21 mai 2013

Alunecările de teren au lovit din nou Băile Minerale Telega

Când spui Telega te gândeşti la sarea din măruntaiele pământurilor sale, căci este cunoscut faptul că localitatea stă pe un munte de sare, iar istoria aşezării, atestată documentar încă din 1562, a fost mereu strâns legată de exploatările de sare ce au asigurat dezvoltarea economică a localităţii în evul mediu şi mult după aceea. Când spui Telega te gândeşti la oaza de sănătate reprezentată de vechiul lac sărat din centrul comunei, a cărei apă are o salinitate rar întâlnită şi proprietăţi curative recunoscute în întreaga ţară şi chiar mult peste graniţele ei. Din nefericire, cum nu le poţi avea pe toate, când spui Telega gândul îţi fuge, de asemenea, la numeroasele alunecările de teren care se întâmplă anual în această comună.

Blestemul alunecărilor de teren loveşte din nou
Şi nici nu s-ar putea altfel, fără aceste blestemate rupturi şi alunecări de pământ, având în vedere structura subsolului localităţii, alcătuită din imense zăcăminte de sare. Alunecările de pământ au devenit un fel de faimă neagră a comunei, care însă nu reuşeşte să-i sperie pe turişti şi să-i determine să renunţe la Băile Telega. Un fel de brand arhicunoscut ţintuit în negura unui blestem neîncetat au devenit aceste periodice calamităţi. Miercuri, 15 mai, la ora 8.30, blestemul alunecărilor de teren a lovit din nou, nici nu se ştie exact pentru a câta oară, vechiul lac sărat, în jurul căruia s-a dezvoltat treptat, vreme de un deceniu, ministaţiunea Băile Minerale Telega, unul dintre cele mai importante repere ale turismului balnear din România. Însă miile de turişti care şi-au găsit aici alinarea suferinţelor sau vindecarea diverselor maladii, graţie miraculoasei ape sărate a lacului, nu trebuie să fie îngrijoraţi câtuşi de puţin.

Doamna Gina nu se lasă
Recenta calamitate nu a reuşit nici de data aceasta să o doboare şi să-i înfrângă voinţa patroanei complexului, cunoscută de toţi turiştii drept “doamna Gina”, o femeie septuagenară, dar foarte energică, o femei de acţiune debordând de vitalitate, care ar putea foarte bine să fie imaginea comercială a bateriilor alkaline Energizer. Fiindcă administratorul Băilor Telega, doamna Virginia Cacarumbas, este hotărâtă ca, în ciuda pagubelor considerabile provocate de sinistru, să deschidă baza turistică în două săptămâni, o dată cu începerea sezonului. Practic, aproape în fiecare an au loc alunecări ale malurilor apei (primele s-au întâmplat pe la mijlocul anilor 1960), dar nu toate sunt de mare intensitate. Din 2002, de când firma Oaky Service a concesionat baza de tratament de la primăria comunei, au fost multe astfel de evenimente.

Calamitatea din 2009 s-a repetat
Cele mai cumplite alunecări de teren s-au petrecut în aprilie 2009, când, în urma unor ploi abundente, malurile lacului sărat Telega s-au surpat atât de tare, încât nivelul apei a scăzut cu aproape cinci metri. Alunecările respective au provocat surparea unor galerii din vechea ocnă de sare, în craterul căreia s-a format acest lac, a cărui apă s-a scurs, aşa cum se întâmplă la fiecare mare alunecare de pământ, în gârla ce trece prin faţa complexului. Doamna Gina, prin importante lucrări de reabilitare, a reuşit să consolideze malurile lacului şi să oprească, în câteva săptămâni, scurgerea apei sărate în pârâul din vecinătate. Treptat, apa lacului a început să urce, cu circa un metru în fiecare an, ajungând, înainte de ultimele alunecări petrecute acum câteva zile, la nivelul din 2008.

O nouă calamitate, o nouă încercare, o nouă reabilitare
Miercuri dimineaţa, au avut loc, din nou, alunecări de mare amploare. Versantul din dreapta lacului, mai înalt, a avut, ca şi altădată, cel mai mult de suferit. O parte din vegetaţia crescută pe el s-a prăbuşit în lac, al cărui nivel a scăzut din nou cu peste un metru. Mai toate podeţele s-au rupt, iar clădirea care adăpostea centrala termică a staţiunii s-a surpat şi ea. “N-am apucat să ne bucurăm prea mult că apa lacului ajunsese la nivelul avut înaintea catastrofei din 2009, că ne-au lovit alte alunecări de pământ. Acestea par cele mai sinistre, mai ales că, acum, a dispărut mai multă vegetaţie decât în aprilie 2009. Însă nu cred că trebuie să disperăm şi să ne lamentăm. Nu avem altceva de făcut decât să trecem rapid la treabă. Eu una sunt convinsă că Dumnezeu ne va ajuta şi de data asta. Eram pregătiţi să deschidem baza în câteva zile, însă acum turiştii vor trebui să mai aştepte vreo 15 zile. Până atunci, cu ajutor de la autorităţi (şi în 2009, ne-a ajutat foarte mult dl Cosma, preşedintele Consiliului Judeţean, şi dl Ilie, primarul comunei), cred că vom putea să înlăturăm urmările sinistrului, să reparăm toate stricăciunile şi să reamenajăm staţiunea până la începerea sezonului. Nivelul apei va mai scădea, poate cu o jumătate de metru, dar acest rău are şi un efect benefic, fiindcă un volum mai mic de apă înseamnă o concentraţie de sare sporită. Ce s-a întâmplat nu este ceva extraordinar, aproape că ne-am şi obişnuit cu astfel de fenomene. Cand spui sare în pământ, spui comuna Telega, spui lac sărat ca o oază de sănătate, însă, din păcate, spui şi alunecare de teren. Fenomenul e simplu de înţeles. Când plouă, din cauza sării din pământ care se dizolvă în apă, terenul se lasă, deoarece sarea dizolvată scade rezistenţa solului. Zăcămintele de sare din Telega au, în unele locuri, 700 m adâncime. La alunecări de mare intensitate, conform principiului vaselor comunicante, apa lacului îşi face loc printre straturile de pământ şi de sare, vărsându-se în pârâul Sărata din apropiere, gârla fiind sub nivelul lacului. Din nefericire, în afară de vitregiile naturii, trebuie să ne luptăm şi cu vitregiile oamenilor, cu răutăţile lor. Mai exact, cu ale unui vecin care şi-a permis să intre pe domeniul public prin extinderea curţii sale şi îngustarea drumului ce urcă spre un pod de 7,5 t, aflat nu departe de complexul balnear. Pe acest pod am putea aduce materialele necesare consolidării malurilor şi refacerii mai rapide a complexului. Din cauza abuzurilor acestui vecin, suntem nevoiţi să aducem pământ cu roaba, pe podeţul pietonal de peste Sărata. Am reclamat la Primărie, iar dl primar ne-a promis că lucrurile se vor rezolva. Aşteptăm din clipă în clipă să sosească o echipă de la Prefectură şi ISU Prahova pentru a vedea ce s-a întâmplat aici şi pentru a întocmi procesul-verbal de calamitate. Oricum, sper ca turiştii noştri fideli, care au fost mulţumiţi de calităţile apei şi de serviciile noastre, să revină la Băile Telega în câteva săptămâni”, ne-a declarat patroana complexului, care este convinsă că “tot răul e spre bine, cum se spune, bine că n-a dat Dumnezeu mai rău, o să ne revenim noi, că doar n-o să renunţăm la munca de 10 ani de zile, nu mai zic de cei 800.000 de euro investiţi până acum în complex şi în motelul din apropiere.”

Primarul susţine reabilitarea complexului
Am vrut sa aflăm şi care este părerea primarului Gheorghe Ilie în legătură cu viitorul bazei şi cu abuzurile vecinului care pune beţe în roate reamenajării bazei de tratament. “Alunecările malurilor lacului au devenit aproape un lucru obişnuit. Prima surpare a avut loc prin anul 1964, îmi amintesc destul de bine, deoarece eu locuiesc vizavi de complexul balnear, administrat pe atunci de IGO Câmpina. Ulterior, s-au făcut nişte investiţii importante, nişte drenaje prin mijlocul plajei, săpându-se doi metri în pământ şi apoi o jumătate de metru în zăcământul de sare. După o vreme, investiţia s-a dovedit a fi depăşită, probabil apa sărată a lacului făcându-şi loc pe sub acele drenaje şi scurgându-se în gârlă. În zeci de ani, nivelul acesteia a scăzut, în comparaţie cu cel al lacului, ceea ce face ca azi apa sărată a lacului Telega, la surpări puternice ale malurilor sale, să ajungă mai uşor în pârâul Sărata. Şi anul trecut a plecat apa din lac. De fapt, aproape în fiecare an se întâmplă acest lucru. Eu cred că până nu se face un studiu geo detaliat, nu se va putea găsi o soluţie optimă. Eu o să fiu alături de concesionarul bazei, pentru că băile reprezintă unul dintre reperele turistice ale comunei, aproape un simbol. Lacul Telega ne-a adus multă faimă pozitivă. Vreau să fiu alături de doamna Cacarumbas şi pentru că merită, fiindca are o inimă şi o ambiţie extraordinare. Eu nu am văzut o femeie atât de energică şi de inimoasă, cu atâta dârzenie în hotărârea ei de a reface mereu şi mereu, în fiecare an complexul balnear după fiecare calamitate. Alta în locul dumneaei ar fi renunţat de mult, dar doamna Gina nu se lasă orice ar fi. Administraţia comunei nu o poate ajuta cu bani, deoarece noi nu putem finanta firme private, însă eu cred că o sumă din fondul de rezervă al guvernului destinat calamităţilor naturale ar putea primi. Dacă nu putem ajuta concesionarul băilor cu bani, vom rezolva urgent problema creată de vecinul care a ocupat abuziv jumatate din drumul pe care s-ar putea aduce materiale pentru refacerea rapidă a bazei. L-am înştiintat pe vecinul respectiv să-şi retragă gardul pe vechiul său amplasament, voi trimite poliţia locală să verifice, iar pentru consolidarea acelui drum secundar, avem pregătite cantităţi însemnate de borduri sparte”, ne-a declarat edilul comunei. A.N.

Editorial

MUŞTELE

Moto: „Ei, ce vreţi, domnule – au învins muştele!”
                                                                                             
Curzio Malaparte Kaput
   
    O glumă din revista Kamikaze pe care îmi permit să o iau ca bază pentru textul de azi, pornind de la ideea unor minţi spălate de pe la FAO, cum că ar trebui să mîncăm mai multe insecte, din raţiuni ecologice şi economice. Zic cei de la incisiva revistă umoristică: ferice de cei de la Antena 3, va fi suficient să stea cu gura deschisă şi se vor aduna roiuri de muşte. Am ales această anecdotă pentru că situaţia presei noastre este iar în prim-plan. Un ziarist este atacat în plină stradă pentru că are alte păreri decît cele ale majorităţii. Regimul autoritarist Voiculescu-Dragnea (Ponta-Antonescu sunt doar faţada) nu admite contrazicerea. În modul cel mai democratic, muştele au năpădit cadavrul societăţii civile române. Guvernarea de la televizor, miniştri care află de la buletinele de ştiri de măsuri ce privesc propriul minister, un proiect de constituţie făcut printr-o „consultare” a unui „popor” şamponat pe creier de trusturile media şi moşit de acelaşi domn Pârvulescu care a nenorocit vreo două legi electorale, un alt proiect de regionalizare care are ca bază interese politice şi nu analize complexe cum ar trebui, opoziţie politică nulă, societate civilă compromisă…iată tabloul verii, pe scurt. Ne-am întors la violenţa din anii 90 despre care s-au scris deja cărţi. Ruxandra Cesereanu are un studiu despre „imaginarul violent al românilor”. Şi pe atunci nu era încă netul…Puteţi citi acolo scrisorile pe care le primea pe atunci Ana Blandiana. Şi puteţi compara cu ce păţesc azi unii intelectuali critici. Murdăria a căpătat mult mai multă putere decît pe vremea Adevărului şi a României Mari. Să dau un exemplu care arată unde am ajuns, pentru că aici nu e vorba de opoziţie: un apucat pe nume Mircea Badea îl ameninţă în direct pe prim-ministrul Ponta: intru peste el în birou şi îl dau cu capul de toţi pereţii… Evident CNA-ul se uita atunci în cu totul altă parte. Ameninţarea unei autorităţi a statului în orice ţară e o chestie penală. La noi, a trecut neobservată, cam cum sunt violenţele cotidiene din şcoli. Nici un inspector şcolar n-a făcut legătura între cele două tipuri de comportament. O puzderie de „intelectuali ai lui Antonescu” fac pe mortu-n păpuşoi, exhibă rafinamente bibliografice doar pentru a nu vedea situaţia din teren. Un cetăţean atacă un ziarist. Dacă e ofiţer al Securităţii, cum scriu analizele, e clar. Dacă e „un simplu cetăţean”, intoxicat de Antene, e la fel de grav. Tismăneanu primeşte scrisori de ameninţare cu moartea. Societatea românească tace. Sau se ocupă de jucărele. S-a dez-articulat societatea noastră, şi trebuie reconstruită de jos. De către cine? Există alternativă la această putere politică? Cu siguranţă, mai multe, mult mai bune? Există alternativă la actualul electorat? Mi-e teamă că aici răspunsul e simplu: nu.
    p.s. Am fost întrebat ce am cu dl. Ponta, cînd o să termin cu aceste post-scriptumuri. N-am nimic, doar ca simplu cetăţean doresc doar o guvernare eficientă şi cinstită. Dl. respectiv nu e în stare de nici una. Asta se vede din avion. În această săptămînă, un profesor universitar de la Cluj a fost eliberat din funcţie pentru plagiat. Clujul e altă ţară?
Christian CRĂCIUN     

