27 august 2013

Firmele de asigurări şi de telefonie îşi terorizează psihic clienţii nemulţumiţi

Ca să nu mai lungim titlul acestui articol, nu am adăugat la firmele “teroriste” şi băncile. Poate şi pentru faptul că, în opinia noastră de simpli cetăţeni şi prăzi incurabile ale consumismului specific capitalismului neoliberal, băncile recurg în mai mică măsură la presiuni psihice pentru (re)cucerirea unor (foşti) clienţi. Iar ca să nu mai lungim şi vorba, o să vorbim mai întâi despre agasantele instituţii bancare din România.

Băncile care creditează forţat se discreditează automat
Până să înceapă criza mondială din 2008, instituţiile bancare din România (în marea lor majoritate, reprezentanţe ale unor bănci vest-europene), realizaseră nişte profituri uriaşe, de miliarde de euro, mult mai mari decât reuşiseră în ţările de origine firmele-mamă. E drept că, după începerea crizei economico-financiare globale, profiturile băncilor au scăzut vertiginos (explozia afacerilor imobiliare s-a transformat într-un fâsâit de balon spart, recesiunea economică a lovit mai toate statele lumii, şomajul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut), dar valorile acestor profituri au rămas mult peste limita rentabilităţii. Deşi obţin încă profituri frumuşele, din teama de a nu le vedea şi pe acestea diminuate, băncile au început, de câţiva ani, o campanie mai agresivă de recucerire a clienţilor pierduţi - care şi-au plătit creditele primite şi nu mai vor să facă altele – sau de cucerirea a noi clienţi. Ai zice că e în regulă, până la urmă, acest demers cheltuitor de multe energii, pentru că orice capitalist vrea să-şi mărească profitul afacerii. Ceea ce deranjează însă foarte mult este agresivitatea cu care băncile (şi nu numai ele) îşi asaltează telefonic clienţii. “Asaltul” acesta poate fi considerat chiar o agresiune, fiindcă atunci când ţi-e lumea mai dragă, te trezeşti sunat de banca al cărei client ai fost sau cu care mai eşti încă în relaţii contractuale. Iar banca cea cumsecade, prin vocea caldă şi fermă a unei angajate, te pofteşte de câteva ori pe lună să-i mai treci pragul, căci are să-ţi ofere noi servicii şi oportunităţi pentru a te ajuta, pasămite, să-ţi rezolvi o groază de probleme personale: de la achiziţionarea unei locuinţe până la plecatul în concediu. “Mulţumesc, nu am nevoie de niciun credit, deocamdată”, răspunde apelatul câmpinean cel politicos, care, deşi are ciobani printre străbunii cei mai îndepărtaţi (suntem totuşi, la origini, un popor mioritic), nu vrea să o repeadă pe duduiţa de la capătul celălalt al conexiunii. Ei bine, politeţea şi invocarea acelui “deocamdată” îi dau elan demoazelei să sune din nou, după trecerea a două răsărituri de soare. “Avem să vă recomandăm şi alte servicii ale băncii noastre, cum ar fi…”. “Nu, nu m-aţi înţeles, nu vreau să mai fac împrumuturi de la nicio bancă. Sunt mai liniştit aşa”, îi răspunde, uşor deranjat, bietul om, sunat exact când se aşezase la masă cu familia. “Nemaivorbind că uzina noastră merge prost şi s-ar putea să ajung şomer”, mai plusează cetăţeanul nostru ipotetic, în încercarea de a o convinge pe insistenta angajată a băncii să nu mai fie atât de insistentă. “O încercare moarte n-are”, spun bătrânii, dar, cu siguranţă, vorba asta s-a născut în folclor pe vremea când nu existau telefoanele. Încercarea omului a murit rapid, de cum s-a terminat, căci după alte două-trei răsărituri de soare, angajata băncii (presată şi ea de superiori, presaţi – la rândul lor, de patroni), încearcă un nou apel telefonic de presiune: “Mă scuzaţi, tot eu sunt, cea care v-a sunat zilele trecute, am uitat să vă spun că banca noastră oferă noi servicii de …”. “Da’ mai lasă-mă în pace, cucoană, la dracu’, că mă tot terorizezi cu telefoanele tale! Ţi-am spus că nu vreau niciun credit, ce n-ai înţeles? Nu mă mai suna!”. Abia cu aceste ţipete omul înclină balanţa victoriei de partea lui. A victoriei liniştii sale personale împotriva agresivităţii impersonale a băncii, care se va canaliza imediat apoi asupra altor foşti clienţi. La nivel mai mic, de cartier, agresivitatea cu care banca îşi abordează clienţii (e vorba, practic, de o semi-teroare psihică), s-ar putea asimila cu următoarea imagine: pe trotuarul din faţa unui butic, patronul acestuia aleargă de colo-colo, transfigurat, îmbiindu-i pe trecători cu tot felul de propuneri, doar-doar i-o convinge să-i treacă pragul. Şi încă presiunea pe care o pun băncile pe foştii lor clienţi pentru a-i recâştiga este mai mică decât cea a firmelor de asigurări şi de servicii de telecomunicaţie. 

