24 februarie 2015

Istoria unui monument aflat în prag de dărâmare

Publicam într-o ediţie anterioară un material referitor la Monumentul Eroilor situat în comuna Telega, care avea ca punct de plecare un articol apărut în nr. 8/ octombrie 2014 al revistei Prahova Eroică - de cultură istorică, educaţie patriotică şi de cinstire a eroilor neamului, semnat de dl. Gheorghe Bîlgă, profesor la Colegiul “Spiru Haret” din Ploieşti.  
Dl. Gheorghe Bîlgă este telegean şi un mare iubitor de istorie. Pentru documentarea articolului a mers inclusiv la Arhivele Naţionale, de unde a obţinut o fotografie-document foarte rară, în care se poate vedea monumentul aşa cum a fost el construit iniţial, cu bustul Regelui Ferdinand I pe postament. 

Monumentul Eroilor din Telega (1937).
A. N. I. C., inv. 819, Fond Departamentul Artelor, dosar 70/1937, f. 65
Cu încuviinţarea dumnealui, publicăm integral articolul, pentru o completă şi corectă informare a cititorilor cu privire la Monumentul Eroilor situat în comuna Telega, care are, aşa cum veţi vedea, o istorie extrem de interesantă. Deşi nu apare pe lista monumentelor aflate în patrimoniul cultural naţional al României, pentru aceast proiect al sculptorului Ion C. Dimitriu-Bârlad, realizat în anul 1932, suma cheltuită a fost de 300.000 lei, transformându-l astfel într-unul dintre cele mai valoroase monumente din judeţul Prahova. Cu toate acestea, potrivit declaraţiilor făcute chiar de dl. Gheorghe Ilie, primarul comunei Telega, el va fi dărâmat şi reconstruit sub o altă formă. 



MONUMENTUL EROILOR DIN TELEGA

AMPLASARE ŞI DESCRIERE
Ridicat în centrul localităţii, vecin la Răsărit cu apa Sărată, la Apus cu şoseaua comunală Telega-Mislea, la Miază-Noapte şi Miază-zi cu proprietăţile comunei  Telega 1, Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial este creaţia sculptorului Ion C. Dimitriu-Bârlad. Acesta are un soclu de plan pătrat, din beton, în trei trepte, pe care se înalţă un obelisc, înalt de 1,80 m, în uşoară retragere spre vârf. Obeliscul se termină cu un postament, evazat, pe care sunt fixate trofee militare din bronz: o puşcă încrucişată cu o sabie şi casca militară.

Monumentul Eroilor din Telega (2015).
Monumentul Eroilor din Telega
Pe faţada monumentului, sub inscripţia Eroilor din Telega (0,64/0,12 m), este montat un basorelief din bronz (trapez cu înălţimea 1,37 m, latura mare 0,79 m, latura mică 0,64 m), care redă o scenă alegorică: un soldat căzut în genunchi, aplecat spre spate, cu capul susţinut de mâna dreaptă a unui înger care stă în picioare. Cu mâna stângă, îngerul cuprinde o ramură de laur şi un drapel, a cărui hampă sprijinită pe pământ, îi trece de-a lungul trupului, iar în vârful hampei se vede ceva ce ar putea fi un vultur. În fundal, spre partea de sus a plăcii, este reprezentat un ţăran care ară pământul cu un plug tras de boi. Pe părţile laterale, sub coroane de lauri (diametrul 0,26 m), au fost prinse plăci din bronz (1,15/ 0,60 m), pe care se află numele a 178 de martiri telegeni căzuţi în Războiul pentru întregirea neamului.
Pe placa din dreapta sunt înscrişi: Anghel D.N., Anghel P.D., Apostol G.I., Badea V.G., Badea N., Bejenaru V.G., Bejenaru V., Baicu P.C., Bălţatu ST.G., Bărbieru S.S., Bărbieru M., Băcioiu B.I., Barbu M.N., Bâlgă T.I., Bâlgă V.P., Bâlgă T.C., Brebeanu I.G., Brebeanu I.I., Brebeanu G.I., Brezeanu D.S., Brezeanu D.M., Bria V.G., Boldojar A.G., Boldojar N.S., Boldojar P.C., Boldojar P.A., Boldojar S.A., Boldojar S.G., Boldojar A., Boşilcă R.G., Burduşel N.I., Boldojar N.N., Bucătaru M.M., Bengea I., Cantaragiu A.G., Cazan C.I., Cazan P.N., Cârciu C.G., Crăciun N.L., Cărăuşu I.N., Căpăţină Z.M., Carzol L.C., Carzol L.F., Ciută G.I., Ciută T.F., Ciută C.I., Ciută M.P., Ciută I.M., Ciută M., Cimpoiaşu N.E., Cimpoiaşu G.S., Cimpoiaşu N.I., Ciucu S.I., Cârstian G., Cristian I.D., Cristian C.N., Copilu M.I., Covrig I., Corbu G.V., Corneanu I.C., Chiru N.C., Chiru S.D., Chiriac G.N., Deliu C., Dascălu S.I., Dascălu S.N., Dascălu S.L., Dascălu V.M., Dănescu L.S., Dănescu L.N., Dumitraşcu C.F., Dumitraşcu V.D., Dumitraşcu S.N., Dumitraşcu P.A., Dumitrache G.G., Dumitrache P.G., Dumitrache G., Dărmănescu I., Dragu A.I., Duţu E.A., Dumitrică G.I., Dumitrică N.C., Dimache P.G., Drăguşiu C.A., Dărândău M.D., Filip G.G., Ghiorghiu N.T., Ghizdăvăţ N.G., Ghizdăvăţ A.A., Grecu D.D.
Pe placa din stânga sunt menţionaţi: Grigorescu C.P., Gurbet A.I., Gurbet I., Goia M.A., Goşu D.I., Hodoiu I.C., Ilie D.G., Ilioaie I.N., Ioniţă M., Lamba G.M., Lamba P.I., Lamba G.S., Lepădatu I.SC., Ludvig M., Ludvig M.H., Marton S., Mazâlu N.M., Mazâlu N.G., Meşteroia N.G., Măcelaru V.A., Milea G.I., Milea M.I., Milea G.G., Milea A.A., Mincu N.G., Mincu D.I., Mincu G.N., Moldoveanu I.I., Moldoveanu M.N., Moldoveanu M.A., Moldoveanu N.S., Moldoveanu I.A., Mihalache G.C., Mihalache I., Mitucă M.G., Moisescu I.N., Muscalu C.I., Năstase G., Neagoe C.G., Neagu S.M., Nichifor D.G., Niţu D.V., Olteanu P.G., Olteanu D.AP., Pascu G.A., Panaitache M.C., Petrişor A.M., Petrişor P.A., Păcureţu D.C., Potlog R.T., Postolache I.M., Postolache I.G., Postolache R.C., Postolache G.C., Postolache R.C., Popescu N.S., Pripoae I.I., Piţigoi I.M., Popa N., Rândaşu G.V., Rott S., Răducanu G.R., Şerbănescu C.I., Samandritu N.I., Samandritu N.N., Şărbănescu C.N., Ştefan A.N., Stroe G., Şoldan M.N., Stanchi D.I., Stoian G., Stoian A.M., Stoian F.M., Stoian C.C., Stoian P.I.P., Tudose S.N., Tuchel G.I., Tudose I.N., Tudose T.S., Topor I.G., Urleţeanu G.G., Ungureanu T.G., Ungureanu N.G., Uncheaşu G.T., Văraru S.I., Văraru T.V., Vintilă G.I., Vasilache C.A.
În urma analizei acestor nume şi a onomasticii locale, am optat, la poziţia 1, pentru forma Anghel, în loc de Anchel, iar la poziţia 167 pentru forma Tuchel, nu Ţuchel, cum apare pe placă. Pentru definitivarea listei am comparat aceste date cu cele din lucrarea Telega în felurite ipostaze, realizată de Ilie Cristian 2

ISTORICUL MONUMENTULUI
Fişa analitică de inventariere a lucrărilor de artă plastică monumentală de for public, fişa nr. 3, elaborată de Direcţia Judeţeană Prahova pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, precizează că monumentul a fost realizat de comunitatea locală  în anul 1926 3. Probabil criza economică a fost resimţită şi la nivelul autorităţilor locale, “Monumentul Eroilor, semnul aducător aminte de jertfa făcută de fraţii noştri, rămaşi pe câmpul de onoare, pentru întregirea neamului”, fiind nefinalizat şi „lăsat în uitare, spre ruşinea noastră, a urmaşilor lor". 4 
În anul 1937, după 3 ani şi mai bine de când primarul liberal Ioniţă Mărăcine găspodărea comuna Telega, a fost publicată o broşură electorală, Dare de seamă de situaţia comunei Telega până la venirea şi după venirea Partidului «Naţional Liberal», în care la pagina 4, acolo unde sunt menţionate realizările din mandatul respectiv, se arată: “a fost terminat şi inaugurat monumentul Eroilor Telegeni din centrul comunei”. 
Această datare este susţinută şi de alte surse. Astfel, într-un Memoriu privitor la averea imobilă a comunei Telega, 1939, nepaginat, la poziţia 28, se arată: “Teren situat în centrul satului Telega pe care se află construit Monumentul Eroilor, construit în anul 1933-1934, construcţie de piatră şi bronz, răspunderea întreţinerii având-o autoritatea comunală”. Procesul-verbal nr. 3245, din 5 iulie 1939, alcătuit în urma instrucţiunilor Ministerului Inventarului Avuţiilor Publice, privitor la inventarierea patrimoniului public, prezintă: “construcţia monumentului fiind compusă dintr-un postament de piatră cioplită cu un bust de bronz reprezentând pe Regele Ferdinand I şi care se evaluează după preţul de cost din 1933-1934 la suma de lei 273 352”. 5

Monumentul Eroilor din Telega (1937)
A. N. I. C., inv. 819, Fond Departamentul Artelor, dosar 70/1937, f. 65.  La ordinul ministrului Cultelor şi Artelor, nr. 172.594 din 1936, Prefectura Prahova a înaintat un Tablou, de monumente aflate în localităţile din jud. Prahova. Din această evidenţă reiese că Monumentul Eroilor din Telega a fost ridicat în anul 1932, iar suma cheltuită a fost de 300 000 lei. 6 Cu acest prilej, a fost trimisă la Bucureşti şi o poză a monumentului, cu bustul regelui Ferdinand, înainte de a fi mutilat de comunişti. Acesta era unul dintre cele mai frumoase monumente din zonă, valoarea sa fiind sporită şi de faima artistului supranumit «sculptorul ostaşilor». 
O analiză comparativă a sumelor cheltuite pentru ridicarea unor monumente, înscrise în tabloul realizat de prefectură în 1936, arată că doar câteva au depăşit, ca valoare, pe cel din Telega: 1.138.550 lei - Caporal Muşat din Buşteni, 500.000 lei - Monumentul Eroilor 1916-1918 din Buştenari, 400.000 lei - Troiţa în amintirea aviatorului Aurel Vlaicu de la Băneşti şi 400.000 lei -  Monumentul Eroilor 1916-1918 din Proviţa de Sus. Toate celelalte au costat de la câteva mii, la zeci de mii, în majoritate sub 100.000 de lei. Se poate observa valoarea mare a celor două monumente din Telega şi Buştenari, localităţi prospere datorită extracţiei ţiţeiului.
Urgia comunistă s-a abătut şi asupra Monumentului Eroilor din Telega, doar pentru că deasupra se afla bustul Regelui Ferdinand, numit de naţiunea română „Întregitorul”. Eroii telegeni căzuţi pentru realizarea României Mari au luptat sub conducerea acestuia şi tocmai această alăturare reprezenta mândria comunităţii locale. Era în perioada anilor ’50, când bustul, legat cu lanţuri groase trase de cai, a fost dat jos de pe soclu. Potrivit unor informaţii, demolarea s-ar fi petrecut în timpul primarului Mihai Drăguşin.7 Numai că mandatul acestuia a fost în anul 1957 8, iar Constantin Foidaş (primar al comunei Telega în perioada 1969-1989), revenit de la studiile făcute la Braşov, afirmă că, în anul 1953, bustul nu mai exista. Primari în acea perioadă au fost: Ştefan Anastasescu (1945-1951) şi Alexandru Goran (1952-1956).9 
Personal, cred că această faptă, greu de înţeles în logica normalităţii, s-a petrecut până în anul 1956, când a fost elaborată Lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R., operaţiune ce presupunea o oarecare atenţie acordată monumentelor. Bustul a fost dus în spatele fostei primării din Telega şi a rămas acolo un timp, după care a dispărut fără urmă. Au circulat mai multe zvonuri cu privire la soarta acestuia: că a fost aruncat în W.C.-ul din curtea Primăriei, într-unul dintre lacurile sărate din zonă sau că a fost dus la o topitorie şi făcut bani.10 Cert este că această lucrare a dispărut pentru totdeauna.
Monumentul a rămas mutilat până în anul 1977. Atunci a existat o efervescenţă pentru ceea ce înseamnă grija faţă de aceste altare ale jerfei, din două motive: prăbuşirea sau avarierea lor din cauza cutremurului şi împlinirea a 100 de ani de la Independenţa de Stat a României. Aşa a apărut iniţiativa fruntaşilor comunei 11, de a pune ceva în locul bustului de bronz al lui Ferdinand. Pentru a se inspira, au mers în localităţile vecine şi au fotografiat fiecare monument al eroilor 12. După ce am refăcut traseul urmat de membrii comisiei în urmă cu 37 de ani, am descoperit monumentul care a servit drept model. Este cel din localitatea Urleta, care are deasupra numelor eroilor, în plan vertical, însemne militare (puşca, sabia şi casca). Poza a ajuns la sculptorul Constantin Vlad 13 din Câmpina care, în atelierul aflat în vechea capelă Hernea, a executat mulajele. Turnarea în bronz s-a făcut la Uzina „Neptun” Câmpina. Fiecare însemn militar a fost realizat separat, asamblarea lor făcându-se la Telega. Pe aceeaşi placă din oţel, pe care se afla bustul Regelui Ferdinand, au fost sudate elemente de prindere. Pe alte monumente prahovene, aceste simboluri au casca deasupra. La Telega s-a optat pentru aşezarea ei sub încrucişarea puştii şi a sabiei. A existat o acţiune festivă, legată de noua înfăţişare şi de momentul centenarului independenţei, la care au participat elevi, cetăţeni ai comunei şi autorităţile locale.14
În 1926, când s-a stabilit amplasamentul pentru monument, i s-a atribuit acestuia un loc central în comuna Telega. Terenul avea o suprafaţă de 281 m.p, un dreptunghi cu laturile de 22 x 13 m, monumentul fiiind amplasat la jumătatea laturii mari, aproape de “şoseaua comunală Telega Mislea. Proprietăţile comunei, aflate la nord şi sud de Grădina pe care se află construit monumentul Eroilor din Telega, erau Cârciuma şi brutăria Alex. Selman, pr«oprietatea» comunei Telega lipită, la nord, şi Băcănia L. Iordănescu pr«oprietatea» comunei Telega. Lipită, la sud”.15 
În anii ’60 a fost construit Căminul Cultural Telega pe latura nordică a acestui teren şi zidul clădirii a ajuns la o distanţă foarte mică de monument. Din păcate, prin ridicarea acestui edificiu în imediata apropiere a monumentului, acesta este în prezent sufocat de noua construcţie. Parcă ar fi surghiunit sub straşina care fereşte de precipitaţii doar o parte a lui, zidul căminului cultural punându-l într-o situaţie de umilinţă.
Pentru o reparaţie morală, faţă de acest simbol al jerfei telegenilor, sunt necesare două lucruri: în primul rând înlocuirea kitsch-ului de deasupra, cu un bust al Regelui Ferdinand. Pe cât posibil, artistul să fie cât mai bine cotat, aşa cum au procedat înaintaşii. În al doilea rând, trebuie rezolvată situaţia amplasamentului. Fie mutat câţiva metri mai spre sud, cel mai bine ar fi la jumătatea terenului rămas, fie căutat un alt loc, dar la fel de central şi reprezentativ. O reamplasare, după o prealabilă fixare a bustului Regelui Ferdinand deasupra, va putea să-i confere valenţele pe care le merită. Măcar prin aceste fapte mărunte să arătăm recunoştinţa noastră faţă de cei ce au lăsat acasă tot ce aveau mai scump, copii, părinţi, fraţi, surori, jertfindu-se pentru credinţa într-o naţiune puternică.
Poate fi luată în calcul şi o placă suplimentară cu eroii telegeni care nu şi-au găsit locul pe acest monument, din motive necunoscute. Este vorba de doi soldaţi ai Unităţii Militare 47, luaţi prizonieri de trupele austro-ungare şi morţi (cel mai probabil de foame), în lagărul de la Ostffyasszonyfa (Ungaria). Aceştia sunt: Brezeanu Spiridon (poate fi acelaşi cu cel de la poziţia 20 de pe placa monumentului, sau un altul). Era născut în anul 1882 şi a decedat la 20.12.1917. Este înmormântat în parcela 3 a cimitirului din acea locaţie. Celălalt, Dumitrescu Ioan, născut în anul 1884 şi decedat la 09.10.1917, este înmormântat în parcela 10. Ei sunt în lista cu prizonierii români morţi în lagărul de la Ostffyasszonyfa (Ungaria), în Primul Război Mondial, la poziţiile 607 şi 1340, dintr-un total de 4718 decedaţi din Vechiul Regat. 16
Există 35 de eroi telegeni căzuţi şi în al Doilea Război Mondial. Până acum ei au fost lăsaţi uitării şi o reparaţie trebuie făcută. O parte dintre aceştia se află în evidenţele Arhivei Muzeului Militar Naţional, Colecţia Cultul Eroilor. 17 În afară de aceştia, mai este şi Stoian Nicolae Andrei, un erou din Telega, mort în Campania din Est a celui de-al Doilea Război Mondial. Născut în 1908, acesta a fost încorporat, trimis pe front şi luat prizonier în raionul or. Chilia Veche. Apare ca transferat, la data de 08. 09. 1941, în lagăr temporar şi decedat la data de 02. 12. 1941, fiind îngropat în sectorul 1 al lagărului Karaganda (Kazahstan). Numele lui se află la poziţiile 2054-2057 în lista militarilor români care au murit în acest lagăr, publicată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. 18
Aceasta este povestea Monumentului Eroilor din Telega, care aminteşte că fiii acestei comunităţi s-au jertfit cu nemărginită devoţiune pentru patrie şi comuna natală. Eroii, care-şi dorm somnul de veci în locuri cunoscute sau necunoscute, au dreptul să se bucure din nou de cinstirea şi recunostinţa generaţiilor prezente şi viitoare. Este datoria tuturor, să acţioneze pentru reabilitarea monumentelor  şi, mai ales, pentru includerea lor în programele manifestărilor de cinstire a eroilor.
 Cu prilejul Zilei Eroilor şi a Înălţării la Ceruri a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ne înclinăm frunţile, cu smerenie, în faţa străbunilor noştri care au apărat cu preţul vieţii lor fruntariile ţării. Participând la ceremonialul religios şi militar, sub acordurile Imnului Eroilor, să depunem florile recunoştinţei şi să aprindem lumânări la mormintele eroilor noştri, iar după ce am ajuns acasă, să ne conducem după pildele poetului Nichita Stănescu, din poezia Nu-l uitaţi!: „Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,/ Lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă,/ Ca şi cum ar fi viu între noi,/ Ca şi cum s-ar fi întors acasă”.

