04 mai 2016

Polineuropatiile

Polineuropatia înseamnă, pe scurt, disfuncția sau afectarea mai multor nervi periferici. Deoarece nervii periferici pot reacționa în cadrul bolii într-un număr limitat de modalități, polineuropatiile de diferite cauze se prezintă cu semne și simptome similare. Majoritatea pacienților acuză, la debutul unei polineuropatii, o combinație de simptome senzitive și motorii la nivelul picioarelor, care apoi ajung să cuprindă în intregime membrele inferioare și membrele superioare.
Semnele și simptomele unui nerv afectat pot fi de tipul: scăderea funcției (slăbiciune musculară, oboseală musculară, dispariția reflexelor osteotendinoase, scăderea senzației dureroase), funcție anormală sau reactivitate crescută la stimuli (crampe musculare, “senzația de picioare neliniștite”, furnicături, senzație de arsură sau de înțepături).


Majoritatea polineuropatiilor sunt cornice, cu evoluție lent progresivă și simetrică. Diagnosticul este preponderent clinic și confirmat prin studii electrofiziologice ale conducerii nervoase.
Cauzele unei polineuropatii sunt numeroase: diabet, toxice (frecvent, consumul cronic și excesiv de alcool), medicamentoase (inclusiv medicația citostatică), infecțioase, paraneoplazice, pe fondul unei vasculite (din cadrul LES, poliartrita reumatoidă, sindrom Sjogren, hepatita cronică activă) sau idiopatice. O anamneză și o examinare clinică atentă sunt esențiale în evaluarea pacientului, deoarece sunt câteva afecțiuni asociate foarte frecvent cu polineuropatia. Acestea sunt: diabetul sau alte afecțiuni endocrine, cancerul, deficitul de vitamine sau infecția HIV.
Dacă diagnosticul nu este clar, trebuie acordată o atenție deosebită și transmiterii familiale. Deși pentru cele mai multe polineuropatii cu transmitere genetică există doar tratamente simptomatice, diagnosticul corect este important pentru prognostic, consiliere genetică, dar și pentru evitarea altor testări sau tratamente ineficiente. Cele mai frecvente polineuropatii cu transmitere genetică sunt cele din grupul Charcot-Marie-Tooth, ce se caracterizează prin afectarea cronică predominant motorie, foarte lent progresivă, cu deformări ale piciorului (pes cavus, ”degete în ciocan”), istoric familial de “afecțiuni ale membrelor inferioare”.
Stabilirea stadiului (acut/ cronic) și a tipului (inițial axonală sau demielinizantă) de polineuropatie se face pe baza studiului de conducere nervoasă și e important, deoarece în unele condiții, pacienții pot beneficia de tratament cu îmbunătățirea condiției. 
Terapiile pe care le avem la dispoziție în prezent sunt plasmafereza, imunoglobuline intravenos, terapie cu imunosupresoare, inclusiv corticoterapie. În unele cazuri asociate cu diferite tipuri de cancere, cele toxic medicamentoase, infecțioase sau inflamatorii cornice, se poate obține ameliorarea semnelor și simptomelor chiar prin prin tratarea afecțiunii de bază.
În toate cazurile, tratamentul medicamentos trebuie însoțit și de un program de recuperare ce vizează limitarea/ reducerea deficitelor funcționale și a dizabilităților. Programul de recuperare va conține: exerciții de stretching pentru a preveni scurtarea tendoanelor (în mod special, pentru tendoanele Achileene), exerciții de mers – eventual, orteze pentru susținerea gleznei și piciorului, menținerea tonusului muscular, inclusiv prin curenți de joasă frecvență, tonifiere musculară activă cu perioade de repaus pentru a nu suprasolicita musculatura, menținerea mobilității articulare în limite funcționale.
Exercițiile pot fi efectuate atât în sala de kinetoterapie, cât și în bazine, inclusiv în cele cu apă sărată.
La cele recomandate anterior se pot adăuga: masajul tonizant al membrelor afectate, acupunctura, dușul subacval și, în unele cazuri atent selecționate, chiar reflexoterapia.
Chiar dacă, în majoritatea cazurilor, polineuropatia este o afecțiune cronică progresivă, un program de recuperare potrivit fiecărui pacient poate ameliora simptomatologia și semnele clinice, astfel încât pacientul să își mențină activitățile zilnice în condiții optime cât mai mult timp. 
Dr. Simona Fătulescu, medic specialist BFKT

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu