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii (PNDI), de asfaltarea a 10.000 de km, cred. În acest PNDI era prins şi Bulevardul Carol I şi sensul giratoriu din strada Pictor Nicolae Grigorescu, spre ieşirea în DN1. Nu ştiu din ce motive, PNDI s-a sistat, deşi există proiecte, se făcuseră chiar şi licitaţii şi, dacă nu mă înşel, se semnaseră şi contracte. Aş aprecia în bine stoparea PNDI, pentru că era un program cu credit prestator, iar costurile erau enorme. Lucrările trebuiau totuşi plătite, chiar dacă se făceau cu banii prestatorului. Însă, dacă PNDI însemna plata pe un termen foarte lung, prestatorii de servicii trebuiau neapărat să-şi ia măsurile de a-şi acoperi dobânzile, pentru că aceste lucrări nu puteau fi făcute decât în baza unui credit. Dar, cum spuneam, nu sunt dezamăgit că PNDI nu va continua, deşi înainte de a lua decizia de a asfalta Bulevardul Carol I, documentându-ne dacă PNDI se va mai desfăşura sau nu, o să avem posibilitatea ca acest bulevard să-l executăm din fonduri proprii.
- Nu este un secret faptul că între dumneavoastră şi primarul Horia Tiseanu există o tensiune în ce priveşte viziunile asupra deciziilor administrative şi politice, aflându-vă în partide diferite. Totuşi, poate exista un nou început al relaţiei, având ca bază liantul comun, respectiv binele comunităţii?
- Nu e vorba de un nou început. Eu sunt ferm convins că putem face lucruri bune, dar numai în echipă. În situaţia în care nu se doreşte o colaborare şi o comunicare permanentă, mi-e teamă că lucrurile nu vor merge cel mai bine. De aceea, întotdeauna am solicitat lucrul în echipă şi luarea unor decizii în comun, astfel încât lucrurile să meargă foarte bine. Sper ca lucrurile să se desfăşoare aşa cum trebuie. Nu-mi doresc niciun moment să-mi impun punctul de vedere, dar nici să fiu eliminat în luarea deciziilor. Chiar dacă se discută atât de mult de acest nou mandat al domnului primar Tiseanu, cred că ar trebui analizate nişte etape din activitatea dânsului, respectiv împărţite realizările din mandatele de dinainte de 2008 şi de după 2008. În momentul în care se constată şi există un decalaj foarte mare între ceea ce s-a întâmplat înainte de 2008 şi după 2008, atunci să ne punem întrebarea de ce s-au întâmplat aceste lucruri. Atunci aş începe şi eu să fiu mulţumit că am fost apreciat pentru ceea ce am făcut în aceşti 5 ani în primărie. Nu cred că pot spune că există disensiuni între noi, dar venim după mai multe campanii electorale desfăşurate în 2012 când, sincer, relaţiile nu au fost cele mei bune. Nu ascund faptul că au mai avut loc discuţii, pentru că fiecare dorea ca formaţiunea politică din care face parte să câştige. Şi s-a întâmplat ce s-a întâmplat în decembrie 2012, chiar şi în iunie, pentru că am câştigat Consiliul Judeţean, Prefectura. Avem cam tot ce ne trebuie, astfel încât să fim sprijiniţi şi ajutaţi în continuare. Sunt ferm convins că acest Consiliu Judeţean, prin Hidroprahova, va realiza în acest mandat, în Câmpina, staţia de epurare şi canalizarea cartierelor Câmpiniţa şi Voila.
- Există o „practică” nerecunoscută, ca atunci când un primar se află  în altă  tabără politică decât cei aflaţi  în Consiliul Judeţean, să nu fie sprijinit pentru nevoile urbei pe care o conduce.
- Cred că ar trebui să se ţină cont de aşa ceva. Trebuie să ne dezbrăcăm hainele din campania electorală, să facem echipă şi să lucrăm în folosul comunităţii. Sunt convins că lucrurile vor merge foarte bine, dacă vom face aşa.
- Aveţi un mesaj pentru câmpineni?
- Să aibă încredere în noi şi să fie convinşi că tot ceea ce vom face va fi pentru ca acest oraş să arate minunat, iar dânşii să se simtă bine aici! 
Carmen NEGREU

Virgil Guran, primele impresii din Parlament

Devenind deputat în urma alegerilor parlamentare din 9 decembrie, Virgil Guran a reuşit să intre în Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare din Camera Deputaţilor. Comisia urmăreşte, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Camerei, restructurarea economiei la nivel macroeconomic şi la nivel sectorial; programe de reconstrucţie şi dezvoltare; prognoză economică; mijloace şi instituţii specifice ale economiei de piaţă; problemele preţurilor şi concurenţei; libera iniţiativă; privatizarea; activitatea economică a Fondului Proprietăţii de Stat şi a Fondurilor Proprietăţii Private, a regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul şi exportul de capital; alte probleme privind strategia dezvoltării economice şi politica reformei.
Aşa cum a anunţat şi în campania electorală, că în cazul în care va deveni deputat, va opta pentru  această comisie, având atuurile statutului de economist şi de om de afaceri, Virgil Guran a reuşit şi de această dată să-şi atingă scopurile propuse.
„Este adevărat, să spunem, că a fost o bătălie pe această comisie. În general, lumea vrea să meargă la Comisia economică sau cea a industriei. Eu consider că în această comisie pot să îmi manifest priceperea, să vin cu plus valoare în legislaţia României, în organizarea economică a românilor” - a declarat deputatul Virgil Guran.
Întrebat fiind despre primele impresii culese din rândul parlamentarilor, din care acum face parte, Virgil Guran a mai spus:
„În timpul prea scurt petrecut la Parlament, intervenind sărbătorile de iarnă, nu pot să spun că am descoperit tot ceea ce se întâmplă. Sincer să fiu, am găsit ceea ce credeam că o să găsesc: mai multe categorii de oameni. Sunt unii care conduc, în general, fiind catalogaţi ca lideri, alţii care probabil nu şi-au manifestat încă personalitatea, dar care urmează să o facă.  Şi, probabil, încă nu mi-am dat seama, unii care au această plăcere de a fi parlamentari. Eu sper ca această instituţie să devină ceea ce ar trebui să fie, nu o anexă a Guvernului sau o anexă a unor oameni care conduc ţara, ci un for legislativ. Aici să se elaboreze de fapt, legile, aici să se găsească soluţiile economice şi de organizare pentru ţară.”  Carmen NEGREU

Câmpina, la ceas aniversar

Pe 8 ianuarie, administraţia municipiului Câmpina a marcat Ziua Oraşului - 510 ani de atestare documentară, printr-un simpozion în cadrul căruia s-a lansat un album monografic, avându-i ca autori pe Alin Ciupală şi Şerban Băleanu. Albumul „Câmpina - bătrânul târg îmbracă haine noi” a fost prezentat împreună cu un DVD de promovare a municipiului, un lucru inedit, la realizarea căruia a contribuit conducerea oraşului, care a beneficiat de o sponsorizare în acest sens din partea firmei Tenaris Silcotub.

Povestea unui album
Alin Ciupală, fost muzeograf la muzeul „Valea Doftanei” şi cunoscut colecţionar de artă, a povestit în stilu-i caracteristic, cum a luat naştere albumul dedicat Zilei Câmpinei.
“La jumătatea lunii decembrie am fost convocat la primărie împreună cu Şerban Băleanu, propunându-ni-se de către domnul primar Tiseanu să reedităm lucrarea omagială dedicată Câmpinei la 500 ani de atestare documentară. Era vorba de lucrarea editată în 2003. Timpul era foarte scurt pentru a încerca să refacem lucrarea. Astfel, am propus să facem o lucrare nouă, mai concentrată, mai cuprinzătoare, în ce priveşte partea ce ţine de istorie. Aşa apărut acest album. Oricum, ideea era să prezentăm şi aspecte contemporane, cu un titlu simbolic - „Câmpina, bătrânul târg îmbracă haine noi”, pentru că două treimi din album reprezintă istoria oraşului, iar o treime, realizările din ultimii ani. Lucrarea merită evidenţiată, pentru că aduce informaţii inedite despre primarii de seamă ai oraşului, din presa timpului. E vorba despre primarul Kesller şi Victor Rădulescu. Mai aduce mărturii noi despre activitatea lui Nicolae Grigorescu la Câmpina, din ultimii ani. Din revista „Începuturi”, pe care a scos-o pe vremuri liceul de atunci, „Dimitrie Barbu Ştirbei”, am selecţionat un lucru interesant. Un profesor de desen care era un pictor important în perioada interbelică, pleda pentru refacerea casei acestuia. Este imposibil ca în oraşul unde sunt atâtea milioane rezultate din industria de petrol de-a lungul timpului, să nu-şi afle din nou locul, casa celui mai mare pictor român! În afară de aceste lucruri, în album se regăseşte o cronologie din veac în veac, pe care nimeni nu a mai prezentat-o. Este vorba despre cum a evoluat oraşul, în imagini foarte frumoase legate de industria petrolului şi care apar în premieră” , a spus Alin Ciupală.
Şerban Băleanu, celălalt autor şi distinsă personalitate a oraşului, care a contribuit la realizarea albumului, a dorit să marcheze faptul că multă lume îl consideră greşit a fi o monografie.
 „Albumul prezintă documente istorice având ca factor de noutate, îmbinarea trecutului şi a prezentului, pentru că aproape jumătate din el reprezintă imagini din Câmpina contemporană. Există o monografie a lui Stoica Teodorescu din 1924, există prima ediţie a monografiei lui Dan Cratochvil din 1990. Şi-apoi, în 2003 a apărut ediţia a doua revizuită a lui Cratochvil. Acestea sunt monografiile câmpinene. Ceea ce am lansat noi, tot aici, în 2003, a fost o istorie, un album, o monografie ilustrată, o istorie ilustrată a Câmpinei. Ceea ce lansăm astăzi este un album, să spunem, cu un uşor caracter monografic, dar am scos în evidenţă, de această dată, foarte multe documente noi, pe care le aveam în colecţiile personale şi pe care am considerat că trebuie să le prezentăm, pentru că au mare legătură cu istoria Câmpinei” - a precizat Şerban Băleanu.
Edilul oraşului, Horia Tiseanu, s-a arătat emoţionat în faţa participanţilor de la simpozion, spunând: „Simt această zi ca şi cum ar fi ziua mea de naştere, mă simt foarte bine, este Ziua Câmpinei, pe care o iubesc foarte mult şi parcă mă simt mai legat de acest oraş pentru care am pus mult suflet şi pentru care fac tot ce pot ca să se dezvolte bine şi să putem să ajutăm oamenii aşa cum reuşim noi să o facem.”

O zi reuşită
Simpozionul aniversar a adunat în sala “George Hanibal Văleanu” a Casei Tineretului mai multe personalităţi ale oraşului, fiind prezenţi atât politicieni, consilieri locali şi judeţeni, cât şi oameni de cultură. Pe parcursul simpozionului au fost prezentate câteva lucrări cum ar fi “Amintiri din comunism: câmpineni în audienţă la Gh. Gheorghiu Dej” – susţinută de Alin Ciupală şi  “Câmpina lui Hasdeu şi Grigorescu”  susţinută de Jenica Tabacu, director al muzeului B.P. Hasdeu. Carmen NEGREU

Noul album al Câmpinei face cultul personalităţii primarului Tiseanu

Pentru aniversarea Câmpina – 510, a fost realizat şi un album fotografic cu Câmpina de ieri şi de azi. Este, de fapt, al doilea album foto cu Câmpina noastră dragă, primul fiind realizat în 2003, odată cu evenimentele cultural-artistice organizate cu prilejul împlinirii unei jumătăţi de mileniu de istorie câmpineană dovedită documentar. Al doilea album fotografic al urbei este o iniţiativă lăudabilă, autorii cărţii fiind doi dintre cei patru autori ai primului album despre care am amintit ceva mai devreme.
Nu ne-a deranjat faptul că multe poze se repetă, lucru care ne-ar putea duce cu gândul că acest act de cultură, această “întreprindere culturală” s-a vrut cu orice preţ, chiar la un eveniment nu foarte jubiliar (în măsura în care accepţi că nu poţi sărbători din 10 în 10 ani trecerea istoriei peste această urbe). Dar ne-a deranjat, într-o măsură considerabilă, faptul că la mijlocul albumului, imediat după prezentarea vechilor primari ai Câmpinei, au fost introduse două pagini pe fond albastru în care sunt prezentate realizările actualului (şi fost, în precedentele două mandate) primar. Chiar dacă recordul celor trei mandate consecutive (cel puţin), va fi greu de egalat, noi credem că cele două pagini pe fundal albastru ar putea fi considerate chiar “paginile negre” ale albumului, care a fost realizat (am crezut noi, în prostia noastră) să prezinte, pentru viitorime, doar istoria şi frumuseţile oraşului, iar nu cultul personalităţii primarului Horia Tiseanu. A.N.  

