25 februarie 2014

Bazinul de înot didactic – între multe laude şi numeroase nemulţumiri

La aproape trei ani de la inaugurarea sa, bazinul de înot didactic care aparţine municipalităţii stârneşte şi astăzi comentarii pro şi contra, admiraţie şi laude, dar şi nemulţumire şi critici. Bazinul, printre puţinele din ţară de acest fel, impresionează în mod plăcut şi neplăcut deopotrivă. Impresionează în mod plăcut, pentru că vorbim despre o construcţie cu o arhitectură chiar impresionantă, care a costat peste un milion de euro, dar nemulţumeşte multă lume, fiindcă nici acum nu este prea clar cum funcţionează efectiv această piscină public-privată, care este orarul de funcţionare, care şi pentru cine sunt gratuităţile născute din caracterul didactic al acestui bazin. În plus, în timpul anului şcolar, în prima jumatate a zilei, atunci când sunt gratuităţi pentru elevii câmpineni, nu vine nimeni. În schimb, în perioada vacanţelor, sutele de copii care iau cu asalt bazinul necesită o împărţire a lor în serii de 30-40 de persoane, pentru a se asigura normele de igienă corespunzătoare. Polemici aprinse a stârnit bazinul încă înainte de darea sa în funcţiune. A doua mare realizare a administraţiei Tiseanu din mandatul trecut (după pasajul rutier de la DN1), a avut un parcurs zbuciumat în istoria devenirii sale, fără să ne referim aici la lucrările în sine, a căror finalizare nu a întârziat prea mult. Nu acelaşi lucru se poate spune despre inaugurarea sa, care a fost amânată de câteva ori, până să-i găsească un loc în agenda sa de lucru ministresa Elena Udrea, cea care a taiat panglica împreună cu edilul Câmpinei.  



O inaugurare mult aşteptată
Inaugurarea bazinului s-a întâmplat în mai 2011, iar la eveniment au participat ministrul Dezvoltării de atunci, Elena Udrea, primul ministru Emil Boc, preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, deputatul Florin Anghel şi fiul acestuia, Alexandru Anghel, numeroase alte oficialităţi din fruntea statului şi din conducerea judeţului, primari ai localităţilor apropiate etc. Pentru primul bazin de înot didactic realizat la nivel naţional, în cadrul unui program de investiţii în infrastructură derulat de Ministerul Dezvoltării Regionale prin Compania Naţională de Investiţii, municipalitatea câmpineană şi-a început demersurile în 2006. Finanţarea a fost aprobată în 2009, pentru ca lucrările să înceapă în 2010 şi să dureze aproape un an şi jumătate. Consiliul Local a contribuit în această asociere cu un teren de 3000 de metri pătraţi, pus la dispoziţia CNI. Bazinului de înot acoperit, construit în spatele Căminelor Petrol, i s-a tăiat panglica de către ministru Elena Udrea şi primarul Horia Tiseanu. CNI a plătit firmei constructoare 4,8 milioane de lei. Bazinul are o arhitectură spectaculoasă, acoperişul semicilindric, în două ape, fiind susţinut de numeroase grinzi din lemn, într-un amestec de rustic şi modern. Soluţia tehnică găsită de constructor este originală, căci  bazinul (cu lungimea de 25 metri şi lăţimea de 12,5), a fost construit suspendat, deci nu direct pe pământ. 

Problema administratorului
Piscina a început să funcţioneze prin iulie 2011, după ce s-a reuşit darea sa în administrarea unei firme private, Gercom Services Ploieşti. Primăria nu mai putea angaja personal pentru administrarea piscinei, deoarece legislaţia din domeniul bugetar interzicea acest lucru. Când a fost deschis prima dată publicului, oferta de servicii era atractivă. Iniţial, piscina acoperită era destinată a fi folosită, în fiecare zi a săptămânii de lucru, între orele 9.00 şi 15.00, doar de elevi şi preşcolari, în cadrul unor cursuri de iniţiere şi perfecţionare în nataţie. Abia după ora 15.00, de luni până vineri, era permis accesul publicului larg. La sfârşit de săptămână, toată lumea era liberă să folosească această bază sportivă, în  componenţa căreia mai intră şi două terenuri de tenis de câmp. Pentru adulţi, costul unui bilet de intrare era, la începuturile piscinei, 20 de lei/zi, iar al unui abonament lunar (cu o intrare pe zi), 200 de lei. Un abonament anual se ridica la 1800 de lei. Abonamentul lunar pentru doi părinţi plus un copil (pentru fiecare alt copil, se suplimenta cu 50 de lei) era, în iulie 2011, de 400 lei. Adulţii puteau opta şi pentru abonamente cu 10 intrări, care costau 100 lei/pers. Mai existau şi alte tarife: taxa pentru bazin-competiţie (600 lei/oră), precum şi cea pentru un culoar de bazin (100 lei/oră). La achiziţionarea biletelor de intrare, precum şi a abonamentelor, elevii sub 18 ani, preşcolarii, pensionarii şi persoanele cu dizabilităţi beneficiau de o reducere de 50%. Închirierea unui teren de tenis de câmp pentru o oră costa 20 de lei.  


Noile tarife sunt accesibile
Pentru a vedea cât de mult s-au schimbat serviciile şi tarifele, am stat de vorbă cu doamna Mălina Popescu, cea care gestionează zilnic problemele bazinului de înot didactic. “În prezent, programul bazinului este următorul: vara, de luni până duminică, între orele 9.00 şi 21.00. Iarna, de luni până vineri, între orele 10.00 şi 21.00, iar în weekend, deci sâmbătă şi duminică, bazinul funcţionează în intervalul orar 10.00 – 20.00. Gratuit, pe baza carnetului de elev, elevii din Câmpina intră, pe perioada vacanţelor, de luni până vineri, între orele 9.00 şi 15.00, administratorul asigurând supravegherea printr-un instructor de înot şi un salvamar, respectiv Consuela Nistor şi  Theodor Zamfir. Cei doi desfăşoară şi cursurile de 120 lei organizate de bazin.  În perioada anului şcolar, administratorul asigură instructor de înot  gratuit, între orele 9.00-15.00. În acest sens, şcolile din Câmpina ar fi trebuit să-şi facă  planificări, dar acest lucru nu a fost realizat din lipsa de interes a unităţilor şcolare şi profesorilor de sport din aceste unităţi. Menţionez faptul că aceşti copii, în perioada gratuităţilor, nu fac cursuri. Pentru cursuri particulare se intră numai contracost. Conform unor hotărâri ale Consiliului Local, la cursurile organizate cu instructorii angajaţi ai bazinului se plăteşte o taxă de 120 lei/10 ore. Altfel spus, o oră de curs organizat de noi costă 12 lei, în care este inclus şi tariful de intrare, de 10 lei. Pentru cursurile cu instructori particulari se achită o taxă de 10 lei/intrare la bazin. Nu ştim cât achită părinţii instructorului. Administratorul bazinului colaborează, în principal, cu două cluburi de înot: Baracuda (prof. Gabriel Cojocaru) şi Contratimp (prof. Octavian Postolache). Pe lângă aceştia, mai vin profesori de înot din Câmpina care îşi aduc cursanţii lor”, ne-a informat Mălina Popescu,  reprezentantul permanent al firmei Gercom Business SRL, cea care administrează bazinul. 

40% din profitul bazinului intră în bugetul local
Am mai aflat de la interlocutoarea noastră că bazinul de înot  funcţionează în condiţiile tehnice impuse constructorului prin proiectul tehnic. Temperatura apei din bazin este de 28 de grade Celsius, iar cea a mediului ambiental este de 30 de grade, toţi aceşti parametri fiind afişaţi pe o tabelă electronică. Conform contractului de asociere cu Primăria, firma administrator plăteşte 20% din utilităţi şi mai plăteşte Primăriei Câmpina 40% din profitul anual realizat. În anul 2012, de exemplu, Gercom a plătit municipalităţii 7840 lei. “Avem multe nemulţumiri în legătură cu felul în care înţeleg unii părinţi şi copii să folosească dotările bazinului. Educaţia unor elevi, în special a celor din ciclul liceal, lasă de dorit, aceştia aducând deseori prejudicii materiale bazinului. Sunt mulţi părinţi însoţitori şi elevi care nu respectă normele elementare de igienă (purtarea căştilor, respectarea regulii prin care se interzice accesul însoţitorilor în zona din apropierea bazinului, unde se intră numai după folosirea duşului pentru picioare). În perioada vacanţelor, în perioada gratuităţilor, adică în intervalul orar 9.00 – 15.00, copiii vin valuri-valuri. Într-o zi putem avea şi peste 200 de copii. Atunci ne este cel mai greu. Pentru a putea face faţă situaţiei, îi împărţin în serii de 30-40 de copii la o oră. Facem tabele nominale, pentru ca niciunul să nu vină şi a doua oară în aceeaşi zi, astfel încât să intre toţi. În felul acesta, administratorul încearcă să păstreze condiţiile de igienă. Pe perioada verii sunt foarte solicitate cursurile organizate de noi, cei care administrăm bazinul, adică cele care au tariful de 120 lei/10 h. În cei doi ani de la deschiderea bazinului, am avut şi satisfacţii. Am organizat o serie de concursuri: Cupa “Moş Crăciun”, Cupa Contratimp, Concursul Masters. În organizarea acestor concursuri, am avut ajutorul cluburilor colaboratoare, dar şi invitaţi celebri: Corina Ungureanu şi Carmen Bunaciu”, ne mai spune doamna Mălina. 

Profesorii de înot, mulţumiţi de condiţiile oferite
Cei câţiva adulţi pe care i-am găsit ieri la bazin erau destul de înaintaţi în vârstă, semn că înotul este destul de popular printre localnici. Am aflat de la un părinte că “profesorii de sport din oraş nu vin în timpul orelor de sport să facă înot cu copiii (în perioada cu gratuităţi, intervalul 9.00 – 15.00), ca să-i poată chema ulterior la cursuri plătite. Dar în general suntem mulţumiţi de prestaţia instructorilor de înot. E greu totuşi să faci ora de sport la bazinul de înot, fiindcă îţi trebuie mijloc de transport, plus că efectiv nu poţi face mai mult de 30 de minute.” Profesorul Gabriel Cojocaru, reprezentantul Clubului Baracuda, este “mulţumit de condiţiile de lucru oferite, care sunt foarte bune. O singură nemulţumire am, una legată de lipsa comunicării dintre noi, instructorii de înot. Dacă am comunica mai bine între noi, am folosi mult mai eficient culoarele bazinului. Concret, profesorul unuia dintre cluburi are prostul obicei de a-şi chema cursanţii numai la ora 18.00,  în loc să-i distribuie la mai multe ore din timpul zilei, pentru a nu se crea aglomerări”. A.N.