Te-ai asigurat o dată. N-ajunge!
Firmele de asigurări de pe la noi s-ar părea că ţin toate cu noi. Nu mai pot de grija faţă de noi. Grija această aproape paternală, nu ştiu cum se face, dar nu ţine cont şi de grijile şi necazurile noastre. Dintre care cea mai apăsătoare este cum am putea face să ne ajungă banii până la salariul următor. Asiguratorul crede că dacă ai încheiat cu el o poliţă de asigurare, ai bani şi pentru multe alte tipuri de asigurări. Cele mai haioase, să le zicem aşa, sunt unele variante de asigurări în caz de boală sau deces. Dacă ai încheiat o poliţă clasică, în caz de deces, primeşti o anumită sumă, iar în caz de boală, o altă sumă. Dar asigurările clasice nu îţi sunt acoperitoare, în opinia asiguratorilor. Dacă te-ai asigurat o dată, nu ajunge. Ulterior, marile firme de asigurări îşi pun angajatele cu voci la fel de calde ca ale suratelor omoloage de la bănci să sune asiguraţii şi să le vorbească despre noi oferte tentante. De exemplu, să le ofere o mult mai valoroasă poliţă pentru cazul în care ar muri într-un accident rutier, dar numai cu condiţia ca în momentul accidentului, asiguratul să se afle într-un mijloc de transport în comun. Sau să le ofere o poliţă de sănătate pentru cea mai mică îmbolnăvire soldată cu internare în spital. Apelurile asiguratorilor sunt refuzate de multe ori (şi aici vorbesc din experienţa proprie), dar după câteva zile, oamenii sunt sunaţi din nou pentru alte oferte. Toate situaţiile nefericite de pe lumea asta se pot asigura, iar tu, biet român sărac, dacă te încrezi în toate ofertele cu care eşti aproape terorizat, ar trebui să ai bani pentru cele mai prosteşti asigurări de pe lume. 

Cele mai agresive - firmele de cablu şi de telefonie
Cele mai agresive în a racola noi clienţi şi în a convinge clienţii nemulţumiţi să nu plece sunt firmele de cablu şi de telefonie. Un cititor al ziarului ne-a povestit cum a vrut să renunţe la un abonament de telefonie mobilă (nu contează firma, fiindcă toate fac la fel), şi i-a trebuit aproape un an ca să reuşească acest lucru. A fost sunat şi întrebat de nenumărate ori de ce vrea să plece. În primele dăţi, apelurile sunau cam aşa: “Vai, dar nu se poate, cu ce v-am greşit, ce vă nemulţumeşte?”. “Politica agresivă a firmei dvs.”, i-a răspuns cititorul nostru “duduiului”, căci primele apeluri telefonice le-a primit de la un bărbat. “Mai exact, firma dvs. de telefonie nu a vrut să-mi înlocuiască abonamentul curent cu un alt abonament de aceeaşi valoare, ci numai cu un abonament având o valoare mult mai mare decât cea contractuală, egală cu media facturilor plătite de mine în ultimele 3 luni. Or, eu tocmai pentru că plăteam prea mult voiam o schimbare de abonament. La aceeaşi valoare contractuală. Chestia asta şi multe altele m-au scârbit, aşa că nu mai vreau să mai relaţii cu voi. Vreau o cartelă preplătită, ca să vorbesc doar de câţi bani am în cont. Când mi s-a terminat creditul, nu mai vorbesc”. Omul nostru, sincer, a recunoscut că vrea să renunţe la abonament, dacă tot a ajuns contractul la termen, pentru a-şi cumpăra o cartelă pre-plătită, mult mai ieftină. Nu a fost inspirat. La următorul telefon primit, i s-a propus un abonament de valoarea unei cartele preplătite de 5 euro, cu aceleaşi facilităţi, dar oferta era, de fapt, mincinoasă. A refuzat, iar după alte câteva zile, cineva l-a sunat să-l întrebe încă o dată de ce vrea să plece. Iar asta după ce fidelul nostru cititor îi sunase în prealabil ca să le întărească intenţia de a termina cu abonamentul la finele contractului. I s-a spus că urmează să fie sunat de un operator, care să-i înregistreze cererea de renunţare. După alte săptamâni, un angajat al firmei de telefonie mobilă, care părea că nu este la curent cu dorinţa clientului, i-a pus o mulţime de întrebări şi i-a înregistrat cererea de renunţare la abonament. Câteva zile mai târziu, cititorul a fost sunat, de data aceasta, de o angajată, care l-a scos din minţi cu întrebări similare celor din apelul precedent. Într-un final, după 9-10 convorbiri telefonice, ultimele cu oferte de nerefuzat, cititorul nostru şi-a atins scopul şi a scăpat de abonamentul buclucaş. Firmele de cablu duc şi ele aceeaşi politică. Dacă îi suni pe cei de la cablu să le spui că vrei să renunţi la serviciile lor, îţi fac nişte oferte avantajoase, pe care, cu un an în urmă, se jurau că nu ţi le pot aplica. Furnizorii de utilităţi sunt mai agresivi decât băncile, deoarece ştiu că omul zilelor noastre poate trăi adesea fără un credit la bancă (apelând la familie şi prieteni), dar fără telefon, televizor şi internet îi este foarte greu. Aproape imposibil! A.N.

