05 februarie 2013

Demisie la vârful conducerii Spitalului Municipal Câmpina!

Managerul Spitalului Municipal Câmpina, medicul chirurg Alexandru Matei şi-a dat demisia din funcţie. Medicul a înaintat astăzi, 5 februarie, demisia scrisă către administraţia locală câmpineană. Pe de o parte, această demisie surprinde, în contextul unor realizări obţinute în ultimul timp de către spital, în sensul câştigării unor procese importante cu Romgermed Bucureşti, deblocarea mai multor posturi şi angajarea de personal şi, nu în ultimul rând, obţinerea acreditării de funcţionare de la Ministerul Sănătăţii.
Pe de altă parte, demisia poate fi privită ca o consecinţă politică, ţinând cont de faptul că medicul Alexandru Matei a candidat pentru funcţia de senator la alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, din partea PDL, nereuşind să obţină încrederea electoratului. Rămâne de văzut dacă edilii municipiului Câmpina vor accepta demisia sa.
Purtătorul de cuvânt al Spitalului Municipal a anunţat că medicul Alexandru Matei va face în curând o declaraţie publică, privind decizia de a demisiona.

Termax - scheletul din bugetul Primăriei Câmpina

„Consilierii locali din Câmpina s-au săturat de facturile uriaşe pe care bugetul oraşului le suportă pentru încălzirea şcolilor şi grădiniţelor şi vor să ia măsuri. În următoarea şedinţă a Consiliului Local se va lua în discuţie contractul încheiat cu Termax, firma administrată de tatăl Andreei Marin. Consilierii locali au ridicat problema în primărie şi aşa s-a ajuns la clauzele păguboase prevăzute în contractul dintre Termax şi municipalitate. ~Este un consum foarte mare pe primele opt luni ale anului:173 metri cub la gaze, 247.000 Kw şi aproape 50.000 metri cub la apă. Trebuie făcut ceva~, a precizat consilierul  Gheorghe Tudor. Consiliul Local a hotărât în 2004 concesionarea serviciului de furnizare a energiei termice pentru şcoli şi a aprobat constituirea unei comisii de organizare a licitaţiei condusă de viceprimarul Horia Tiseanu, actualul edil al municipiului Câmpina. Licitaţia a fost câştigată de Termax Grup, singura participantă, de altfel.”
Rândurile de mai sus apar scrise în presa din noiembrie 2008, iar facturile… dogoresc în continuare, mai mult ca oricând. Adică, respectivul contract de concesiune, încheiat în 2004, între Primăria Câmpina şi firma Termax, produce efecte de 9 ani de zile, durata lui întinzându-se pe o perioadă de 20 de ani. În tot acest timp, primăria a plătit bani grei din visterie pentru plata facturilor unităţilor de învăţământ, întrucât lucrurile au rămas la stadiul de… „trebuie făcut ceva”.


Consilierul liberal Rodica Papuc propune rezilierea contractului
La sfârşitul ultimei şedinţe a Consiliului Local, la punctul Diverse, consilierul municipal Rodica Papuc a ridicat o problemă spinoasă, cea a facturilor uriaşe pe care trebuie să le plătească Primăria firmei Termax din Roman, care asigură căldura în aproape toate liceele, şcolile şi grădiniţele câmpinene (excepţie făcând Liceul Mecanic 2). Consilierul liberal a venit cu o situaţie îngrijorătoare a cheltuielilor pe care le suportă municipalitatea. Astfel, a fost evidenţiat faptul că 40% din valoarea totală a facturilor plătite de administraţia locală o reprezintă comisioanele încasate de Termax Roman, doar 60% însemnând cheltuielile cu gazele, energia electrică şi apa necesare societăţii furnizoare a agentului termic. “Contractul a fost încheiat pe 20 de ani, iar până acum au trecut nouă ani, timp în care am plătit comisioane care se ridică valoric la suma de 30 de miliarde de lei vechi (3 milioane de lei noi). Nu mai putem tolera o asemenea stare de lucruri, mai ales că este vorba despre o risipă fără margini a banului public. De multe ori, în sălile claselor, căldura se ridică la temperaturi insuportabile. Am comparat cheltuielile de la Grigorescu şi Mecanic 2, ultimul liceu având o centrală proprie modernă, achiziţionată recent.  Pentru luna decembrie 2012, la Mecanic 2, factura pentru încălzire s-a ridicat la 15.000 de lei, iar pentru Grigorescu am plătit 45.000 lei. Elevii au ajuns să se ducă la şcoală cu robinete la ei, cu care să poată închide caloriferele şi opri căldura. Contractul cu Termax trebuie reziliat cât mai repede, în următoarele luni, până la 15 octombrie, deoarece condiţiile contractuale pe care le-am acceptat sunt înrobitoare. Nu contează dacă afară e cald, Termax a obţinut o clauză care-i permite să furnizeze căldură în şcoli de la 15 octombrie până la 15 aprilie”, a subliniat Rodica Papuc în expunerea sa, propunând reziliarea contractului până la 15 octombrie 2013 şi înfiinţarea unei comisii care să elaboreze un studiu de oportunitate în acest sens.

“Să reziliem unilateral contractul!” cere şi viceprimarul Ion Dragomir
Viceprimarul a subliniat avantajele acestei rezilieri contractuale: “Exista o clauză de reziliere unilaterală în valoare de 100.000 de euro. Vom plăti aceşti bani şi tot vom fi în câştig, pentru că banii aceştia, plus cei pe care îi vom da pentru achiziţionarea unor centrale termice, abia reprezintă sumele pe care le-am fi plătit lui Termax pe următorii doi ani. Iar în viitor vom avea cheltuieli mult mai mici, deci nu vom ieşi în pierdere.”
 