Editorial

FLORI PENTRU DOAMNA ÎNVĂŢĂTOARE
Un inspectorat şcolar cu neuroni odihniţi şi scaune bîţîind de frică sub organul în care şi-au ascuns respectivii neuroni a hotărît interzicerea serbărilor de 8 martie din grădiniţe, pe motiv că astfel s-ar stopa primirea cadourilor de către educatoare. Am rîde, dacă nu ne-ar veni să spargem pereţii. În acest timp, profesoara care aduna cu nemiluita taxe şi îi bruftuia pe bieţii părinţi care nu cotizau la prestigiul şcolii primeşte un răsunător NUP, probabil se va întoarce în triumf în şcoală, sau în alta, ba chiar aflu dintr-o notiţă că acolo s-ar fi format o altă asociaţie a părinţilor, care a mărit „taxele”. Într-un Sistem în care domneşte haosul perfect întreţinut. (oximoronul este impus de contextul politico-istoric). Se dau simulări care aglomerează inutil timpul, energia psihică, resursele financiare (a făcut cineva socoteala cîtă hîrtie se consumă aiurea pentru aceste testări care nu au nicio valoare pedagogică? Pur şi simplu pentru că, anunţînd insistent că notele nu se trec, anulezi orice interes al copiilor de a se mobiliza). Nimeni nu cutează nici o şoaptă că astfel se încarcă ilegal norma profesorilor cu o muncă neplătită. Lucru care, de cîţiva ani, a devenit o adevărată modă/maladie. Vi se pare puţin? Iată un calcul rapid: sunt cam 50 de lucrări pentru un profesor de română. Presupun că acesta corectează cu maximum de scrupulozitate. Asta înseamnă minimum 20 de minute per lucrare. Total, aproximativ 17 ore. Mai adăugăm 6 ore de asistenţă la celelalte două probe, şi 2 ore completat tabele, borderouri, cataloage etc. Înseamnă 25 de ore. Acum au inventat testarea şi la clasa a XI-a, plus cea de la a VIII-a. Dumneavoastră cîte ore pe lună sunteţi dispuşi să lucraţi gratis?


Nu discut nivelul salariilor, cel mai mic din Europa. Părinţii nu mai înţeleg nimic, sistemul nu mai seamănă cu şcoala pe care o ştiau ei. Copiii sunt complet lipsiţi de repere. Nivelul analfabetismului sporeşte de la an la an, şi nimeni nu vrea să coboare la rădăcina răului. Ca un os greşit pus în ghips, pe zi ce trece devine tot mai greu şi mai dureros să îndrepţi ceva. Pacientul urlă de durere şi aruncă după doctor cu ce prinde în mînă. Singura soluţie: cea valabilă, se pare, la nivel naţional: scapă cine poate! Copiii „aplică” (îngrozitor verb), pentru burse afară se bucură că proful din liceu le-a dat un 10 pentru un referat luat de pe net, că la facultate şi-au putut cumpăra lucrarea de licenţă chiar de la profesor, care avea un redutabil portofoliu, ori de pe situri unde oferta era de-a dreptul generoasă, apoi se miră de ce nu găsesc locuri de muncă. Se apucă atunci de „afaceri”. Sau pleacă. Ar fi deja al treilea an cînd ne chinuim să punem în practică acea „săptămînă altfel” sau oricum s-ar numi. Aţi văzut vreo evaluare ştiinţifică asupra rezultatelor? Este doar încă una dintre formele goale, care sună a tinichea, din frica de a face evaluări corecte ale rezultatelor. Înmulţind la nesfîrşit simulările şi examinările (iarăşi: nimeni nu discută sistemul aberant al gradaţiilor în sistem, teroarea inspecţiilor, presiunea psihică inacceptabilă pe care o îndură din toate părţile profesorul, creşterea exponenţială a birocraţiei şamd), diriguitori lipsiţi de orice viziune creează iluzia că se transformă ceva. Orice profesor cu minimă experienţă vă va spune că acum poate face mult mai greu exerciţiile şi temele pe care acum zece ani le folosea curent. Bine că avem statistici cu cît creşte anual nivelul de analfabetism în Franţa ori SUA: La noi nu, avem sistemul minune în care elevii învaţă fără să aibă cea mai mică motivaţie şi promovează bacul fără să fi citit nici o carte tot liceul, iar profesorii ar sta şi 12 ore pe zi în şcoală numai de dragul de a completa noi şi noi tabele şi de a se întreba de unde iau banii pentru facturile lunii viitoare. Şi, în tot acest timp, duşmanul reformei şcolii româneşti este tocmai doamna învăţătoare care se întoarce acasă cu braţele pline de flori de exact trei ori pe an: la deschiderea şcolii, la serbarea de premiere de la sfîrşit şi de 8 martie. Iertaţi-i, preabună Doamnă, că nu ştiu ce fac!

P.S. Lăsaţi să copieze într-un sistem lipsit de exigenţă, elevii pot ajunge şefi ministeriali cu perfecţionarea cadrelor didactice precum dna. Duminică sau chiar şefi de guvern ca dl. Ponta. Şi plagiatori fără cel mai mărunt regret. Cînd îşi va scrie memoriile, dl. Ponta le poate pune un titlu de genul: Viaţa e un interviu. Pentru că la asta se reduce toată activitatea dumisale. Într-un astfel de interviu din această săptămînă, domnia sa a folosit această sintagmă: (ghilimele) „o spun cu toată onestitatea” (închis ghilimelele). Onestitate la dl. Ponta? Aşteptăm demisia.
 Christian CRĂCIUN      

Atenţie, şoferi! Pe trei străzi se va va institui sensul unic pentru traficul auto

Primăria Câmpina, în colaborare cu Poliţia Naţională din municipiul nostru, a luat decizia de a institui sensuri unice pe trei străzi: pe strada George Bariţiu se va circula dinspre Griviţei spre Plevnei;  pe strada Ardealului se va circula dinspre Plevnei spre Griviţei; pe Bulevardul Culturii se va circula în sistem de sens unic pe tronsonul dinspre Strada Plevnei spre Strada Podului (cea care coboară spre Podul lui Rache). 



Introducerea sensurilor unice pe străzile secundare oferă, pe lângă alternative de fluidizare a traficului, soluţii pentru locuri de parcare: se va putea parca pe ambele laturi ale străzii fără ca traficul rutier să fie obstrucţionat. Cele trei sensuri unice reprezintă o măsură bine venită, care va contribui la o mai mare fluidizare a traficului rutier, dar atenţionăm încă o dată autorităţile competente că ar fi necesară, de asemenea, ridicarea sensului unic existent în prezent pe strada Tudor Vladimirescu. Circulaţia pe ambele sensuri de mers ale autovehiculelor este acum posibilă datorită lăţirii considerabile a carosabilului acestei artere, lucrare care s-a realizat acum vreo cinci ani. Dacă sensul unic va fi menţinut (ca o măsură de protejare a numeroaselor maşini parcate pe ambele margini ale străzii,), el va trebui corectat sau corelat cu sensul unic al străzii Alexandru Odobescu,  o stradă paralelă şi învecinată cu strada Tudor Vladimirescu. În momentul de faţă, cele două străzi, despărţite de 50-60 de metri, au ambele un sens unic cu aceeaşi direcţie de mers a maşinilor, pe ambele străzi indicatoarele rutiere permiţând doar circulaţia dinspre Cuza spre Constantin Stere. Ar fi normal ca pe una dintre cele două străzi să se circule într-un sens, iar pe cealaltă, să se circule în sens contrar, chiar dacă ambele artere au regim de “sens unic”. Este o problemă ce şi-ar putea găsi cu uşurinţă rezolvarea. A.N. 

Interzicerea comerţului ambulant în centrul oraşului – o minune trecătoare

În noiembrie 2013, spre finalul lucrărilor de modernizare a aleilor pietonale din jurul Parcării Centrale şi a Pasajului pietonal de la Ceas, majoritatea USL – PP-DD din legislativul municipal a iniţiat şi aprobat un proiect de hotărâre care impunea interzicerea negustorilor ambulanţi în zona centrală a municipiului Câmpina. Interzicerea comerţului ambulant a încins spiritele consilierilor, în şedinţa cu pricina. Useliştii au susţinut, în timpul dezbaterilor, că nu doresc să-i descurajeze pe comercianţii ambulanţi (majoritatea, romi din comunele învecinate), să-şi câştige prin muncă cinstită pâinea cea de toate zilele, dar promovarea proiectului de hotărâre era imperios necesară ca urmare a finalizării lucrărilor de modernizare a zonei centrale. 


Iniţiatorii susţineau că, dacă tot s-au plătit sume importante pentru reabilitarea acestei zone, este păcat ca ea să fie lăsată pe mâna comercianţilor ambulanţi, care ar fi deteriorat infrastructura cea nouă prin fixarea tarabelor sau ar fi lăsat, aşa cum s-a mai întâmplat, în fiecare seară mizerie în jurul locurilor în care îşi vând mărfurile. Prin excepție, comercianţii cu tonete puteau desfășura activități de comerț ambulant doar cu ocazia evenimentelor cultural-artistice, educative, sportive, organizate de către Consiliul Local Câmpina în zona centrală a municipiului. Consilierii majorităţii au arătat că nu doresc decât să conserve cât mai bine noile şi viitoarele realizări edilitare care vor înfrumuseţa centrul municipiului. Minunea a ţinut trei luni de zile, căci la sfârşitul săptămânii trecute conducerea Primăriei a permis iarăşi comerţul ambulant în centrul oraşului, mai precis pe aleea din faţa Complexului Carrefour. Aici şi numai aici s-a găsit loc pentru desfăşurarea Târgului de bunătăţi (nu mai contează a câta ediţie, căci nimeni nu le mai ţine socoteala), cu toate că, în urmă cu câteva săptămâni, consilierii Puterii promiteau că vor proteja cât mai bine noile pavele de granit montate în jurul Parcării Centrale. Să fie Târgul cu bunătăţi o manifestare cultural-artistică având girul Consiliului Local sau mai degrabă a executivului Primăriei, care nu ţine cont de decizia Consiliului Local? Gătitul cu meşteşug al bucatelor poate fi considerat o artă culinară. Nemaivorbind că are şi stomacul gusturile lui, plus că există o cultură a modului de preparare a mâncărurilor, precum şi a modului în care acestea sunt consumate. Aşa că să nu mai fim cârcotaşi, deoarece executivul are dreptate: Târgul de bunătăţi este artă şi cultură. Am zis… A.N.

Mobilier stradal nou la Pasajul pietonal de la Ceas

Pasajul pietonal de la Ceas are renumele de a fi unul dintre cele mai cunoscute locuri de întâlnire ale câmpinenilor. Nu este vorba despre întâlniri de afaceri, ci despre întâlniri obişnuite, amicale, între cunoscuţi. Spre deosebire de băncile din faţa Complexului Carrefour, pe băncile pasajului pietonal nu se face politică. Aici vin foarte mulţi bunici cu nepoţii lor de vârste fragede, în căutarea unui loc de odihnă şi relaxare. Tocmai această atmosferă liniştită, de târg patriarhal de provincie, respiră mobilierul stradal în stil retro, asemănător celui de acum un veac, care a fost montat zilele trecute pe vechile amplasamente.


Modernizarea pasajului de la Ceas face parte dintr-un pachet mai mare de investiţii publice, realizate deja sau care se vor derula în acest an, pachet care include înlocuirea pavajului tuturor aleilor din zona Pieţei şi reabilitarea Parcării Centrale. Valoarea acestor lucrări se ridică la 1,5 milioane lei, banii fiind alocaţi de către Consiliul Local. Toamna trecută, Pasajul de la Ceas a cunoscut serioase lucrări de modernizare: au fost înlocuite vechile pavele cu dale din granit, au fost montaţi stâlpi noi de iluminat public, asemănători celor de pe Bulevardul Culturii, adică tot în stilul retro, au fost refăcute scările şi a fost montat sistemul automatizat de irigare care va funcţiona sub spaţiul verde. Urmează ca, în acest an, să se amenajeze şi o cascadă pe terasa nordică a pasajului, potrivit unui proiect de peisagistică urbană a zonei, care conţine şi realizarea unui sistem de iluminat special prin intermediul unui sistem de reflectoare şi spoturi îngropate in pavaj. Deşi a fost montat şi un ceas nou (dar în acelaşi stil vechi), mai mulţi câmpineni au reclamat reprezentanţilor executivului local lipsa unui termometru ataşat noului ceas. Conducerea Primăriei a dat asigurări că, în scurt timp, va fi montat lângă noul ceas şi un termometru, lucru care bănuim că se va întâmpla înaintea alegerilor europarlamentare din mai 2014. A.N.

În 2014, vor începe lucrările de închidere a Rampei ecologice de la Băneşti

În Rampa ecologică Băneşti nu se mai depun deşeuri menajere de aproape trei ani. După închiderea de fapt a acestei rampe, Consiliul Judeţean Prahova, Consiliul Local Câmpina şi Consiliul Local Băneşti, cei trei acţionari ai obiectivului, au demarat operaţiunile de închidere a ei conform legii. Închiderea rampei ecologice conform normelor europene de mediu se va face după o procedură impusă de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. Până acum, s-au realizat studiul geotehnic şi studiul de fezabilitate, iar la şedinţele din ianuarie 2014 cele trei consilii acţionare au aprobat indicatorii tehnico-economici. Pentru închiderea rampei, Consiliul Judeţean Prahova a încheiat un contract pentru serviciile de proiectare cu S.C. Incerc Proiect S.A Timişoara. După aprobarea indicatorilor tehnico-economici se va putea continua proiectarea cu etapa a doua, respectiv  proiectul tehnic, detaliile de executie, documentatia pentru autorizatia de construire, caietele de sarcini. Apoi, se va putea organiza licitaţia pentru execuţia investiţiei. Lucrările de închidere vor costa peste şase milioane de lei (inclusiv TVA). La ultima şedinţă a Consiliului Local Câmpina, aleşii au aprobat indicatorii tehnico – economici pentru realizarea obiectivului de investiţii „Închidere rampa ecologică Bănești, județul Prahova”. Capsularea impermeabilă a rampei ecologice (alveola1), se va face cu utilizarea preponderentă a materialelor naturale, cu asigurarea evacuării gazului de depozit, colectarea, decantarea apelor de precipitație și evacuarea lor în emisar. Se va reda agriculturii, în următorii ani, o suprafaţă totală de 1,7 hectare. Se vor executa mai multe straturi de drenaj protejate de membrane geotextil, toate acoperite cu pământ şi cu gazon, în final.  Prima dată se va asigura un strat de drenaj din pietriș, pentru gaz, gros de peste 50 cm, apoi un strat de impermeabilizare din argilă compactantă (d>50 cm), un geotextil protecție cu rezistență la tracțiune, un strat de drenaj pentru ape (d>30cm), un geosintetic permeabil cu rezistență la tracțiune, un strat de pământ cu grosimea de peste 85 cm, necompactat, un strat sol peste care se va însămânţa gazon şi vegetaţie rezistentă la eroziune. De asemenea, se vor decolmata canalele colectoarea periferice și se vor reface toate porțiunile deteriórate. Lucrările vor dura 12 luni. A.N.

Un trio promiţător: Contratimp - Tinmar - Pro Câmpina

Un proiect mai mult decât interesant pentru înotătorii câmpineni ne-a fost prezentat joi, 13 februarie, în cadrul conferinţei de presă organizată în incinta Bazinului de Înot Didactic din Câmpina de către Irinel Dumitraşcu (Asociaţia Pro Câmpina) şi Octavian Postolache (CS Contratimp Câmpina). „Înot de performanţă pentru Câmpina” este numele proiectului iar copiii implicaţi sunt legitimaţi la Clubul Sportiv Contratimp Câmpina, în grupa de performanţă şi au vârstele cuprinse între 7 şi 12 ani, provenind din localităţi diferite ale judeţului Prahova: Câmpina, Băneşti, Breaza, Floreşti, Băicoi, Măgureni, Scorţeni, Cornu şi Telega. 



Conform declaraţiilor celor doi promotori ai proiectului, Irinel Dumitraşcu şi Octavian Postolache, toţi aceşti copii au fost iniţiaţi pornind de la nivelul zero, evoluţia lor fiind una spectaculoasă iar unul dintre aceşti tineri înotători, Eduard Postolache, a participat pe data de 8 februarie a acestui an, la Ultra Swim Challenge 2014, înotând 3200 de metri fără oprire, timp de o oră, în scop caritabil. 
Compoziţia grupei de performanţă este următoarea: 1. IOANA DRAGOMIR, Câmpina (n. 2006 - în echipă din iulie 2013); 2. STEFAN RACHIERU, Breaza (n. 2006); 3. IULIAN ANTIMIU, Băicoi (n. 2006); 4. DORIA STOIAN, Câmpina (n. 2005 – în echipă din aprilie 2013); 5. ANDREEA VACARU, Scorţeni (n. 2005 – în echipă din iulie 2013); 6. STOIAN ANTONIO, Telega (n. 2005 – în echipă din septembrie 2013); 7. CAROL  BANU, Cornu (n. 2004 – în echipă din martie 2013); 8. STEFAN MANTA, Măgureni (n. 2003); 9. EDUARDO POSTOLACHE, Măgureni (n.2002); 10. MATEI VISOIU, Câmpina ( n 2002); 11. IOANA NICOLAESCU, Câmpina (n. 2002 - în echipă din mai 2013); 12. EMA MARES, Bănesti (n. 2001); 13. BIANCA VADUVA, Câmpina (n. 2001); 14. CLAUDIU PAVEL, Floreşti (n. 2001); 15. ADRIAN OLARU, Floreşti (n. 2001).


Toţi aceşti cincisprezece înotători beneficiază de posibilitatea de a se antrena câte două ore pe zi, timp de şase zile pe săptămână, de a se deplasa la concursuri şi de a plăti taxele aferente acestora datorită finanţării efectuate, un gest generos, de către investitorul TinMar Ind SA, câmpinean iubitor şi susţinător al sportului. 
Scopul proiectului născut din colaborarea trio-ului Contratimp – TinMar – ProCâmpina este, aşa cum am văzut, încurajarea înotului de performanţă, sperând să aducă oraşului şi ţării noastre campioni europeni, conştienţi fiind şi de faptul că performanţa nu se face de pe o zi pe alta. Baza sportivă, Bazinul Didactic de Înot, este fundamentală în formarea acestor sportivi, campioni în devenire.
Prima competiţie la care a participat grupul de performanţă Contratimp s-a consumat sâmbătă, 22 februarie şi duminică, 23 februarie, la Bazinul Olimpic din Braşov, sub titlul Cupa Braşov, ediţia I-a. Următoarele concursuri în cadrul cărora înotătorii de la Contratimp îşi vor măsura puterile cu conaţionalii lor sunt: Memorialul „Schier Herman”, ediţia a V-a (Oradea, îceputul lunii martie), „Campionatele Naţionale pentru copii 11, 13 ani şi juniori” (Bucureşti, aprilie).

“Souvenirs du printemps” sau terapia prin artă

La Casa Municipală de Cultură "Geo Bogza" a avut loc sâmbătă, 22 februarie, vernisajul expoziţiei de pictură, fotografie, icocografie şi obiecte de artizanat, "Souvenirs du Printemps”.


Principalii “actori” care expun pe scena Primăverii de la Casa de Cultură sunt copiii de la spitalul de psihiatrie Voila (lucrări realizate în urma şedinţelor de terapie prin artă - în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici Câmpina) şi de la Şcoala “Ion Câmpineanu”, alături de  artişti plastici profesionişti şi amatori (Camelia Tache, Melania Goage, Cristina Popescu, Amalia Suruceanu, Mihai Boroiu, Nestor Nicolae, Elisei Comnoiu, Marilena Dulu, Mihai Dulu, Mihaela Poalelungi). Este de remarcat dorinţa tuturor de a crea a atmosferă caldă, în care să fie etalate şi promovate lucrări specifice anotimpului. 


Vernisajul a oferit oaspeţilor posibilitatea participării la o tombolă, premiile fiind dăruite de către expozanţi, organizatori şi de către Floraria Siati (Carrefour). 
Pentru încurajarea continuării activităţii artistice a copiilor de la Spitalul Voila a avut loc o strângere de fonduri, care vor fi investite în achiziţionarea de materiale de lucru.
Iubitorii de frumos sunt aşteptaţi să viziteze expoziţia până la data de 10 martie, de luni până sâmbătă, între orele 9.00-16.00, de unde pot achiziţiona obiecte unicat, executate de artişti din zona noastră! 

O nouă întâlnire a Club Femina în acorduri latino şi vibraţii de vioară

Joi, 20 februarie, a avut loc o nouă serie a manifestărilor organizate de Club Femina, sub egida Asociaţiei Pro Câmpina, la Club Live, în incinta Casei Tineretului din Câmpina. Evenimentul a fost încununat cu succes, deşi numărul participantelor nu a fost atât de mare pe cât s-au aşteptat organizatoarele. 
Seara a debutat, ca de obicei, cu un cuvânt călduros de deschidere din partea preşedintei Asociaţiei Pro Câmpina, doamna Irinel Dumitraşcu, care a făcut cunoscut programul întâlnirii şi le-a mulţumit pentru prezenţă artiştilor, precum şi membrelor Clubului Femina. 
Spectacolul de hituri latino oferit de tânăra solistă Oana Elena Stoica a fost la superlativ: candoarea, pe de o parte şi forţa, pe de altă parte, a vocii ei, au delectat sufletul audienţei. 