Editorial

INAPTOCRAŢIA

„Un sistem de guvernămînt în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care, împreună cu ceilalţi membri ai societăţii, cei mai puţin în stare să se întreţină singuri sau să se realizeze sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă.” Ce înseamnă să fii academician francez…De ani de zile mă chinui să prind într-o descriere natura sistemului socio-politic românesc pe care, iată, academicianul Jean d’Ormesson o imortalizează inventînd un cuvînt şi definiţia lui. Evident, din păcate inepto sau inaptocraţia este caracteristică mai tuturor guvernărilor actuale din arealul democratic al lumii. Pe noi însă ne arde, mai aproape de piele, cămaşa guvernării Ponta decît paltonul guvernării Hollande din Franţa. Vă propun ca, ori de cîte ori, veţi auzi un politician împăunîndu-se cu procentele sale de votanţi să-i aruncaţi în faţă acest fragment de definiţie: cei mai incapabili de a guverna, aleşi de cei mai incapabili de a produce. Mirajul statului asistenţial, al statului haiduc, care „ia de la bogaţi şi dă la săraci”, a dus la criza economică (şi morală) în care se scaldă lumea. Creativitatea („producătorii” din definiţie) este astfel descurajată, stagnarea şi incompetenţa sunt aduse în prim plan. Cînd un asistat social  sau un simplu muncitor pensionar cîştigă cît un tînăr profesor este o aşezare aiurea a priorităţilor. De un an de zile, guvernul Ponta (1 şi 2) face din plin dovada inaptocraţiei sale. A cîştigat critcînd aspru politica de impozite a guvernării Boc, iar acum nu ştie ce biruri să mai inventeze. A cîştigat alegerile acuzînd neasimilarea fondurilor europene, iar acum Ministerul Învăţămîntului nu este în stare să organizeze o licitaţie pentru 150 milioane de euro nerambursabili. Declaraţiile unui funcţionar al ministerului exprimă foarte clar spaima ineptocraţilor noştri, pur şi simplu preferă să nu ia banii decît să organizeze o licitaţie corectă. Comediile în care s-au transformat privatizările, relaţiile cu FMI, stupida „coabitare”, numirea imposibilă a unui  ministru la transporturi, regionalizarea fără cap şi criterii, sunt glorificări zilnice ale renumelui ineptocraţilor. Sigur că află mereu şi susţinători utili care vor construi teorii sofisticate pentru a ascunde numele adevărat al acestei forme de conducere. Ei o numesc, zăpăcindu-ne de creieri, „democraţie”, doar pentru că unii au ales şi alţii au fost aleşi. Ambele categorii într-o adîncă minciună. Iată ce se întîmplă în Egipt: o parte din populaţie a ales un regim militar, altă parte din populaţie unul islamist. Care dintre regimuri este mai bun/rău pentru „standardele democratice”? Pînă se decid inaptocraţii marilor cancelarii, cele două părţi se măcelăresc reciproc. Mai puţin tragic din fericire, cazul bucureştean e la fel de clar pentru impasul denominativ în care se află politologia mondială. Reducînd democraţia doar la alegeri, susţinem degradarea ei în cleptocraţie şi ineptocraţie. Ştiu un decan de facultate politică foarte încrîncenat în a apăra lovitura de stat din 2012 ca pe o expresie diamantină a democraţiei, o epură cristalină a „vocii poporului”. Nici un foşnet nu tulbură certitudinea lui absolută.  Ultimă oră: la transporturi ar fi fost propusă dna. Ramona Mănescu, exemplar de lux al inaptocraţiei, care nu făcut niciodată nimic, în afara luptei de a scoate justiţia română de sub stricta supraveghere a celei europene. QED. Atunci să ne mai mirăm de politicieni şi de întreţinuţii lor că au această aroganţă insuportabilă care nu este doar una a parvenitului cu avere, cum se crede îndeobşte, ci mai ales una a inaptului cu putere.
P.S. Cînd nu poţi fii un democrat cu doctorat, plagiezi şi devii un inaptocrat. Ce ecuaţie simplă…
 Christian CRĂCIUN      

Fostul Cămin Energetic, transformat în întregime şi pe termen nedeterminat în locuinţe sociale

La ultima lor întâlnire, aleşii câmpinenilor au decis să solicite Ministerului Educaţiei Naţionale emiterea Avizului conform pentru schimbarea destinaţiei imobilului care a adăpostit fostul Cămin de elevi al Liceului Energetic (inclusiv a destinaţiei terenului aferent), în sensul transformării acestuia, în întregime şi pe termen nedeterminat, în locuinţe sociale. Destinaţia clădirii, situată aproape de DN1, pe str. Lt.Col.Erou Oprescu Adrian, la nr.4, a fost schimbată prima dată, dar numai parţial şi numai pe o perioadă determinată, în urmă cu câţiva ani. Astfel, în anul 2005 a fost emis Avizul conform nr.24.097/30 martie al Ministerului Educaţiei şi Cercetării referitor la schimbarea destinaţiei etajelor II şi III ale ”Căminului de elevi” care aparţinea Grupului Şcolar Industrial Energetic, din spaţiu de cazare elevi, în spaţiu de locuit din fondul locativ de stat, dar numai pe perioadă determinată. 
De la emiterea acelui aviz al MEC şi până în prezent a fost purtată o bogată corespondenţă între Primăria Câmpina şi unitatea de învăţământ proprietară a clădirii şi a terenului înconjurător, în vederea întocmirii formalităţilor privind schimbarea destinaţiei întregului imobil (adică şi pentru parterul şi etajul I al Căminului de elevi), această schimbare de destinaţie urmând să aibă un caracter definitiv. În data de 22 mai 2013, Liceul Tehnologic Energetic a transmis conducerii executivului local acordul privind schimbarea destinaţiei întregului imobil al fostului cămin de elevi, motivând cu lipsa mijloacelor financiare necesare pentru conservarea şi paza clădirii, precum şi a lipsei de solicitări pentru cazarea elevilor.
Ţinând cont de lipsa acută de locuinţe din fondul locativ de stat, precum şi de numărul mare de solicitări adresate în acest sens autorităţii locale, primarul Horia Tiseanu a propus un proiect de hotărâre privind solicitarea de către legislativul municipal a unui aviz din partea ministerului tutelar, prin care să se schimbe cu caracter definitiv destinaţia întregului imobil care a adăpostit cândva Căminul de elevi al Liceului Energetic, din spaţiu cazare elevi în spaţiu locativ de stat. Proiectul edilului-şef a fost aprobat rapid şi in unanimitate, problema crizei de locuinţe fiind prea delicată şi prea acută pentru a lăsa loc unor sterile hârjoneli politicianiste. În 2006, la etajele II şi III ale căminului, municipalitatea a amenajat 40 de locuinţe sociale. A.N.  

Curtea Ambulanţei a fost asfaltată

La solicitarea Ambulanţei Prahova, consilierii municipali au alocat fonduri suficiente pentru asfaltarea curţii serviciului local al Ambulanţei. Intrarea în curtea Ambulanţei Câmpina era, până nu de mult, plină de gropi, ceea ce făcea anevoioasă, mai ales iarna, când pământul îngheţa, scoaterea rapidă a maşinilor pentru rezolvarea solicitărilor primite. Ambulanţa Câmpina dispune de două maşini, 12 şoferi şi 12 asistenţi medicali. În aria ei de competenţă intră, pe lângă municipiul nostru, şi câteva localităţi apropiate: Comarnic, Valea Doftanei, Măgureni, Floresti şi tronsonul din DN1 cuprins între Câmpina şi Comarnic. Comarnic. Recent, curtea Ambulanţei Câmpina a fost asfaltată corespunzător, iar intervenţiile maşinilor de salvare vor fi, de acum înainte, mai prompte şi mai rapide cu zeci de secunde. Aceste secunde pot fi de multe ori decisive, cruciale, mai ales atunci când viaţa unui bolnav atârna de un fir de păr, de cât de repede va ajunge ambulanţa la el pentru a-l transporta în timp util şi salvator la prima unitate spitalicească. Deputatul liberal Virgil Guran, însoţit de consilierii municipali Daniel Ioniţă şi Florin Frăţilă, au verificat, recent, calitatea lucrării, liderul liberalilor câmpineni ţinând să se intereseze în mod special de această investiţie şi pentru că modernizarea Ambulanţei a constituit unul dintre principalele puncte de pe ultima sa agendă electorală. “În campania electorală am vorbit despre lucrurile care ar trebui făcute pentru Serviciul de Ambulanţă. Acum, am revenit împreună cu doi dintre consilieri să vedem ce s-a făcut şi ce mai trebuie realizat. Intenţionez să discut cu factorii de decizie locali pentru a primi fondurile necesare şi pentru celelalte lucrări, cum ar fi acoperişul şi copertina pentru maşini. O să discut şi la nivelul Ministerului Sănătaţii pentru a primi cel puţin încă o ambulanţă la Câmpina”, le-a declarat deputatul liberal personalului ambulanţierilor întâlniţi în curtea unităţii, mulţumiţi că nu vor mai avea probleme, pe viitor, cu scoaterea rapidă a maşinilor la intervenţii. A.N.

