03 decembrie 2013

Ziua Naţională sub auspicii republicane, dar şi monarhiste

Anul acesta, pentru prima dată la Câmpina, Ziua Naţională a României s-a desfăşurat sub auspicii republicane, dar şi monarhiste. Şi asta pentru că, în paralel cu manifestările tradiţionale organizate de Primărie pe platoul de la “Soldat”, în Gara Câmpina aveau să se strângă sute de localnici cu simpatii monarhiste, dornici să le salute pe Alteţele Lor Regale, Principesa Margareta şi Principele Radu, ce au coborât din trenul regal, în drumul lor spre Bucureşti, zăbovind 10 minute pe peronul gării pentru a-şi saluta susţinătorii. 

Republica de la “Soldat”
Duminică, o mulţime de câmpineni s-au adunat pe platoul de lângă Monumentul Eroului Necunoscut pentru a participa la manifestările dedicate Zilei Naţionale. Cu două zile înaintea acestor manifestări tradiţionale, reprezentanţii administraţiei publice locale au organizat la Casa Tineretului mai multe acţiuni menite să marcheze împlinirea a 95 de ani de la Marea Unire, cu participarea unor elevi, dar şi a unor cadre didactice. Aceste manifestări nu au fost singulare pentru sărbătoarea tuturor românilor. În avanpremieră, în foaierul mic al Casei Tineretului, în dimineaţa zilei de joi, 29 noiembrie, s-au desfăşurat ateliere de creaţie ale elevilor din mai multe şcoli gimnaziale, precum şi din cadrul cercului de pictură de la Clubul Copiilor. 
Elevii au avut, bineînţeles, ca temă pentru picturile ce aveau să le expună ulterior sărbătoarea de 1 Decembrie. În afara concursului de pictură, a mai fost organizat unul de eseuri. Câştigătorii concursurilor au primit premii din partea administraţiei publice locale. Pe la jumătatea aceleiaşi zile, în Sala Mică a Casei Tineretului a avut loc întâlnirea tradiţională a a Filialei Câmpina a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România (SSIR). Preşedintele SSIR este prof. univ.dr. Bogdan Murgescu, de la Universitatea Bucureşti, iar preşedintele filialei câmpinene este prof.dr. Gheorghe Râncu, directorul Colegiului Tehnic Forestier. Istoricii câmpineni au organizat un simpozion dedicat Zilei Naţionale, în cadrul căruia au susţinut prelegeri mai mulţi profesori de istorie (Gheorghe Râncu, Alin Ciupală, Marius Zaharia). În încheierea simpozionului, primarul Horia Tiseanu a oferit o medalie jubiliară mai multor personalităţi locale. Printre medaliaţi s-au numărat cei doi parlamentari de Câmpina (deputatul liberal Virgil Guran şi senatorul social-democrat Georgică Severin), cetăţenii de onoare ai Câmpinei, foştii primari ai oraşului. Revenind la manifestările de duminică, 1 Decembrie, putem spune că, anul acesta, spre deosebire de Ziua Armatei, Ziua Naţională a adunat mulţi câmpineni pe platoul de la “Soldat”. Poate o fi fost “de vină” şi vremea frumoasă, dar ne place să credem că şi coarda lăuntrică a patriotismului o fi vibrat la mulţi dintre participanţi. Mai ales că, la Câmpina, spre deosebire de alte multe oraşe, Ziua Naţională nu se lasă niciodată cu ţuică fiartă şi fasole cu ciolan. Evenimentul nu a ieşit, în general, din tiparele sale. Au fost totuşi şi câteva excepţii care au reprezentat tot atâtea pete de culoare ce au animat evenimentul şi l-au curăţat de rugina rutinei. Astfel, în premieră, au fost eliberaţi peste 100 de porumbei care şi-au luat zborul stârnind murmure admirative din parta mulţimii. Ioana Lupu, elevă în clasa a III-a la Şcoala Gimnazială “B.P. Hasdeu”, a citit cu multă sensibilitate o poezie despre dragostea de România, pentru care a fost premiată la un recent concurs literar.  Imnul Naţional a fost cântat, tot pentru prima dată, în variantă corală, de către micii cântăreţi din corul Clubului Copiilor, condus de profesoara Ruxandra Brezeanu. Pentru ca la vocile lor cristaline să se adauge cât mai mulţi participanţi, Asociaţia “Cultul Eroilor” a împărţit fluturaşi cu textul Imnului Naţional. Tot în premieră, au defilat mai multe maşini decât în anii trecuţi, iar din detaşamentul ISU au făcut parte şi două formaţiuni SMURD, ale căror costume atrăgeau atenţia de la distanţă. Din cadrul manifestărilor nu au lipsit slujba de pomenire a eroilor neamului, săvârşită de un sobor de preoţi, şi nici alocuţiunea primarului Horia Tiseanu. Apoi, au fost depuse coroane de flori de către numeroase instituţii publice, partide şi asociaţii locale din diverse domenii, societăţi comerciale importante, urmaşi ai eroilor căzuţi pentru patrie, veterani de război, cadre militare active, în retragere sau în rezervă, elevi etc. Ceremonialul s-a încheiat cu defilarea  pe bulevardul Carol I a Gărzii de Onoare, constituită din efectivele de pompieri, jandarmi, poliţie naţională şi poliţie locală. 

