02 iunie 2015

“Întoarcerea la Dumnezeu va reînsănătoşi poporul român”

Interviu cu părintele paroh Cristian Stavriu de la Parohia Brebu 1

După scandalul iscat în toamna anului 2013 printre enoriaşii parohiei din centrul comunei Brebu (atunci când o parte a acestora, mai puţin pătrunşi de cele sfinte,  s-au opus reînfiinţării Mănăstirii Brebu, desfiinţată abuziv în 1863, în urma secularizării averilor mănăstireşti), astăzi apele s-au liniştit, iar vocile nemulţumiţilor s-au stins definitiv, mai ales după slujba de sfinţire a locului pe care se va ridica o biserică de parohie, aşa cum a promis Arhiepiscopia Bucureştilor, slujbă oficiată, săptamânile trecute, de către P.S. Episcop Vicar Timotei Prahoveanul. Cu acest prilej a fost pusă şi piatra de temelie pentru noul lăcaş de închinare de la Brebu. Sub oblăduirea preotului paroh Cristian Stavriu, spiritele s-au domolit, noul păstor al celei mai vechi parohii din Brebu reuşind, cu duhul blândeţii şi al smereniei, să readucă în sufletele cârcotaşilor liniştea sufletească şi iubirea creştinească.  


Am stat de vorbă cu părintele Cristian, un preot dăruit de Dumnezeu cu mult har, un preot implicat trup şi suflet în  misiunea de readucere a românilor la valorile creştine originare, cele care au întărit şi ajutat acest popor să depăşească loviturile şi prigonirile la care a fost încercat de-a lungul istoriei sale milenare. Părintele Cristian Stavriu s-a născut în 10 februarie 1968. După ce a absolvit Facultatea de Teologie, a devenit cunoscut şi recunoscut în mediul bisericesc din Bucureşti pentru activităţile sale catehetice şi social-filantropice care i-au purtat paşii în multe penitenciare, azile si orfelinate - activităţi desfăşurate până la momentul preluării parohiei Brebu 1. Dumnezeu i-a răsplătit râvna şi osârdia cu care a lucrat mereu fapte plăcute Domnului, întru alinarea suferinţelor celor nevoiaşi, căci părintele Cristian a dobândit roada Duhului Sfânt, pe care o împarte azi cu generozitate şi dragoste celor din jur, şi în special semenilor săi aflaţi în suferinţă şi disperare. Şi face acest lucru nu doar prin faptele sale caritabile, prin activitatea de preot şi duhovnic, ci şi prin administrarea unui vestit portal creştin ortodox - catehetica.ro, cu numeroşi vizitatori în fiecare zi. Părintele Cristian este, de mai mulţi ani, posesorul acestui portal foarte apreciat, cu rol catehetic şi de sprijin pentru creştinii din ţară şi diaspora - o oază de spiritualitate autentic ortodoxă. De când a sosit la Brebu, este apreciat şi căutat de foarte mulţi creştini din comună şi din împrejurimi, din Câmpina, din Prahova şi din afara judeţului, pentru sfaturi, mângâiere sufletească, rugăciune şi, mai ales, pentru mărturisire.