Un OUG desfiinţează structura Casei de Cultură „Geo Bogza”

OUG nr.77/2013 este ultima găselniţă a guvernanţilor prin care aceştia caută să eficientizeze funcţionarea administraţiilor publice locale prin reducerea cheltuielilor din primării şi din instituţiile subordonate acestora. La ultima şedinţă a Consiliului Local, au fost aduse modificări  în organigrama executivului câmpinean, dar şi în cea a instituţiilor culturale pe care municipalitatea le finanţează. Consilierii municipali au aprobat mai multe modificări în organigrama şi statul de funcţii al Aparatului de specialitate al primarului Câmpinei. Astfel, prin aprobarea celor două proiecte de hotărâre iniţiate de edilul-şef, au fost desfiinţate 18 posturi vacante, dintre care şase funcţii publice de execuţie (un consilier clasa I, gradul asistent, de la Serviciul Administraţie publică locală, un referent clasa III, gradul superior, de la Compartimentul finanţe-contabilitate, un consilier clasa I, gradul superior, de la Compartimentul impozite şi taxe, un consilier clasa I, gradul superior, de la Serviciul ADPP, un consilier clasa I, gradul superior , de la Compartimentul Urbanism, un consilier clasa I, gradul principal, de la Compartimentul programe de finanţare şi relaţii internaţionale), şi 12 funcţii contractuale (un post de consilier  juridic la Consiliul Local, şase posturi la serviciul Administrare spaţii verzi, patru posturi muncitori la Atelierul infrastructură urbană, un post de îngrijitor la Piaţa Centrală). De asemenea, trei persoane îsi vor pierde funcţiile de conducere. Printre acestea din urmă se numără şi cele două funcţii de contabil-şef, una la Casa de Cultură şi una la Casa Tineretului. Persoanele care îşi vor pierde funcţiile de conducere beneficiază, totuşi, de drepturile salariale actuale până la 31 decembrie 2013, urmând să fie încadrate pe noua grilă de la 1 ianuarie 2014. În urma OUG nr. 77/2013, nu-si pierde nimeni locul de munca, fiind vorba doar despre desfiinţarea unor posturi deja vacante. Cum am mai precizat, tot ca efect al acestei ordonanţe, structura şi statutul unor instituţii din subordinea Primăriei Câmpina au avut şi ele de suferit. Cea mai spectaculoasă este cea prin care Casa de Cultura „Geo Bogza va fi asimilata unui birou, din cauza faptului că are în prezent un număr prea mic de angajaţi. Iar directorul celei mai vechi institutii de cultura din municipiu, poetul Florin Dochia, va deveni coordonator al acestei instituţii şi va fi încadrat pe funcţia de şef de birou. “Am avut nouă angajaţi, dintre care trei erau îngrijitori, aşa cum prevedea legislaţia, potrivit cu suprafaţa Casei de Cultura. Ulterior, doi dintre ingrijitori au plecat si, până să angajăm alţii, a venit celebra ordonanţă a guvernului Boc care a tăiat posturile vacante din instituţiile de stat. Aşa am ajuns să avem doar un îngrijitor, care deserveşte toata suprafata instituţiei, şi să fim încadraţi la categoria «birou». Daca i-am fi avut si pe cei doi ingrijitori plecaţi, eram acum trecuţi la categoria «serviciu»”, ne-a declarat Florin Dochia, care consideră că nu ar trebui să-şi facă griji pentru scăderea salariului propriu ori pentru modificarea denumirii funcţiei sale, deoarece OUG nr. 77 prevede ca, în situaţia în care un serviciu public deconcentrat îşi modifică structura stabilită prin actul normativ de înfiinţare, acest serviciu îşi păstrează denumirea, iar conducatorul acestuia, titulatura şi salarizarea. Întrebarea de bun-simţ pe care şi-o pune Florin Dochia este următoarea: „Poate un  şef de birou să fie ordonator de credite?” A.N. 

PROIECTUL ORDINII DE ZI al şedinţei ordinare a Consiliului local Câmpina din data de 29 august 2013

1. Raport de activitate al Primarului Municipiului Câmpina pentru perioada iulie 2012 – iunie 2013.
- Prezintă dl.Tiseanu Horia - Laurențiu – Primarul Municipiului Câmpina.
2. Proiect de hotărâre privind modificarea şi completarea Anexei la H.C.L. nr.98/25 iulie 2013 referitoare la modificarea și completarea Anexei la H.C.L. nr.32/25 martie 2013 privind alocarea unor sume de bani pentru susţinerea financiară a unor manifestări culturale, artistice, sportive şi educative organizate de Consiliul local, în anul 2013. 
- Inițiatori membrii Comisiei de specialitate sănătate, cultură, învățământ, culte și tineret, sport și turism.
3. Proiect de hotărâre privind aprobarea concesionării (fără licitaţie publică) a terenului în suprafaţă de 168,00 m.p., situat în municipiul Câmpina, Calea Doftanei, nr.9, T 83, Parcela 960, Nr.cadastral 25.284.
- Inițiator d-na Clinciu Monica - Iozefina – consilier.
4. Proiect de hotărâre privind aprobarea inventarierii în domeniul privat al municipiului Câmpina a terenului în suprafață de 135,00 m.p., Tarla 70, Parcela Cc 3802, Cc 3805, situat în municipiul Câmpina, B-dul Carol I, f.nr.
- Inițiator dl.Zăgan Horațiu - Teodor – consilier.
5. Proiect de hotărâre privind darea în administrare Spitalului Municipal Câmpina a unui spațiu, în suprafață de 15,80 m.p.
- Inițiator dl.Tudor Gheorghe – consilier.
6. Proiect de hotărâre privind modificarea și completarea pct.2 din Anexa la H.C.L. nr.17/28 februarie 2013 privind organizarea rețelei școlare cu unităţile de învăţământ preuniversitar de stat și particular, cu personalitate juridică, din municipiul Câmpina, pentru anul şcolar 2013 – 2014.
- Inițiator dl.Frățilă Severius - Florin – consilier.
7. Proiect de hotărâre privind aprobarea vânzării fără licitaţie publică a terenului aferent construcţiei, prin exercitarea dreptului de preemţiune de către dl.Petcu Petre, domiciliat în municipiul Câmpina, str.Voila, nr.112.
- Inițiator d-na Clinciu Monica - Iozefina – consilier.
8. Proiect de hotărâre privind aprobarea vânzării fără licitaţie publică a terenului aferent construcţiei, prin exercitarea dreptului de preemţiune de către d-na Badea Mihaela, domiciliată în municipiul Câmpina, Aleea Salcia, nr.4.
- Inițiatori membrii Comisiei de specialitate amenajarea teritoriului, urbanism, ecologie și protecția mediului.
9. Proiect de hotărâre privind aprobarea trecerii din domeniul public în domeniul privat și inventarierea în domeniul privat al municipiului Câmpina a terenului în suprafață de 20,00 m.p., situat în municipiul Câmpina, str.1 Mai, nr.2, T 83, Parcela Cc 865.
- Inițiator d-na Papuc Rodica – Mariana - consilier.
10. Proiect de hotărâre privind aprobarea concesionării (fără licitaţie publică) a terenului în suprafaţă de 2,00 m.p., situat în municipiul Câmpina, str.Sondei, f.nr., T83, Parcela Cc 726/1, Nr.cadastral 25.164.
- Inițiatori membrii Comisiei de specialitate amenajarea teritoriului, urbanism, ecologie și protecția mediului.

Vineri, 6 septembrie, MANIFEST LIFE!

Mişcare în aer liber în centrul civic

Proiectul MANIFEST LIFE! are ca scop deschiderea spre o viaţă sănătoasă şi armonioasă prin educaţie fizică, nutriţie şi abordare mentală pozitivă. 
El este iniţiat de Asociaţia Frizzly şi cofinanţat de administraţia locală prin Consiliul Local Câmpina.
O astfel de iniţiativă vine ca o completare la educaţia formală efectuată în scoli, dar şi ca o sursă de inspiraţie pentru persoane aflate deja la vârsta adultă, vizând modelarea de comportamente în spiritul respectului pentru viaţă.
Proiectul se desfăşoară deja de aproape două luni prin implicarea unui număr impresionant de elevi de gimnaziu şi liceu, dar si a adulţilor iubitori de mişcare.
“Evaluarea finală” a eforturilor Asociaţiei Frizzly  se constituie în organizarea unui eveniment amplu în aer liber, în centrul civic, la intersecţia de la “Casa Cărţii”, vineri, 6 septembrie.
Administraţia locală îşi oferă sprijinul prin asigurarea condiţiilor propice unui astfel de eveniment, care în zona sportului pentru toţi se numeşte “convenţie de fitness”. 

La sfârşitul săptămânii trecute a avut loc festivitatea de absolvire a celei de-a XII-a promoţii a Şcolii Postliceale Sanitare “Louis Pasteur”

La sfârşitul săptămânii trecute, cele trei clase ale promoţiei 2013 de la Şcoala Postliceală Sanitară “Louis Pasteur” au trecut prin emoţiile ceremoniei de absolvire. În faţa cadrelor didactice ce le-au fost alături timp de trei ani, cei 68 de absolvenţi au primit diplomele de asistenţi generalişti de la Elena Murariu, preşedintele Asociaţiei AMUS France - Roumanie, care şi-a mărturisit emoţia în faţa celei de-a XII-a generaţii de viitoare cadre medicale, declarând: 
“Azi trăiesc alături de voi emoţiile acestei ceremonii de absolvire, care pentru şcoala noastră reprezintă o altă promoţie de cadre medicale, cea de-a XII-a în cei 13 ani de activitate. Ne mândrim cu rezultatele voastre la învăţătură, anul acesta am avut mulţi elevi cu note maxime la absolvire şi sperăm ca de aici înainte, tot ceea ce aţi învăţat în perioada de specializare să puneţi în practică la viitorul loc de muncă, în ţară ori în străinătate, aşa cum alţi abolvenţi din promoţiile precedente ale acestei şcoli au demonstrat. În numele profesorilor voştri şi al conducerii şcolii, vă doresc mult succes în nobila meserie care, înainte de toate, înseamnă grija faţă de sănătatea oamenilor”. 

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Soţul meu, Michael

Romanul Soţul meu, Michael 1, a doua carte publicată de celebrul scriitor israelian Amos Oz, recompune istoria unui proces de înstrăinare casnică progresivă, unul atât de comun în zilele noastre, dar care nu a apărut ieri, alaltăieri fiind o constantă a vieţii familiale - în prezent, distrugerea familiei prin divorţ a devenit o floare la ureche însă în trecut, diverse constrângeri sociale (divorţatul putea să se transforme într-un paria) sau religioase (Biserica Romano-Catolică nici acum nu-l recunoaşte) făcându-l mult mai dificil. „Soţul meu şi cu mine suntem ca doi oameni străini care s-au întâlnit cu totul întâmplător la ieşirea dintr-o clinică unde au primit fiecare tratament pentru câte o afecţiune minoră: amândoi stânjeniţi, privesc unul în inima celuilalt, simt o apropiere ruşinoasă şi plină de disconfort, încercând epuizaţi să găsească tonul potrivit pe care să-l adreseze unul altuia.”2 În prefaţa scrisă după patru decenii de la publicare, Amos Oz (un candidat perfect pentru Premiul Nobel pentru Literatură) mărturiseşte câte ceva din dedesubturile (dessous-urile romanului aceasta şi pentru că vocea naratorului este una feminină, a Hannei) „Când aud despre scriitori care călătoresc în căutarea muzei spre locuri cu peisaje ce-ţi taie răsuflarea, îmi aduc aminte de Soţul meu, Michael care a fost scris în cea mai mare parte într-o toaletă (poate că lucrul acesta se reflectă şi în carte, prin faptul că acţiunea se petrece într-un apartament micuţ, înghesuit şi sufocant din Ierusalim. Adevărul este că m-am luptat cu ea (cu personajul principal, Hanna - n.m.) din toate puterile. Nu doar odată m-am auzit spunându-i: < Nu merge. Nu ţi se potriveşte. Eu nu scriu aşa ceva>. La rândul ei, Hanna mă mustra: <Nu-mi spui tu mie ce mi se potriveşte şi ce nu. Tu taci şi scrii.> Dar eu mă încăpăţânam: <Nu scriu asta. Îmi pare foarte rău. Du-te la altcineva. Du-te la o scriitoare. Eu nu pot scrie aşa ceva. Nu sunt femeie. Nu sunt scriitoare> dar nici ea nu renunţa: <Scrie ceea ce îţi spun eu şi nu te amesteca>” Din acest dialog simpatic între scriitor şi personajul principal a ieşit o carte complexă, profundă, ca mai toate cele scrise de autorul israelian, în care se atacă mai multe problematici dar, mai ales, prăpastia între speranţele din tinereţe şi realitatea vieţii mature, care este dominată de o rutină care poate ruina psihicul unor persoane mai visătoare. „Nu vorbim prea mult unul cu celălalt în orele unei după-amiezi obişnuite: dă-mi, te rog, cutare, ţine, te rog, grăbeşte-te, nu face deranj, unde e Yair, mâncarea e gata, stinge, te rog, lumina pe hol.” Autorul subliniază politeţea rece dintre cei doi soţi. Din fericire pentru acest roman, Amos Oz l-a terminat la doar o lună de la izbucnirea Războiului de şase zile din 1967 la care a şi luat parte. Sfârşitul cărţii este paradoxal „Peste întinderile nemărginite coboară pacea” însă după o luna începea războiul. 
Tânăra femeie zugrăveşte portretul lui Michael, un bărbat mai degrabă banal şi obişnuit: „Soţul meu este dr. Michael Gonen, geolog, un bărbat liniştit (...) nu este un bărbat spiritual. A fost crescut de tatăl său, care i-a dat o educaţie de evreu socialist: cu poveşti despre copiii ucişi în vechime, despre copiii din micile oraşe de provincie, din kibbutzuri şi copiii imigranţilor, despre copiii înfometaţi din India şi despre cei care luasare parte la Revoluţia din Octombrie din Rusia.” „Ochii lui Michael sunt gri. Când zâmbeşte, colţurile gurii îi tremură uşor. Michael al meu este cenuşiu şi reţinut.”3 Dacă soţul este calculat şi rece, în ea este îngropată flacăra pasiunii care-i pârjoleşte din când în când imaginaţia, oferindu-i universuri paralele în care Amos Oz amestecă ca într-un ghiveci oriental o groază de elemente, transformând delirul Hannei în tot atâtea ocazii pentru a explora diverse istorii şi locuri. Dar şi meditaţii asupra trecerii timpului şi, implicit, a vieţii, una din temele favorite ale autorului israelian „Timpul este asemenea unei dube de poliţie care patrulează noaptea pe străzi, cu un far roşu clipind foarte repede, pe lângă care roţile par a se mişca extrem de încet. Ele scot un sunet hârşâit, ca o soaptă. Se învârt precaut. Fără grabă. Ameninţător. Tatonând terenul.”4 „Cu degete puternice şi meticuloase, timpul macină obiectele neînsufleţite. Timpul este necruţător.” sau „şi totuşi timpul trece, timpul trece, trăiţi ca şi cum viaţa şi-ar încetini scurgerea anilor de dragul vostru, anii nu stau pe loc şi nu aşteaptă pe nimeni”5 (spunea tinerilor căsătoriţi mătuşa Jenia) 
Lectura celei de a doua cărţi scrise de Amos Oz mi-a reconfirmat uriaşul talent şi maturitatea de care dădea dovadă autorul la 28 de ani (născut în 1939) şi, chiar dacă „Este imposibil să scrii totul. Foarte multe lucruri ne scapă, doar pentru a se pierde apoi în tăcere” suntem siguri că prin opera lui s-a împotrivit tăcerii şi întunericului. Este imposibil să scrii totul, dar esenţialul da! 
Codruţ CONSTANTINESCU
1 Editura Humanias Fiction, Bucuresti, 2013, traducere Ioana Petridean 
2 Pag.240
3 Pag.50
4 Pag.114
5 Pag.172 