Monarhia de la Gară
În timp ce, în Centrul Civic, manifestările organizate de municipalitate cu prilejul Zilei Naţionale erau în toi, pe peronul Gării Câmpina oprea, pentru 10 minute, trenul regal. Sărbătoarea naţională a românilor a fost un prilej în plus de mare bucurie pentru monarhiştii din zona Câmpina, care  au putut să le aclame şi să le prezinte omagiile şi urările lor de bine Alteţelor Regale, Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu. Călătoria trenului regal de la Gara Sinaia la Gara de Nord din Bucureşti, anunţată de presa de la Bucureşti, s-a desfăşurat de 1 Decembrie, cu prilejul inaugurării, în cea mai mare gară din Capitală, a “Salonului Regal” restaurat în forma originală, din vremea Regelui Carol I. Călătoria trenului regal a avut, de asemenea, menirea de a cinsti memoria Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, suveranii care au înfăptuit România Mare, acum 95 de ani. Altețele Lor Regale au fost acompaniate, în tren, de Principesa Elena și de Principele Nicolae, de ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, de deputatul liberal Mircea Roşca, precum şi de primarul oraşului Sinaia, Vlad Oprea. 
Trenul regal a plecat din Gara Sinaia la ora 13.00 şi a sosit în Gara Câmpina la ora anunţată: 13.35. Fix 13.35, ceea ce stă mărturie, dacă mai era nevoie, că monarhia română este mai punctuală decât republica românească, iar autorul acestor rânduri are obiceiuri republicane, deşi sufletul său vibrează de simpatii monarhice, În gara municipiului câmpinean, moştenitoarea regelui Mihai de România şi soţul acesteia au fost întâmpinaţi cu multă bucurie şi entuziasm (sigur, nimeni nu a venit să-i vadă pe politicienii însoţitori), dacă e să ne luăm după ropotele de aplauze cu care au fost primiţi cei din familia regală. Câţiva copii le-au oferit pâine şi sare, iar oficialităţile prezente, numeroase buchete cu flori. A avut loc un mic ceremonial din care nu a lipsit intonarea Imnului Naţional, apoi a Imnului Regal. La eveniment, au participat reprezentanţi ai Prefecturii Prahova (prefectul Marius Sersea), ai Consiliului Judeţean, ai administraţiei comunei Poiana-Câmpina (s-a remarcat în organizarea evenimentului primarul Alin Moldoveanu). Din partea municipalităţii câmpinene a participat o delegaţie condusă de secretarul municipiului, Paul Moldoveanu, din care au mai făcut parte administratorul public Remus Bădulescu şi juriştii Iulian Anton şi Laurenţiu Olăraşu. Au fost prezenţi la întâlnirea cu reprezentanţii monarhiei române peste 200 de localnici, dornici să le salute şi să le ureze Sărbători Fericite nu doar Alteţelor Lor Regale, ci şi Majestăţilor Lor, Regele Mihai şi Regina Ana. Aceştia din urmă au fost la Câmpina, pe la începutul anilor 2000, pentru a vizita recent ctitorita (la vremea aceea) biserică din Parohia Slobozia, Biserica “Pogorârea Sfântului Duh”, un lăcaş de cult deosebit ridicat prin osârdia preotului Petru Moga. De altfel, părintele Moga s-a aflat printre primele rânduri ale celor care le-au primit pe Alteţele Lor Regale, însoţit de câteva enoriaşe îmbrăcate în costume naţionale, întâlnirea cu Principesa Margareta fiind la fel de emoţionantă ca şi cea cu auguştii săi părinţi, de acum un deceniu. Principesa Margareta şi Principele Radu au mulţumit tuturor celor prezenţi pentru primirea călduroasă, au urcat în tren şi au plecat spre Ploieşti, lăsând pe peronul Gării Câmpina sute de localnici emoţionaţi şi fericiţi. A.N.

Editorial

Întâlnirea cu istoria
Suntem pe cale de a rata –a cîta oară?- întîlnirea cu istoria! Trebuie să o spunem răspicat tocmai astăzi, de 1 Decembrie. Cînd vedem că toate motivele de solidaritate şi mîndrie ne sunt în trecut şi mai nimic în prezentul nemernicit. Românii trăiesc de multă vreme ca şi cum istoria s-a terminat, ca şi cum nu am mai avea decât de supravieţuit şi de umplut conturile. Nici un obiectiv de lungă durată. De aceea afirmaţia preşedintelui Băsescu în legătură cu refacerea integrităţii statului român în graniţele sale istorice (formularea îmi aparţine), făcută răspicat, fără alunecuşuri diplomatice, a venit ca un trăsnet. Nu e vorba de trezit entuziasme de Cântarea României, ci de o zguduire necesară că: da, domnule, mai avem ceva de făcut pe lumea asta! Nu are deloc dreptate dl. Tapalagă care încearcă să combată entuziasmele cu cifre. Nu au dreptate nici cei care-l acuză de lipsă de patriotism. Dl. Tapalagă este exact, dar exactitatea nu este acelaşi lucru cu adevărul. Chiar istoria unirilor ne dă argumente: nici la unirea cea mică, nici la cea mare din 1918 entuziasmele nu au fost aşa de unanime cum ne învaţă vulgata de manual. Personalităţi ale vremii astăzi venerate erau sceptice în legătura cu folosul acelor uniri. Români mari ar fi vrut să vadă Transilvania mai degrabă într-o federaţie central-europeană sub tutela Vienei luministe. Tocmai asta este, paradoxal, de apreciat la superlativ în ideea lansată de preşedinte, că a cutezat să vorbească de un proiect care nu se face în câţiva ani. Nu a spus asta, cum îi reproşează cîrtitorii din oficiu, ştie prea bine că procentul de „unionişti” de dincolo de Prut e foarte mic, iar dincoace impotenţa politică şi impostura nu pot face durabil nici un proiect, tocmai aici e minunea: haideţi să ne punem la muncă să creştem acest procent! N-ar fi nicio scofală dacă ar fi vreo 80% favorabili unirii, e tocmai invers şi asta ne dă de lucru. Şcoala Ardeleană a lucrat temeinic, sacrifial, martiric, perseverent şi inteligent mai bine de un secol ca în ziua de 1 Decembrie 1918 să se reverse mii de oameni din toate satele Transilvaniei spre Alba, deplin conştienţi de ceea ce se întîmplă. Iată de ce procentele actuale nu sunt un argument tare. Dar pot deveni, dacă întîrziem din nou la întîlnirea cu istoria, cum o tot facem de 2 decenii de cînd ne-am înscris pe un culoar de alergare favorabil, dar stăm în mijlocul pistei şi ne holbăm la unghiile de la picioare, în vreme ce ceilalţi concurenţi trec rîzînd pe lîngă noi. Ba, mai mult, se şi împiedică de noi şi ne înjură. Tocmai pentru că pare imposibil, proiectul unirii este urgent de pus în lucrare. Fiecare carte ajunsă în Moldova transpruteană, fiecare ziar sau emisiune de radio, fiecare bursă primită de un copil de acolo sunt paşi spre refacerea unei identităţi grav mutilate de istorie. Căci nu numai de unirea politică este vorba, cea „în cuget şi simţiri” e infinit mai dificilă, să nu uităm că noi apărem multora de acolo nu ca „fraţi”, ci ca duşmani. Invadatori. O asemenea perspectivă se schimbă foarte greu. Pînă atunci, să cităm cu amar vorba scriitorului Dan C. Mihăilescu: ce mult am avut, ce nimic ne-a rămas!

P.S. Dl. Ponta a băgat repede placa ştiută cu: să nu ne grăbim. Iubitor de chinezi care au făcut din copiat politică naţională, procurorul de paie, împreună cu ceilalţi netoţi care ne conduc, ne-a umilit făcîndu-se preş la promisiunea unor miliarde fantasmagorice, scoţînd din sala parlamentului steagul UE, comportîndu-se ca Dinu Păturică faţă de Andronache Tuzluc la începutul romanului tutelar pentru ciocoismul românesc. Cu ciocoii şi plagiatorii nu vrea, pe bună dreptate, să se unească nimeni. 
Christian CRĂCIUN      

Atitudinea NU dăunează grav sănătăţii!

Fudulia tricoloră

Parcă nici o zi a anului nu este mai grea în semnificaţii decât 1 decembrie, o zi în care pentru un observator mai atent şi neîmbătat cu ţuică fiartă (tragedie- se anuţă o recoltă foarte proastă) poate reprezenta o ecografie a prăpastiei care subzistă între forma României (aparenţa unei Românii care nu există) şi fondul ei real. Întreaga sărbătoare se desfăşoară sub dominaţia unui slogan naţionalist care prin repetarea lui obsesivă ajunge să ne devieze raţiunea şi, pe unii dintre noi, probabil destul de puţini, să enerveze: mândria de a fi român. Nu se umblă cu noţiuni mai uşoare precum asumarea românităţii, acceptarea ei, analizarea ei, a ceea ce a fost România, nu neapărat acelasi lucru cu ceea ce este România în momentul de faţă, punerea în context. Nu, trebuie suprasolicitat cât mai mult. De 1 decembrie ne redescoperim măreţia (cu accente xenofobe: la Vocea României o concurentă îşi cerea scuze că nu cânta în limba româna ci în engleză iar o alta, o frumoasă adolsecentă sârboaică, cu ochi verzi, îşi cerea iertare că accentul ei nu este neaoş dâmboviţean ca şi cum cine ştie ce importanţă ar fi avut în derularea actului său artistic) carpato-danubiano-pontică în toată plenitudinea ei. Pentru a ne demonstra indubitabil că avem o groază de argumente pentru a fi mândri că suntem români se folosesc două elemente fundamentale: sunt aduse în faţa poporului gloriile (mai ales sportive, gen jucătoarea de tenis Simona Halep, fotbalistul Vlad Chiricheş care este astfel prezentat încât ai impresia că joacă la Barcelona, Real Madrid sau Manchester United nu la o formaţie buna, de acord, din Premier League dar nu de top sau, de ce nu, copii gloriilor- nu am înţeles care sunt realizarile sportive sau academice ale copiilor lui Gica Hagi) sau vestigii ale trecutului, neapărat, glorios. Şi ştim bine cât de mincinoasă este această aserţiune căci trecutul nostru naţional a fost oricum numai glorios nu. Mai degrabă unul dureros. Iar Armata prin defilăriile ei remarcabile vine să reînnoiască contactul cu acest trecut. Ia să fi fost întrebaţi bunii români care au asistat la parada de la Arcul de Triumf dacă sunt de acord cu prezenţa trupelor române în Afganistan pentru că o armată, mai ales una integrată în NATO nu este doar un vestigiu al trecutului ci şi un elemenet al prezentului. Tot restul este şters cu buretele. Măcar acum, de ziua naţională, merităm să uităm de greutăţi, să fim mândri că suntem români chiar dacă realitatea românităţii noastre nu ne dă pace, a se vedea bătăile de Ziua Naţională (de fapt simple happeninguri) între suporterii echipei Petrolul Ploieşti şi jandarmi său bătăile/altercaţiile din Bucureşti intre cei aflati in tramvaile arhipline si cei care doreau sa urce in tramvaile arhipline pentru a vedea parada militara. O altă morală care s-a strecurat subliminal în mesajele de pe la mai toate televiziunile s-a învârtit în jurul: nu luăm noi lecţii „de la nimenea”, ceea ce ar putea să declame nordicii, elveţienii sau olandezii. Atunci când acest pseudoargument care probeaza suplimentar fudulia tricoloră, este aruncat pe piaţă pentru a intoxica un popor care are probleme la aproape toţi indicatorii statistici de dezvoltare din cadrul ţărilor Uniunii Europene, ne dăm seama de amploarea problemei. Pe care preferam sa o trecem sub tăcere. De 1 decembrie să tragem fumigene, să ascundem. Avem olimpici şi studenţi la Harvard. Dar toate ţările din lume şi mai ales din Europa au olimpici şi studenţi la Harvard. Toate excelează într-un domeniu sau altul. Ce este atât de excepţional? Cum se face că nu ne dăm seama că nu ne aflăm în competiţie cu România de acum o sută de ani ci cu celelalte ţari ale acestui prezent? Acum era momentul să inaugurăm tronsonul de metrou care să lege Aeroportul Henri Coanda din Otopeni cu centrul Bucureştiului, autostrada Sibiu-Piteşti sau, de ce nu, Ploieşti-Braşov. Atunci chiar că m-aş fi simţit mândru că sunt român european. Preferăm orbirea naţionalistă de doi lei, condimentată cu celebrul ciolan afumat.
Codruţ Constantinescu
2 decembrie 2013