- Părinte Cristian, cum vedeți discrepanța dintre ceea ce a fost aici, la Brebu, ceea ce se vede acum și ceea ce se întrevede pe viitor?
- Ceea ce se vede nu este altceva decât prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Este asigurarea pe care ne-o dă Dumnezeu că ascultă din plin rugăciunile noastre, și mai ales acelora care se străduiesc din toată ființa lor să fie bineplăcuți Lui. Mai mult decât poate face omul cu brațele sale poate face Dumnezeu la împreună lucrarea ce o avem aici de înfăptuit. Ceea ce s-a întâmplat în trecut, atunci când locuitorii comunei nu-și doreau plecarea din mănăstire și nici construirea unei biserici noi de parohie, era rezultatul unei stări de neduhovnicie, al unei înşelări a minții, al unor slăbiciuni omenești și al unei împreună lucrări cu cel vicelan, ca să nu spunem mai mult: manipulare, interese meschine, potrivinicie la adresa Bisericii. Iar ceea ce se vede acum este rezultatul unei schimbări, al unui început de „schimbare la față”, al unei bune înțelegeri a lucrurilor și al evidențelor. Dar și mai mult decât atât, este rezultatul unui efort de rugăciune comună, căci rugăciunea aduce pe Dumnezeu aproape și ușurează „ceea ce este cu putință la om”. Iar ceea ce este cu neputință la om vine Dumnezeu și împlinește . În câteva cuvinte, oficierea cât mai multor Sf. Liturghii cu rugăciuni speciale, dedicate, jertfă și așezarea în slujba oamenilor, restatornicirea rânduielilor bisericești aducătoare de har, cât mai multe cateheze și fapte bune.
- Se căiesc oamenii de ceea ce au făcut în trecut, refuzând să accepte hotărârea Sfântului Sinod?
- Cei care participă la Sf. Liturghii și se spovedesc şi se împărtășesc, da! Și tot aceștia, prin pilda vieții lor, prin lumina din sufletele lor, îi schimbă încet, încet și pe ceilalți. Faptele vorbesc!
- Sunteți mulțumit de locația găsită pentru noua construcție? Cine v-a ajutat? Cum ați reușit?
- Dumnezeu ne-a ascultat rugile, ne-a văzut iubirea și a împlinit. Însuși Patriarhul Daniel mi-a spus la momentul hirotesirii mele întru duhovnic că se va ruga pentru liniștirea apelor la Brebu, se va ruga pentru toți potrivnicii și să ajungem să punem piatră de temelie unei biserici care să reînvie trăirea ortodoxă autentică pe aceste meleaguri. Dumnezeu lucrează prin oameni, astfel încât să ne iubim între noi, pune în inimile noastre gânduri bune, înțelegere, dragoste și compasiune. Așa s-a petrecut și la Brebu, am pornit pe calea aceasta prin cele trei mari virtuți creștinești: CREDINȚĂ, NĂDEJDE ȘI DRAGOSTE. 
Domnul primar Adrian Ungureanu s-a luptat și a obținut aprobarea Consiliului Local pentru un teren de 695 mp (în care a funcţionat cândva un centru zootehnic), teren pe care l-a oferit Arhiepiscopiei Bucureștilor în folosință pe durata existenței construcției. La solicitarea Arhiepiscopiei Bucureștilor de a mări acest teren, care era insuficient pentru construirea unui edificiu atât de important (noua biserică va deservi totuși o parohie cu peste 3200 suflete), am primit promisiunea fermă de a mai primi aproximativ 230 mp în completare. Domnul primar s-a implicat în această privință și ne-a promis că, la finalizarea noii biserici, grajdul din față va fi demolat, urmând apoi să primim încă o suprafață care să însumeze cu cea de dinainte aproximativ 1700 mp. Astfel, vom putea construi acolo clopotniță, pangar de obiecte bisericești, aghismatar cu fântână pentru slujirea Aghiasmei de Bobotează și alte evenimente de acest fel, parcare și tot ceea ce presupune un astfel de edificiu.
Promisiunile domnului primar Ungureanu (pe care-l cheamă și Gheorghe, asemeni celui de-al doilea hram) au devenit faptă și asta ne bucură foarte mult, mai ales că ne dorim o împreună lucrare cu autoritățile locale la nivel social-caritativ, pentru ca, adunându-ne forțele, posibilitățile financiare și aptitudinile, să facem din comuna noastră un model de viață creștină, unde familia - nucleul de bază al societății - să beneficieze din plin, să crească frumos, să dăinuiască sănătos, în armonie și bună dezvoltare. Unde omul se așază în ascultare față de Dumnezeu și Dumnezeu trimite binecuvântare din plin.
- Să înțeleg că, până la acest moment, Dumnezeu v-a purtat de grijă și vă dă nădejdea că, pe viitor, comuna Brebu va deveni un  model pentru toţi creştinii?
- Sigur că da! Ne dorim din suflet ca Mănăstirea Brebu, sub oblăduirea Maicii Starețe Sebastiana, să cunoască o înflorire, să aducă mulți turiști comunei Brebu și să lucrăm împreună la refacerea chipului lui Dumnezeu în oameni. Şi să-i ajutăm pe toți ca, prin virtute, să ajungă și la asemănarea cu Dumnezeu, așa cum am fost zidiți dintru început în Raiul cel de Sus. Vrem ca Parohia noastră să devină un model, nu într-un chip concurențial, ci unul ziditor, în smerenie și ascultare de Biserica Ortodoxă Română și implicit de Hristos - Capul Ei. Vrem să construim o biserică care, la rândul ei, să atragă pelerini prin unicitatea ei, prin duhovnicia ei, astfel încât să devină un centru spiritual alături de alte parohii care se străduiesc și lucrează cu smerenie în Via Domnului. Gândurile sunt bune, intențiile de asemenea, rămâne să purcedem la treabă pentru a putea intra în rostul lor, și aceasta înseamnă rugăciune multă, iertare multă, iubire multă, îngăduință multă, fermitate în corectitudine și, mai ales, multă jertfă.
- Ce ați dori, în finalul acestui interviu, să adresați enoriașilor sfinției voastre, cât și nouă, tuturor?
- Sunt multe de spus! În primul rând, să ne străduim să înțelegem care este rostul nostru în lumea aceasta. Şi după ce îl vom fi aflat, să ne luptăm cu noi înșine să biruim. Dumnezeu a spus: „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” Sf. Ap. Ev. Ioan 16, 33.
Fără Sfânta Liturghie (așa cum a menționat și PS Timotei Prahoveanul în cuvântul de învățătură de la slujba de sfinţire a terenului pe care se va înălţa noua noastră biserică de parohie), fără Sfânta Spovedanie, fără Sfânta Împărtășanie, fără rugăciune, fără fapte  bune - faptele credinței, nu va exista mântuirea pe care toți ne-o dorim, nu va exista rezolvarea problemelor noastre, vindecarea noastră, întoarcerea din rătăcire, din divorțuri, din patimi precum beția, curvia, jocul de noroc, tâlhăria, prunc-uciderea, prostituția, înșelătoria, defrișarea pădurilor, batjocorirea semenilor, asuprirea văduvelor, orfanilor și săracilor ...  Şi lista aceasta ar putea continua foarte mult. Întoarcerea la Dumnezeu, la valorile creștin-ortodoxe autentice, la tradițiile sănătoase ale poporului nostru, la onestitate, ospitalitate, la sfânta simplitate a țăranului român de odinioară, toate cele mai sus menţionate trebuie să ne preocupe în principal pentru a reînsănătoși acest trup bolnav de cancer care se cheamă POPORUL ROMÂN. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu