14 ianuarie 2014

Lucrările la Autostrada Comarnic-Braşov ar putea reduce sensibil şomajul în rândurile câmpinenilor

La recenta conferinţă de presă a PSD, senatorul Georgică Severin a vorbit şi despre relansarea lucrărilor la Autostrada Comarnic – Braşov, pe care senatorul de Valea Prahovei o consideră ca fiind meritul premierului Victor Ponta, neuitând să amintească (electoratului din colegiul său, probabil), că această investiţie foarte importantă, strategică am putea spune, a fost singura sa promisiune electorală în alegerile parlamentare din 2012. Istoria controversată a acestei autostrăzi a avut multe puncte de cotitură, meandrele concretului nostru balcanic dovedindu-se, pentru a nu ştiu câta oară, mai ameţitoare decât meandrele concretului occidental. Recent, CNADNR a selectat consorţiul Vinci (Franţa) - Strabag (Austria) - Aktor (Grecia) pentru construcţia în concesiune a tronsonului de autostradă Comarnic - Braşov, cu o lungime de 58 de kilometri. Asocierea Vinci şi Aktor şi-a adjudecat acest proiect şi în 2009, renunţând ulterior la contract, întrucât statul român nu a acceptat anumite clauze. Limita de viteză va fi de 130 km/oră, iar taxarea autostrăzii ar putea fi facută la tariful de 3 euro/100 de kilometri, întrucât statul nu va veni în acest proiect, primul de acest fel din România, cu nicio finanţare. Finanţarea va fi asigurată în întregime de constructor, care va avea la dispozitie 25 de ani pentru a-și recupera investiţia prin taxa de autostradă. 


“Lucrările pentru construcţia tronsonului de autostradă Comarnic-Braşov vor începe în primăvara acestui an şi se vor finaliza în 2017. Este cea mai importantă investiţie din ţară în acest moment şi mă bucur că se va derula, în cea mai mare parte, în colegiul senatorial pe care îl reprezint. Se vor crea minimum 10.000 locuri de muncă, din care eu sper ca măcar 1.000 să fie pentru Câmpina, deoarece aici este forţa de muncă cea mai calificată. Este un câştig enorm din punct de vedere economic pentru zona noastră. Nu vreau să spun că am eu vreun merit în această lucrare, singura mea promisiune electorală, de altfel. Meritul pentru demararea construcţiei tronsonului Comarnic-Braşov este al USL, iar dacă ar fi să vorbim despre o persoană, meritul este al lui Victor Ponta”, a ţinut să sublinieze senatorul Georgică Severin, care a prezentat şi câteva elemente de detaliu ale acestei mari investiţii realizate în parteneriat public-privat (PPP): “Se va lucra pe două segmente, iar eu sper ca, până în 2016, autostrada să fie gata până la Predeal. Unul dintre motivele întârzierii lucrărilor a fost şi faptul că, pe lângă cei 2,8 km de tuneluri prevazute iniţial, s-au mai adaugat şi alte tuneluri lungi, care să străbată staţiunile, tocmai pentru a nu deranja traficul la suprafaţă”.  
Proiectul de construcţie în PPP a Autostrăzii Comarnic-Brasov a fost lansat iniţial, în 2002, de guvernul Adrian Nastase, cand s-a vorbit pentru prima data despre un parteneriat public-privat în realizarea acestui obiectiv. Considerat permanent o prioritate, proiectul nu s-a materializat nici în ziua de astăzi, însă de data aceasta guvernarea USL pare mai decisă ca niciodată să demareze lucrările. Grupul francez Vinci se află la a treia încercare, după ce a mai fost de două ori desemnat drept titular al contractului. Costul autostrăzii este estimat la circa 5,5 miliarde de lei. A.N.

Editorial

Educaţia cu E(uri)