Interzicerea comerţului ambulant a încins spiritele în Consiliul Local

La ultima şedinţă a legislativului câmpinean, şapte consilieri ai actualei majorităţi au fost iniţiatorii unui proiect de hotărâre care impunea interzicerea comercializării ambulante de produse în zona centrală a municipiului Câmpina. Interzicerea comerţului ambulant a încins spiritele consilierilor, generând discuţii lungi şi inutile. Iniţiatorii săi au susţinut, în timpul dezbaterilor, că nu doresc să-i descurajeze pe comercianţii ambulanţi (majoritatea, romi din comunele învecinate), să-şi câştige prin muncă cinstită pâinea cea de toate zilele, dar promovarea proiectului de hotărâre este imperios necesară, ca urmare a finalizării lucrărilor de modernizare a zonei centrale. Concret, dacă tot s-au plătit sume importante pentru reabilitarea acestei zone, este păcat ca ea să fie lăsată pe mâna comercianţilor ambulanţi, care să deterioreze infrastructura cea nouă prin fixarea tarabelor sau să lase în fiecare seară mizerie în jurul locurilor în care îşi vând mărfurile. Consilierii majorităţii au arătat că nu doresc decât să conserve cât mai bine noile şi viitoarele realizări edilitare care vor înfrumuseţa centrul municipiului.
Pentru aceasta, comercianţilor ambulanţi de fructe de pădure, vâsc şi alte produse li se va interzice să-şi desfacă mărfurile în Centrul Civic şi în zona Pieţei Centrale, nu doar la colţ de stradă, dar chiar şi pe tarabe. Prin excepţie, ei se pot desfăşura activităţi de comerţ ambulant doar cu ocazia evenimentelor cultural – artistice, educative, sportive, organizate de către Consiliul Local Câmpina în zona centrală a municipiului. Intuind că este rost de câştigarea cu anticipaţie a unor voturi pentru viitoare scrutinuri (din cauza sărăciei, alegătorii romi, se ştie, sunt cei mai vulnerabili la promisiuni electorale, mai ales cei care primesc venitul minim garantat), consilierii PDL s-au opus, motivând că mai bine se realiza un regulament de funcţionare a comerţului civilizat, decât o interzicere a comerţului stradal impusă unor nevoiaşi. “În primăvară, pentru că am convenit că tarabele comercianţilor de la Ceas strică imaginea oraşului, s-a decis să cumpărăm tonete moderne, ceea ce Primăria a făcut, achiziţionând 52 de mese din fibră de sticlă. Ce facem acum cu ele?”, s-a întrebat retoric edilul municipiului, în încercarea de a-i convinge pe consilierii majorităţii să renunte la proiect. “Frumoasă încercare”, cum ar spune americanul. “Curată malversaţiune cu scop  electoral, coane Fănică!”, cum ar fi spus Caragiale, dacă ar fi participat la şedinţă. La votare, proiectul a trecut cu 12 voturi “pentru”, adică exact voturile consilierilor majorităţii. A.N. 

La Spitalul Municipal, activitatea secţiei Obstetrică-Ginecologie nu va fi afectată de plecarea fostului ei şef

Viitoarele mămici din Câmpina şi din comunele limitrofe pot sta liniştite, deoarece scandalul iscat la Spitalul Municipal Câmpina de neaşteptata demisie a medicului ginecolog Ion Nica din fruntea secţiei Obstetrică-Ginecologie a fost aplanat, iar activitatea acestei secţii nu va fi câtuşi de puţin afectată de plecarea fostului ei şef. Nu cu mult timp în urmă, doctorul Ion Nica, aflat de un deceniu în fruntea secţiei Obstetrică Ginecologie, şi-a înaintat brusc demisia, după ce conducerea spitalului l-a atenţionat în legătură cu neîndeplinirea criteriilor de performanţă aferenţi fişei postului. Se aude că dr. Nica, pe cât era de bun profesionist, pe atât era nepriceput în contabilizarea banilor obţinuţi de pe urma pacienţilor internaţi în rezerva secţiei. Demisia sa, pe care a înaintat-o managerului unităţii în urmă cu două săptămâni, a fost urmată a doua zi de descinderea chirurgului obstetrician la Biroul Resurse Umane, unde şi-a cerut hârtia cu demisia pe un ton ameninţător. Angajatele biroului i-au înmânat copia demisiei, document pe care doctorul, supărat pe toată lumea şi pe sine însuşi, l-a făcut bucăţele. Ion Nica a cerut să fie reîncadrat pe postul şi pe funcţia deţinute deunăzi, dar era prea târziu, deoarece atunci când şi-a dat demisia a consimiţit să nu mai primească preaviz, iar din acest motiv, cererea sa de demisie a fost operată şi înregistrată imediat, după care a fost trimisă către ITM Prahova. 
Demisia sa, ne asigură managerul general al spitalului, medicul chirurg Călin Tiu, nu va afecta însă funcţionarea secţiei: “Vă asigur că nu a fost niciun scandal preliminar demisiei doctorului Nica. Ulterior, a fost un mic scandal, dar mai mult, cred eu, o nervozitate şi o agitaţie generate de încercarea doctorului Nica de a reveni asupra demisiei sale. Atunci când şi-a dat demisia, pripită, mă gândesc acum, dânsul a cerut să fie operată imediat, nemaisolicitând preaviz. Noi am operat demisia şi am trimis-o imediat, conform legii, către ITM. În zilele premergătoare demisiei, au fost nişte discuţii legate de neatingerea indicatorilor de performantă ai secţiei pe care o conducea, discuţii purtate însă între domnul doctor şi conducerea spitalului pe un ton civilizat. Apoi, din motive personale, dânsul a socotit că este oportun să-şi dea demisia; demisie pe care nimeni nu i-a cerut-o. A doua zi s-a întors şi a făcut ceva scandal  la Resurse Umane, unde şi-a cerut şi şi-a rupt demisia. Din fericire, hârtia era, de fapt, o copie, chiar dacă el o fi considerat că este originalul. Atunci am fost sunat de directorul medical, eu eram la Bucureşti, care mi-a spus despre incident. Ca să calmeze spiritele, doamna doctor Dumitrescu, directorul medical, a chemat Poliţia, aici se poate numi un mic scandal, dar la sosirea poliţiştilor, lucrurile se calmaseră deja, iar dl doctor a înţeles că nu mai putea să revină asupra demisiei. L-am numit şef de secţie interimar pe dl doctor Enache. Acesta va ieşi la pensie în martie 2014, deci este de la sine înţeleasă experienţa noului şef interimar al secţiei, care, sunt convins, va face echipă bună, ca şi până acum, cu celelalte trei doamne doctor. Secţia va funcţiona corespunzător, lucrurile se vor aşeza de la sine, sunt convins.” A.N.

Iluminatul public ornamental anunţă începerea Sărbătorilor de Iarnă

Începând cu seara zilei de 30 noiembrie, instalaţiile de iluminat public ornamental au fost aprinse în tot oraşul, anunţând, cu o zi mai devreme, începerea Sărbătorilor de Iarnă. Acest eveniment a deschis, de asemenea, seria manifestărilor cultural-artistice organizate de municipalitatea câmpineană cu ocazia apropierii acestor sărbători, cele mai iubite de copii, dar şi de adulţi, deoarece, până la urmă, decembrie este luna cadourilor pentru cei de toate vârstele. Pe lângă ornamentele din anii precedenţi, Primăria Câmpina a achiziţionat instalaţii noi, în valoare totală de peste 30 de mii de lei.
Pe bulevardul central nu mai pot fi văzute toate instalaţiile de anul trecut, fiindcă cele cu prea multe becuri arse în iarna precedentă, care nu au putut fi înlocuite, au fost mutate pe străzile din jurul Centrului. Frigul nu a împiedicat zeci de familii câmpinene cu copii mici să participe sâmbăta trecută, începând cu ora 17.30, la evenimentul organizat de Primărie în părculeţul de lângă bustul lui Hasdeu.

Printre participanţi s-au aflat şi mulţi adolescenţi elevi de liceu, ceea ce întăreşte ideea că Sărbătorile de Iarnă sunt cele mai îndrăgite de toată lumea. Frigul îndurat de participanţi a fost răsplătit cu un concert de colinde interpretat de cei mai mici artişti de la Clubul Copiilor, conduşi de profesoara Ruxandra Brezeanu. Imediat după acest concert s-au aprins luminile instalaţiilor ornamentale. Prezenţi la eveniment au fost mai mulţi reprezentanţi ai executivului câmpinean (primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Ion Dragomir, secretarul municipiului Paul Moldoveanu, administratorul public Remus Bădulescu), precum şi câţiva consilieri municipali (Florin Frăţilă, Marian Dulă, Daniel Ioniţă, Daniel Telegescu, Horaţiu Zăgan, Viorel Bondoc). După colinde, a urmat un minirecital al cantautorului de folk Tituş Constantin, după care au cântat elevii de la Grig, componenţi ai trupei The Zip. Pentru că tot era seara zilei de Sf. Andrei, conform unei datini strămoşeşti, toţi copiii au primit ghivece cu grâuşor numai bun de pus la încolţit, precum e obiceiul din bătrâni. După spectacol, primarul s-a fotografiat cu mai mulţi copii lângă ornamentalul Moş Crăciun, alcătuit din sute de beculeţe.  A.N.