A apărut «Viaţa românească» nr. 7-8/ 2013

Cel mai recent număr din prestigioasa revistă „Viaţa Românească”, proiect editorial finanţat, iată, acum, de Administraţia Fondului Cultural Naţional, dedică un dosar substanţial poetul Ion Stratan, de la a cărui dispariţie se vor împlini în octombrie curent 8 ani. Fragmentele de proză intitulate  „Barza”, amintind referenţial şi ironic de avangarda interbelică a secolului, de textele urmuziene, sunt completate cu un incitant „studiu de caz” semnat de Cosmin Ciotloş şi dedicat „rezilierii pactului de lectură” la remarcabilul poet ploieştean.
Remarcabil, ca de obicei, editorialul lui N. Prelipceanu, în care se ia atitudine în contra păcatelor de limbă tot mai prezente în cotidianul nostru. De această dată, vorba „vorbim” este pusă la index, ca semn la unor ticuri reprobabile nu numai lingvistic, ci şi psihologic. În loc de „la revedere” spune „vorbim, mai vorbim”, dar asta nu semnifică decât amânare comunicării, dacă nu chiar evitarea ei, incapacitarea tot mai accentuată a individului de a dialoga.
Academicianul Solomon Marcus pune punctul pe i: „Educaţia: un bolnav cu diagnostic controversat”, iar Mihai Zamfir îl „revizitează” pe Bacovia. Florin Manolescu ne prezintă un scriitor în exil - „Neagu Djuvara – între dezastrul vieţii şi succesul prin literatură”. 
Cronica plasticii este făcută de Flori Toma, iar cronica filmului de Călin Stăculescu. Cronicari literari sunt Gheorghe Grigurcu (Miron Kiropol), Andrei Ionescu (Vintilă Horia), Tudorel Urian (Doina Ruşti), Viorica Răduţă (Adrian Popescu), Graţiela Benga (Vlad Moldovan), Viorica Nişcov (Iordan Datcu).