Vă aşteptaţi, probabil, să scriu despre Năstase. Cazul este orbitor de simplu, nu cred că mai trebuie insistat excesiv. Un politician corupt, care a acumulat o avere inexplicabilă şi care este sancţionat de justiţie. Punct. Prefer să vă propun azi o altă abordare a celebrului caz cu mita în şcoală. Abordare care a scăpat analizelor din media. Cazul, şi acesta extrem de simplu pînă la a fi fost înecat în vorbe, obligă la o privire mai nuanţată a sistemului educativ şi a sistemului de (non)valori promovat în societatea noastră. În hărmălaia de glasuri revoltate sau fals conciliante („avem olimpici” etc, una din marile prostii care se aduc drept argument de cîte ori este criticat sistemul de învăţămînt) s-a pierdut unul. Nu mă interesează nici ce a spus învăţătoarea, de un cinism cu nimic deosebit de al multor puternici la modă, nici avocatul precar în idei pînă la jenant, nici soţul părtaş la mult prea bănoasa afacere, nici inspectorul şcolar căznit şi anacronic. S-a pierdut, ziceam, vocea unei doamne, înţeleg şefa comitetului de părinţi. Care se arăta revoltată nu pe sistemul putred, nu pe învăţătoarea arghirofilă, ci pe mama care a dat în vileag tărăşenia şi pe ziariştii care au mediatizat-o „stricînd imaginea şcolii”. În paranteză fie spus: exact aceeaşi obsesie ca şi în politică pentru faţadă, pentru imaginea de exterior, chiar dacă ea ascunde mucegaiul lăuntric. Mulţi s-au arătat îngroziţi: vai, ce profesori ne fac educaţia copiilor! E cu mult mai grav: vai, ce părinţi ne cresc viitorul!  Vă daţi seama că părinţii din şcoală, care se lăsau umiliţi mai rău ca un recrut de către caporal în armata de pe vremuri, nu s-au solidarizat deloc cu mama revoltată? Că au încurajat cu temeinicie Sistemul? Vă daţi seama că toţi aceşti puşti de 6-7-8 ani au auzit acasă discuţii, li s-a zis: du la şcoală suta asta de euro sau lănţicul ăsta de aur sau parfumul ăsta de firmă pentru Doamna! Toţi aceşti copii sunt taraţi deja, ei ştiu de la grădiniţă că sistemul merge numai dacă dai şpagă, ce stimulent pentru a învăţa mai vreţi? Dacă, prin miracol, de mîine, Sistemul (nu numai cel educativ) ar deveni perfect curat, tot ne-ar trebui cel puţin două generaţii pentru a introduce valorile cinstei, onoarei, meritocraţiei, ambiţiei de a fi cel mai bun etc. în gena morală a copiilor. Nimic întîmplător: exact în zilele derulării acestui scandal, profesorii (hai să renunţăm la desemnarea deloc elegantă cu vocabula „dascăli”) nu şi-au luat salariile, trataţi cu comunicate din vîrful buzelor şi ignoranţă oficială. „Lasă, că le luaţi săptămîna viitoare”. Ca şi cum banca sau Renel-ul ar spune conciliant: lasă că plătiţi peste o săptămînă. Nu, dle Ponta, dle ministru, banca mă rade pentru fiecare zi de întîrziere. Eu, cetăţeanul anonim, cum vă rad pe domniile voastre a căror singură sarcină este să mă plătiţi la timp, fiind angajatul dumneavoastră? Nu putem să nu punem în corelaţie aceste două serii de fapte. Ştiu un singur ministru al învăţămîntului care a demisionat cînd nu i s-a pus la dispoziţie bugetul necesar. Actualul ministru vorbea de ajutorarea şcolilor. E o chestiune gingaşă. Sigur, nu are nimeni, nimic împotriva unor acte de donaţie legale, se fac în toată lumea. Dar, cîtă vreme profesorul sau medicul român vor trăi la limita precarului, nici un fel de „apostolat” nu este moral să i se ceară. S-a gîndit prost de la început. S-a făcut în justiţie un fel de stat în stat – cu salarii şi pensii mult, mult peste media celorlalţi bugetari – în ideea că astfel se va combate corupţia. S-a obţinut un efect pervers: nici corupţia (nici măcar cea măruntă, care e mai gravă ca semn, gen „caltaboşul”) n-a fost înlăturată şi frustrarea celorlalte categorii a atins cote înalte. Dacă s-ar fi aplicat acel azi uitat proiect cu o nouă grilă de salarizare, dacă investiţia în sănătate şi învăţămînt ar fi fost prioritară, ţara ar fi avut un viitor. Aşa, viitorul ei este amanetat… Avem o educaţie care dăunează grav sănătăţii (morale).
P.S. Din păcate, nu scap nici în acest an de PS. Chiar dacă primul ministru plagiator este acum, cînd scriu, dat dispărut de frică. Se spune că Ministerul Învăţămîntului licitează nu ştiu ce program de identificare a plagiatelor. Dar, cînd scandalul era în toi, dna. Andronescu de funebră amintire şi enervantă prezenţă televizuală, proclama că avem un astfel de sistem foarte performant. Atunci? Îi propun dlui Ponta să o ia imediat drept consilier pe doamna învăţătoare momentan rămasă fără slujbă. Se potrivesc perfect.
 Christian CRĂCIUN      

Liderii social-democraţi au început anul cu o conferinţă de presă

Zilele trecute, PSD Câmpina a organizat prima conferinţă de presă din acest an. O conferinţă bilanţ al activităţii desfăşurate de reprezentanţii celei mai numeroase formaţiuni politice locale. Retrospectiva s-a făcut atât asupra activităţii administrative, cât şi a celei politice. Mesajul principal al întâlnirii liderilor social-democraţi cu jurnaliştii locali, care a străbătut ca un fir roşu întâlnirea, a fost următorul: USL nu se va sparge, ci va guverna în continuare, încercând să îndeplinească promisiunile electorale. Aceasta în ciuda neînţelegerilor din teritoriu dintre social-democraţi şi liberali, situaţie prezentă în mai multe judeţe, cel mai cunoscut fiind cazul judeţului Ilfov, acolo unde senatorul Gabriela Firea, liderul PSD Ilfov, şi-a dat demisia din PSD din cauză că Marian Petrache, preşedintele PNL Ilfov, a ales să colaboreze cu PDL în Consiliul Judeţean Ilfov. La conferinţă au participat senatorul Georgică Severin, viceprimarul Ion Dragomir, precum şi consilierii municipali Mihaela Petrovici şi Horaţiu Zăgan. 


“În anul care a trecut, activitatea USL, ca parte a majorităţii care deţine puterea locală, a fost corespunzătoare. Am reuşit să utilizăm cât mai bine banii publici alocaţi, realizând mai multe investiţii publice importante. Şi în 2014 vom avea grijă să cheltuim cât mai eficient banul public. Am creionat deja principalele investiţii publice, dar mai întâi va trebui să aprobăm bugetul local, lucru care se va întâmpla în următoarea şedinţă ordinară a Consiliului Local din această lună. Până în august 2015, va trebui să se deruleze programul prin care Hidro Prahova SA va moderniza reţeaua de apă-canal a municipiului. În următorii doi ani, cartierele Voila şi Câmpiniţa vor fi adevărate şantiere. Nu ştim dacă vom putea canaliza şi asfalta, anul acesta, Calea Doftanei, dar vom rezolva cu siguranţă problema modernizării străzii Crişuri. În primăvară, tronsonul Bulevardului Carol I dintre Casa Cărţii şi Toma Ionescu va fi şi el modernizat. Ne vom ocupa, de asemenea, de modernizarea parcurilor Milia, Soldat şi Trandafirilor”, le-a spus ziariştilor viceprimarul Ion Dragomir. La rândul său, consilierul Mihaela Petrovici consideră că “am realizat cam 80% din proiectele pe care le puteam duce la bun sfârşit, în acest an, în beneficiul câmpinenilor. Colaborarea dintre reprezentanţii noştri în administraţia publică locală şi primarul democrat-liberal al oraşului a fost destul de bună. Mai avem multe proiecte de viitor pentru Câmpina, pe care le vom îndeplini în următorii ani.” Senatorul Georgică Severin a subliniat că “atâta vreme cât cauzele care au dus la înfiinţarea alianţei se menţin, USL nu se va rupe, ci va continua să existe şi să guverneze. Nu putem înşela aşteptările celor care ne-au votat.”  Senatorul câmpinean a ţinut să precizeze, de asemenea, că opiniile apărute în pagina tip blog dedicată PSD Câmpina, de pe site-ul Opiniaonline, nu reprezintă nicidecum poziţia oficială a organizaţiei municipale a social-democraţilor. Precizarea trebuia făcută în contextul în care, într-un articol scris pe pagina PSD Câmpina de către tatăl administratorului amintitului site, a apărut un articol denigrator la adresa liderului liberal Crin Antonescu. Tocmai pentru a sublinia că la Câmpina nu sunt disensiuni în cadrul USL, cum se întâmplă în alte localităţi din ţară, senatorul Severin a dorit să clarifice lucrurile şi să explice totodată cum s-a ajuns aici: “Un coleg al nostru de partid, Cristian Dinulescu, s-a oferit să facă o pagină a organizaţiei locale pe site-ul său. Am crezut că omul vrea să ne facă un bine şi, de aceea, am acceptat. Dar aici s-a oprit acordul nostru. Respectivul nu avea nicio împuternicire să scrie în numele partidului, postând diverse opinii personale, ci doar să găzduiască o pagină destinată pentru documente şi informatii ce ţin de PSD. Acolo nu trebuia să apară nicio opinie personală. Cu atât mai mult, opinii personale pe care organizaţia noastră nu le susţine. Opiniile personale se pot exprima liber în alte locuri. Pe un site de partid nu trebuie să apară decât documente oficiale.” Senatorul PSD s-a arătat sceptic în legătură cu posibilitatea unor liste comune ale principalelor partide din USL la apropiatele alegeri europarlamentare: “Nu spun că e imposibil, dar este extrem de greu. Ar însemna să stabilim ponderea pe locuri eligibile, care va dezavantaja una dintre părţi. În plus, ar trebui să fie de acord şi partidele-mamă ale formaţiunilor noastre: Internaţionala Liberală şi Internaţionala Socialistă. Nemaivorbind că noi îl susţinem pe Martin Schulz la preşedinţia Parlamentului European, iar liberalii, pe Verhoeven.” A.N.

La mulţi ani, Câmpina!

La cei 511 ani ai săi, Câmpina a fost sărbătorită discret prin acţiuni culturale

Câmpina noastră cea de toate zilele, atât de blândă în climatul său, atât de frumoasă în geografia şi populaţia sa, nu este, desigur, numai a noastră, ci şi a urmaşilor noştri. Ideea generoasă a grijii pentru moştenirea lăsată urmaşilor este mult mai veche decât zicerile lui Delavrancea prin gura lui Ştefan cel Mare. Lucrul acesta de bun-simţ pare a fi cunoscut de toată lumea. Ceea ce mai puţină lume ştie este că aşezarea dintre Prahova şi Doftana este a strămoşilor noştri cu această denumire, potrivit documentelor scrise, de la 8 ianuarie 1503, data primei atestări documentare a Câmpinei, datorită moşneanului Mansul din Kympena care duce 425 livre de ceară de albine spre vânzare la Braşov şi este consemnat în registrul vigesimal (de taxă vamală) la poarta cetăţii. 

Câmpina ar putea fi aproape milenară
Cu siguranţă, aşezarea noastră este mult mai veche, de-ar fi să ne gândim numai la necropola cu o vechime de 3500 de ani descoperită în curtea Bisericii Pogorârea Duhului Sfânt din cartierul Slobozia. Foarte probabil, la începutul statalităţii Ţării Româneşti, pe la 1330, aşezarea noastră exista, căci negoţul înfloritor al ţării voievodului Basarab I nu se putea desfăşura fără a fi luate în seamă legăturile comerciale cu Cetatea Braşovului, una dintre cele mai bogate din Transilvania. În continuarea firească a acestei teorii, legăturile cu Cetatea Braşovului nu puteau dăinui fără a se folosi Valea Prahovei în transportul mărfurilor, iar drumul pe care se transportau mărfurile nu putea ocoli aşezarea Câmpinei, oricât de mică ar fi fost aceasta în zorii vremurilor sale. Deşi în actele emise de cancelariile domneşti este menţionată „vama Prahovei”, se acreditează tot mai mult ideea că satul Câmpina, graţie poziţiei sale geografice la intrarea în munţii Carpaţi şi amplasării la jumătatea drumului dintre Bucureşti şi Braşov, era vamă cu mult înainte de 1500.  Acest lucru a făcut posibilă o dezvoltare rapidă a aşezării, localitatea beneficiind de nenumărate avantaje în urma schimburilor comerciale care aveau loc aici. Câmpina, se presupune, ar fi funcţionat ca vamă de pe la 1400 până în 1840, când, pentru un timp scurt, vama s-a mutat la Breaza, iar după aceea la Predeal, punctul de frontieră atunci cu Ardealul. Înflorirea Câmpinei a avut ca sursă şi transhumanţa, activitate aducătoare de mari beneficii, atât pentru localitate cât şi pentru vistieria Ţării Româneşti. Pe drumul Câmpinei se aflau destule hanuri pentru călătorii ce doreau să ajungă în Transilvania. Tot aici, în urma cererii scrise a boierului Scarlat Câmpineanu adresată domnitorului Moruzi în anul 1799, se va ţine un obor de vite în fiecare luni, fapt ce aduce noi avantaje târgului. În 1822, Câmpina ajunge pe primul loc în lista vămilor Ţării Româneşti, atu-ul fiind păcura, element ce conferea importanţă şi valoare acestui loc. După ce nu a mai fost vamă, Câmpina a cunoscut o stagnare în dezvoltarea sa. O dată cu începerea exploatării moderne a ţiţeiului, spre anul 1880, aşezarea va înflori din nou. Ocupaţiile câmpinenilor în această perioadă erau: agricultura, comerţul, albinăritul, cărăuşia şi extragerea păcurei din subsolul aşezării de către renumiţii fântânari. Tot pe atunci funcţionau în zonă opt mori de apă, situate pe Prahova şi pe Doftana. La 1 Decembrie 1879 a fost inaugurată linia ferată Ploieşti-Predeal. Pe locul actualei gări a municipiului şi-a avut biroul tânărul inginer de atunci, Anghel Saligny, cel care a fost proiectantul şi constructorul podului de la Cernavodă (1895).


Câmpina, aproape staţiune
Documentele arată preocuparea edililor oraşului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al confortului urban. Drept urmare, au fost amenajate (pavate) multe străzi, felinare, o piaţă comercială, o grădină publică. Se menţionează, între altele, despre băile minerale amenajate din anul 1857 în jurul izvoarelor saline şi sulfuroase de pe platoul sudic al oraşului, devenit proprietatea lui Dumitru Hernia. Concesionate unor investitori din Bucureşti, Garoflide şi Georgescu, ele vor constitui un punct de atracţie al oraşului prin dotările existente aici, specifice unei staţiuni balneare: cazino, restaurant cu orchestră germană şi fanfară, spaţii de cazare şi cabine. În mijlocul parcului întins pe o suprafaţă de 2,5 ha este ridicată o capelă în stil baroc, ce va adăposti mormântul lui Dumitru Hernia, un admirabil monument de artă ajuns astăzi o admirabilă ruină. Frumuseţea şi blândeţea climei Câmpinei au fost motivele pentru care oameni de seamă ai neamului vor avea aici reşedinţa: pictorul Nicolae Grigorescu, savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu, dr. chimist Constantin Istrati, Ion Heliade Rădulescu.