Petrecere ca la Revelion! Balul AMUS pentru bobocii Şcolii Postliceale Sanitare “Louis Pasteur”

Joia trecută, în sediul Clubului de dans “Barna” din Breaza, a avut loc o mare petrecere. O petrecere la fel de grandioasă ca o nuntă cu aproape 200 de persoane. E drept, şi spaţiul extrem de generos al sălii a permis o asemenea desfăşurare de forţe, de mese şi de participanţi. Printre invitaţi, figuri importante de politicieni şi oameni de afaceri, de directori ai unor importante instituţii publice şi societăţi comerciale. De buna desfăşurare a acestui eveniment, intrat de multă vreme în tradiţie, se ocupă până la cele mai mici detalii Elena Murariu, preşedintele Fundaţiei AMUS (Asociaţia Mutuală AMUS France-Roumanie), una dintre cele mai active şi mai performante ong-uri câmpinene.
Ca să nu o mai lungim prea mult, este vorba despre evenimentul pe care Fundaţia AMUS îl organizează de peste un deceniu sub denumirea Balul Bobocilor Şcolii Postliceale Sanitare “Louis Pasteur”. Şcoala sanitară amintită, una dintre cele mai cunoscute şi mai apreciate din judeţ,  a fost înfiinţată de Fundaţia AMUS în urmă cu aproape 14 ani.
Cu o asemenea experienţă, nu e de mirare că Şcoala Postliceală Sanitară “Louis Pasteur”, condusă de directorul Ciprian Murariu, atrage în fiecare toamnă numeroşi absolvenţi de liceu din zonă. În fiecare vară, aproximativ 100 de elevi termină cursurile cu rezultate bune şi foarte bune, aducând un real prestigiu acestei importante unităţi de învăţământ sanitar. Vara trecută, bunăoară, a absolvit, după trei ani de studii temeinice, prima promoţie de asistenţi farmacişti. Şcoala Sanitară “Louis Pasteur” oferă cursuri pentru specializările: Asistent Medical Generalist – acreditat prin OMECT nr. 3577/30 III 2009, şi Asistent Medical de Farmacie – autorizat prin OMECT nr. 5586/ XI 2010, cu o durată de studii de trei ani. În fiecare toamnă, absolvenţilor le iau locul noii veniţi, “bobocii”, care încep să cunoască o nouă formă de învăţământ, bazată pe respect reciproc, seriozitate şi profesionalism, care să garanteze o formare profesională la standarde europene. Pentru bobocii celei mai noi promoţii de cursanţi a fost organizat Balul Bobocilor amintit ceva mai devreme, bal care a avut toate ingredientele unei petreceri cu ştaif: lume bună, mâncare bună, muzică bună, numere de spectacol reuşite, însemnând spectacole de dansuri populare, moderne, de societate etc. Chiar în toiul petrecerii, printre mesenii de toate vârstele, a apărut (dinspre masa presei, se pare), o anecdotică destul de spumoasă care consta dintr-un dialog simplu, în dialect ardelenesc: “Ştii bancul cu AMUS?” “Care-i poanta?” “Amu’ s-a mai pus de-un bal.” A.N.

Dezbateri pe tema violenţei în familie la Club Femina

Vineri 29 noiembrie, Clubul Femina s-a reunit din nou la Restaurantul Amana Inn, într-o atmosferă caldă, decorată de sărbătoare. Doamnele prezente s-au bucurat de darurile primite din partea  organizatoarelor, simboluri oferite cu ocazia Sfântului Andrei şi au dezbătut, fără inhibiţii, un subiect delicat, un fenomen care afectează multe femei şi care uneori este, din păcate, "tabu". Este vorba despre atitudinea femeii în faţa violenţei casnice. 
La o cafea îmbunătăţită cu extract de Ganoderma, oferită de către una dintre participante, membrele Clubului Femina au vizionat videoclipul melodiei “Tăcerea din ochi” al trupei Taxi, lansat cu ocazia "Zilei Internaţionale a Eliminării Abuzului Împotriva Femeii", un bun prilej pentru ca femeile să vorbească despre acest subiect, unele din proprie experienţă, altele din dorinţa de a ajuta. Următoarea intâlnire a Clubului Femina a fost stabilită pentru data de 19 decembrie, la Club Live.

Thanksgiving la Colegiul Tehnic “Constantin Istrati”

Joi, 28 noiembrie, în amfiteatrul Colegiului Tehnic „Constantin Istrati”,  aproximativ o sută de tineri s-au reunit pentru “Thanksgiving Day”. „Evenimentul nu a însemnat o sărbătoare cu curcan, cu plăcintă de dovleac sau delicatesuri. De fapt, nu s-a băut nici măcar sirop. Tot ce am dorit să cunoască elevii a fost de fapt recunoştinţa, mulţumirea”, ne-a declarat promotorul acțiunii, prof. dr. Nicolae Geantă. 
„Luna trecută toate şcolile, tot oraşul, au sărbătorit Halloween-ul. O sărbătoare cu măşti, cu zgomot, cu aer malefic. Câţi credeţi că sărbătoresc azi Ziua Recunoştinţei, a mulţumirii pentru tot ce e bun între noi?” - a fost întrebarea retorică de la startul acţiunii, care ar trebui să ne răscolească şi pe noi. Nicolae Geantă a vorbit despre nemulţumire şi automulţumire, „doi uriaşi care ar trebui ucişi cât mai curând”, pentru a putea face loc mulţumirii şi recunoştinţei. De fapt, „ar trebui să trăim un thanksgiving permanent, nu numai o dată pe an” a mai îndemnat acesta liceeni, argumentând că „mulţumirea te ajută să transcezi binele şi răul, să fii şi nu să ai şi să deschizi inima şi punga faţă de semeni”. „Când ieşiţi afară de-aici puneţi mâna pe telefon şi mulţumiţi tuturor celor ce v-au făcut bine” - şi-a mai sfătuit profesorul elevii, un îndemn valabil nu doar pentru liceeni, ci pentru fiecare dintre noi. 

Campinarte - 50 de copii în concurs de pictură

Concursul de pictură rezervat elevilor de gimnaziu, din cadrul Taberei de creaţie „Campinarte”, organizată şi finanţată la iniţiativa Comisiei de cultură a Consiliului Local Câmpina, s-a desfăşurat în luna noiembrie, sub îndrumarea Casei Municipale de Cultură şi a cuprins copii ai profesorilor Mihaela Baltag, Lidia Nicolae şi Ionuţ Popa. 
În urma workshopurilor din clase, au fost selectaţi 50 de participanţi la faza finală, care s-a desfăşurat sâmbătă, 30 noiembrie, în preziua Sărbătorii Naţionale a Românie, în sala Constantin Radu a aşezământului de cultură. 
Timp de 90 de minute, copii au realizat lucrări cu tema „Câmpina, dragostea mea”, având la dispoziţie materiale asigurate de organizatori şi cele aduse de acasă, precum şi imaginaţia proprie! La manifestare au fost prezenţi şi consilierii locali Florin Frăţilă şi Marian Dulă.
Toţi participanţii au primit premii, inclusiv profesorii - pentru excelenţa implicării în activitatea de educaţie artistică, iar expoziţia cu desenele lor va fi itinerată în viitor, în diferite locuri de interes din oraş, inclusiv cele două muzee locale. 

Conferinţele scriitorilor

Întâlnirile dintre tinerii câmpineni din licee şi scriitori au continuat săptămâna trecută. La Liceul tehnologic energetic, Christian Crăciun, a cărui cea mai recentă apariţie, „Isografii”, a fost lansată la Târgul de carte „Gaudeamus”, a susţinut conferinţa cu tema „Reflecţii asupra lecturii şi înţelegerii”. Dincolo de stilul incitant al vorbitorului şi de informaţia implicată în substanţa discursului, publicul a fost interesat şi de schimbările impuse comunicării de masă prin noile mijloace digitale care inundă mereu mai mult spaţiul transferului de mesaje. Cu alte cuvinte, care mai este soarta lecturii şi a cărţii în condiţiile extinderii exponenţiale a folosirii computerului, sub toate formele sale de prezentare, de la smartphone, la tabletă şi laptop? Concluzia, pe scurt, ar fi că, în faţa avalanşei de informaţie, nu avem decât să ne adaptăm şi să ne apărăm, întârziind asupra textelor esenţiale, indiferent de suportul pe care ne sunt prezentate acestea.
La Liceul tehnologic mecanic, cele câteva zeci de elevi s-au întâlnit în amfiteatru cu doi scriitori: Florin Dochia („Ce e scriitorul şi ce vrea el”) şi Ştefan Al.-Saşa („Forme ale literaturii umoristice şi satirice”). Tinerii au avut prilejul de afla, din prelegerea lui Florin Dochia şi din răspunsurile la întrebări, care este rostul şi rolul scriitorului în comunităţile de oameni, ce folos aduce el indivizilor care formează societatea umană, cum şi prin ce mijloace se realizează pe el însuşi un scriitor, de unde se inspiră, deci care sunt relaţiile dintre realitatea concretă, naturală, şi ficţiunea naraţiunii.

Cele câteva repere istorice în definirea statului scriitorului, nu mai vechi de două secole au iluminat un domeniu asupra căruia cei mai mulţi dintre cei prezenţi nu se gândiseră vreodată, de vreme ce chiar curricula şcolară ocoleşte subiectul. Ştefan Al.- Saşa a cules aplauze la scenă deschisă cu exemplificările prezentate după fiecare excurs teoretic asupra formelor în care este turnat textul umoristic. Parodia, rondelul, epigrama au constituit tot atâtea prilejuri de incitare a spiritului spre reflecţie morală, dar şi spre haz, fie el şi de necaz. 
Se cuvine să fie felicitaţi conducătorii celor două instituţii de educaţie pentru prilejul pe care l-a oferit elevilor de a cunoaşte scriitori „în viaţă”, alţii decât aceia din manualele şcolare atât de sărace şi puţin atractive.