03 iunie 2014

Românii sunt proeuropeni, dar habar n-au de instituţiile europene

Alegerile pentru Parlamentul European au devenit istorie, dar rezultatele lor continuă să fie comentate şi analizate, deoarece au generat schimbări majore pe eşichierul politicii dâmboviţene. Conform tuturor sondajelor de opinie, românii sunt poporul cel mai încrezător în Uniunea Europeană, încrederea în această construcţie politico-economică fiind aproape aceeaşi cu cea de dinaintea aderării la UE, realizată la 1 ianuarie 2007. Cu toate acestea, românii habar n-au de instituţiile UE şi care sunt deosebirile care le separă de alte instituţii ale bătrânului continent, cu denumiri asemănătoare. E drept că această confuzie este bine întreţinută şi de asemănarea foarte mare dintre denumirile unor instituţii (organisme) ale UE, dar şi dintre denumirile acestor instituţii şi cele ale altor organizaţii paneuropene. Bunăoară, foarte puţini ştiu care este deosebirea dintre Consiliul European şi Consiliul Uniunii Europene. Sau, şi mai puţini, dintre Consiliul European şi Consiliul Europei. Dacă sunt destui cunoscători ai faptului că Parlamentul European este echivalentul, la nivelul UE, al unui parlament naţional, nu mulţi sunt aceia care cunosc faptul că Parlamentul European nu este singurul organ legiuitor al UE, el legiferând împreună cu Consiliul Uniunii Europene, chiar dacă acest din urmă organism este format din miniştrii statelor membre şi, la prima vedere, te-ar putea duce cu gândul la un organism al executivului UE. Însă membrii Parlamentului European sunt aleşi ai popoarelor statelor membre, prin vot direct, pe când Consiliul Uniunii Europene este alcătuit din reprezentanţi ai statelor respective. Executivul UE este Comisia Europeană, formată din comisari europeni, un fel de “miniştri” europeni ai UE. România deţine în prezent portofoliul Agriculturii, prin comisarul european Dacian Cioloş. Nu credem că un german sau un francez obişnuit s-ar descurca în acest hăţiş al instituţiilor europene cu denumiri aproape identice, dar cum pe noi ne doare de românii şi câmpinenii noştri, vom încerca să clarificăm puţin lucrurile, prezentând succint, în cele ce urmează, principalele instituţii şi organisme europene, în încercarea de a ajuta la evitarea unor eventuale confuzii.


Consiliul European sau Consiliul Uniunii Europei ?
Consiliul European, cu sediul la Bruxelles, este o instituţie interguvernamentală din care fac parte şefii de stat şi de guvern din ţările membre UE, preşedintele ales al acestei instituţii, preşedintele Comisiei Europene şi Înaltul reprezentant pentru politica externă şi politica de securitate. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pe 1 decembrie 2009, Consiliul European a devenit una dintre cele şapte instituţii oficiale ale Uniunii Europene. Consiliul European defineşte orientările politice generale şi prioritatile Uniunii Europene, având deci competenţe directoare. O altă importantă sferă de activitate o constituie politica externă şi de securitate comună, coordonată de şefii de stat şi de guvern la întâlnirile la nivel înalt. 
Consiliul Uniunii Europene are sediul la Bruxelles şi Strasbourg, iar preşedinţia instituţiei este asigurată, o dată la şase luni, prin rotaţie, de fiecare stat membru. Consiliul Uniunii Europene este principalul organ de decizie al UE. La fel ca Parlamentul European, Consiliul a fost infiintat prin tratatele fundamentale in anii ‘50. Consiliul reprezinta statele membre, dar la reuniuni participa un ministru din fiecare guvern al statelor UE, in functie de tema reuniunii. Spre exemplu, daca in Consiliu se vor discuta probleme de mediu, la reuniune va participa ministrul de resort din fiecare stat membru UE si reuniunea va purta titlul “Consiliul pentru Mediu”. Consiliului ii revin sase responsabilitati esentiale: sa adopte legi europene - in colaborare cu Parlamentul European, in multe domenii de politici publice; sa coordoneze politicile economice si sociale generale ale statelor member; sa incheie acorduri internationale intre UE si alte tari sau organizatii international; sa aprobe bugetul UE, in colaborare cu Parlamentul European; sa defineasca si sa puna in aplicare politica externa si de securitate comuna a UE (PESC) pe baza orientarilor prevazute de Consiliul European; sa coordoneze cooperarea intre instantele nationale si autoritatile politienesti in materie penala. Deciziile in cadrul Consiliului se adopta pe baza de vot. Cu cat populatia tarii este mai numeroasa, cu atat mai multe voturi are tara respectiva, dar numerele sunt ponderate in favoarea tarilor cu o populatie mai redusa.

Consiliul Europei nu este Consiliul European
Consiliul Europei reprezinta o organizaţie paneuropeana mai veche decat Uniunea Europeana si nu trebuie confundat cu Consiliul European, care este o instituţie a UE. Cu toate acestea steagul Consiliului Europei este acelaşi cu steagul Uniunii Europene: 12 steluţe galbene pe un fond albastru. Numărul steluţelor a rămas acelaşi, chiar dacă numărul statelor membre a crescut continuu. 
Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg, a luat nastere la 4 mai 1949 si reuneste toate statele Uniunii Europene precum si alte state din centrul si estul Europei, fiind independent de Uniunea Europeana. Consiliul Europei este compus din 47 de state membre (printre ele se regasesc toate statele UE), reprezentand peste 800 de milioane de locuitori, la care se adauga o serie de state cu statut de observator: Canada, Vatican, Japonia, SUA, Mexic si Israel. Obiectivul principal este promovarea democratiei si protectia drepturilor omului. Toate ţările care alcătuiesc Consiliul Europei sunt semnatare ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, un tratat destinat să protejeze drepturile omului, democraţia şi statul de drept. Consiliul Europei are doua dimensiuni: una federalista, reprezentata de “Adunarea Parlamentara”, alcatuita din parlamentari proveniti din parlamentele nationale, si cealalta, interguvernamentala, intruchipata de “Comitetul Ministrilor”, alcatuit din ministrii de externe ai statelor membre. Romania a devenit cel de-al 32-lea stat membru al Consiliului Europei la data de 7 octombrie 1993 (aderarea ne-a fost intarziata de mineriadele din anii 1990 – 19991), si a detinut presedintia Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei in perioada noiembrie 2005 - mai 2006. Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), cu sediul la Strasbourg, este organul jurisdictional al Consiliului Europei, se ocupa cu implementarea prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului si nu trebuie confundat cu Curtea Europeana de Justitie, care are sediul la Luxembourg, este una dintre institutiile fundamentale ale Uniunii Europene si are ca scop principal sa interpreteze legislatia comunitara si sa se asigure ca ea se respecta si se aplica la fel in toate statele membre UE.

CEDO sau CEJ?
Înfiinţate  de către două organizaţii europene distincte - Consiliul Europei şi Uniunea Europeană -, cele doua instanţe europene au scopuri şi puteri diferite. De la Strasbourg, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), organul jurisdicţional al Consiliului Europei, răspunde obiectivului acestei organizaţii de a transforma continentul european într-un spaţiu al democraţiei, al garantării drepturilor omului şi statului de drept. Curtea Europeana de Justiţie construieşte, la Luxembourg, propria-i jurisprudenţă, dezvoltând tratatele originare ale Comunităţii Economice Europene (actuala Uniune Europeană), dar vocaţia sa integraţionistă este, în esenţă, inspirată de aceleaşi valori. Deşi au competenţe, structuri, proceduri diferite, cele două instanţe (şi cele două ordini juridice pe care le reprezintă) interacţionează în materia drepturilor omului. Totusi, CEJ soluţionează cu precădere litigiile juridice dintre guvernele statelor membre şi instituţiile europene. Persoanele fizice, întreprinderile sau organizaţiile pot, la rândul lor, să aducă un caz în faţa Curţii Europene de Justiţie, atunci când consideră că le-au fost încălcate drepturile de către o instituţie europeană. La CEDO, orice european care consideră că i-au fost încălcate drepturile în ţara sa de către o instituţie a statului respectiv (deci nu de o instituţie europeană), poate să-şi caute dreptatea, dar numai după ce procesul său a trecut prin toate etapele, pe la toate instanţele de judecată superioare prevăzute de lege şi au fost epuizate toate căile de atac. A.N.

Editorial

DUPĂ PLOAIE…

„Ploaia care va veni/le va potopi pe toate” cînta Moţu Pittiş un text de ideologie beat. Dar nu mai avem tineret care să ardă cu aceeaşi luciditate! Pare că mereu votează alţii în locul nostru. Joc pe mînă moartă. Ce să consemnezi după această săptămînă agitată? Rezultatul euro-parlamentarelor sau colapsul PNL-ului? Permiteţi-mi un minim răsfăţ auctorial, cine are bunăvoinţa să consulte culegerea de articole ale subsemnatului Circumstanţiale, va vedea că scriam încă din 2009, 2010 despre faptul că PNL-ul, prin alianţa contra naturii cu partidul toxic PSD şi abordarea unei „linii Antonescu”, merge spre distrugere. Acum se vede că o spuneam din adevărată aderenţă la liberalism autentic, nu circumstanţial. Mă surprinde că, pentru mulţi comentatori, prin gesturile sale ce-i drept spectaculoase, din  ultima săptămînă dl. Antonescu devine brusc frecventabil. Nu aboliţi aşa uşor memoria, dl. Antonescu nu poate avea scuza că nu ştia, că nu a văzut ce hram poartă Ponta şi ai săi. Pentru un om lucid, era clar încă de acum 6-7 ani şi ce e cu Tăriceanu şi ce e cu eterna reformă a PSD şamd. Revelaţiile tîrzii sunt fatale în politică. Suspendările, lovitura de stat, marţea neagră, legile superimunităţii sunt doar cîteva pietre de moară care rămîn în portofoliul acestui om care a văzut prea tîrziu că e doar un pion în mîna unui PSD care vrea – modest – toată  puterea, fără rest. Iar dacă alianţa despre care se vorbeşte cu PDL-ul (la noi alianţele ţin cît ploaia de vară) nu va fi o alianţă pentru  principii liberale, în care să intre toate forţele autentic liberale, ci una contra Băsescu şi direcţia lui, o alianţă nu între principii ci între persoane pentru acapararea de funcţii, atunci geaba gîlceava. Una peste alta, alegerile puteau să iasă mult mai rău. Mă refer la miza lor internă, pentru că de ea a fost vorba tot timpul, legislaţia europeană fiind necunoscută în spaţiul public românesc. Nici măcar alegerea lui Diaconu nu e mai mult decît un fapt divers, omul se va topi în peisaj şi vom uita repede de el, spre binele tuturor. Să privim niţel şi peste gard… Nu ader deloc la jelania generală că au cîştigat forţele anti-europene, xenofobe etc. cred că asistăm la o (ultimă?) reacţie a corpului social la aberaţiile stîngismului eco sau corect politic. Fără să vrea, Putin a contribuit şi el probabil la această zbîrlire, revigorînd limbaje războinic naţionaliste pe care memoria Europei îmbuibate le refulase, preferînd să le creadă definitiv îngropate în istorie. Iată ce puţin le-a trebuit să iasă la lumină şi să pună în pericol tihna continentului preocupat de „drepturile persoanelor nonumane” şi alte aberaţii. Cumpăna e clară şi abia spre toamnă vom avea primele clarificări politice la nivel continental. Europa se află într-un moment de sau/sau. E obligată să facă faţă mult mai dinamicei Americi (care, împotriva strigătelor de triumf şi prohodirilor Stîngii de pretutindeni, dar şi a conducerii moi a lui Obama, a traversat repede şi cu succes criza), Asiei fără frîne, iar acum şi unei ameninţări bulversante din partea Rusiei. Să facă faţă sau să piară. Criza a scos la iveală ca uleiul deasupra apei toate hibele construcţiei Europei aşa-zis unite. Reacţiile general xenofobe din ultimii ani, la nivel politic şi social, reînvierea periodică a himerei „Europei cu două viteze”, intoleranţa din partea celor care ne predică obsesiv toleranţa absolută (e o fabulă a lui Grigore Alexandrescu foarte potrivită să explice contextul), sunt numai cîteva dintre cărămizile şubrede de la temelia construcţiei europene. România nu e o voce în acest joc. Nu avem politicieni care să impună o temă la nivel continental, nu avem tăria morală ca să ne facem auzită vocea. Cînd avem de spus ceva, facem impresia ridicolă a unei voci piţigăiate care încearcă să imite un bas. Nu avem prestanţă pentru că oamenii noştri trimişi acolo nu au aşa ceva. O calitate ce nu se capătă în studiourile de televiziune şi în şcolile de tractorişti. Există şi excepţii, aici vorbesc de impresia globală. Cu oameni la 30 de ani care au ca singură idee „europeană” reducerea TVA la prezervative (de ce nu subvenţionarea integrală, dacă tot o luăm pe cărarea asta, stimabile?) e limpede că nu avem speranţe să fim auziţi. „Ploaia care va veni/le va potopi pe toate”.
P.S. Dna. Andronescu „a fost convinsă” să renunţe la mandatul de europarlamentar pentru că „avem nevoie de ea aici spre a reforma învăţămîntul românesc”. Doamne fereşte! Dacă am urma exemplul unor maimuţe televizuale bine cunoscute, ar trebui să purtăm cu toţii tricouri cu: mi-e ruşine cu un prim ministru mincinos şi plagiator şi cu o doamnă profesoară şi parlamentară care îl cocoloşeşte!
  Christian CRĂCIUN      

“Nu am făcut alianţă cu PDL, votăm toate proiectele benefice Câmpinei şi câmpinenilor”

declară consilierul liberal Florin Frăţilă

La ultima şedinţă a Consiliului Local, consilierii liberali au votat, la fiecare punct de pe ordinea de zi, întocmai ca şi aleşii democrat-liberali, ceea ce a lăsat loc ipotezei unei alianţe între consilierii celor două partide. Şedinţa ordinară a lunii mai a fost aşteptată cu mult interes, mai ales după declaraţiile incendiare ale deputatului Virgil Guran, preşedintele PNL Câmpina, care, în seara alegerilor parlamentare, a declarat că are de gând să renunţe la colaborarea cu PSD la nivel local, acuzând faptul că liberalii sunt marginalizaţi în această coaliţie, iar proiectele lor de hotărâre nu sunt luate în seamă de viceprimarul Ion Dragomir, preşedintele PSD Câmpina, considerat liderul coaliţiei PSD+PNL+PP-DD, cea care a format majoritatea în legislativul municipal după alegerile locale din iunie 2012. Viceprimarul a declarat ulterior că nu se teme de declaraţiile lui Guran, că i-a tratat cu respect pe liberali şi că nu a fost de acord cu unele proiecte ale consilierilor PNL doar pentru că acestea nu aveau asigurată finanţarea, dar că propunerile de investiţii ale aleşilor liberali vor putea fi dezbătute şi aprobate la viitoarele rectificări bugetare. “O să analizăm propunerea de a schimba majoritatea şi vicele venită din partea PDL mai demult, propunere pe care noi am refuzat-o la vremea respectivă. O să începem discuţiile atât cu PDL, cât şi cu alte partide. Nu e un avertisment, e o realitate. Atitudinea mea conciliantă a fost luată drept slăbiciune”, a declarat liderul liberalilor câmpineni după anunţarea rezultatelor exit-poll-urilor. La rândul său, primarul Horia Tiseanu a recunoscut că i-a curtat acum doi ani pe liberali, dar că propunerea de alianţă cu aceştia nu mai are obiect, întrucât “le-am făcut propunerea liberalilor atunci când nu mă puteam înţelege deloc cu dl viceprimar, dar acum avem o relaţie de colaborare foarte bună”. 


În aceste condiţii, întâlnirea aleşilor părea că va fi spectaculoasă, încinsă, cu dezvăluiri şi critici senzaţionale, dar nu a fost aşa. Atmosfera şedinţei a fost liniştită, iar jurnaliştii prezenţi şi-au dat seama despre noile tabere ce păreau configurate mai mult din felul în care erau grupaţi consilierii în pauzele de consultări (cei din PNL alături de cei din PDL, iar social-democraţii la un loc cu pepedediştii), ca şi din faptul că singurele proiecte de hotărâre respinse au fost cele iniţiate de viceprimarul Ion Dragomir. De asemenea, la completarea Comisiei pentru evaluarea contractelor cu finanţare nerambursabilă, au fost aprobate propunerile venite din partea PDL (Elena Albu) şi PNL (Dragomir Enache), fiind respinsă propunerea consilierilor PP-DD, care doreau un loc pentru preşedintele organizaţiei locale, Viorica Stănică. Toate acestea au făcut credibilă ipoteza alcătuirii tacite a unei noi majorităţi în Consiliul Local, alcătuită din cei şapte consilieri PDL  (partidul cu cei mai mulţi consilieri) şi cei patru aleşi liberali. Opoziţia, cel puţin la ultima şedinţă a Consiliului Local, părea a fi formată de cei patru consilieri PSD şi cei patru consilieri PP-DD. Însă despre alcătuirea unei noi majorităţi nu s-a suflat nicio vorbuliţă, niciun consilier nu a declarat nimic în acest sens. Au fost doar câteva aluzii glumeţe între dezbateri. Despre eventuala schimbare a viceprimarului nu s-a vorbit nici atât, ceea ce poate însemna că ea nu va fi pusă niciodată în discuţie. 
Cu toate că în presa locală s-a scris despre noua majoritate din Consiliul Local, consilierul liberal Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură, nu este de acord cu această prea timpurie abordare jurnalistică: “Este prematur să vorbim despre o alianţă PDL - PNL care, zice-se, ar fi luat naştere în Consiliul Local. Congresul PNL va decide dacă ne vom alia sau vom fuziona cu PDL. Până atunci, consilierii PNL vor vota proiectele tuturor partidelor din Consiliu, dacă aceste proiecte sunt benefice pentru Câmpina şi câmpineni. Noi, consilierii liberali, nu am votat proiectele iniţiate de viceprimar, întrucât am considerat că acestea ar putea fi mult îmbunătăţite. Asta nu înseamnă că am făcut alianţă cu PDL. Din punctul meu de vedere, şi când spun asta nu vorbesc în numele partidului, trebuie să fim foarte atenţi la deciziile politice şi la ceea ce le transmitem alegătorilor. Nu este normal să fim azi cu stânga şi mâine cu dreapta, în funcţie de interesele unor grupări din politica de la centru. Dincolo de politicianism, avem o datorie faţă de câmpineni şi trebuie să o respectăm. Iniţiem, susţinem şi votăm proiectele importante pentru comunitate, pe calea dialogului. Asta cred că ar trebui să fie alianţa noastră de aici înainte, chiar dacă partidul se va lega într-o altă vremelnică frăţie politică”. A.N.   

Mai mulţi parlamentari liberali prahoveni sunt împotriva fuziunii PNL cu PDL

Alegerile europarlamentare au agitat într-atât apele politicii dâmboviţene, încât efectele turbulenţelor au ajuns până la Ploieşti. Aici câţiva parlamentari prahoveni şi-au exprimat public, într-o conferinţă de presă, dezacordul cu preconizata fuziune a PNL cu PDL, pe care o doreşte Crin Antonescu, liderul naţional demisionar al partidului, actualmente, preşedintele interimar al PNL. Proiectul fuziunii este susţinut, de asemenea, şi de către liderul liberalilor judeţeni, deputatul Mircea Roşca, care, mai nou, a schimbat şi yala uşii de la intrarea în sediul PNL Prahova, lucru care a încins şi mai mult spiritele printre membrii conducerii filialei judeţene care nu sunt de acord cu amintita fuziune. Ca un gaz peste foc, Roşca a primit şi patru primari prahoveni cu rezultate bune în alegerile europarlamentare ca membri noi în Biroul Politic al PNL Prahova fără a avea acordul Delegaţiei Permanente a filialei, ceea ce contravine statutului PNL. Supăraţi pe toate aceste lucruri, senatorul Ioan Luchian, deputaţii Graţiela Gavrilescu, Virgil Guran, Alexandri Nicolae, Sorin Teju, Paul Dumbrăvanu, viceprimarul municipiului Ploiești, Iulian Teodorescu, şi fostul secretar de stat Bogdan Nica au decis să nu participe la şedinţa Biroului Politic Teritorial din 29 mai. 


Mai mult de atât, a doua zi, aceştia au organizat o conferinţă de presă la sediul PNL Prahova, în care şi-au exprimat vehement dezacordul cu fuziunea PNL-PDL.  ”Sunt mai multe probleme care ne-au deranjat. Prima este legată de preconizata fuziune cu PDL. Considerăm că trebuia discutat cu activul de la baza partidului. Nu mi se pare corect să decidă câţiva oameni din conducerea naţională a PNL. Trebuia discutat cu teritoriul de jos in sus, aşa e într-o democraţie şi aşa ar trebui să fie la PNL, că de aia suntem un partid liberal. Am intrat în acest partid pentru ideile liberale şi pentru oamenii pe care îi reprezint, nu pentru conducerea formaţiunii politice. E normal să se facă o alianţă de dreapta, dar suntem impotriva fuziunii, a pierderii identităţii PNL. Vă asigur că mai sunt şi alţii în ţara asta care gândesc ca noi, cei din Prahova. Prin cooptarea unor noi membri în Biroul Politic al filialei mi se pare că cineva se teme şi încearcă realizarea unei majorităţi în acest organism”, a declarat presei deputatul Virgil Guran. A.N. 

Lucrări de schimbare a conductei de canalizare pe Bulevardul Carol I

Începând de miercuri, 4 iunie, bulevardul Carol I va fi închis, pe porţiunea cuprinsă între str. Toma Ionescu şi str.Sondei, pe partea dreaptă, în direcţia Ploieşti, pe ambele benzi de circulaţie, pentru lucrări de schimbare a conductei de canalizare. Această lucrare face parte din proiectul cu finanţare europeană „Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de apă şi canalizare”. 


Pe porţiunea menţionată traficul se va desfăşura astfel:
- benzile de circulaţie spre Ploiesti vor fi închise traficului; 
- pe perioada desfăşurării lucrării va fi interzisă parcarea autorismelor, pe portiunea cuprinsă dinspre str.Sondei, spre str.Toma Ionescu;
 - ciculaţia se va desfăşura în ambele sensuri, pe câte o bandă de circulaţie, doar pe partea stângă a b-dul Carol I, între str.Toma Ionescu şi str.Sondei.
Administraţia locală contează pe sprijinul şi înţelegerea cetăţenilor, pentru a nu parca autoturismele în zonele respective  şi a respecta indicatoarele rutiere de circulaţie.

Un proiectil din război a fost descoperit la marginea lacului Curiacul

Legenda Lacului Curiacul avertizează, spun bătrânii, asupra pericolului ca pe fundul acestei ape să se găsească tone de muniţii, care ar fi fost aruncate de trupele germane în retragere, în timpul Primului Război Mondial. Proiectilul găsit, zilele trecute, de firma care execută lucrări de consolidare ale malurilor acestei ape a readus în actualitate legenda amintită, dar i-a şubrezit puternic povestea, deoarece proiectilul cu pricina, de dimensiunile unuia de tip bazooka, este de provenienţă rusească. Or, este ştiut faptul că, în timpul primei conflagraţii mondiale, ruşii nu au ajuns la Câmpina, aşa cum nu au intrat în Muntenia, înaintarea armatei ţariste fiind stopată în afara ţării de izbucnirea revoluţiei bolşevice din noiembrie 1917. Desigur, lucrările de dragare a fundului acestei ape vor arăta dacă este mit sau realitate povestea cu trupele germane în retragere care au aruncat, pe la finele anului 1918, tone de armament şi muniţie în Lacul Curiacul. 


Până atunci, povestea descoperirii proiectilului este următoarea. În ziua sărbătorii Înălţării Domnului, lucrătorii firmei care lucrează la amenajarea Lacului Curiacul, investiţie realizată cu fonduri de la bugetul local, au descoperit în timpul săpăturilor pentru consolidarea malurilor lacului ceea ce au crezut iniţial a fi o bombă (în foto). În realitate, era vorba despre o importantă piesă de muniţie cu încărcătură explozibilă, asemănătoare unei bombe, dar de dimensiuni mai mici. “Bomba” a fost descoperită de şeful de echipă, nea Lică, cel care şi-a anunţat superiorii, care au anunţat, la rândul lor, Poliţia şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgentă. Cei de la ISU au trimis rapid o echipă de pirotehnişti, care a ridicat şi transportat proiectilul de calibrul 82 mm în depozitul de la Râfov, unde urmează a fi distrus în cel mai scurt timp. Tot în aceeaşi zi, pirotehniştii de la ISU Prahova au mai ridicat un proiectil perforant, tot de calibrul 82 mm, descoperit de nişte săteni pe un câmp de la marginea comunei Brazi. A.N.

Marele Premiu, din nou, pentru Teatrul din Câmpina

De la începutul anului 2014, trupa de adolescenţi pregătiţi prin cursul de interpretarea teatrală finanţat de Consiliul Local şi Primăria Câmpina la Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza”, prin Asociaţia Teatru Proiect, a obţinut distincţii la toate manifestările naţionale la care a participat: Festivalul Naţional al Teatrelor pentru liceeni „Amprente”, Braşov, 1-2 martie 2014, premiul I şi premiul pentru interpretare feminină; Festivalul Judeţean de Teatru „Scena”, Ploieşti, 14 martie 2014, premiul II şi premiul de interpretare feminină; Festivalul de Teatru Adolescent „AnFiTeatru”, Botoşani, 23-26 aprilie 2014; premiul de popularitatea, premiul voluntarilor, Trofeul Festivalului pentru cel mai bun spectacol; Festivalul Naţional de Teatru pentru Tineret „De-a râsu-plânsu”, Braşov, 2-3 mai 2014, premiul special al juriului.



Sâmbătă 31 mai 2014, Trupa Mircea Albulescu a fost invitată să joace la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, la Festivalul Naţional de teatru „OKaua”, trupelor de liceeni şi de studenţi. Reprezentaţia „Soacra cu trei nurori” a obţinut Marele premiu şi Trofeul festivalului pentru cel mai bun spectacol! … Şi anul încă nu s-a terminat… (F.F.)

Alina Sorescu le-a cântat copiilor de ziua lor

De 1 Iunie, municipalitatea a organizat ample manifestări artistice dedicate copiilor câmpineni. Evenimentul, al cărui principal organizator a fost Casa Tineretului, a adunat o mulţime de preşcolari şi şcolari în faţa scenei amenajate pe Bulevardul Carol I, prezenţa masivă a celor mici fiind încurajată şi de vremea frumoasă de afară. 


Au fost numeroase momente artistice, de muzică, de dans, de animaţie, de iluzionism şi magie, teatru de păpuşi, ateliere pentru copii, activităţi interactive. Nu a lipsit nici participarea unor vedete consacrate din lumea muzicală românească, Alina Sorescu fiind cea care le-a cântat şi încântat sufletele copiilor prezenţi. Atelierele de creaţie au avut mare trecere, numeroşi copii încercând şi reuşind să realizeze diverse picturi sau desene interesante, ori să confecţioneze singuri obiecte din lemn, hârtie, ţesături etc. 


Nu a lipsit nici Clubul de şah pentru copii. Ca de fiecare dată, Clara Leica, preşedintele Asociaţiei Frizzly şi instructor de aerobic şi fitness, a dansat cu zeci de copii, înviorând atmosfera. Primarul Horia Tiseanu a ţinut să fie în mijlocul micilor câmpineni, de Ziua Internaţională a Copilului, împreună cu administratorul public Remus Bădulescu şi mai mulţi consilieri municipali. A.N. 

Ziua Eroilor a umplut şi anul acesta cu flori cimitirul celor căzuţi pentru apărarea patriei

Ca în fiecare an, de Înălţarea Domnului, şi anul acesta oficialităţile câmpinene au organizat o manifestare omagială în amintirea celor care şi-au adus suprema jertfă pe altarul patriei, murind pentru apărarea acestei ţări şi a acestui neam. Aleea care duce la Cimitirul Eroilor s-a umplut, pe la orele amiezii zilei de 29 mai, de numeroase delegaţii formate din reprezentanţi ai administraţiei publice locale, ai principalelor partide câmpinene, ai unităţilor de învăţământ, ai unor importante societăţi comerciale (Floricon, Confind etc), organizaţii nonguvernamentale (Asociaţia „Cultul Eroilor”, Asociaţiile Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din MApN şi MAI, Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei etc). 


Pe lângă numeroasa delegaţie a Primăriei, în frunte cu viceprimarul Ion Dragomir şi secretarul municipiului Paul Moldoveanu, s-au făcut remarcate delegaţia din partea Senatului României, delegaţiile celor două spitale câmpinene, elevii de la Şcoala de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr”, un detaşament de elevi de la Colegiul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza, o formaţiune de jandarmi din Detaşamentul 7 al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Prahova, o formaţiune de pompieri militari din Detaşamentul de Pompieri Câmpina. Marele absent al manifestării a fost primarul Horia Tiseanu, care nu a putut veni, fiind plecat din localitate. În Cimitirul Eroilor sunt îngropaţi 360 de militari căzuţi în Primul Război Mondial şi 98 de oşteni căzuţi la datorie în Al Doilea Război Mondial. A.N.   

Duatlon în premieră la Câmpina

Sâmbătă, 31 mai 2014, pe Platoul Muscel, s-a desfășurat prima ediție a unei competiții sportive fără precedent în Câmpina, care a oferit câmpinenilor, și nu numai, ocazia de a face mișcare în aer liber și de a intra în contact cu un sport multidisciplinar, niciodată practicat în Câmpina sub forma unui concurs: duatlonul.
O organizare de excepție, condiții climatice prielnice și determinarea iubitorilor sportului, au făcut din această competiție un real succes. Datorită colaborării dintre Asociațiile PRO Câmpina și Kineto Tri Sport, în parteneriat cu FEDERAȚIA ROMÂNĂ de TRIATLON care a asigurat suportul tehnic alături de ISOSTAR, concursul s-a prezentat la standarde foarte înalte, participanții beneficiind de asistență tehnică profesionistă, aliniindu-se astfel la în rândul duatloniștilor de nivel mondial. 


Concursul s-a adresat atât amatorilor cât și profesioniștilor iar probele au fost structurate în funcție de sex și vârstă, după cum urmează:
> 10-11 ani și 12-13 ani: alergare 1 km, bicicletă 4 km, alergare 1 km;
> 14-16 ani: alergare 2 km, bicicletă 10 km, alergare 1 km;
> 17-19 ani: alergare 4 km, bicicletă 14 km, alergare 2 km;
> 20-29 ani, 30-39 ani, 40+: alergare 4 km, bicicletă 14 km, alergare 2 km.


Traseul pentru alergare a fost pe gazon iar proba de bicicletă, pe asfalt, cu tranzit coordonat de instructori consacrați în domeniul triatlonului.
Concurenți din Câmpina, Breaza, Ploiești, București și Brașov au inaugurat această manifestare sportivă de anduranță iar împreună cu ei orașul nostru a făcut un elegant pas în față pe pasarela emancipării.


Iată câștigătorii primelor trei locuri pe podium, pe categorii: Categoria 10-11 ani fete: 1. Iordache Andreea; 2. Duca Daria; 3. Senes Clara; Categoria 10-11 ani baieti: 1. Toader Alin; 2. Toader David; 3. Cord Stefan; Categoria 12-13 ani fete: 1.Vacarescu Daria; 2. Neagu Ana; 3. Mierlita Adelina; Categoria 12-13 baieti: 1. Radulescu Justin; Categoria 14-16 fete: 1. Iordache Stefania; Categoria 14-16 baieti: 1. Plesa Stefan; 2. Grosu Radu; Categoria 17-19 baieti: 1. Plesa Ion; Categoria 20-29 baieti: 1. Grozea Alexandru; 2. Grigore Mihai; 3. Lungu Andrei; Categoria 30-39 baieti: 1.Jitaru Florin; 2. Chifanescu Andi; 3. Simion Florin; Categoria 30-39 fete: 1. Serbanoiu Nadia; Categoria 40+ baieti: 1. Cojocaru Nicolae. 
Sponsorii competiției: Eurochim București, C.S. Selvar, Restaurant Oscar, Cord Impex și Bici Shop (care au fost și ei prezenți cu un atelier tehnic pentru verificare biciclete) au oferit premiile, constând în articole sportive (geci profesionale de alergare/bicicleta), accesorii bicicleta (borsete, manusi), produse de intretinere biciclete, batoane energizante si vouchere, iar Societatea Soceram, Poliția Locală, Poliția Rutieră și ISU PH au oferit sprijin în organizarea și buna desfășurare a evenimentului. Voluntarii și pompierii SMURD au asigurat derularea competiției în termeni de siguranță și ordine.
Intențiile organizatorilor - Asociațiile Kineto Tri Sport și PRO Câmpina - și ale partenerilor - FRDT și ISOSTAR - sunt ca acest duatlon să fie primul dintr-o lungă serie de concursuri similare iar speranța lor este "să atragem tinerii către practicarea sportului și să formăm o pepinieră de sportivi pentru dezvoltarea duatlonului și triatlonului în România".

De ziua lor, micii înotători ai Clubului Contratimp Câmpina au obţinut rezultate excelente la Piteşti

Duminică, 1 iunie, la Piteşti s-a desfăşurat Cupa “Total Sport Art" - prima editie, o competiţie destinată copiilor de la 7 la 12 ani. A fost un concurs relaxant, foarte bine organizat, cu multe premii pentru toţi participanţii. Clubul câmpinean Contratimp s-a prezentat cu 10 sportivi, concursul reprezentând o verificare a performanţelor după un stagiu de pregătire. Rezultatele au fost deosebite, răsplătind astfel efortul celor 6 antrenamente pe săptămână pe care copiii le desfaşoară la Bazinul Didactic din Câmpina, susţinute de Sponsorul Tinmar Ind şi Asociaţia Pro Câmpina. 


Clubul Contratimp a obţinut 20 de medalii din care: 9 medalii de Aur, 7 medalii de Argint şi 4 medalii de Bronz, precum şi cele mai bune performanţe la categoria 2006 si 2005 şi Locul 2 pe echipe în clasamentul general, la doar un punct de tradiţionalul club de înot, Liceul Emil Racoviţă din Bucureşti. 

Călător prin lume

Maroc – oraşe imperiale (I)

Astăzi vom părăsi „bătrânul” nostru continent şi vom zbura spre Africa, vizitând o ţară cu o istorie milenară, o ţară mai puţin cunoscută nouă, dar de o mare frumuseţe şi încărcătură istorică – Maroc. Ţară situată în Africa de Nord-Vest, Marocul este un teritoriu scăldat de apele Oceanului Atlantic, ale Mării Mediterane, dar şi străjuită de Munţii Atlas. O ţară unde vei găsi oraşe imperiale, fortăreţe berbere, ruine din vremea romanilor, dar şi valoroase monumente musulmane.
Este ora 6.10 şi suntem îmbarcaţi în zborul 503 al companiei Alitalia, ce ne va duce la Milano, de unde după o scurtă escală, la ora 11.10, aceeaşi companie ne va duce spre Casablanca, cel mai mare oraş al Marocului. Ajungem după un zbor plăcut de două ore şi la ieşirea din aeroport ne întâmpină o vreme plăcută, briza oceanului făcându-se simţită din plin.
Casablanca de astăzi este un vechi port de piraţi care sub numele de Anfa devine capitala regatului Berber. Din cauza piraţilor săi, Anfa este distrusă de două ori de către portughezi în 1468 şi 1515, dar reclădit şi întărit de aceştia în 1615 sub numele Casa Branca. Un cutremur devastator distruge oraşul în 1755, dar sultanul Sidi Mohammed îl reface şi îi dă numele arab Dar-el-Beida, aşa cum este cunoscut şi astăzi în lumea arabă, după care, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, spaniolii care se stabilesc aici îl numesc Casablanca, nume sub care este cunoscut şi astăzi în întreaga lume. Oraşul te încântă cu bulevardele sale largi, mărginite de palmieri, pieţele sale aglomerate, medina – celebrul bazar din Orient care aici poartă numele de medina, dar şi prin îmbinarea de stiluri arhitectonice arabe, maure, franceze sau moderne, cu blocuri de 10 etaje.

 
Ne lăsăm bagajele la hotel şi ne suim în autocarul care ne va duce în turul oraşului. Traversăm oraşul şi ne apropiem de malul Oceanului Atlantic, oprindu-ne în faţa unei minuni – unice în lume – Moscheea lui Hassan al II-lea. Moscheea poate fi zărită din depărtare datorită minaretului său înalt de 200 de metri. Sala de rugăciune, cu o suprafaţă de 20.000 mp, poate găzdui până la 25.000 de credincioşi şi are un acoperiş rabatabil, pereţi din marmură şi candelabre veneţiene. Sala unde credincioşii se spală, înainte de a intra în moschee pentru rugăciune, are 41 de fântâni. Dar unicitatea sa este dată de faptul că o parte din moschee este construită deasupra oceanului, plecând de la un verset din Coran care spune că „Tronul lui Allah era pe apă”. Piaţa din faţa Moscheei adună la marile sărbători peste 200.000 de credincioşi cărora li se pun la dispoziţie saltele pentru a se ruga. Părăsim această bijuterie arhitectonică construită doar în 6 ani (1987 – 1993) şi ne continuăm călătoria privind la micii pescari de pe malul oceanului şi, trecând pe lângă multitudinea de terase şi restaurante ce mărginesc oceanul, ajungem prin Cornişa Ain Diab în selectul cartier Anfa, ceva în genul vilelor din jurul Televiziunii noastre naţionale, cu selecte vile într-o mare de verdeaţă. De aici, din liniştea acestui cartier, coborâm spre inima oraşului, plină de viaţă, gălăgioasă şi ne oprim în Piaţa Mohammed V. Ajunşi aici ne amintim de celebrul film „Casablanca” cu Ingrid Bergman şi Humphry Bogart şi încercăm să găsim fosta cafenea a lui Rick, în film „Rick’s Cafe”, găsind-o nu departe de piaţă. O găsim la parterul unui luxos hotel, atingem pianul – „personaj” important din film, bem o cafea şi derulăm în minte scene din film, privind pozele ce ne înconjoară. Ieşim, traversăm bulevardul şi ne aflăm într-o zonă pietonală cu sute de magazine ce vând lucruri de bună calitate şi în special confecţii şi încălţăminte din piele.


Coboară întunericul peste metropolă, aerul este foarte plăcut şi deşi este trecut de miezul nopţii, micile cafenele sunt pline cu oameni care sorb tacticos un ceai sau o cafea. Nu vezi băuturi alcoolice şi nu vei găsi aşa ceva în Maroc. Unele supermarketuri – lanţuri internaţionale – care vând, au un raion ascuns publicului, unde băutura se vinde doar pe baza paşaportului. Nu rezistăm tentaţiei de a bea un ceai şi apoi ne îndreptăm agale spre hotel, gândindu-ne la ziua de mâine când vom vizita capitala ţării – Rabat. 
Capitala ţării şi al doilea oraş ca importanţă după Casablanca, capitală imperială, a fost fondat în sec. XII de către sultanul Abd-el-Mumim ca o bază pentru expediţiile sale împotriva Spaniei şi l-a numit Ribat al Fath – Tabăra Victoriei, nume sub care este şi astăzi cunoscut în lumea arabă. Nepotul său Yacub-al-Mansur mută capitala regatului aici şi Rabat va rămâne capitală până în perioada Protectoratului Francez când capitala se va muta la Fes. Oraşul ne întâmpină cu bulevarde largi, aerisite, cu o climă blândă, influenţată de briza oceanică şi noi ne îndreptăm spre o zonă extrem de liniştită cu multă verdeaţă, unde se află Palatul Regal, în mijlocul unei grădini enorme, ce înglobează şi o moschee unde vinerea regele recită versete din Coran. În faţa palatului, pe un deal, ascunse printre pomi şi verdeaţă, se află ambasadele diferitelor ţări. 
Părăsim cu regret această „oază” de verdeaţă, linişte şi pereţi de un alb strălucitor şi ne îndreptăm spre Tour Hassan, un turn pătrat incomplet, de 44 metri înălţime, ce trebuia să aibă 88 de metri, al unei moschei din secolul XII, foarte asemănător cu turnul Giraldei din Sevilla. În imedia sa apropiere se află o capodoperă arhitectonică în tradiţia hispano-maură şi cu influenţe marocane – Mausoleul Regelui Mohammed V – cel care a luptat pentru independenţa Marocului şi a fost proclamat rege în 1957. Mausoleul ne impresionează prin perfecţiunea decoraţiunilor ce reflectă evoluţia artei în Maroc din cele mai vechi timpuri până în 1971, când a fost construit de fiul lui Mohammed V, regele Hassan II. Construcţia de formă dreptunghiulară are la capătul opus intrării o nişă unde în permanenţă un preot recită versete din Coran. Vizitatorii se reculeg în liniştea acestui loc, privind în jos la mormântul de marmură străjuit de patru ostaşi îmbrăcaţi în uniforme tradiţionale. Privind în jos mormântul, aducem un ultim omagiu celui care a fost eliberatorul Marocului de sub protectoratul francez instituit în 1912. Ne întoarcem în centrul oraşului, pe bulevardul Mohammed V, separat prin straturi de flori cu trei fântâni minunate, bem o cafea, admirăm clădirea Parlamentului şi a Băncii Centrale şi plecăm mai departe spre Fes, capitala primei dinastii arabe din Maroc.
Alex. BLANCK
În numărul viitor: Maroc – oraşele imperiale Fes şi Meknes.

Prima carte de teatru realizată de scriitorul câmpinean Emanoil Toma: “Vremea omizilor”

Scriitor prolific (21 de cărţi publicate), cu o abordare variată a genurilor literare (roman, pamflet, interviu, poezie, catren etc.), Emanoil Toma a oferit câmpinenilor o surpriză de proporţii cu noul său volum, aparţinând genului dramatic. Astfel, joi 29 mai, la Casa de Cultură “Geo Bogza” a fost lansată cartea de teatru “Vremea omizilor” (comedie amară în trei acte) - partea I şi “Cimitir al jumătăţilor” (Requiem în trei tablouri la Otopeni) - partea a II-a (Ed. “Amanda Edit”, Sinaia, 2014).
Summertime, Zaraza, Caminito, Iubesc femeia, Bamboleiro, Fascinaţie, Guantanamera, Moliendo Café şi alte melodii nemuritoare, interpretate cu talent, la pian, de maestrul Serghie Bucur şi răsplătite cu aplauze repetate, au deschis reuniunea literară.


În dublă ipostază - moderator şi prezentator de volum - prof. dr. Christian Crăciun, cu evidentă încântare, a remarcat că este pentru prima dată când în oraşul Câmpina se lansează o carte de teatru: “Lucrarea are o formă şi o structură aparte. Titlurile sunt frumoase. Teatrul presupune nişte elemente de analiză foarte sofisticate. Tema o regăsim şi în romanele lui (Toma). Vorbirea alegorică folosită de el merge mai greu în teatru. Incisivitatea autorului este puternică. În a doua lucrare, vede dramatic cazul de la Otopeni. Textul s-ar pune pregnant în scenă”.
După o sumară dar reuşită potretizare a autorului, Serghie Bucur a făcut o paralelă între volumul “Vin florile. Seceraţi-le!” (pe care o consideră “cartea de referinţă a autorului) şi partea a II-a a lucrării “Cimitir al jumătăţilor”: “Emanoil Toma şi-a asumat riscul realizării unei analize detaliate a evenimentelor de la Otopeni. Ceea ce încearcă în cartea de teatru este o lecţie de educaţie morală şi chiar de educaţie politică. Are meritul că aduce servicii culturale localităţii, lăsând posterităţii această carte”.
Mulţumind lectorilor şi invitaţilor pentru participare, autorul a mărturisit: “Cartea este gri şi verde... M-am documentat mult pentru realizarea ei” şi a citit un pasaj semnificativ din partea a II-a a volumului: “Sunt suficiente dovezi că membrii parlamentului să nu mai spună inepţii... Aici trebuie comisii de anchetă. Din fericire, Tribunalul de la Haga a considerat dosarul Otopeni drept crimă împotriva umanităţii”.
Gustul amar al crimelor de la Otopeni a fost îndulcit cu câteva epigrame semnate de inegalabilul Ştefan Al. Saşa: “Ne-am săturat de comedii amare/ Şi crime din ceaslovul lui Neculce/ Propunem deci lui Toma, ca atare/ O tragedie, dar cu gustul dulce” (Sugestia spectatorului) sau “Formatul e încântător/ Nu ştiu de-i propriu sau furat,/ Dar cartea-acestui autor,/ O poţi citi şi treaz şi beat” (Ceva despre prezentarea volumului).
Theodor MARINESCU