Primarul nu e convins că rezilierea e rentabilă
Dorind să prezinte contractul cu Termax într-o lumină mai favorabilă, primarul a ţinut să facă următoarele precizări: “La început, afacerea cu Termax a fost una bună, deoarece tarifele firmei erau mai mici decât cele practicate, la vremea aceea, de CPGC, care asigura încălzirea şcolilor şi liceelor. O problemă ar fi faptul că termostatele nu sunt verificate periodic de persoane autorizate, care să regleze furnizarea căldurii şi temperatura din sălile de clasă. Sunt de acord cu rezilierea contractului dacă se va face, în prealabil, un studiu economic care să arate că este rentabilă varianta în care noi am asigura căldura prin achiziţionarea unor centrale termice proprii.”
Contractul de concesiune dintre firma Termax şi primărie s-a încheiat pe 22 iunie 2004, primar fiind Horia Tiseanu. Consilier PSD Tudor Gheorghe, pare să-şi fi păstrat şi acum aceeaşi convingere, legată de contractul cu firma Termax, fiind de acord cu rezilierea.
„Dacă eu sunt la jumătatea perioadei din cei 20 de ani pentru care s-a concesionat producerea şi furnizarea agentului termic şi a apei calde şi, încă 10 ani de-acum încolo pierd atâţia bani, prefer să dau acea sumă de bani stipulată în contract, ca despăgubire. Eu zic că e momentul să ne oprim” a afirmat Tudor Gheorghe.
 
Iată câteva exemple, privind sumele de bani plătite de unităţile de învăţământ:
Liceul Tehnologic Energetic în perioada 2004-2012 a plătit pentru gaze şi energie electrică (cu TVA) suma de 920.745,50 lei din care 361.642,10 lei au revenit firmei Termax, în condiţiile în care suma totală pentru gaze cu TVA a fost de 556.711,44 lei iar energia 2393,96 lei. Banii primiţi de firma Termax, adică cei 361.642,10 lei au fost plătiţi din bugetul primăriei.
Colegiul „Nicolae Grigorescu” a plătit în perioada 2004-2012 pentru gaze şi energie electrică (cu TVA) 1.536.299,32 lei din care 654.038,8 lei au fost achitaţi către firma Termax. De exemplu, pentru anul 2008, la acest colegiu s-a plătit suma de 129.791,5 lei (cu TVA) pentru gaze şi 461,32 lei (cu TVA) pentru energie dar, total valoare factură a fost 199.936,14 lei, deoarece s-a adăugat suma de 69.683,32 lei achitată către firma Termax.
Colegiul „Constantin Istrati” a plătit în perioada 2004-2012 pentru aceleaşi utilităţi, 1.314.372,39 de lei, aceasta reprezentând 745.799,25 lei pentru gaze, 3.199,70 lei energie electrică şi 563625,15 lei sumă achitată către firma Termax. Sumele conţin TVA.
Profesoara Viorica Iancu,  fost director al Colegiului „Constantin Istrati”, spune că nici acum sălile din aripa clădirii de pe strada Mărăşeşti nu se pot încălzi îndeajuns, neexistând un echilibru în instalaţia termică. „Nu avem acces la centrală. Singurul lucru pe care îl putem face este să reglăm, oarecum, termostatul. Dar şi aici au fost probleme şi până la urmă i-am chemat tot pe ei (n.r.-reprezentantul firmei Termax) pentru reglaj. Raportându-ne la perioada când ne încălzeam cu sobe, această centrală a fost un avantaj. Înainte de montarea acesteia, plăteam mult mai mult, comparativ cu preţurile de atunci şi nu beneficiam nici de căldură,  raportându-ne acum la faptul că plătim şi firmei Termax o sumă foarte mare de bani… Autorităţile ar trebui să facă un calcul economic, să vadă dacă  plătind acea despăgubire de 100.000 de euro, cum cere clauza din contract, am avea un avantaj. Presupun că dacă centrala ar reveni primăriei, respectiv şcolilor, n-am mai plăti două tipuri de facturi” .

Cine arde gazu’ pe bani publici?
Probleme în ce priveşte echilibrarea temperaturii în instalaţia termică au şi alte unităţi de învăţământ. Uneori durează chiar şi două săptămâni până ce în clădirea unei şcoli se instalează o temperatură constantă, timp în care contoarul de gaze înregistrează consumul ca atare. La începutul derulării contractului, unele unităţi şcolare nu aveau montat un termostat, din cauza faptului că se prevedea menţinerea unei anumite temperaturi, fără ca cei din conducerea acestora să aibă voie să umble la centrală. Aceasta funcţiona din 15 octombrie până în 15 aprilie, cu o temperatură constantă, fără să se ţină cont de zilele mai călduroase. Abia după doi ani de zile s-a reuşit obţinerea aprobării pentru montarea unui termostat. Problemele financiare create de către firma Termax bugetului Primăriei Câmpina nu sunt singulare. De-a lungul timpului, firma în cauză a generat probleme chiar în oraşul Roman, acolo unde îşi are sediul. În anul 2008, Dan Marin, patronul firmei Termax a trecut printr-un scandal cu consilierii locali, aceştia cerând rezilierea contractului de concesionare cu spitalul orăşenesc, considerându-se că a fost adus un prejudiciu de 200.000 de lei. De curând, autorităţile din oraşul Roman au luat decizia de a renunţa la contractul cu această firmă, şi pentru serviciile de termoficare din unităţile şcolare. 
Carmen Negreu & A.N.

Cuvântul care înţeapă

Fantomele prezentului
 
După o binemeritată pauză de o lună de zile, îmi reiau activitatea de publicist, căreia mulţi au crezut că i-am pus cruce odată intrat mai adânc în administraţie şi politică. Sincer, dincolo de faptul că m-am simţit oarecum obosit după trei ani neîntrerupţi de activitate în acest colţ de ziar, vacanţa prelungită pe care mi-am permis-o a fost şi un exerciţiu de percepţie a interesului public faţă de scriiturile mele, chestiune absolut vitală în angrenajul interior al oricărui constructor de vorbe aflat în slujba oamenilor. Mai simplu spus, am vrut să aflu dacă azi, cititorii mai au nevoie ori nu de „Cuvântul care înţeapă”. Foarte mulţi mi-au arătat, sub diverse forme, că mai au nevoie. Şi acesta a fost un motiv în plus să trec peste starea de amorţeală indusă de politrucul din mine, publicistului din celălalt capăt al sufletului. Aşa că de azi, înapoi la treabă, mai lucid şi sper mai echidistant ca niciodată, pentru că în urma celor trăite în ultima vreme în administraţia locală, am înţeles mai mult ca oricând că în viaţa publică este mare nevoie de adevăr, fie el şi prezentat subiectiv.
Azi nu mi-am propus să vorbesc despre un caz anume, ci mai degrabă să încerc să vă prezint, în stilul meu, raportul de activitate al ultimelor aproximativ şapte luni de când fac parte din Consiliul Local Câmpina, acolo unde mulţi dintre dumneavoastră m-aţi trimis să vă reprezint. Nu am pretenţia că ceea ce voi scrie în continuare este adevărul absolut (ar fi o utopie!), ci adevărul meu, cel pe care l-am trăit şi îl susţin aici spre ştiinţa celor care au dreptul să-l cunoască.
Recent am împlinit 45 de ani şi niciodată de când mă ştiu nu am trăit o perioadă mai confuză şi mai plină de amărăciune ca în aceste ultime şapte luni de la învestirea în funcţia publică pe care o deţin. Faţă de ceea ce am sperat că voi putea face pentru oraşul meu în administraţia publică locală, realitatea este cu totul alta.
Pornind de la faptul că Primăria, Consiliul Local şi partidele politice sunt controlate până la detaliu de câţiva oameni importanţi din mediul de afaceri, trebuie să ştiţi că nimic nu mişcă în oraş fără acordul acestor indivizi, care acţionează nestingheriţi prin intermediul altor indivizi, goliţi de conţinut, pe care am să-i numesc aici fantome.
Aceste personaje, fantomele, au fost „plantate” cu minuţiozitate în toate instituţiile publice (cu mici excepţii), iar în marea lor majoritate sunt legate ombilical prin interese dintre cele mai meschine, de la mari escrocherii până la slugărnicii penibile. Şefi de instituţii publice care primesc şpagă în bijuterii de aur ori fac trafic de influenţă pentru firmele rudelor de grad apropiat, hoţi dovediţi care au furat bani publici şi au fost  doar concediaţi, ca să nu îşi dea în primire complicii, consilieri municipali care cumpără terenuri şi clădiri publice prin interpuşi, pentru ca apoi să le revândă în profit, politruci mărunţi care trăiesc pe picior mare dintr-un salariu relativ  mic, directori de şcoli care plătesc fără discernământ miliarde de lei pentru căldură în şcoli în beneficiul unei firme private. Şi câte alte nemernicii despre care am să scriu cu altă ocazie.
Ca nou venit în lumea acestor făţarnici, ai două posibilităţi: să participi la fărădelegile lor ori nu. Dacă participi şi nu eşti în graţiile „patronilor spirituali”, joci eventual la pitici şi automat eşti înghiţit de sistemul complicităţii; dacă te ţii băţos, ajungi într-o zonă gri, unde fantomele te supraveghează de la distanţă, îngrijindu-se să nu afli prea multe; dacă te ţii băţos şi mai eşti şi isteţ, găseşti putregaiul din spatele lor şi devii periculos. Atunci încep să apară „capcanele îndulcite cu miere”. Dacă din principiu eşti total dezinteresat de mierea lor otrăvită, nu-ţi rămâne decât să te zbaţi ca peştele pe uscat pentru a susţine o idee în care crezi  ori un proiect pentru comunitate, care nu vor fi niciodată realizabile fără acordul celor care conduc oraşul cu adevărat. Pe niciunii dintre cei la care mă refer nu-i interesează cu adevărat viaţa societăţii în care trăiesc ori problemele oamenilor. Aproape totul se reduce la o încrengătură a intereselor, în urma cărora apar şi ceva realizări. Nu vă gândiţi că cele construite prin oraş răsar în urma unor gândiri izvorâte exclusiv din necesităţile oamenilor (poate doar în foarte mică măsură), parte a unui proiect economico-edilitar de anvergură pe termen lung. Nici vorbă! Oamenii ăştia se gândesc doar cum să dea de lucru firmelor din anturajul lor. Şi asta macină, în mare măsură, bugetul oraşului.  Desigur, sunt şi lucruri făcute din obligaţie, pentru funcţionalitatea urbei, lucruri pe care de obicei se cheltuiesc foarte mulţi bani şi care sunt de o calitate îndoielnică. Cel mai tare argument în susţinerea a ceea ce spun este lipsa evidentă a unei strategii de dezvoltare edilitară şi economică a oraşului în următorii ani. Totul se face după ureche şi de cele mai multe ori la ordin.
În ceea ce mă priveşte, am încercat în tot acest timp să le desluşesc încrengăturile, raţionamentele şi logica. Cu mici excepţii, am descoperit doar oameni cu interese mai mici sau mai mari, multă încrâncenare, vendete politice şi foarte puţină preocupare pentru proiecte cu adevărat importante, într-o societate câmpineană cu multe lipsuri. Administraţia locală şi instituţiile din subordinea ei, cu mici excepţii, funcţionează din inerţie, conduse în cea mai mare parte de oameni nepotriviţi, servili şi supuşi compromisului. De fiecare dată când am avut ocazia, am încercat să schimb câte ceva în bine, dar de puţine ori am şi reuşit. Tocmai de aceea mi-am propus ca în timpul care urmează să abordez lucrurile mult mai tranşant, atât în ceea ce priveşte transparenţa deciziilor şi a cheltuielilor publice, cât şi a proiectelor majore pentru viaţa comunităţii. Cu siguranţă nu va fi uşor într-o astfel de încrengătură mocirloasă, însă nu sunt omul care să renunţe uşor. În plus de asta, am să aduc în faţa opiniei publice tot ceea ce cred că este de interes general, pentru că numai aşa se vor putea îndrepta lucrurile.
Poate că vă trece prin minte că prin natura meseriei de publicist sunt predispus să scot în evidenţă numai părţile negative din lumea celor care deţin puterea în oraş. Din nefericire, în experienţa de până acum, am întâlnit foarte puţine părţi pozitive şi doar câţiva oameni de bună credinţă alături de care să ai sentimentul că nu te iroseşti. Tot e ceva! Tocmai de aceea mai sunt oarecum optimist. Dincolo de toate deziluziile mele, se poate pune întrebarea dacă eu însumi am ajuns o formă fără fond, o fantomă a prezentului. Greu de spus! În acest moment mă simt o formă politico-administrativă fără fond, gata oricând să explodeze. În ziua în care vulcanul din mine va fi obligat să erupă, am să spun adevărul brutal şi am să mă retrag din această „selectă” companie. Pentru că nu am de gând, aşa cum am mai spus-o în repetate rânduri, să abdic de la tot ceea ce am susţinut atâta amar de vreme.

P.S. Peste câteva zile, liberalismul câmpinean va trece prin „sita” unor alegeri interne. Singurul meu deziderat în politica liberală a fost şi va fi acela de a coabita alături de oameni cu principii sănătoase, care sunt capabili să facă ceva pentru ţară şi să crească în umbra lor generaţia politică de mâine, ce trebuie învăţată, neapărat, să nu fure. În mare măsură am reuşit să pun bazele unei astfel de ideologii politice în organizaţia din care fac parte, însă şi aici drumurile par a fi într-un fel înfundate. Inerţia şi ipocrizia mi-au ajuns la gât şi mă întreb dacă merită să îmi consum viaţa pentru astfel de cauze, la prima vedere pierdute. Am să mă gândesc serios dacă mai sunt dispus să incomodez politicienii momentului, care odată înscăunaţi în funcţii, cred că lumea începe şi se termină odată cu ei.  Am să revin asupra acestui subiect, care nu ţine de o anumită bucătărie internă, ci mai degrabă de conceptul libertăţii de opinie şi acţiune într-un partid istoric democratic.
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

DE LA SPITAL, LA BAL
   
Acum vreo doi ani, colegii umblau cu o petiţie în sprijinul unei învăţătoare din Caracal care declarase greva foamei, chipurile împotriva micşorării salariilor din învăţămînt. Mefient de felul meu, am respins oferta de a semna, şi bine am făcut. Nu mă atrăgeau nici argumentele doamnei, nici soluţia aleasă, şi, mai ales, instrumentalizarea politică a „sacrificiului” său. Din păcate, confirmarea spectaculoasă a manipulării de atunci a venit la recentele alegeri, cînd doamna revoluţionară a devenit membră a onorabilului parlament român. Adică una dintre mîinile care votează da sau nu în funcţie de cerinţa liderului de partid. Atît. Ba nu, doamna are chiar şi păreri. Cea care era disperată că profesorii mor de foame dă acum cu tupeu argumente pentru cel mai mic buget acordat învăţămîntului. Cică „sunt constrîngeri bugetare”. Acum doi ani nu erau? Excelenţi manipulatori de imagine, oamenii lui Dragnea au inventat chestia cu alegerile prezidenţiale anticipate pentru a estompa discuţiile despre bugetul de catastrofă pe care l-au alcătuit, măririle de impozite şi taxe etc. Bugetul secret a trecut deci fără reacţii publice notabile. Nici măcar decizia aberantă a  doamnei Andronescu care a bulversat situaţia învăţătorilor nu a iscat vreo tresărire de solidaritate din partea doamnei senator. De la înălţimea super-competenţei domniei sale culturale şi politologice doamna învăţătoare îşi permite chiar să-l certe pe Preşedintele Comisiei europene cu frazele inepte ale moderatorilor de la Antena 3, căci nu putem avea pretenţia ca domnia sa să aibă  vreo idee personală: „În momentul în care îmi faci lista cu ce trebuie să fac, în momentul în care îmi faci cvorum, în momentul în care îmi propui nişte lucruri pe care Constituţia mea nu le prevede, îţi depăşeşti cu foarte mult calitatea ta de preşedinte al Comisiei Europene“ susţine cu aplomb doamna. Teribil de rezistentă ideea mentorului său, nea Nicu, cu „neamestecul imperialiştilor în treburili interne”…

A fost inaugurat Centrul Social de Urgenţă

Luni, 4 februarie, a fost inaugurat Centrul Social de Urgenţă, eveniment la care au participat reprezentanţi ai Patriarhiei Române, inclusiv preoţi câmpineni, pentru slujba religioasă de sfinţire a lăcaşului. Au fost prezenţi reprezentanţi ai administraţiei şi poliţiei locale, alături de care a putut fi remarcată şi prezenţa deputatului Virgil Guran.
Fundaţia Diaconia, care aparţine Arhiepiscopiei Bucureşti, este acreditată pentru furnizarea de servicii sociale, fiind desemnată,   în urma unei proceduri de selecţii de oferte, să administreze acest centru.  Fundaţia va avea obligaţia să se ocupe de: primirea, găzduirea temporară, asigurarea  hranei,  consiliere juridică, socio-medicală şi profesională  a persoanelor cu probleme sociale.
Sursele de finanţare ale acestui centru de servicii sociale vor fi asigurate din bugetul local, din donaţii şi din contribuţii ale persoanelor asistate care realizează venituri. Centrul are o capacitate de 20 de locuri, fiind pregătit să primească persoane adulte lipsite temporar de adăpost sau care se găsesc în situaţii de risc social. Astfel, cei ce vor beneficia de serviciile aşezământului vor fi persoane lipsite de posibilitatea asigurării unei locuinţe, femeile însărcinate, familiile cu copii, victimele violenţei domestice, vârstnicii şi persoanele cu handicap. De menţionat faptul că prioritate vor avea persoanele cu domiciliul în municipiul Câmpina, perioada maximă de găzduire fiind de 6 luni de zile, iar pentru cei din localităţile limitrofe sau judeţe învecinate, de 7 zile.
Centrul Social de Urgenţe a fost modernizat şi echipat de către administraţia locală la standardele de calitate şi confort impuse de către lege. Imobilul în care se va desfăşura activitatea este compus din teren în suprafaţă de 2.015 mp şi construcţie în suprafaţă de 485,60 mp, are cinci camere simple, două apartamente, băi, bucătărie şi sală de mese, fiind situat în incinta Spitalului de Psihiatrie Voila. Valoarea lucrărilor de modernizare a fost de 300.000 lei, iar valoarea dotărilor de  40.000 lei.
În problemele administrative ale Centrului Social de Urgenţă „se vor implica Protoieria Câmpina, implicit parohiile din municipiu, cu alimente, cu îmbrăcăminte şi cu servicii religioase” după cum a declarat directorul centrului, Răzvan Andrei Rugină.
Chiar dacă centrul este funcţional şi îşi poate oferi deja serviciile, autorizaţia de funcţionare nu a fost încă emisă de către primărie, cu toate că s-a depus documentaţia în acest sens.
Carmen Negreu

Scutirea de TVA a chiriaşilor din blocurile de pe Erupţiei, amânată pentru luna viitoare

După discuţii îndelungate, cel mai controversat proiect de hotărâre al ultimei şedinte a Consiliului Local a fost retras de către iniţiatorul său, consilierul liberal Daniel Ioniţă. Proiectul promova scutirea de TVA a chiriaşilor blocului E11-E13, de pe strada Erupţiei, locuinţele respective aparţinând fondului locativ de stat. Daniel Ionită, la începutul discuţiilor, a susţinut că “scutirea de TVA propusă este permisă de Codul Fiscal”, recunoscând totodată că “o soluţie la această problemă nu am reuşit să găsesc, chiar dacă am întrebat, zilele trecute, mulţi specialişti, căci fiecare dintre ei avea câte o variantă proprie, nu am găsit două opinii similare.” Viceprimarul Ion Dragomir, preşedintele PSD Câmpina şi liderul majorităţii din Consiliul Local, a intervenit împotriva proiectului cu o declaraţie fermă: “Ştiu că presa va zice că se rupe USL la Câmpina, dar chiar şi cu acest risc, vă spun că mă voi abţine la votarea acestui proiect dintr-un motiv foarte simplu: nu este de competenţa Consiliului Local să intervină asupra unei surse de venit la bugetul statului. Orice sursă la bugetul statului nu este reglementată de administraţia locală, ci de stat. În 2001, ne-am mai judecat tot pentru astfel de chirii, şi am pierdut în instanţă. În decembrie 2012, am stabilit cuantumul chiriilor cu TVA. Cred că aşa este corect şi propun vot nominal pentru ca, în cazul unui control al Curţii de Conturi, să se ştie cine a votat pentru.” Şi primarul Horia Tiseanu s-a arătat sceptic în legătură cu legalitatea unei asemenea hotărâri a consilierilor, mai ales că “legislaţia în domeniu este neclară, iar inspectorii Curţii de Conturi ne-au cerut în mod expres să aplicăm TVA la chirii.” Gheorghe Ecaterinescu, şeful finanţiştilor din Primărie, a fost de părere “să nu ne grăbim, să mai aşteptăm măcar o lună, până atunci poate se vor clarifica lucrurile. Pentru că, în prezent, în această problemă, nici specialiştii din minister nu cad de acord. Am vorbit şi cu inspectorii de la Curtea de Conturi şi mi-au recomandat să nu riscăm, pentru că, dacă acordăm scutirea de TVA, banii ni se vor imputa nouă, ca administraţie locală. Regret foarte mult, dar nu vă pot da acum un răspuns ferm în legătură cu legalitatea acestui proiect.” Daniel Ionită şi-a retras, în final, proiectul, declarând că, într-o lună de zile, va cere un punct de vedere Ministerului Finanţelor Publice, precum şi un document care să ateste că scutirea plăţii TVA în această situaţie este legală şi poate fi pusă în practică, fără a exista riscul creării unui prejudiciu bugetului de stat, care să fie acoperit ulterior de către consilieri municipali din buzunarele proprii. A.N.

Fost candidat la Primărie şi la Parlament, consilierul Adrian Piţigoi a fost exclus din PP-DD

Adrian Piţigoi era, până nu de mult, o piesă de bază în angrenajul organizaţiei municipale PP-DD Câmpina. Spuneam “până nu de mult”, deoarece, săptămânile trecute, conducerea filialei judeţene a PP-DD a decis că el nu mai poate face parte din partidul care poartă numele patronului OTV. Să se fi luat Adrian Piţigoi (altminteri, un politician echilibrat şi un consilier municipal cu destulă experienţă în politică şi în administraţia locală), la trântă cu cine nu trebuia? Să-şi fi subevaluat el forţa în partid, sau fricţiunile sale recente cu cei din conducerea filialei PP-DD Prahova au fost calculate şi se bazează pe susţinerea totală a organizaţiei câmpinene, a doua ca forţă din judeţ, după cea de la Ploieşti? E drept că excluderea sa a fost decisă la Bucureşti, de către forurile superioare ale partidului, dar cu greu se poate crede că decizia de excludere luată de Biroul Executiv Central al PP-DD,  luna trecută, nu s-a produs la insistenţele liderului judeţean Radu Socoleanu şi ale apropiaţilor săi. Conducerea centrală a partidului poporenilor a trimis Consiliului Local Câmpina o adresă de înştiintare asupra deciziei de excludere, la ultima şedintă ordinară a aleşilor noştri.  Spuneam mai devreme că proaspătul demis, foarte zgârcit în a explica presei demiterea sa, nu este lipsit de experienţă în administraţia locală, deoarece el este la al doilea mandat consecutiv în miniparlamentul Câmpinei. În perioada 2008-2012, a fost ales pe listele PIN, partid care, pe plan local, a fost înfiinţat de Jenica Tabacu, actualmente consilier judeţean din partea PP-DD şi vicepreşedinte al filialei prahovene a acestui partid. În opinia unora, excluderea lui Piţigoi, fost candidat al PP-DD pentru Colegiul 1 Senat Valea Prahovei, nu este totalmente surprinzătoare, date fiind neînţelegerile sale recente cu conducerea filialei judeţene. Este posibil ca el să fi intrat în dizgraţia lui Radu Socoleanu, deoarece a contestat, imediat după recentele alegeri parlamentare, modul în care a fost ales senator PP-DD, într-un alt colegiu din judeţ, un coleg al său de partid. Consilierul câmpinean şi-a motivat atunci contestaţia invocând lipsuri procedurale. Ulterior, Adrian Piţigoi ar fi adresat şi alte critici conducerii judeţene a PP-DD. Excluderea sa a fost adusă la cunoştinţa consilierilor câmpineni prin intermediul unei adrese semnate de preşedintele PP-DD Prahova.  În adresa respectivă, nu se menţionează motivele exluderii lui Piţigoi din partid, dar este anunţată validarea pentru funcţia de consilier municipal a lui Gabriel Tabacu, următorul de pe lista candidaţilor-consilieri PP-DD Câmpina, solicitându-se Consiliului Local să ia cunoştinţă despre aceste schimbări. Întrebat fiind, la sfârşitul şedinţei, care este motivul excluderii sale din partid, Piţigoi a răspuns jurnaliştilor că nu doreşte să comenteze demiterea sa. S-ar părea că există neînţelegeri chiar între PP-DD Câmpina şi PP-DD Prahova, şi că ele nu se vor opri aici. Adrian Piţigoi nu părea marcat de această ieşire din partid pe uşa din dos, fiind hotărât, din câte se aude, să conteste decizia conducerii partidului la instanţa de contencios. Până la soluţionarea procesului, care va dura multă vreme, el va rămâne consilier municipal independent. A.N.

După două luni de aşteptare, doctorul Alexandru Matei a prezentat consilierilor raportul privind activitatea Spitalului Municipal

La şedinta de joi, 31 ianuarie 2013, a legislativului municipal, doctorul Alexandru Matei, managerul Spitalului Municipal, a prezentat în plenul Consiliului Local, aşa cum i se solicitase în urmă cu două luni, un raport de activitate a unităţii pe care o conduce, situaţia economico-financiară şi a gradului de ocupare a personalului medical, inclusiv stadiul proceselor în care este angrenat cel mai mare spital al Câmpinei şi al doilea din judeţ, ca număr de servicii medicale oferite şi de pacienţi trataţi. Ca o ironie a sorţii, Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de sănătate din miniparlamentul Câmpinei, cel mai supărat consilier pe faptul că acest raport a venit cu o întârziere de două luni (el fusese solicitat încă din noiembrie 2012), nu a putut fi prezent la şedinţa cu pricina, din motive obiective. El ar fi trebuit chiar să prezideze şedinţa ordinară de luna trecută, locul său fiind luat, conform Regulamentului, de către Daniel Ioniţă, următorul consilier, în ordinea alfabetică a aleşilor. Avocatul Dorin Georgescu, cel care reprezintă spitalul în procesesele cu firma Romgermed Bucureşti, a prezentat stadiile dosarelor aflate pe rolul instanţelor de judecat: “Când am început să ofer asistenţă juridică  spitalului, acesta se afla într-un proces cu clinica Romgermed, în care i se pretindea un milion de euro. Am reuşit, după doi ani de acţiuni în justiţie, să blocăm plata acestor pretenţii uriaşe, care ar fi grevat grav bugetul spitalului. Săptămâna trecută, am obţinut noi, în contradictoriu cu Romgermed, un milion de euro. În continuare, suntem în derularea unor acţiuni în justiţie, pentru obţinerea de la Romgermed a 10 milioane de lei (peste 2 milioane euro). Sunt convins că vom câştiga şi că toate cheltuielile de judecată le vom recupera de la Romgermed.” De unde, până nu de mult, erau mulţi consilieri supăraţi pe întârzierea raportului conducerii spitalului, acum, la prezentarea acestuia, prea multe întrebări nu au curs spre doctorul Matei. Doar preşedintele de şedinţă, Daniel Ioniţă, şeful Comisiei de administraţie publică, a dorit să-l întrebe pe managerul Spitalului Municipal despre gradul de ocupare al personalului medical, ca şi despre neplăcuta situaţie în care sunt puşi pacienţii internaţi, atunci când li se mai solicită să-şi cumpere din farmacii medicamente şi materiale sanitare. Doctorul Matei s-a arătat oarecum îngrijorat în legătură cu schema de personal subdimensionată a spitalului: “Avem 660 de posturi aprobate în statul de funcţii. Dintre acestea, sunt ocupate numai 530, deci este evident că spitalul funcţionează cu 130 de posturi vacante. Este de la sine înţeles că, în aceste condiţii, activitatea noastră se realizează cu mari eforturi din partea personalului medical şi nemedical. Foarte mulţi angajaţi au zeci de zile libere pe care nu şi le mai pot lua, căci, altminteri, ar perturba grav activitatea unităţii. Iar pentru efortul lor şi pentru întelegerea situaţiei, nu pot decât să le mulţumesc.” Prezentând situaţia economico-financiară a unităţii, managerul spitalului a ţinut să precizeze: “Ni s-a reproşat că, în şedinţa trecută, am solicitat Consiliului Local fonduri de 200.000 lei, deşi s-a afirmat în campania electorală că spitalul nu are datorii.  Într-adevăr, în octombrie 2012, noi nu aveam datorii. În condiţiile în care, cu toate că finantarea spitalului în 2012, de la CJAS Prahova, a fost mai mică decât în alţi ani cu 5,3 milioane de lei, noi nu am refuzat cazurile de internări de urgenţă şi nu am închis uşa niciunui bolnav care a apelat la serviciile noastre. Din noiembrie 2012, Casa de Sănătate Prahova nu ne-a mai dat bani decât pentru salarii. Din acel moment, au început datoriile. În prezent, avem datorii de circa 800.000 lei, dar trebuie să aveţi în vedere că 100.000 reprezintă o datorie mai veche a Primăriei, pentru lucrări care s-au făcut, dar nu au mai fost plătite. În plus, cele două măriri de salarii ale angajaţilor, operate în 2012 ca efect al legii, pentru revenirea la salariile bugetarilor din iulie 2010, au însemnat practic 200.000 lei, bani pe care i-am plătit din fondurile alocate pentru utilităţi. Nu puteam face altfel, pentru că salariile, conform legislaţiei, se plătesc cu prioritate. Poate nu am ştiut noi să explicăm foarte bine situaţia. În realitate, noi ceream legislativului municipal numai schimbarea destinaţiei acelei sume de 200.000 lei, adică folosirea ei nu pentru utilităţi, ci pentru salarii.” În legătură cu problema lipsei de medicamente şi de materiale sanitare, poate cea mai penibilă din activitatea unei unităţi spitaliceşti, Alexandru Matei a recunoscut că “mai există această situaţie nefericită, dar nu mereu, şi nu în cazul diabeticilor sau al altor bolnavi cronici, care sunt trataţi prin programe naţionale de sănătate. Dacă este să fim sinceri, această realitate a spitalului nostru este mai veche, aşa cum veche este şi subfinanţarea sistemului nostru medical. Noi am reuşit să rezistăm mulţi ani fără a fi obligaţi să cerem bolnavilor aceste cheltuieli suplimentare, neplăcute şi pentru ei, dar şi pentru noi, în perioade în care spitale mult mai mari decât al nostru înmânau bolnavilor, la internare, liste întregi cu medicamente şi materiale sanitare pe care trebuiau să şi le procure singuri.” A.N.

Procesele Primăriei, lungite la nesfârşit

Nici până azi, Câmpinei nu i-au fost restituite cele 202 schiţe ale lui Nicolae Grigorescu

 
Cum România este ţara tuturor posibilităţilor (nu în varianta americană, ci în varianta autohtonă, plină de bube neaoşe, a lui “Merge şi-aşa”), şi în sistemul juridic românesc este posibil orice. Adică, fără a ne referi la numeroasele erori judiciare, vrem să spunem prin aceasta că un proces, în România, poate dura mulţi ani, chiar peste 10-12 ani, încât este posibil ca părţile în litigiu, dacă sunt persoane fizice în vârstă, să-şi dea obştescul sfârşit înainte de a se ajunge la sfârşitul procesului, să aibă parte de o soluţie finală a justiţiei divine mult înainte de soluţia finală a justiţiei pământene din sistemul de drept românesc. Recent, am aflat că cele 202 schiţe ale pictorului Nicolae Grigorescu nici până în ziua de azi nu au ajuns în patrimoniul oraşului nostru, din cauză că procesul intentat, în anul 2002, de către municipalitate Muzeului Naţional de Artă (posesorul fără niciun drept al operelor amintite), nu s-a terminat. Informaţia am aflat-o din ultimul raport de activitate al Compartimentul Juridic din cadrul Primăriei Câmpina, înaintat Consiliului Local în şedinta din ianuarie 2013. Raportul menţionează, printre altele, faptul că, anul trecut, Primăria a fost parte în 132 de procese. Din totalul acestor procese aflate pe rolul instanţelor de judecată, unele sunt începute de peste 10 ani.  În 2012, cei doi consilieri juridici ai Primăriei au fost prezenţi la 534 de termene de judecată acordate de instanţe. Să nu credeţi că de procese interminabile au parte numai oamenii simpli şi fără bani, deci fără posibilitatea de a-şi angaja avocaţi celebri, eficienţi, dar şi foarte scumpi. Fiindcă nici în procesele în care sunt angrenate instituţii importante ale statului, autorităţi centrale sau locale, lucrurile nu stau mai bine din acest punct de vedere. Dacă partea adversă are un avocat iscusit, care apelează la toate căile de atac, ordinare şi extraordinare, la toate chichiţele avocăţeşti ce exploatează la maximum lacune şi întârzieri procedurale, procesele în care sunt părţi chiar autorităţi însemnate ale statului durează extrem de mult până la soluţionarea lor printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Dar chiar şi după aceea, urmează un alt calvar: punerea în executare a sentinţei favorabile. Exemplul cel mai sugestiv îl constituie procesul iniţiat de municipalitatea câmpineană, acum aproape 11 ani, în care Primăria Câmpina chema în judecată Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR) pentru a intra în posesia a 202 schiţe şi desene în creion, peniţă şi laviu, realizate de marele nostru pictor naţional. După unele estimări, valoarea totală a lucrărilor  depăşeşte un milion de dolari. Asupra acestor lucrări Primăria Câmpina are un deplin drept de proprietate, în urma contractului de vânzare-cumpărare nr.l958/06.11.1939 încheiat între executivul local şi Gheorghe N.Grigorescu, fiul artistului. În 1950, aceste lucrări au fost luate în custodie de MNAR, iar în anul 2002, Primăria Câmpina a dat în judecată Ministerul Culturii şi MNAR pentru recuperarea lor. Procesul continuă şi astăzi, deoarece cauza s-a desfăşurat pe parcursul mai multor cicluri procesuale. Practic, au fost mai multe procese (dosare). Primul, care a străbătut toate etapele procesuale: fond, apel si recurs, precum si calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, a fost soluţionat printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie (ÎCCJ), care, cu o foarte mare întârziere, a dat câştig de cauză administraţiei Câmpinei. Însă juriştii acesteia nu au putut pune în executare sentinţa civilă, deoarece părţile adverse au contestat titlul executoriu al municipalităţii, formulând o contestaţie la executare care a fost admisă la instanţa de fond. Pentru a putea obţine din nou o sentinţă favorabilă executorie, juriştii Primăriei Câmpina au promovat, în anul 2008, o nouă acţiune în justiţie, care, de asemenea, a parcurs toate etapele unui proces (fond, apel si recurs), într-un prim ciclu procesual, la finalul căruia ÎCCJ, instanţa de recurs, a casat cauza şi a trimis dosarul spre rejudecare instanţei de apel. În cel de al doilea ciclu procesual, după casare, Curtea de Apel Bucuresti a dat, încă o dată, câştig de cauză Primăriei Câmpina. În prezent, cauza se află din nou pe rolul Înaltei Curţi de Casatie si Justitie, în recurs, următorul termen de judecata fiind 12 februarie 2013. Să sperăm că va fi ultimul. Şi să mai sperăm că cei doi parlamentari de Câmpina, ambii din USL, alianţă care asigură astăzi guvernarea ţării, vor face  lobby pe lângă ministrul Culturii pentru a-l determina să facă demersurile necesare, astfel încât, după obţinerea unei noi hotărâri judecătoreşti definitive favorabile Câmpinei, MNAR să nu se mai opună înapoierii lucrărilor grigoresciene proprietarului de drept al acestora. A.N. 

“Atelier Ana Maria Ilica” la Club Femina

Joi, 31 ianuarie, a avut loc o nouă întâlnire a membrelor Clubului Femina şi ale Asociaţiei Pro Câmpina. De data aceasta, organizatoarele au propus membrelor clubului, precum şi celorlalte invitate, un program artistic în premieră în oraşul nostru: un atelier de pictat articole vestimentare, sub îndrumarea artistei Ana Maria Ilica.
Ana Maria Ilica, fostă economistă în cadrul unor companii multinaţionale, este, de câţiva ani,  o artistă consacrată, care pictează cu sufletul, exprimându-şi emotiile şi sentimentele cu ajutorul culorilor, ea fiind semnatara a peste 110 pânze lucrate în ulei şi acril, precum şi creatoarea a numeroase opere vestimentare pictate manual.

Atelierul, organizat la iniţiativa Clubului Femina şi a Asociaţiei Pro Câmpina, s-a desfăşurat în incinta Casei Tineretului, în acordurile muzicale oferite de băieţii de la Club Live. Membrele şi invitatele Clubului Femina au avut parte de o experienţă de neuitat, alegându-se şi cu câteva piese de vestimentaţie originale, pictate manual chiar de ele, sub îndrumarea artistei Ana Maria Ilica.
Urmatoarea întâlnire a Clubului Femina va avea loc în data de 27 februarie, în aceeaşi locaţie, în parteneriat cu Club Live, întalnire la care invitaţii vor avea parte de o seară muzicală surpriză. La eveniment sunt aşteptate şi câteva personalităţi de marcă ale scenei politice câmpinene.
Informaţii despre evenimentele şi activităţile organizate de Clubul Femina găsiţi şi pe www.clubfemina-procampina.blogspot.ro.

Simpozion aniversar

(d)EFECTUL CARAGIALE


Săptămâna trecută, Colegiul Tehnic Constantin Istrati din Câmpina a organizat un simpozion aniversar în cinstea marelui dramaturg român Ion Luca Caragiale. În amfiteatrul colegiului, în prezenţa a peste 100 de elevi şi a câtorva profesori, manifestarea moderată de prof. dr. Nicolae Geantă a avut ca invitat special pe prof. dr. Christian Crăciun.
„A vorbi despre scrierile lui Cargiale este ca şi cum ai fluiera iarna lângă un munte. E pericol de declanşarea de avalanşe”, a început discuţia moderatorul, care a subliniat că „Mitică e atât de autentic, încât chiar dacă a murit, trăieşte!”.
Evenimentul a fost ieşit mult din tiparele obişnuite liceelor. Timp de o oră, Christian Crăciun a prezentat elevilor aspecte mai puţin cunoscute din viaţa şi opera autorului, menţionând că împreună cu Eminescu, cei doi formează pilonii literaturii româneşti. „Unul e înger, celălalt demon, unul alb, altul negru. Sunt Hiperyon şi Mitică”.  Christian Crăciun a vorbit despre boala Caragiale la români - plăcerea autodistrugerii, despre istoria care a făcut ca defectele celui mai mare prozator român să se acutizeze, despre critica adusă de acesta inautenticităţii, despre ironia şi comicul caragialian (se adresa oamenilor culţi, fini, care pricepeau ironiile), despre genialitatea sa din scrisori (mai genial decât în teatru) etc. „Nu a iubit copiii, de aceea, în operele sale, toţi sunt prezentaţi negativi şi nici natura; e un scriitor urban (...); locul de unde observa spectacolul lumii a fost berăria, nu cămăruţa de cărţi a sărmanului Dionis”, a subliniat profesorul Crăciun.
Simpozionul a continuat cu un dialog între moderator şi invitat, purtat în jurul unei întrebări: „Există vreun Caragiale european?” şi s-a încheiat cu următoarea concluzie: „Ne-am depărtat de Caragiale. Pentru tineri, el a devenit ceva vâscos, ca Eugen Barbu. Greu de digerat”, a spus Christian Crăciun, care a mai punctat că opera lui Caragiale „dă sănătate psihică”.
Prin urmare, nu rămâne decât s-o citim mai mult decât o trăim! (F.C.)