NOTE:

1) Primăria comunei Telega, Proces-verbal, nr. 3245, din 5 iulie 1939. Astăzi, pe latura nordică, se află foarte aproape de monument, doar la câţiva centimetri, clădirea Căminului cultural; 
2) Listele cu eroi, prezentate în lucrarea lui Ilie Cristian, Telega în felurite ipostaze, par a fi puse la dispoziţie de Direcţia Judeţeană Prahova pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional. Numărul total al eroilor este unul eronat, dar sunt elemente care m-au ajutat, precum unele opţiuni în ceea ce priveşte literele „C” sau „G”; 
3) Ilie Cristian, Telega în felurite ipostaze, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 2013, p. 200; 
4) Ioniţă Mărăcine, Dare de seamă de situaţia comunei Telega până la venirea şi după venirea Partidului «Naţional Liberal», Bucureşti, Tipografia Ziarului „Universul”, 1937, pp. 3, 4; 
5) Primăria comunei Telega, Proces-verbal, nr. 3245, din 5 iulie 1939; 
6) Arhivele Naţionale Istorice Centrale, inv. 819, Fond Departamentul Artelor, dosar 70/1937, f. 65 v.; 
7) Interviu luat profesorului Mihai Cosmineanu, mai 2013; 
8) Lista primarilor comunei Telega, apud Ilie Cristian, Telega în felurite ipostaze, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 2013, p. 683; 
9) Ibidem; 
10) Interviu luat lui Constantin Foidaş, primar al comunei Telega (1969-1989), în data 30. 11. 2013; 
11) Ideea a aparţinut profesorului Mihai Cosmineanu care l-a contactat pe primarul Constantin Foidaş, acesta răspunzând pozitiv; 
12) Interviu luat lui Constantin Foidaş, primar al comunei Telega (1969-1989), în data 30. 11. 2013; 
13) Pseudonimul de artist era „Morencuş”, dar n-a fost găsit pe vreun element. Aşa cum mi s-a spus, în interviul luat, munca depusă pentru monumentul din Telega nu a fost plătită, deoarece comanda a venit pe linie de partid. Artistul datora autorităţilor faptul că era acceptat cu acest atelier de sculptură într-o locaţie care nu-i aparţinea; 
14) Ambii intervievaţi, Mihai Cosmineanu şi Constantin Foidaş au afirmat acest lucru; 
15) Schiţa de situaţiune a imobilului, anexă a procesului-verbal întocmit, în anul 1939, de Primăria Telega; 
16) http://www.once.ro/morti_razboi.php; 
17) Arhiva Muzeului Militar Central, Fond „Cultul Eroilor”, apud *** Jertfele prahovenilor, monumentele recunoştinţei, Ploieşti, Editura „Mectis”, 2001, pp. 442, 443; 
18) http://www.once.ro/morti_razboi.php.

Prof. Gheorghe BÎLGĂ,
Colegiul „Spiru Haret” Ploieşti 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu