Câmpina Jazz Rock Festival, ediţia 2013, s-a trăit intens şi sublim pe toată desfăşurarea lui, dar ultimele două zile ale sale, pe care le-am petrecut alături de Artiştii care au cântat pe scena din incinta Ştrandului Tineretului, au fost de pomină. Ultima seară, dominată de clujenii de la Nightlosers, a adunat sufletele sutelor de spectatori prezenţi într-un cazan încins cu flăcări înalte, pe care nici toată apa din bazinul alăturat nu ar fi reuşit să le stingă. În urmă cu câteva decenii, tinerii din Câmpina, din România şi de pretutindeni trăiau intens muzica rock în spiritul “monştrilor sacri” din arhicunoscuta formaţie Queen, regăsindu-se în versurile celebrului hit “We will rock you” (“Te vom agita”). Ca o punte peste ani a frumosului simţit din muzică, zilele trecute, tinerii câmpineni, dar şi oameni mai în vârstă, au trăit la o mare intensitate sufletească Jazz Rock Festival, parcă sub imperiul unei devize asemănătoare celei de acum trei decenii, doar puţin schimbată: “We will jazz-rock you”. Iar dacă refrenul anilor ’80 însemna “Te vom agita”, noua deviză sub care au trăit muzica, vineri şi sâmbătă, cei adunaţi pe peluza Ştrandului Tineretului s-ar putea traduce “Te vom agita în ritm de jazz” (chiar dacă nu toate formaţiile participante s-au înscris în acest gen muzical).
La sfârşitul săptămânii trecute, joi, vineri şi sâmbătă, Câmpina a fost gazda unui festival de jazz-rock aproape unic în România. Şi când spunem “aproape unic” ne gândim la faptul că doar la Câmpina şi la Gărâna (într-o comună bănăţeană din Munţii Semenicului), au loc festivaluri de jazz în aer liber (open-air). Festivalul de la Gărâna este, de altfel, cel mai mare festival de jazz din ţară şi a ajuns la a XVIII-a ediţie, pentru care s-au cheltuit 180.000 de euro, cu 50 de artişti invitaţi în cele patru zile de desfăşurare. Câmpina Jazz-Rock Festival este un eveniment artistic de aceeaşi calitate, dar de dimensiuni mult mai reduse, dispunând de fonduri băneşti de zece ori mai mici, născut abia în 2011, cu doar trei zile de desfăşurare. Festivalul de la Câmpina este însă unic în felul său prin faptul că are o desfăşurare mixtă, şi în sală (prima zi), şi în aer liber (ultimele două zile). Ca şi la precedentele două ediţii, prima zi a festivalului s-a desfăşurat în incinta Clubului Live, situat la parterul Casei Tineretului, şi a fost dedicată muzicienilor locali de jazz şi rock. Administratorul Clubului Live, Liviu Briciu, organizatorul şi sufletul festivalului, este el însuşi muzician, fondatorul trupei IVO (Cornel Coşăreanu - chitară, Liviu Briciu - bass, Adrian Rizea - tobe, George Staţie - bass, Adrian Filip - tobe, Gabriel Negoiasa – clape), bine cunoscută tinerilor câmpineni.
Prima zi
Prima zi a festivalului s-a desfăşurat în Club Live şi a fost dedicată lui Mihai Coşăreanu, un câmpinean de 22 de ani care, în opinia multor cunoscători, se numără printre cei mai talentaţi chitarişti ai tinerei generaţii. De altfel, Mihai Coşăreanu, actualmente student al Universităţii Politehnica Bucureşti, a câştigat acum cinci ani un concurs naţional de chitară, cu participanţi de până în 21 de ani, concurs organizat de Adrian Manolovici. La aceeaşi competiţie Mihai a primit şi Premiul de virtuozitate al juriului. Acompaniat de trupa IVO, joi seara, Coşăreanu Jr. a încins atmosfera şi publicul ascultător din Club Live cu un recital rock din care nu au lipsit piese muzicale ale unor artişti internaţionali celebri, dar şi compoziţii proprii. De vreo patru ani, Mihai este component al trupei IVO, fondată acum un deceniu, de Liviu Briciu împreună cu Cornel Coşăreanu (tatăl lui Mihai, un chitarist de mare valoare care s-a remarcat în multe trupe locale, de-ar fi să amintim aici doar “Paralela 45”, cu doctorul Mihai Constantin solist vocal). Admiţând că moşteneşte mult din gena muzicală a tatălui său, Coşăreanu Jr. ne-a declarat cu ochii strălucind a mândrie: “Tata a fost şi este un chitarist foarte apreciat în Câmpina, pentru că a fost şi este foarte inovator în tot ceea ce face. El a venit în muzica rock din localitate, vorbim de perioada dinainte de Revoluţie, cu multe scheme nemaiîntâlnite în partea de virtuozitate, de sunete artistice scoase de corzile unei chitări electronice. Într-o perioadă în care în România nu prea aveai cum să-ţi cumperi instrumente muzicale electronice de calitate, tata, inginer electronist de formaţie, îşi făcea efectele lui, surprinzătoare pentru acele timpuri, cu ajutorul unei cutii de conserve montate pe chitară, în care asamblase diode şi triode numai de el ştiute. Distorsiunile sonore pe care le scotea cu chitara sa l-au ajutat să câştige şi un premiu III la un festival important desfăşurat la Arenele Romane, în Bucureşti, unde au participat multe trupe celebre.”
A doua zi
A doua zi, festivalul s-a mutat din Club Live în incinta Ştrandului Tineretului din imediata vecinătate. La marginea peluzei ştrandului a fost montată scena de spectacole, aceeaşi cu cea pe care, la prima ediţie a festivalului, au urcat celebrul chitarist Nicu Patoi şi băieţii de la Chiba Dachi Band. A doua zi a festivalului a oferit două recitaluri de muzică jazz de mare valoare. Primii au cântat cei din trupa timişoreană JazzyBIT (Teodor Pop, clape, Mihai Moldoveanu, bass, Szabo Csongor Zsolt, tobe), seara fiind încheiată de cântecele Irinei Popa, o mare speranţă a jazzului românesc, acompaniată de formaţia The Sinners: Cornel Cristei – claviaturi (fost component Ethos, Electrecord, Roşu şi Negru), Relu Bitulescu – tobe (Redivivus, Basorelief, Zan) şi Iulian Vrabete – bas (Basorelief, Holograf). Una dintre piesele de mare sensibilitate cântată de simpatica Irina, o prezenţă agreabilă şi tulburătoare, a fost compusă chiar de Lucian Vrabete, a cărui prezenţă în formaţia The Sinners, împreună cu cea a lui Cornel Cristei, spune multe despre valoarea trupei. Spectatorii au fost mai puţini la primul spectacol, dar au venit în număr mare să-i vadă pe cei de la The Sinners. A doua seară festivalului a fost la concurenţă cu un spectacol muzical desfăşurat în parcarea Complexului Fibec, unde cap de afiş a fost trupa Iris, în noua ei structură, cu Rafael ca solist, în locul lui Cristi Minculescu, stabilit în Germania.
A treia zi
Sâmbătă seara, peluza Ştrandului Tineretului a devenit neîncăpătoare, mulţi spectatori găsindu-şi loc abia pe marginile piscinei. Ultima seară de desfăşurare a Festivalului de jazz-rock a început cu Ana Maria Galea Trio (Ana Maria Galea, voce, Michael Acker, contrabas, Daniel Csikos, pian). Ana Maria Galea şi formaţia sa din Târgu Mureş au cântat un jazz clasic, vocea artistei impresionând pe toată lumea prin registrul ei bogat. Au impresionat, de asemenea, şi componenţii trupei sale, nişte artişti desăvârşiţi, în special contrabasistul Michael Acker, care a avut nişte solo-uri cum rar mai poţi asculta.
A treia zi a festivalului a fost încheiată apoteotic de show-ul incendiar al celor de la Nightlosers (Hanno Hoefer - voce, chitară, muzicuţă, washboard; Grunzo Geza – clape; Claudiu “Naşu” Purcarin – tobe; Jimi “EL” Laco - vioară, chitară, mandolină, banjo; Luci “Stein” - electric & double bass. Cei din trupa clujeană l-au avut ca invitat pe Nucu Pandrea, un bătrânel simpatic care a cântat la frunză piese muzicale dificile. Chiar dacă nu s-a înscris în linia jazz-rock-ului, trupa fiind considerată mai mult o promotoare a genului rhythm and blues, Nightlosers a electrizat publicul prezent cu un recital de calitate şi de lungă durată, încheind un festival ce a oferit, şi la această a treia ediţie, spectacole de muzică foarte bună pe care spectatorii participanţi nu le vor uita multă vreme.
Nu putem să nu insistăm aici pe evoluţia celor de la Nightlosers, de un profesionalism ridicat la cele mai înalte standarde. De fapt, trupa clujeană înfiinţată în 1994, care a cunoscut mai multe componenţe, are un stil aparte de cânta, presărat cu mult umor, în care interacţionarea cu publicul este importantă. Este vorba despre un stil care nu se regăseşte cu claritate şi singularitate în niciunul dintre genurile muzicii tinere. Mulţi critici muzicali îi consideră pe cei de la Nightlosers promotori ai unui stil de muzică inedit, reprezentând un melanj între rhythm & blues-ul american, folclorul românesc şi folclorul unguresc, în care se mai pot regăsi, de asemenea, sonorităţi ale muzicii ţigăneşti. De fapt, componenţii trupei formează, ei înşişi, un conglomerat cu adevărat multietnic: un român, un maghiar, un rom - toţi aflaţi sub conducerea unui lider neamţ. Publicul a vibrat cu “cei care pierd nopţile” (cum s-ar putea traduce denumirea formaţiei), şi pentru că clujenii ştiu să transmită multă emoţie. Hanno Hoefer a trecut, de altfel, printre spectatori cu celebra sa placă din tablă decupată pentru spălat rufe (washboard – un instrument popular american), din care scotea sunete metalice cu ajutorul a două linguri. Nightlosers au mai cântat la Club Live acum cinci ani, dar atunci erau în altă componenţă. Câmpina Jazz Rock Festival a fost un regal muzical de neuitat, cu aproape 1500 de participanţi în toată perioada de desfăşurare, foarte mulţi, spunem noi, pentru un festival de jazz, un gen muzical greu de pătruns şi de înţeles, la care, de regulă, se adună în săli mari 100-200 de spectatori. “Valoric, şi această ediţie a fost foarte bună, la fel ca şi precedentele două, cu o notă ceva mai bună pentru public, care a fost ceva mai numeros. E un lucru firesc dacă ne gândim că suntem la a treia ediţie, ceea ce înseamnă că festivalul a devenit deja tradiţie. Am dedicat ediţia din acest an numelor feminine din jazzul nostru cel mai performant, dar am invitat şi trupe care nu cântă jazz pur, jazz classic, tocmai pentru a face jazz-ul mai digerabil, pentru a atrage şi a cultiva în această muzică deosebită cât mai mulţi spectatori. Eu cred că am avut mai mulţi spectatori şi pentru că lumea a început să înţeleagă ce se întâmplă în acest festival: muzică de foarte bună calitate şi profesionalism în organizare”, ne-a declarat, la încheierea evenimentului, Liviu Briciu, organizatorul Câmpina Jazz Rock Festival. A.N.