Câmpina, prima capitală a “aurului negru”
Oraşul s-a dezvoltat foarte mult prin exploatarea „aurului negru”. Se înfiinţau marile unităţi industriale: Rafinăria Societăţii „Steaua Română”, Atelierele centrale Câmpina, Uzina electrică, Fabrica de acid sulfuric. Mica industrie se făcea simţită aici prin atelierul şi turnătoria lui Carol Saicovici, iar în 1911, prin turnătoria fraţilor Zipter. În 1886, inginerul Ion Gheorghiu, executorul testamentar al petrolistului D.V. Hernia (decedat în 1885), construieşte o rafinărie ce avea o capacitate de prelucrare de 125 tone cu scopul de a distila petrolul extras. Aceasta a fost ridicată pe platoul Bucea în zona autogării actuale. În 1897, intră în funcţie rafinăria societătii “Steaua Română”, care marchează începutul prelucrării moderne a petrolului în România. La timpul său, a fost considerată cea mai mare din Europa şi cea mai modernă, având o capacitate de prelucrare de 1200 tone/zi. Dintr-un mic orăşel provincial, Câmpina a devenit un puternic centru industrial petrolifer şi metalurgic. După 1960, industria oraşului se diversifică şi ia o nouă amploare. În 1994, oraşul a devenit municipiu. Cu o populaţie de circa 35.000 de locuitori, Câmpina  este astăzi unul dintre cele mai frumoase şi mai prospere municipii din România.



Câmpina, la a 511-a aniversare
Imediat după Anul Nou şi după toate Sărbătorile de Iarnă, sărbătorirea naşterii (documentare) a Câmpinei prin spectacole muzicale de anvergură şi manifestări populare pică la fel de greu ca şi cârnaţii, sarmalele, piftiile şi cozonacii îngurgitaţi de localnici în perioada dintre Sf. Nicolae şi Sf. Ion. Cunoscând această realitate, municipalitatea marchează această dată festivă prin acţiuni culturale, iar nu prin spectacole de muzică şi dans, acestea din urmă fiind rezervate Festivalului Toamnei. Şi în acest an, cu ocazia împlinirii a 511 ani de atestare documentară a oraşului, Casa de Cultură “Geo Bogza”, în colaborare cu Primăria şi Consiliul Local, a organizat o suită de acţiuni constând în prelegeri despre cultura şi istoria localităţii, precum şi în expoziţii de carte şi pictură. Evenimentul a avut loc în sala Constantin Radu, de la etaj, iar printre cei aproximativ 150 de participanţi, s-au numărat şi reprezentanţi ai Primăriei şi ai Consiliului Local, cetăţeni de onoare ai municipiului, şefi ai unor importante instituţii publice, scriitori, artişti plastici, cadre didactice, ofiţeri pensionari din MAN şi MAI. De la masa pe care scriitorul Florin Dochia, directorul Casei de Cultură, a amenajat-o pentru invitaţii speciali, primii care au luat cuvântul au fost primarul Horia Tiseanu şi deputatul Virgil Guran. Ei au vorbit despre însemnătatea acestei zile, despre istoria oraşului şi despre principalele realizări ale administraţiei locale şi centrale din ultimul an. În continuare, Florin Dochia a prezentat “anul editorial 2013” la Câmpina, amfitrionul evenimentului insistând pe apariţiile publicaţiei culturale locale “Revista Nouă”, editată de Cercul Literar “Geo Bogza” cu sprijinul legislativului municipal, singura publicaţie de acest profil din oraş: “Anul acesta au fost scoase 18 cărţi de autori câmpineni. Dintre acestea, 14 au fost cofinanţate de municipalitate. Vreau să amintesc şi de colecţia “Biblioteca de Câmpina”, care cuprinde şase cărţi. De asemenea, Revista Nouă a intrat în al 11-lea an de apariţie. Este o revistă de nivel naţional, printre primele 10 reviste culturale din ţară. Biblioteca Municipală scoate şi ea un buletin informativ prin care îi ţine la curent pe cititori”. A urmat apoi lansarea cărţii “Istorisiri de pe plaiuri câmpinene”, autorii ei fiind istoricii Alin Ciupală şi Şerban Băleanu. O carte despre chipuri, locuri şi întâmplări ale Câmpinei ultimului veac. După aceea, prof.dr. Gheorghe Râncu, preşedintele Filialei Câmpina a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, a prezentat sintetic anuarul 2013 al filialei pe care o conduce, publicaţie ajunsă la a patra ediţie. Apoi, profesorul Gheorghe Modoianu a vorbit despre “Câmpina în anul revoluţionar 1848”. Printre prelegerile prezentate s-a numărat şi cea a consilierului local Marian Dulă, intitulată “Istoricii câmpineni îşi onorează urbea”. Cu atâtea prelegeri şi expuneri, expoziţia de carte şi publicaţii din 2013, organizată de Liliana Ene, directoarea Bibliotecii Municipale, şi expoziţia de picturi în acuarelă a lui Viorel Popa au fost tot atâtea pete de culoare în desfăşurarea acestui eveniment, nu foarte captivant pe tot parcursul său, dar care şi-a atins scopul.

În partea a doua a manifestărilor dedicate Zilei Câmpinei, în aceeaşi sală, au avut loc expoziţia Taberei de pictură pentru copii “Campinarte” – 2013 (cu decernarea premiilor), expoziţia de pictură “Timp şi anotimp” a Ameliei Suruceanu şi o microsesiune muzicală semnată Sabina Sârbu & Tudor Suruceanu. A.N.

Aniversare „Câmpina 511” la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati”

Marţi, 7 ianuarie,  de la ora 10,00, la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati” din urbea noastră a avut loc un simpozion dedicat zilei aniversare a Câmpinii – 511 ani de atestare documentară. În amfiteatrul colegiului, în faţa a 91 de elevi, protagoniştii evenimentului au fost istoricii Alin Ciupală şi Şerban Băleanu (autorii ultimului volum despre oraşul nostru „Istorisiri de pe plaiuri câmpinene”), precum şi prof. dr. Nicolae Geantă, organizatorul evenimentului. (Alin Ciupală şi Şerban Băleanu au împreună 3 volume despre Câmpina, iar Nicolae Geantă a scris 4 cărţi despre municipiu).


Cuvântul de deschidere a fost oferit domnului Ioan Necula, directorului colegiului, după care a continuat colecţionarul Şerban Băleanu cu o istorie în imagini a oraşului vechi, precizând că municipiul „poate să aibă o istorie nu doar de 511 ci de peste 3500 de ani” (conform osemintelor descoperite în cartierul Slobozia). Istoricul Alin Ciupală a vorbit despre o Câmpină a superlativelor, subliniind că „urbea poate fi de 3 ori mai veche ca Roma sau Atena”, dar şi despre mari personalităţi care au ajuns aici temporar (Napoleon III, împăratul Wilhem al Germaniei, N. Bălcescu, A.I. Cuza, regele Carol I, Ferdinand, N. Iorga etc) sau care şi-au stabilit domiciliul (B.P. Hasdeu, C.I. Istrati, N. Grigorescu). 
În încheiere, Nicolae Geantă a prezentat un slide cu „expansiunea teritorială a municipiului, de la întemeiere până în secolul XXI” şi a subliniat rolul fundamental jucat de petrol, dar şi că în prezent şi viitor lipsa acestuia va văduvi Câmpina de industrie. „Momentan oraşul nostru nu are ce să pună în locul industriei, astfel că locuri de muncă nu pot apărea curând, poate numai în cazul demarării lucrărilor la autostradă, dar insuficient pentru forţa de muncă existentă”, a subliniat acesta, încheind discuţiile într-un mod inedit: „Ne place să fim nostalgici. Elogiem trecutul glorios al Câmpinei. Voi, cei care sunteţi aici, să nu vă mândriţi doar cu istoria veche. Când veţi pleca acasă nu uitaţi: voi scrieţi istoria viitoare! O puteţi face măreaţă sau anonimă. Mâine va suporta consecinţele lui azi”. F.C.

Pachetul de bază şi pachetul minimal de servicii medicale vor fi implementate din luna martie

Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, nu este prea iubit de cadrele sanitare din unităţile spitaliceşti, din cauza reformelor sale contradictorii, dar este decis să facă ordine în sistemul pe care îl păstoreşte de un an şi jumătate. La finalul precedentului său mandat (2004 – 2008), mulţi angajaţi ai sistemului sanitar îl antipatizau. Anul trecut, el a declarat că Programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, derulat pe timpul precedentului său mandat în fruntea ministerului, în perioada iulie 2007 – decembrie 2008, va fi reluat, dar nu poate spune când şi sub ce formă. 
Pentru acest an, se pare că evaluarea sănătăţii populaţiei va fi pusă între paranteze, însă Nicolăescu este decis să atace în altă parte  şi să reformeze sistemul sanitar prin introducerea, din această primăvară, a pachetului minimal de servicii medicale. Eugen Nicolăescu declara, în august 2008, că analiza Programului naţional de evaluare a sănătăţii arată că au fost identificate peste 150.000 de persoane care nu au ştiut că sunt bolnave. Până la sfârşitul programului respectiv, numărul persoanelor care şi-au găsit boli nebănuite prin acţiunea promovată de Nicolăescu o fi crescut cu alte câteva zeci de mii. În total, să fi fost vreo 200.000 de beneficiari bolnavi descoperiţi. 


Implementarea pachetului minimal de servicii medicale, ultima găselniţă a ministrului, ar putea dubla acest număr, iar potenţialilor bolnavi nou-descoperiţi să li se tragă nenorocirile de la nevrozele cu care se vor pricopsi după începerea procedurii de implementare a pachetului minimal de servicii medicale. 
Prin acest program se va limita numărul de vizite la medic, se vor face liste de aşteptare pentru prioritizarea cazurilor, iar unele serviciile medicale la cerere, aşa cum este cazul cezarianei - atunci când nu este o urgenţă sau nu este recomandată de medic -, vor fi suportate din buzunarul românilor. Pachetul de bază de servicii medicale şi pachetul minimal sunt proiectele prin care Nicolăescu susţine că va face "ordine în sistemul sanitar". Acestea vor intra în vigoare din martie 2014, cu două luni întârziere decât era programat. 
„Cu aceste pachete pacienţii vor şti exact care sunt serviciile medicale la care au dreptul”, consideră ministrul-economist Nicolăescu. Dacă iniţial ministrul anunţase că din 2014 românii nu vor mai da şpagă pentru a beneficia de dreptul lor şi nu vor mai aştepta până când se vor găsi bani pentru analize, demnitarul liberal şi-a nunaţat pe parcurs discursul. Oricum, în opinia ministrului, primele rezultate se vor putea simţi la un an după implementarea măsurilor. 
Pachetul de bază de servicii medicale se va acorda persoanelor asigurate, în timp ce pachetul minimal, doar persoanelor neasigurate. În pachetul minimal de servicii medicale sunt cuprinse servicii medicale de urgenţă, de supraveghere şi depistare a bolilor cu potenţial endemo-epidemic, consultaţii de monitorizare a evoluţiei sarcinii şi lăuzei, consultaţii de planificare familială, servicii de prevenţie şi activităţi de suport. Statisticile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate arată că în România, dintr-un total de 20 de milioane de cetăţeni, doar 2 milioane de persoane nu sunt asigurate. Actele normative promovate de Nicolăescu stabilesc reguli stricte şi în serviciile medicale oferite de medicii de familie. 
Concret, dacă în prezent beneficiem anual de o vizită la medicul de familie pentru un control şi pentru un set de analize de rutină, indiferent de vârstă, din martie aceste servicii medicale vor fi disponibile o dată la trei ani românilor cu vârste cuprinse între 18 şi 39 de ani. După vârsta de 40 de ani, acestea vor fi disponibile gratuit în fiecare an. Românii care suferă de afecţiuni acute vor beneficia de cel mult două consultaţii în trei luni. Autorităţile spun că prin limitarea vizitelor la medicul de familie vor fi descurajaţi acei pacienţi care se prezintă la cabinetele doctorilor în fiecare lună pentru a-şi face o serie de controale, deşi nu au vreun motiv anume. 
Noul pachet de servicii medicale de bază va fi axat pe prioritizarea  cazurilor urgente, deci implicit se vor crea liste de aşteptare. O noutate legată se pachetul de bază de servicii medicale o reprezintă introducerea serviciilor medicale dentare. Astfel, copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani vor beneficia, o dată la doi ani, de tratarea unei carii, în timp ce persoanele trecute de vârsta de 65 de ani care au un venit sub 740 de lei vor beneficia de o proteză acrilică o dată la 5 ani. De asemenea, statul va pune la dispoziţia asiguraţilor extracţii dentare şi tratament în cazul unei infecţii la nivelul danturii. Aceste servicii medicale nu vor fi oferite la cerere, ci doar dacă sunt urgenţe sau medicul le consideră ca fiind necesare. În plus, pentru ca numărul românilor care au acces la servicii medicale stomatologice să fie cât mai mare, autorităţile intenţionează să înfiinţeze în fiecare spital de urgenţă sau judeţean câte un cabinet stomatologic, iar asistenţa medicală să fie asigurată în permanenţă. A.N.

Pentru a cincea oară, columbofilii prahoveni s-au întâlnit în cadrul expoziţiei de la Casa Tineretului

La finalul săptămânii care a trecut, cei mai frumoşi şi mai performanţi porumbei voiajori din judeţ au putut fi admiraţi, pentru a cincea oară, în foaierul mic al Casei Tineretului. Este vorba despre exemplarele cele mai reuşite pe care le deţin crescătorii de porumbei din cadrul Asociaţiei Columbofililor Profesionişti Prahova. ACPP a fost înfiinţată în anul 2009 şi  cuprinde 16 cluburi situate în special în jumătatea nordică a judeţului, inclusiv în municipiul Ploieşti. 


Asociaţia are aproximativ 900 de membri (crescători de porumbei), care au participat în anul competiţional 2013 la toate probele şi categoriile concursurilor naţionale: viteză, general, demifond, fond, mare fond etc. Preţul de numai 5 lei al biletului de intrare şi accesul gratuit al copiilor au sporit numărul vizitatorilor, care, la finalul celor două zile ale expoziţiei, se ridica la aproape 5-600 de persoane. Evenimentul a constituit nu doar o desfătare pentru vizitatori, ci şi un bun prilej pentru crescătorii de porumbei de a-şi împărtăşi unii altora din experienţa acumulată în anul care a trecut.  Preţurile porumbeilor expuşi variau între 150 de euro şi 3000 de euro. Ca şi în anii trecuţi, o parte din finanţare (2500 de lei), a fost asigurată de Consiliul Local Câmpina, bani cu care s-au cumpărat cupele şi medaliile laureaţilor. Însă cea mai mare parte a costurilor acestui eveniment a fost asigurată prin contribuţiile cluburilor componente ale ACPP. La festivitatea de premiere au participat mai multe oficialităţi, dintre care i-am remarcat pe deputatul Virgil Guran, pe administratorul public al Câmpinei, Remus Bădulescu, pe consilierii municipali Florin Frăţilă, Marian Dulă, Viorel Bondoc şi Daniel Telegescu. Lucian Cercel, preşedintele AJCP Prahova ne-a declarat, la finalul evenimentului: “În fiecare an a crescut numărul exemplarelor expuse, dar şi calitatea acestora. Anul acesta au fost expuşi 232 de porumbei, pentru diferite categorii de distanţă, care încep de la 150 km până la 1100 km. Am decernat premii la primii trei clasaţi la fiecare categorie, plus diplome pentru toţi participanţii. Mulţumesc şi pe această cale Consiliului Local, care este cofinanţator al evenimentului, dar şi celor două cluburi din asociaţia noastră care s-au implicat direct în organizarea expoziţiei. Este vorba despre Clubul Dove Câmpina, al cărui preşedinte este Cornel Chirică, şi despre Clubul Basarabii Brebu, condus de Alniţi Gheorghe. Avem mulţi porumbei campioni, câştigători ai unor concursuri naţionale, dar şi participanţi la concursuri internaţionale, desfăşurate în Republica Moldova şi Ucraina, pe distanţe de 1100 km. Preţurile minime ale exemplarelor expuse pleacă de la 150-200 de euro, dar pot ajunge la câteva mii de euro. După ştiinţa mea, cel mai scump porumbel voiajor din România a costat în jur de 100.000 de euro. Am lăsat preţul de intrare la fel ca cel de anul trecut, cu gratuitate pentru copii, fiindcă nu am făcut expoziţia pentru un câştig material, ci mai mult pentru a încerca să arătăm lumii cât de minunaţi sunt porumbeii voiajori.” A.N. 

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Istorisiri de pe plaiuri câmpinene 
Chipuri. Locuri. Întâmplări

Strângerea vastului material publicistic purtând semnăturile lui Alin Ciupală şi Şerban Băleanu, (re)cunoscuţi cercetători ai trecutului orăşelului nostru, reprezintă o iniţiativă lăudabilă, recuperatorie pentru că, ştim bine, publicistica se pierde prin arhive, poduri sau pivniţe (când nu este arsă la grătar) în timp ce o carte are o cu totul altă forţă de penetrare. Cartea celor doi câmpineni este dominată, în mod indiscutabil, de o mare dragoste: cea faţă de Câmpina. Mesajul său este clar anticomunist pentru că vechea Câmpină interbelică nu prea mai are multe de-a face cu noua Câmpină postrevoluţionară, regimul comunist punându-şi amprenta radical (şi) asupra municipiului nostru. În acest punct este necesar să-i amintim şi pe cei câţiva câmpineni care au avut de suferit în mod direct de pe urma terorii insturate de Armata Roşie şi cozile de topor comuniste. 


 Regăsim detalii despre Lucian (Lulu) Palamida, ultimul deţinut politic din Câmpina, care a făcut în vremea lui Ceauşescu şase ani de închisoare la Aiud, după ce a plasat trei scrisori în maşini străine aflate în Romania, scrisori de protest faţă de regimul Ceauşescu, destinate Radio Europa Liberă. Turiştii străini nu au avut curajul să iasă cu ele din ţară şi le-au introdus în cutiile poştale din România, ajungând rapid în posesia Securităţii care a avut nevoie de un an de zile de expertize grafologice pentru a ajunge în final la Palamida. Judecat în urma unui proces stalinist de genul celor din Moscova anilor 1936-37, la Casa de Cultură, cu sala plină de activişti, securişti sau colegi de muncă, a fost demascat, condamnat. La întoarcerea din detenţie, fiul său mic nu l-a mai recunoscut, cam cum s-a întâmplat în cazul atâtor zeci de mii de deţinuţi politici (fiica lui Varlam Salamov şi-a pus mama să aleagă intre ea, tânara komsomolista si dusmanul patriei, tatal intors din Kolima). A  fost consilier local după 1989 pe listele Partidului Social Democrat istoric, inainte ca aceasta formatiune sa fie ingurgitata de neo-comunistii lui Ion Iliescu si Adrian Nastase. Mircea Verbancu a fost un alt erou campinean al luptei anti-comuniste, pe nedrept cazut in uitare. Implicat alaturi de alti colegi de la Liceul Dimitrie Barbu Stirbei (actualul Colegiu National Grigorescu) in activitati conspirative indreptate impotriva ocupantilor comunisti, a fost arestat si intemnitat in inchisoare Uranus din Bucuresti. Anchetat, batut, torturat a ajuns la Canal unde a lucrat pe unul din putinele excavatoare, ajutandu-i pe ceilalti detinuti sa-si realizeze normele de mc /sapati/ zi, in functie de care se primea hrana mizera (implementarea sistemului sovietic). Muritor de foame dupa eliberare, caci dosarul il urmarea incontinuu si-l impiedica sa-si pastreze slujbele, dupa ce trimite un memoriu chiar lui Dej, a fost angajat in numai doua ore la IREP. Din capriciile divine ale dictatorilor. Asasineaza sute de mii de oameni dar salveaza doi-trei. Nenumarate strazi din Campina poarta denumiri care mai de care mai “industriale”(in conditiile in care oraselul a cunoscut un amplu proces tocmai de dezindustrializare): conductelor, schelelor, metalurgiei, constructorilor etc. Ar fi destule pentru toti eroii luptei anticomuniste din oras. Remarcam şi că bunicul lui Serban Baleanu, a carui familie dinspre partea tatalului provine de langa Tighina, Ion Baleanu (pentru ca numele acestor martiri trebuie amintit over and over again), fiind considerat culac de catre autoritatile de ocupatie bolsevice, a fost arestat in 1940, dupa retragerea autoritatilor romane si deportat tocmai in cea mai teribila zona a Gulagului sovietic, in Kolima unde a si murit, in capital acestui imens tinut concentrationar, in 1942. Tatal sau, la numai douazeci de ani a reusit sa fuga peste Prut.
Interesanta este si structura si evolutia demografica a orasului Campina “Pe la 1860 in Campina se aflau 2333 agricultori, 40 familii de meseriaşi, 43 familii de comercianti. Devenise un orasel-targ cu 537 case particulare si noua edificii publice” În iunie 1924, conform monografiei lui Stoica Teodorescu populaţia orăşelului era formată din 12.937 de suflete “curios este faptul că numărul elementelor străine este foarte divers, găsindu-se reprezentanţi aproape ai tuturor popoarelor din Europa” Şi nu numai. Trăiau în Câmpina: persani-1, suedezi-1, albanezi-2, turci-2, americani-3, norvegieni-3, belgieni-5, danezi-5, letoni-5, ucrainieni-8, ruşi potemkinişti-15 (marinari de pe celebrul crucişător ţarist Potemkin, răsculaţi în 1905, şi care au cerut azil politic la Constanţa, împrăştiaţi ulterior în toată România), armeni-18, englezi- 19, greci-25, francezi-25, elveţieni-30, bulgari-35, polonezi-50, olandezi-58, austrieci-100, unguri-121, italieni- 133, cehoslovaci-200, germani-264. În total 1185 de străini, trăind şi muncind în Câmpina. Nu avem spaţiul necesar pentru a rememora importanţa şi istoria industrială a Câmpinei care, spre deosebire de multe oraşe industrializate forţat şi artificial de regimul communist, antedata bolşevizarea ţării, căci se cunosc destule detalii despre aceasta. După mai bine de un secol activitatea economică cunoaşte un declin evident. După cum observau şi cei doi autori, aceasta ar fi putut reprezenta o bună ocazie pentru a dezvolta alte oportunităţi economice (mult mai puţin poluante, am adăuga noi). Din păcate, şi aceasta este atât durerea autorilor cât şi a noastră personal, potenţialul patrimonial a cam fost distrus. Cu multă inconştienţă. Trebuie remarcat şi nepăsarea pe care au avut-o autorităţile locale în prezevarea vestigiilor trecutului căci, în foarte puţine cazuri fericite (precum actualul sediu al Primăriei şi Consiliului Local, fosta Şcoală de Maiştri Sondori, prima din lume) s-a trecut cu buldozerul peste urme istorice vechi, deosebit de interesante şi preţioase, de la niste ziduri arhaice descoperite în urma săpăturilor pentru construcţia sediului Edilconst, la intersecţia bulevardului Carol I cu strada 1 Decembrie 1918 (sediu care pare a nu fi încă funcţional) şi care ar fi fost zidurile vechii vame a Câmpinei (târgul s-a dezvoltat iniţial în jurul acestui prim punct vamal aflat în drumul greu accesibil care lega Imperiul Austriac de Principatul Munteniei) casa domnească a lui Barbu Ştirbei din apropierea sălii de sport a Colegiul N. Grigorescu în care şi-a desfăşurat activitate o lungă perioda Scoala Generala 4 (dupa cutremurul din 1991 a fost abandonata, astfel incat, in mod paradoxal, autorul recenziei, elev la liceul care administra clădirea, a ajuns să joace tenis de masa tocmai intr-o incintă domnească!!) fiind deservită  şi de nişte catacombe care au fost descoperite când s-a săpat la fundaţia  sălii de sport (insa ele nu au putut fi pastrate pentru a nu împiedica ridicarea sălii de sport, parte a pariului premierului penal de atunci, Adrian Năstase) până la sala Monovici, stucatură în stil rococo, cu 300 de locuri, în care a concertat de două ori chiar George Enescu (dărâmată pentru a se face…o parcare!) ajungând la dispreţul cu care este lăsată de izbelişte Capela Hernea. Cine a fost acest personaj foarte interesant din Câmpina veche? Mare afacerist în domeniul petrolului, Hernea ar fi cumpărat terenurile din sudul orăşelului din moşia Ştirbei pentru o sumă astronomică atunci, de 120.000 lei. Având simţul afacerii, şi-a scos această sumă de pe urma primei sonde căci zona respectivă era cea mai  bogată în zăcăminte petrolifere din Câmpina. Avea un venit anual de 400.000 de lei (nu exagerăm dacă aproximăm că suma actuală s-ar ridica pe la 4 milioane de euro)! Ulterior a vândut întreaga zonă pentru o altă sumă imensă societăţilor Astra Româna şi Steaua Română. A dorit să fie înmormântat printre sondele sale, de aceea familia a ridicat Capela Herena, ”o mică bijuterie îmbinând neobarocul, neoclasicismul şi elemente din Roccoco. Capela ar fi unicat în arta europeană însa după 1945 se află într-un continuu proces de degradare, acum găzduind persoane fără adăpost! Tipică bătaie de joc românească! Probabil că în acest domeniu, al felului cum ne raportăm la trecut, regimul comunist a avut cele mai bune rezultate, el inserând în mentalul colectiv al poporului român dispreţul faţă de trecutul burghezo-moşieresc. 
O altă tematică amplu dezbătută poate fi rezumată sub auspiciul  picanteriilor locale unele la figurat, altele la propriu ( de exemplu, enumerarea reţelor culinare delicioase din zona Câmpinii, din Valea Doftanei, Brebu) Puţină lume ştie că cele două mari personalităţi care au trăit în Câmpina, savantul Haşdeu şi marele pictor Grigorescu, tipic românesc, nu  prea se înghiţeau. “Deşi aveau case apropiate, Grigorescu şi Hasdeu nu se aflau în relaţii cordiale. Probabil Haşdeu i-a solicitat vreun tablou, iar pictorul, cu firea sa extrem de independentă, a refuzat. (…) este concludent faptul că portretul Iuliei Haşdeu a fost executat nu de Grigorescu, ci de Sava Henţia”. Cine mai ştie că “până în urmă cu 2-3 decenii, în zona autogării mai existau băi cu ape termale, aduse de la sondele din apropiere, foarte căutate de câmpineni, care-şi tratau acolo diferite afecţiuni (…) Menţionăm că vara veneau la cură în Câmpina şi principii moştenitori ai familiei regale, Ferdinand şi Maria, care preferau apele de aici celor din străinătate.” Remarcăm şi o puzderie de informaţii mai puţin sau deloc cunoscute. Am ales, la întâmplare, câteva exemple. În castelul de pe dealul Voila a avut loc în 1948 una din conferinţele Cominform-ului, organizaţia partidelor comuniste de rit sovietic, în care a fost infierată atitudinea sectară a celui comunist iugoslav căci, ştim bine, Tito a avut tupeul să se elibereze de sub jugul stalinist. Foarte interesantă este şi istoria Asociaţiei Române pentru Propaganda Aeronauticii (ARPA) care a fost înfiinţată în iunie 1935 şi a beneficiat de pista de pe platoul de pe Muscel, nivelată de militarii garnizoanei care au cărat pămant cu raniţele. S-au cumpărat şi două avioane cu care s-a început activitatea şcolii de pilotaj. Noi am mai prins înainte de 1989 hangarul unde se mai afla un avion paradit. Bărbaţii din zona Câmpinei au fost înrolaţi în războaiele României vechi (cel de al doilea război balcanic din 1913 şi Primul Război Mondial din perioada 1916-19) în cadrul Regimentului 47 infanterie. Aflăm că proviţeanul Moise Constantin a căzut prizonier (ca şi strabunicul nostru Chiriac Constantinescu) la nemţi pentru că Divizia 14 din care făcea parte şi regimental 47 rezervişti, a purtat lupte grele cu invadatorul german în toamna anului 1916. Din lagarele germane, Moise scrie familiei demonstrând cât de greu o duceau prizonierii români în Germania, cerând să i se trimită pachet cu 5 kilograme de mezeluri. Chiriac Constantinescu a făcut doi ani de prizonierat la unguri.
Citind cartea ne-am întrebat dacă nu cumva trecutul dominat de tehnicienii occidentali şi societatea bună, din perioada interbelică ce au dominat viaţa oraşului trebuie să fie una din explicaţiile pentru care Câmpina, după 1990 a avut un singur primar din partidul neo-comunist (FSN-PDSR-PSD), în perioada 2000-2004? Chiar dacă vechiul oraş a fost transformat radical, aducându-se zeci de mii de noi rezidenţi (populaţia aproape s-a cvadruplat, de la 12.-13.000 locuitori la peste 40.000) mai ales din satele din jur (care şi ele oricum fuseseră supuse transformării economice datorate explotării aurului negru - cazul Buştenariului). Una din reflecţiile având ca origine lectura acestei cărţi. Sentimentul dominat la sfârşitul lecturii acestui necesar exerciţiu de recuperare şi diseminare a multor informaţii extreme de valoaroase despre urbea noastra, este cel de mândrie pentru că am avut norocul să ne naştem şi să trăim într-un orăşel special, unul din motoarele dezvoltării industriale dar şi culturale a vechii Românii, cea aşezată, dar şi de regret pentru că (1) patrimonial local nu a fost administrat şi păstrat cu mai multă grijă (fără o minimă marcare a trecutului istoric prin mici plăcuţe explicative de exemplu, prin redenumirea unor străzi) (2) o propagare foarte modestă a acestei istorii locale în rândul tinerilor li nu numai. O a două editie a acestei cărţi ar trebui totuşi periată serios căci zeci şi zeci de greşeli de frapă devin deranjante la un moment dat. De asemenea, anumite informaţii şi secvenţe se tot repetă. Volumul ar putea fi transformat relativ uşor într-o sinteză de 30-40 de pagini care ar trebui predată măcar în clasele de liceu pentru că multe din întâmplările relatate au savoare, prospeţime şi cu siguranţă ar atrage poate chiar mai mult decât istoria mare, având în vedere proximitatea lor. O concluzie este evidentă: lumea vechii Câmpine, destul de distinsă (se tot repeta o sintagmă drăguţă “lumea bună”)-nu dorim să idealizăm- era total deosebită de cea a noului oraş şi, mai ales, a noilor îmbogăţiţi de după 1989. Ne-am amuzat gândindu-ne cum ar arăta portretele noii elite locale după o jumătate de secol!  
Codruţ CONSTANTINESCU