A urmat un extraordinar recital de vioară al artistului Iustin Gâlea, membru al trupei de divertisment 2Man Show, care le-a fermecat pur şi simplu pe membrele Clubului Femina şi pe ceilalţi invitaţi. 
„Recitalul a fost minunat, Iustin Gâlea este un mare talent! Când l-am ascultat interpretând Balada lui Ciprian Porumbescu, am simţit fluturi în stomac şi nu îndrăzneam să respir, ca să nu-i alung”, ne-a declarat una din doamnele prezente. 


Clubul Femina vă aşteaptă cu drag şi este deschis tuturor doamnelor şi domnişoarelor, indiferent de vârstă, primeşte sugestii, sfaturi, idei sau critici din partea oricui doreşte să participe la întâlnirile sale sau intenţionează să se implice în activităţile pe care acesta le organizează cu cadenţă lunară.
Asociaţia Pro Câmpina şi Clubul Femina mulţumesc  domnului Liviu Briciu şi Club Live pentru găzduire, dar mai ales artiştilor care au oferit o seară minunată doamnelor prezente la acest eveniment. 
Anca HUŢU

Atitudinea NU dăunează grav sănătăţii!

Noi note despre nesimţire

Recrudescenţa mitocăniei (dar cat de departe de caragelianul esti un mitocan!) afectează societateă românească la toate palierele, pe verticală, orizontală şi diagonală. Nu intenţionăm să ne referim la nesimţirea politică, ea are vechi state de plată în România, nu a inventat-o niciunul din personajele politice de acum chiar dacă ea este rafinată neîncetat de douăzeci si cinci de ani încoace. Şi dacă tot îi înjurăm pe politicienii actuali care au şi ei o vilişoară- două- trei, un cont-două- trei ce înjurătură ar trebui să folosim pentru cel care ne-a deformat iremediabil, pentru ţăranul din Scorniceşti a cărui moşie era însăşi ţara? Ne intrigă expansiunea nesimţirii la oamenii de rând dar şi la cei care activează în diverse republici utopice ale spiritului, în domeniul culturii. Ai putea crede că oamenii de cultură ar trebui să aibă o altă ţinută, o altă moralitate, având în vedere gradul lor avansat de cunoaştere însă de multe ori se dovedeşte că defectele oamenilor mărunţi se transmit la fel de bine şi celor mai acerbe şi rafinate spirite. Atitudinea ingenua a celor care adoptă nesimţirea ca stil de viaţă se bazează pe speranţa că nesimţirea lor nu va fi băgată în seamă, că nu va fi observată iar în cazul în care ea este atât de stridentă, bunul simţ inoculat în ceilalţi va impiedica tragerea semnalului de alarma si denunţarea nesimţirii. Nesimţitul doreşte ca nesimţirea să-i fie nesocotită, bagatelizată pentru că puţină lume are curajul şi dorinţa de a-şi distruge confortul psihic condamnând-o ferm, acceptând confruntarea, până la urmă. 


Suntem naivi dacă acceptăm de la nesimţit o nesimţire crezând că este prima şi ultima. Acesta va continua să adopte şi livreze nesimţiri căci speră că dacă te-a dus o dată, te va mai fraierii şi următoarea dată şi tot aşa. Nesimţitul ia în calcul şi capacitatea mare a oamenilor normali de a uita şi ierta. Nesimţitul este parşiv şi mic manipulator. Uneori poate fi şi un bun actor, mimând melancolia, modestia, altruismul, curajul şi dragostea de ţară. Să nu ne facem iluzii, el nu are niciuna din trasaturile enunţate mai sus, căci acţiunile sale se învârt doar în jurul propriului său interes, singurul lucru ce-l mână de la spate. După cum bine o exprimă cuvântul, simţirea este negată, simţirea pentru altul, totul rezumându-se la satisfacerea propriului interes. Nu sunt sigur dacă nu cumva nesimţirea însoţeşte sau este provocată de două boli psihice care fac ravagii în România: paranoia şi isteria. Nesimţirea generalizată este o altă grea moştenire a vechiului sistem la care s-a adăugat zaţul tranziţiei nesfârşite către normalitate. Ne-simţirea a devenit brandul ţării. Nu simţim normalitatea şi nu avem organ pentru decenţă. Nesimţirea este promovată pe toate canalele media. Amuzant şi îngrijorator este şi tipul de emisiune care face rating, bazându-se pe reţeta nesimţirii în diversele ei forme. A sufla mucii în fasole, reţeta absolută a nesimţitului. Cronicari vestiţi au scris despre nesimţitul român, acesta fiind unul din subiectele recurente ale presei culturale româneşti. Ce ne facem însă căci pe nesimţitul român nu-l ating astfel de critici ironice, el nu-l citeste pe Andrei Plesu în Dilema Veche. Nesimţitul român este imun la cultură, singura lui obsesie şi plăcere fiind burdihanul şi organul ce-i atârnă dedesubt. Pe care-l are pe buze încontinuu, organul fiind cel mai folosit cuvânt din limba română. Ce organu meu vrei bă? este imprecaţia cea mai folosită, împreună cu afirmaţia răutăcioasă şi ameninţătoare să-mi bag organu’!. În cazul nesimţitului, diplomaţia este sinonimă de foarte multe ori cu laşitatea. Atunci când nu ai curajul de a spune un adevăr care se cere imperios rostit se cheamă că eşti diplomat. Dacă-l spui, iscând scandal, nu eşti diplomat iar aceasta se poate transforma într-un defect major. Binomul laşitate/diplomaţie se aplică foarte bine şi în sistemul politic internaţional de-a lungul istoriei. Nu au fost oare diplomate, prea diplomate, democraţiile occidentale de-a lungul lentei ascensiuni către putere şi măcel a lui Hitler în anii 1930, fără a întreprinde nimic concret decât atunci când era deja prea târziu? Aceeaşi diplomaţie laşă era denunţată de disidenţii sovietici de-a lungul razboiului rece. Soljenitin, Zinoviev dar si Revel şi mulţi alţii denunţau laşitatea occidentală în faţa agresiunilor continue ale ţărilor comuniste. Capital este cui sau împotriva cui este aplicată arma diplomaţiei care, dacă este folosită de oameni raţionali, în circumstanţe raţionale, poate avea rezultate. Acesta este cazul în care se întâlnesc democraţiile care, negociind, ajung la soluţii de compromis. Însă ce te faci când descoperi că dictatorii îşi pierd această calitate şi depăşesc pragul raţionalului? 