Oncologia câmpineană, pe mâini bune

Prin Compartimentul de oncologie al Spitalului Municipal au trecut 4000 de pacienţi

Sistemul de sănătate, mereu în boală
Sistemul medical românesc nu dă semne de însănătoşire, chiar dacă, în multe dintre domeniile sale, medicii noştri (chirurgi sau de alte specializări), reuşesc performanţe admirabile cu mijloace tehnice obişnuite, salvând mii de vieţi prin tratamente sau operaţii complicate reuşite. E absurd sau cel puţin e foarte greu de înţeles cum se poate ca însuşi sistemul care ar trebui să asigure sănătatea naţiei să fie bolnav. E ca şi cum te-ai duce la un lepros să te vindece de negi. Dar dacă ţinem cont că societatea românească în ansamblul ei nu se simte deloc bine, din multe puncte de vedere, ne dăm seama că nici sistemul de sănătate autohton n-ar putea să “plesnească” de… sănătate.

Oncologia, mereu în criză
Dintre ramurile medicinei, oncologia (care se ocupă cu studierea tumorilor şi a mijloacelor prin care se previne, depistează şi tratează cancerul), pare că se află într-o perpetuă criză, în presa centrală fiind semnalate numeroase situaţii ale unor spitale care nu mai au citostatice pe stoc. Criza citostaticelor româneşti nu este de ieri şi nici nu se va rezolva mâine. Cauzele ei sunt multiple şi au legătură cu reaua-credinţă şi netrebnicia multora dintre guvernanţii care s-au perindat pe la conducerea ţării, politicieni veroşi şi fără scrupule, prin sângele cărora nu curge niciun strop de patriotism, care - de dragul unor comisioane numai bune să le umfle buzunarele şi burţile -, au înmormântat industria farmaceutică autohtonă, încurajând sau descurajând importurile de medicamente străine, mult mai scumpe, în funcţie de interesele personale legate ombilical de interesele unor puternice grupuri de influenţă. De nefastă influenţă asupra vieţii şi sănătăţii românilor. Norocul nostru este că breasla medicilor care nu au depus degeaba jurământul lui Hipocrat la absolvirea facultăţii, în aulele Universităţii, este mult superioară breslei politicienilor care degeaba au depus jurământul de credinţă patriei după “absolvirea” alegerilor, în Camerele Parlamentului.
 
Primul şi singurul oncolog din oraş
Medicii noştri, care au mai rămas pe meleagurile mioritice, sunt, cu puţine excepţii, devotaţi meseriei lor şi buni profesionişti. Un astfel de medic este doamna doctor Ileana Constantiniu, care, din martie 2000, conduce  compartimentul de oncologie al Spitalului Municipal Câmpina (SMC). Imediat după ce a fost titularizată pe post, cabinetul de oncologie s-a extins, devenind compartiment cu paturi. Nu sunt multe, numai cinci, dar pe ele au fost trataţi anual între 300 şi 400 de pacienţi, ceea ce ridică la circa 4000 numărul canceroşilor îngrijiţi de doamna doctor, căreia rar îi lipseşte zâmbetul de pe buze. Un zâmbet candid, cald şi liniştitor, dătător de multă speranţă de viaţă, un zâmbet cu care ştie atât de bine să insufle curaj şi optimism bolnavilor pe care această maladie îi doboară, de multe ori, nu doar fizic, ci şi psihic. Iar dintre cei aproximativ 4000 de pacienţi bolnavi de cancer din Câmpina şi comunele înconjurătoare ce au trecut prin mâinile sale, mulţi au reuşit să-şi amelioreze considerabil starea de sănătate şi speranţa de viaţă.

În 2013, SMC a fost puţin afectat de criza citostaticelor
Fiindcă în presa centrală, în ultima vreme, s-a vorbit adesea despre o criză a citostaticelor, am dorit să aflăm cum a a simţit SMC această criză. Am aflat de la doamna doctor Constantiniu că lipsa citostaticelor nu s-a simţit în mod deosebit la Câmpina: “Am avut de-a face cu o criză a citostaticelor, dar acum criză este mult spus, pentru că ea a fost rezolvată într-o oarecare măsură. Sunt, într-adevăr, nişte citostatice care lipsesc de ani de zile, de când ele nu au mai apărut pe piaţa românească a medicamentelor, cum ar fi vimblastina. De asemenea, dacarbazina, bleomicina, fluorouracilul nu s-au găsit multă vreme, din cauze pe care nu le cunosc prea bine. Am avut până acum trei videoconferinţe cu secretarii de stat din minister şi se pare că problema a fost în mare parte rezolvată. Ministerul a făcut mai multe achiziţii prin Unifarm, o companie de stat, de unde putem solicita săptămânal citostaticele de care avem nevoie. Ne împiedicăm uneori de prevederile Legii achiziţiilor publice, în sensul în care spitalele cu multe paturi trebuie să achiziţioneze cantităţi însemnate, iar valoarea acestor cantităţi depăşeşte adesea limita permisă a celor 15.000 de euro, până la care se poate face de la Unifarm achiziţie directă. Recent, Ministerul Sănătăţii ne-a anunţat că se caută soluţii pentru rezolvarea acestei probleme strict administrative. În rest, aprovizionarea cu citostatice se poate face, astăzi, în condiţii destul de bune. Rămân unele probleme în aprovizionarea cu medicamente folosite de hematologi, citostatice care nu mai există nicăieri în lume.  Noi, la Spitalul Municipal Câmpina, nu am avut mari probleme în ultimele luni. Asta şi pentru că nu am avut nevoie de citostaticele de uz restrâns, care au lipsit cel mai mult. Este vorba despre citostaticele folosite în foarte puţine situaţii, care au un consum mic. Din acest motiv nici nu le putem comanda în avans, înainte de a se ivi un caz în care le putem administra, pentru că riscăm să facem stocuri cu medicamente expirate. O vreme, lipsa dacarbazinei şi a bleomicinei ne-a creat şi nouă probleme în tratarea cancerului testicular, dar am avut puţine cazuri de acest fel, în care pacienţii au fost totuşi nevoiţi să-şi procure medicamentele din afara spitalului. În 2012, însă, am avut destule probleme, în primul rând pentru că nu existau fonduri suficiente. De la începutul anului, am avut parte de o bună finantare. Nu ştiu cât o să ţină binele acesta, dar până în prezent, din punct de vedere al banilor alocaţi, nu au mai fost probleme”. 

Cancerul de sân, cel mai răspândit 
“Cel mai des întâlnit în activitatea noastră este cancerul de sân, apoi urmează cancerele uro-rectale şi pulmonare. Am observat, în ultimii ani, o creştere a incidenţei cancerului pancreatic. Sau poate nu atât o creştere a incidenţei, cât a depistării. Pentru că, în opinia mea, comparând situaţia de azi cu cea de acum 10 ani, eu nu cred că a crescut numărul cazurilor de cancer în rândul populaţiei, în general vorbind, ci numai depistarea acestor cancere. Prin noile tipuri de investigaţii, mai eficiente, prin o mai mare adresabilitate a pacienţilor care vin să solicite consultaţii. Acum 30 de ani, erau probabil mai multe decese din cauze necunoscute. Din fericire, avem din ce în ce mai multe cancere depistate în stare incipientă. Din păcate, ne confruntăm şi în prezent, din cauza unei educaţii sanitare deficitare, cu multe cazuri de cancere la sân în fază avansată. Îmi vine greu să înteleg de ce se ajunge aici, mai ales că sânul este un organ pe care poţi oricând să îl vezi, să îl cercetezi”, ne-a mai spus medicul Ileana Constantiniu. Pentru a nu se îmbolnăvi de cancer la sân, în condiţiile în care moştenesc gene care favorizează apariţia acestei maladii, unele femei recurg la operaţii de masectomie, prin care le sunt extirpaţi în totalitate sânii. Cel mai cunoscut caz este cel al actriţei americane Angelina Jolie, care, nu de mult, a făcut o intervenţie de înlăturare a sânilor, înlocuiţi ulterior cu sâni modelaţi cu ajutorul chirurgiei plastice. A.N.

Săptămâna trecută, reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării şi ai Consiliului Judeţean au vizitat pasajul de pe DN1, într-o acţiune de promovare a investiţiilor realizate cu fonduri U.E.

La mijlocul săptămânii precedente, reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării Regionale, ai Agenţiei de Dezvoltare Regională Sud-Muntenia şi ai Consiliului Judeţean Prahova au trecut pe la cele două obiective realizate în judeţul nostru cu fonduri europene din cadrul P.O.R. (Programul Operaţional Regional). Prahova se numără printre judeţele fruntaşe la capitolul accesarea fondurilor europene. Vizita mai-marilor Autorităţii de Management din cadrul Programului Operaţional Regional – Regio a făcut parte dintr-o campanie derulată la nivel naţional, începută încă din octombrie 2012 şi care se va finaliza în iunie 2013, cu scopul de promovare a proiectelor europene derulate în perioada 2007 – 2013 şi finanţate prin programul Regio. Scopul campaniei a fost de a evidenţia rezultatele materializării proiectelor structurale finanţate de UE, dar şi de a sublinia avantajele incontestabile aduse de aceste programe europene pentru comunităţile locale beneficiare. Vizitatorii guvernamentali şi ai legislativului judeţean au avut în program oraşele Urlaţi şi Câmpina. La Urlaţi, oficialităţile oraşului au prezentat rezultatul punerii în practică a proiectului european“Lucrări de modernizare clădiri, reţele utilităţi, facilităţi de acces şi dotări la Centrul de Recuperare Neuropsihiatrică pentru Persoane Adulte cu Handicap - Urlaţi”. La Câmpina, reprezentanţii municipalităţii i-au întâmpinat pe vizitatori chiar pe pasajul de la DN1, rod al unui proiect marca Regio denumit “Modernizare Calea Dacia”.  Printre oficialităţile câmpinene s-au numărat primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Ion Dragomir, şefa Compartimentului de relaţii internaţionale şi programe europene din Primărie, Gabriela Barbu, directorul Poliţiei Locale, Carmen Gheorghe, comandantul Poliţiei Municipale, Romeo Văsii, purtătorul de cuvânt al Primăriei, Mariana Pătraşcu ş.a. Dintre vizitatori i-am remarcat pe Liviu Muşat, directorul Agenţiei de Dezvoltare Regională Sud-Est Muntenia, pe Cătălin Surdeanu, director general al Agenţiei de Monitorizare a Proiectelor Operaţionale Regionale din Ministerul Dezvoltăriişi Administraţiei Publice şi pe Fabioara Ionescu – administratorul public al judeţului. Primarul municipiului a prezentat proiectele europene accesate de Câmpina, cele implementate şi cele pentru care se aşteaptă finanţare, dar şi avantajele pe care pasajul suprateran de la DN1 le-a adus în viaţa comunităţii câmpinenilor. Încă dinainte de inaugurare, autorul proiectului a subliniat unicitatea construcţiei şi faptul că pasajul de la DN1 reprezintă o structură extrem de complicată, dar în acelaşi timp suplă şi foarte modernă, unică în Europa prin soluţia constructivă adoptată, care pune în valoare şi cadrul natural deosebit în care este amplasată. Despre unicitatea şi avantajele pasajului le-a vorbit vizitatorilor şi edilul oraşului, care a evidenţiat că, de când a fost dat pasajul rutier în folosinţă, în zonă nu au mai fost accidente de circulaţie. Potrivit contractului de finanţare, valoarea totală a investiţiei s-a ridicat la aproape şase milioane de euro, până în prezent, aceasta fiind cea mai importantă investiţie publică realizată cu fonduri europene. Contribuţia UE a fost de aproape 18 milioane de lei. Vizita de lucru a continuat, cum e obiceiul la români, cu o masă festivă la un restaurant din oraş, toate cheltuielile fiind suportate din fondurile de protocol ale Autorităţii de Management. Programului Regio îi sunt alocate 4,4 miliarde de euro, dintre care 85% reprezintă contribuţia Uniunii Europene. Obiectivul general al Regio este sprijinirea şi promovarea dezvoltării locale durabile în regiunile României, atât din punct de vedere economic, cât şi social, prin reducerea disparităţilor de dezvoltare dintre acestea şi celelalte regiuni ale Uniunii Europene. La nivelul regiunii de dezvoltare Muntenia-Sud, cele mai multe contracte de finanţare prin Programul Regio au fost accesate de judeţul nostru, valoarea acestora ridicându-se la aproximativ 750 de milioane de lei. Cele mai importante proiecte se regăsesc în cadrul Polului de creştere Ploieşti. Totuşi, ca număr de proiecte europene accesate şi implementate, din diferite programe cu finanţare UE, Câmpina rămâne, încă, în fruntea localităţilor prahovene. A.N.

Concurs de teatru pentru elevi

Biblioteca Municipală Dr. C.I. Istrati, în colaborare cu Casa de Cultură Geo Bogza, organizează în data de 4 iunie 2013 a IV-a ediție a Concursului de teatru pentru elevi,  cu sprijinul financiar al Consiliului Local și al Primăriei Municipiului Câmpina. Detalii privind înscrierea la concurs și condițiile de participare se pot obţine de la Biblioteca Municipală.

Memorialul “Ştefan Stănescu” la handbal a ajuns la a patra ediţie

Săptămâna trecută, Colegiul Tehnic Energetic împreună cu Casa Tineretului şi Primăria Câmpina au organizat ediţia a IV-a a Memorialului “Ştefan Stănescu” la handbal.
Meciurile în care s-au înfruntat circa 60 de handbalişti de la patru licee câmpinene (excepţie făcând Mecanic 2), s-au desfăşurat în sala de sport a Liceului Energetic. La competiţie au participat cinci echipe. Cei de la Energetic s-au prezentat cu o echipă de băieţi şi una de fete, Grigorescu a avut doar o echipă de băieţi, Colegiul Istrati (fostul Petrol) a trimis în lupte echipa de fete, iar Colegiul Forestier s-au prezentat, de asemenea, cu liceeni handbalişti. În afară de municipalitate, Direcţia Judeţeană de Sport a susţinut competiţia oferind o parte din premii. “Anul acesta, Energeticul a dat lovitura, deoarece am câştigat şi cu echipa de băieţi, dar şi cu cea de fete. La băieţi, pe locul II au ieşit cei de la Grig, iar finala fetelor a opus handbalistele Energeticului celor de la Istrati. Deşi nu au evoluat chiar rău, băieţii de la Forestier nu au reuşit decât ocuparea locului III. Fiecare participant a primit câte o cupă individuală, ceea ce a constituit o surpriză plăcută pentru toţi sportivii prezenţi”, ne-a declarat profesorul Daniel Safta, de la liceul care a găzduit întrecerile. A.N.

A XV-a ediţie a festivalului-concurs de interpretare pianistică a fost un succes

Duminică, 19 mai, începând cu ora 10.30, s-a desfăşurat simultan, la Casa Municipală de Cultură “Geo Bogza, la Castelul “Iulia Haşdeu” şi la Colegiul Tehnic “Constantin Istrati”, Festivalul Concurs Naţional de Interpretare Pianistică, festival care a reunit 254 de copii, de la preşcolari până la elevi de clasa a VIII-a, 72 de dascăli şi o mulţime emoţionată de părinţi şi bunici. Manifestarea a ajuns anul acesta la cea de-a XV-a sa ediţie şi a fost organizată sub egida UNESCO de către Asociaţia Culturală “Paul Constantinescu 2009” în parteneriat cu Consiliul Local Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina, Casa Municipală de Cultură “Geo Bogza” Câmpina, Colegiul Tehnic “Constantin Istrati” Câmpina, Muzeul Memorial “B.P. Haşdeu” Câmpina, Societatea Filarmonică Câmpina, Asociaţia Culturală UNESCO “Iulia Haşdeu” şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Coordonatorul acestui proiect de încurajare şi evaluare a tinerilor atraşi de pian a fost prof. dr. Sandra Hîrlav Maistorovici.
În afara interpretării unei piese din repertoriul românesc pentru pian şi a unei piese din repertoriul internaţional pentru pian, talentaţii participanţi la concurs au avut obligaţia de a prezenta şi o lucrare plastică (desen sau pictură) ori literară, dând astfel valoare mai multor laturi artistice personale şi încântând spectatorii atraşi de manifestare. Cinci jurii au fost responsabile de evaluarea interpretărilor la pian şi alte două jurii au estimat creaţiile plastice şi literare expuse în holul Casei Municipale de Cultură “Geo Bogza” care a găzduit în sala mare elevi ai claselor a V-a, a VII-a, a VIII-a şi patru ansambluri la patru mâini, iar în sala mică, preşcolari, clasa zero, clasa a III-a şi un ansamblu la patru mâini. Muzeul “B.P.Haşdeu”, care cu o seară înainte a fost deschis până în zori şi a avut minunata cifră de peste 200 de vizitatori cu ocazia Nopţii Muzeelor Deschise, nu a dezamăgit iubitorii de muzică şi a fost gazda claselor a IV-a, a VI-a şi a trei ansambluri la patru mâini. Clasele I, a II-a şi trei ansambluri la patru mâini, şi-au găsit sălaş de manifestare în două locaţii din incinta Colegiului Tehnic “Constantin Istrati”.  Numeroase au fost premiile acordate interpreţilor pentru execuţiile efectuate la pian, opt au fost cele conferite pentru lucrarile literare şi 64 cele pentru creaţiile plastice. Iulia DUPU

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Bilanţul istoric al lui Francisco Franco