De patru ani, câţiva câmpineni generoşi sunt angrenaţi în ample acţiuni umanitare

Mai mulţi câmpineni generoşi şi cu spirit civic, cărora le pasă într-adevăr de semenii lor aflaţi în suferinţă, sunt promotorii unor ample acţiuni de caritate, care au îmbunătăţit viaţa multor locuitori ai Câmpinei şi ai localităţilor din jur. Conducătorul acestui grup de inimoşi cu suflet mare este Sebastian Dumitrescu, asistent-farmacist la Farmacia Catena din municipiul nostru, care a avut, acum patru ani, ideea înfiinţării unui grup de acţiune pentru ajutorarea familiilor sărace din zona Câmpina. “Ideea înfiinţării grupului nostru de acţiune am avut-o acum patru ani, când am realizat şi prima campanie de ajutorare a oamenilor cu situaţie materială precară. S-a întâmplat la Club Live, acolo unde ne întâlneam adesea, eu şi mai mulţi prieteni ai mei cu care am plecat la drum. Cu timpul, grupul nostru a devenit mai numeros, dar, practic, nucleul l-au format băieţii din Club Live, cei cu care mă întâlneam aproape zilnic acolo, clienţi, dar şi angajaţi ai clubului. Primul afiş al primei campanii umanitare chiar acolo l-am pus. Toţi membrii grupului nostru sunt tineri care vor să se implice în viaţa cetăţii şi care nu pot să rămână insensibili la suferinţele celor din jurul lor. Nu suntem vreo asociaţie sau vreun ONG, suntem pur şi simplu organizaţi ca o grupare fără personalitate juridică, formată din câmpineni doritori să-i ajute pe oamenii aflaţi în suferinţă sau în nevoi mari, care nu se pot descurca singuri”, ne-a declarat Sebastian Dumitrescu, întemeietorul grupului de voluntari altruişti. Aşa s-a ajuns ca grupul lui Sebi, cum îi spun prietenii liderului grupării, să organizeze în fiecare an, în preajma Sărbătorilor de Iarnă, campanii umanitare de anvergură, în cadrul cărora sunt împărţite familiilor cu situaţii sociale deosebite pachete cu alimente, dulciuri, jucării şi haine, dar şi alte obiecte folositoare într-o gospodărie, cum ar fi pătuţuri pentru copii, televizoare, electrocasnice etc. Băieţii fac, de fiecare dată, o promovare ca la carte, cu afişe, flyere şi tot ce este necesar pentru popularizarea campaniilor umanitare în care se angajează. În acest sens, au fost ajutaţi şi de televiziunea locală. Acţiunile lor sunt cunoscute şi de conducerea Primăriei, care le-a oferit, la subsolul Casei Tineretului, un spaţiu de depozitare a donaţiilor primite pentru a fi împărţite mai departe celor nevoiaşi. De fapt, toate bunurile obţinute din donaţii şi diverse sponsorizări se strâng în trei puncte de colectare: la Farmacia Catena de pe str. Al.I. Cuza, la Club Live şi la magazinul de biciclete situat vizavi de Şcoala generală “B.P. Hasdeu” (fosta nr. 7). Toate cele patru campanii caritabile realizate până în prezent au purtat aceeaşi denumire: “Ţie ce-ţi aduce Moş Crăciun? Lor le-aduce ce poţi tu.” În ajunul Crăciunului, anul acesta, băieţii lui Sebi au fost la Complexul de servicii comunitare “Sf. Filofteia” (fosta “Ada Marinescu”), la Grădiniţa cu nevoi speciale de pe Câmpiniţa şi la un centru de plasament din Brebu. Numai în acest an, aproape 160 de locuitori ai Câmpinei şi ai comunelor din jur au primit ajutoare de la Sebastian, pe care acesta le-a împărţit împreună cu colegii săi în cadrul ultimei campanii de binefacere organizate. Tinerii din jurul lui Sebastian Dumitrescu pot fi găsiţi şi pe Facebook, unde există un grup denumit donatii.campina, pe forumul căruia Sebastian află despre donaţiile pe care le oferă cei care accesează grupul amintit, precum şi despre diverse familii aflate în nevoi, care ar merita să fie ajutate. În prealabil, Sebi verifică de fiecare dată, pe teren, dacă familia indicată a fi beneficiara ajutoarelor primite merită într-adevăr să fie ajutată, deoarece, mai demult, a fost păcălit de un internaut ce i-a indicat o falsă familie săracă. Aceasta din urmă, după verificările prealabile, s-a dovedit a avea o situaţie financiară prosperă. Cum pădure fără uscăciuni nu există, nici exemplarele acţiuni umanitare ale grupului Sebastian Dumitrescu nu sunt luate cu adevărat ca exemple de către toţi concetăţenii noştri. Asta nu ştirbeşte cu nimic faptele lăudabile ale grupării lui Sebi, formată din tineri care ne inoculează în suflete mândrie şi căldură, dar şi convingerea că viitorul acestui oraş nu va fi niciodată sumbru. A.N.

Revista Nouă - 125 de ani de la fondare

La 15 decembrie 2012 s-au împlinit 125 de ani de la apariţia primului număr al “Revistei Noi”, realizat de savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Ajunsă la seria a IV-a, anul IX, nr. 4(73)/ 2012, publicaţia editată de Cercul Literar “Geo Bogza”, abordează o rubricaţie deosebit de vastă şi complexă: “poeme”, “circumstanţiale”, “remember”, “cronici”: literare, militare, plastice, muzicale şi de actualităţi, “eseuri”, “ethica minima”, “blitz”, “proză”, “poezie”, “parodii”, “interviu”, “flash editorial”, “note de lectură şi de călătorie”, “cartea franceză”, “cartea rusă”, “bref”, “semnal”, “translaţii”, “iubiri de scriitori” etc. semnate de autori consacraţi: Florin Dochia, Christian Crăciun, Gherasim Rusu Togan, Ştefan Al. Saşa, Serghie Bucur, Theodor Marinescu, Iulian Moreanu, Victor Sterom, Cornel Cubleşan, precum şi autori tineri precum Diana Trandafir, Liliana Ene, Gabriela Dobrescu.
Ultimul număr al “Revistei Noi”, apărut în decembrie 2012, într-o ţinută grafică inedită, debutează cu un frumos poem de toamnă: “De-ar fi să fugi cu mine”, semnat de Florin Dochia: “De-ar fi să fugi cu mine o noapte cât o viaţă,/ să ne-ngropăm în noi şi în uitare/ şi căi să ne deschidem în mările de sare,/ m-aş înălţa cu tine-n dimineaţă -/ o pasăre cu aripa de soare/ ce te-ar atinge lin dezmierdătoare/ smulgându-te din farmecul de gheaţă/ care-ai crezut c-aduce alimare”. Şi continuă cu o serie de articole interesante, dintre care amintim: “Inadaptaţi-vă!” (Ch. Crăciun), “A douăsprezecea povesire cu un copil” (I. Moreanu), “Cu criticul Constantin Trandafir. Despre poezie în primul rând” (D. Marinache), “Iubiri de scriitori” (G.R. Togan), “Un istoric al clipei” - cronica cărţii “Rămân să disper printre ai mei”, autor Florin Frăţilă (F. Dochia), “Arte şi fapte” (T. Marinescu), “Cronica militară a judeţului Prahova” - autor C-tin Chiper (prezentare de col.r. Marian Dulă), “Spirala Cunoaşterii” (S. Bucur), “Isprăvile lui Christian Crăciun” - note de lectură la cartea “Circumstanţiale”, autor C. Crăciun (Ionel Necula), “Flăcări mici cu ivoriu” - note de lectură la cartea “Poeme cu ceasuri şi flori”, autor Diana Trandafir (Viorel Dinescu), “Parodii” (Al. Saşa), “Emil Brumaru” - ~Sonetul găurit cu stalactită~: “Mă chinuieşti cu buzele-ţi rujate,/ Cât timp bambino o să mai rezist/ Privind hulpav la ochiul de-ametist,/ Simt că sucomb în promiscuitate”.
Am prezentat numai câteva dintre rubricile şi titlurile diferitelor articole, oferind astfel cititorilor posibilitatea descoperirii, în paginile revistei, a unor lucrări literare de certă valoare.
T

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Fărâme de viaţă

Este întotdeauna plăcut să faci cunoştinţă cu un om interesant atât în plan real, al vieţii de zi cu zi (fenomen din ce în ce mai rar) cât şi în plan ideatic. Iar întâlnirea cu un scriitor de mare talent provoacă aceeaşi bucurie. Parcă te-ai întâlnit cu cineva cu care simţi că vei fi prieten mulţi ani de acum încolo căci în dragostea pentru literatură fidelitatea este o condiţie esenţială. Cititorii de literatură de cursă lungă rămân atasaţi autorilor pe care-i stimează şi-i frecventează precum o fac doi prieteni. Oare până la urma legătura dintre cel care scrie şi cel care citeşte ceea ce primul scrie nu este un contract bine delimitat şi definit între doi oameni care, unul împărtăşeste iar celălalt încearcă să se regăsească? Şi, indirect, să afle soluţiile propuse de primul. Acest lucru mi s-a intamplat descoperiind-o pe Zeruya Shalev. Autoarea israeliană s-a născut într-un kibbutz în anul 1959, şi-a făcut debutul cu un volum de poezii dar ulterior s-a reorientat către proză, şi cât de bine a făcut! Printre cărtile sale se număra Dansând, încremenind (1993) Viaţa amoroasă (1997) Soţ şi soţie ( 2000) Thera (2005). A absolvit un masterat în studii biblice iar în prezent lucrează pentru Editura Keshet. Ultima carte a autoarei israeliene este “Fărâme de viaţă”1 apărută recent şi în România la care recunoaşte că a lucrat timp de cinci ani de zile. Stilul scriitoarei israeliene ni se pare înrudit cu cel al unui alt mare scriitor evreu, Amos Oz şi el intens tradus în limba română în ultimul deceniu. Stilul amândorura este de o mare sensibilitate şi profunzime psihologică. Se pare că situaţia conflictutală continuă în care s-a aflat Palestina istorică după 1946 a fost un teren fertil scrierii şi, mai ales, introspecţiei. Proximitatea morţii poate avea şi acest efect benefic: valorizarea vieţii. Shalev întreprinde în romanul său o încercare de definire a vieţii în întreaga ei complexitate, descriind mai multe microcosmosuri care comunică, se întrepătrund (diverse tuneluri şi labirinturi) pentru a oferi un peisaj complex şi divers al unei familii evreieşti pe un palier de trei generaţii (fondatorii, continuatorii şi contemporanii, atât de diferiţi între ei dar uniţi totuşi de  comunitatea de destin). “Frânturi de viaţă “ este o carte despre conceptul de familie şi tot ceea ce presupune aceasta. Una din temele ei fundamentale fiind acel atât de american concept, stipulat chiar în Declaraţia de Indepenendenţă the pursuit of hapiness care sună frumos şi aparent uşor de înfăptuit dar care, aceasta este şi ambiţia lui Shalev, este mult mai greu de pus în practică în viaţa reală din foarte multe motive. O familie este un vehicul complex şi delicat, cu care uneori poţi lovi stâlipii de iluminat care înconjoară strada (viaţa) dar care poate oferi sprijinul imperios necesar pentru a parcurge lungul drum (care însă întotdeauna ni se pare foarte scurt odată parcurs cel puţin jumătate din el căci viteza de derulare a vieţii pare a creşte neîncetat după ce ai parcurs o anumită distanţa din acest drum!) “Ce ne rămâne la sfârşitul zilelor, în afara imaginilor dragi pe care le vedem cu ochii minţii şi cine ar îndrăzni să nege veridicitatea lor? Eşti văduvit de atât de multe lucruri cu trecerea anilor, suferi pierdere după pierdere, însă acesta este cursul firesc al lucrurilor, îţi este interzis să te ataşezi de ceva, până şi cei care strâng averi păşesc în moarte fără nimic”2
Concluzia lui Shalev este că viaţa unei familii este complicată, ceea ce face diferenţa este doar capacitatea de a iubi si de a-l înţelege pe celălalt (exemplificată prin disperata dorinţa a înfia un copil de către unul din personajele principale, Dina, femeie către 50 de ani, aparent împlinită şi fericită, mamă a unei fete adolescente dar care simte că mai are dragoste de oferit iar pentru aceasta este gata să rişte totul) rămânând un om liber. “Iubirea e o creatură care-ţi scapă întotdeauna printre degete (…) ai crede că putem măsura iubirea ca pe o căldură sau că o putem pune pe cântar sau că cei doi părinţi vor merge într-o dimineaţă la spital, vor întinde braţele pentru a li se recolta sânge, apoi probele vor fi duse la laborator şi într-o săptămână vor primi rezultatul analizelor, în sângele dumneavoastră s-a găsit cutare sau cutare procent de iubire, vă încadraţi în limitele normale, iar formularul acesta li-l veţi înmâna copiilor voştri pentru a le servi la tribunal. Dimensiunile iubirii sunt la fel de ascunse privirilor omului precum dimensiunile divinului”3

Codruţ CONSTANTINESCU
1 Editura Polirom, Iasi, 2012 traducere din limba ebraică de Ioana Petridean; 
2 pag.72; 
3 Pag.401