La nivel micro regăsim aceeaşi situaţie. Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Diplomaţia nu funcţionează când ea este aplicată nesimţitului român pentru că acesta nu are o viziune normală, raţională asupra mersului lucrurilor. Nesimţitul român este convins că cei care dau dovadă de diplomaţie sunt slabi, pot şi trebuie dominaţi şi supuşi pentru că nu au puterea să reacţioneze. Domnia dictatului şi raportul dificil de stabilit între raţional şi iraţional permit şi încurajează această situaţie. Diplomatul raţional se gândeşte de sute de ori înainte de a apela la calea legala de regementare a unui conflict tocmai pentru că nesimţitul i s-a strecurat pe nesimţite în inconştient, i-a prins de frică, cum se spune, suflă şi în iaurt. Se refugiază într-o justificare facilă omu e nebun! O altă remarcă (de bun simţ): în raportul cu diplomatul, nesimţitul aplică din plin, până-n pânzele albe, metoda bluff-ului, merge până-n pânzele albe ştiind, simţind instinctiv că diplomatul nu-l va urma pe acest drum spinos, preferând de o mie de ori să cedeze şi găsind nenumărate scuze pentru aceasta (să nu se complice etc.) Exact la fel procedează şi dictatorii! Carierele unui Hitler sau Stalin sunt pline de astfel de exemple. Ambii s-au oprit doar atunci când, în ceasul al 12-lea, democraţiile occidentale au pus piciorul în prag, declansând riposta armata. Abia atunci când i se pune o piedică /rezistenţă nesimţirea îşi începe sfârşitul, buboiul minciunii se sparge. Nesimţitul tremură pentru că nu se aşteaptă fiind dedat la metodele sale de intimidare. Însă nu trebuie să avem iluzia că redevine (dacă a fost vreodată) raţional! Dimpotrivă! Trăind într-un univers dominat de fantasmele sale de putere, nesimţitul va acţiona şi mai iraţional, simţind dorinţa primară să se razbune. Ceva ce era al lui îi este luat sau ameninţat. Ce? Jucăria lui dragă, mica sau marea putere pentru că această schemă se aplică atât unui dictator sângeros precum Gaddafi cât şi unui şef de scară, presedinte de asociaţie, primar de comună sau guru de cenaclu. Idealul general uman pe care nesimţiţii îl periclitează este cel al pacii (interioare), al liniştii. Oamenii normali îşi doresc o viaţă normală, fără conflicte violente, cu treceri lente de la o etapă la alta şi ar face aproape orice pentru a o păstra în aceste coordonate dulci. Nesimţitul atentează tocmai la acestă năzuinţă general umană, şantajul fiind enunţat astfel (în simplitatea lui primară): linişte contra cedare. Însă până unde se poate merge cu cedarea? Care este punctul din care nu mai există întoarcere? Mister.     

Nesimţitul in genere are o viaţă goală care fiind goală îi permite să o încarce cu venin, lichid inflamabil, invidie şi gelozie. Se cheamă că are loc. În plus, nesimţitul are o necesitate patologică de a controla. Aceasta ascunde complexe de inferioritate ample căci nesimţitul nu este împăcat cu ceea ce a realizat în viaţă, dacă este cazul să-şi pună această întrebare. Este fericit, jubilează doar atunci când generează rău, când îţi pune un stâlp în faţă doar de amorul artei, doar pentru a-ţi demonstra că are această forţă. Că poate. Că nu-l poţi ignora. Prima soluţie care poate fi adoptată este cea a confruntării deschise cu toate reprecursiunile ce o presupune. Cea de a doua: nu există durere mai mare pentru nesimţit decât ignoranţa căci aceasta îi transformă existenţa într-o non-existenţă. Şi, în mod logic, nu ai cum să porţi un dialog cu cineva care nu există. Apelând la acest raport divin inversat, dacă se reuşeşte, căci nesimţitul va face totul pentru a fi băgat din nou în seamă, pentru a re-intra în câmpul tău vizual, vei scoate răul în afara ta.
Codruţ Constantinescu