Personalitatea şi istoria lui Franco reprezintă una din paginile ocultate ale istorie secolului a XX-lea, secolul extremismelor. Francisco Franco a reprezentat pentru o  importantă concentrare de forţe ţinta perfectă pentru diversele trageri în poligonul istoriei pentru că Franco era vinovat de a fi reuşit să elimine Stânga în totalitate din Spania pentru mult timp şi, în plus, ca şi cum înfrângerea din războiul civil din perioada 1936-39 nu ar fi fost suficientă, Franco a mai lăsat în urmă şi o monarhie constituţională, dar mai ales o economie capitalistă prosperă care, la sfârşitul perioadei franchiste (1975) aşeza Spania pe un incredbil loc 8 între cele mai dezvoltate naţiuni ale Plantei.. Publicarea în limba româna a cărţii lui Pio Moa „Franco. Un bilanţ istoric.”1 este primul volum, din câte avem noi cunoştinţă, în spaţiul românesc despre regimul şi personalitatea lui Francisco Franco. Remarcăm o anomalie în istoriografia românească ce nu s-a interesat mai deloc de problematica războiului civil spaniol care, pe plan internaţional, beneficiază de o cantitate de lucrări dedicate (diverse aspecte) aproximativ egală cu cea care se concentrează asupra celui de al Doilea Război Mondial. Interesul este firesc având în vedere că războiul civil spaniol a fost poligonul de încercare a celei de a doua conflagraţii mondiale. Volumul ar trebui citit şi pentru a potoli curiozitatea istorică ce pleacă de la întrebarea cum de a ajuns cineva născut în obscurul şi micul port galician Ferrol, destinat unei cariere pe mare precum foarte mulţi galicieni să conducă destinul nu numai al micii lui provincii dar a acestui fascinant amalgam de provincii care formează Spania, influenţând într-o manieră semnificativă chiar şi evoluţia Europei? Volumul autorului spaniol face o radiografie a regimului franchist, de la preliminariile izbucnirii războiului civil prin rebeliunea militară din iulie 1936 până la consecinţele acestei lungi perioade din istoria Spaniei (1936-1975), concentrându-se spre final şi asupra analizării efortului de denigrare. Inspirată este reproducerea în anexe a testamentului politic al lui Franco dar şi a scandalului declanşat în Spania de declaraţiile lui Alexandr Soljeniţîn dintr-un interviu acordat TVE în 1987. Episodul Soljeniţîn este relevant pentru lupta dusă împotriva lui Franco după moartea acestuia. Marele scriitor rus a ajuns la Mardid în 1976 şi a declarat televiziunii spaniole „Ştiţi ce este dumneavoastră o dictatură? Spaniolii sunt absolut liberi să locuiască oriunde şi să se deplaseze în oricare loc din Spania. Noi, sovieticii, n-o putem face în ţara noastră. Spaniolii pot pleca liber din ţara lor pentru a merge în străinătate. În ţara noastră suntem nişte puşcăriaşi. Dacă noi ne-am bucura de libertatea de care dumneavoastră vă bucuraţi aici, am rămâne cu gura căscată”

Bilanţul lui Franco este unul pozitiv deoarece (în timpul celui de al Doilea Război Mondial) „Caudillo a ţinut întotdeauna seama de interesele Spaniei, după cum le înţelegea el, şi trebuie să admitem că le-a înţeles destul de bine: a scăpat ţara de noi masacre, devastări şi răzbunări. Iar pe deasupra, a înlesnit substanţial victoria democraţiilor, cu toate că nu credea în acestea, ceea ce în definitiv a fost cel mai bine pentru Europa Occidentală.” Istoriografia contemporană a ajuns, în sfârşit, la concluzia că regimul lui Franco nu poate fi catalogat rapid ca nazist sau fascist doar pentru că a fost susţinut militar de acestea. De altfel este menţionat in extenso interesantul episod singular al întâlnirii dintre Franco şi Hitler din 1941 în sudul Franţei, în urma căruia Hitler l-a scos definitiv de la suflet pe generalul spaniol care făcea tot posibilul pentru a amâna intrarea în război de partea Axei. Poziţia lui Franco i-a salvat de altfel pe britanici de la un dezastru în Mediterana Occidentală. „Franco a insistat întotdeauna în privinţa caracterului exclusiv spaniol al sistemului său şi n-a acceptat vreodată anticreştinismul sau neopăgânismul prezente la celelalte: aproape mereu a insistat în a-şi defini regimul său drept catolic. Mai mult, spiritul său ordonat şi militar nu se împăca cu mobilizarea politică a maselor caracteristică pentru astfel de modele.” Franco a fost un dictator ciudat şi atipic pentru secolul al XX-lea care prefera să demobilizeze masele şi nu să le mobilizeze. El a făcut-o oferind maselor distracţie ieftină, fotbal (era un susţinător al echipei Real Madrid care în perioada anilor 1960 domina incontestabil din punct de vedere fotbalistic Europa câştigând şase Cupe ale Campionilor şi fiind finalistă de alte două ori!), lupte cu tauri şi posibilitatea de a accede la o infrastructură turistică din ce în ce mai performantă. Franco avea şi simţul umorului şi al deriziunii, atât de străin dictatorilor fanatici din secolul al XX-lea. „Odată, greşind o cifră la înregistrarea mesajului de Anul Nou şi cum ministerul Informaţiilor, Arias Salgado, insista să se repete operaţia, a spus: Nu vă faceţi griji, e tot una. Nimeni nu ascultă mesajul.” Vi-l imaginaţi pe Ceauşescu spunând acelaşi lucru?!
Codruţ CONSTANTINESCU
1 Pio Moa “Franco. Un bilant istoric.” Editura Historia, Bucuresti, 2008.