04 decembrie 2018

Câmpina, sub imperiul Centenarului Marii Uniri

Câmpina a trăit a doua jumătate a săptămânii trecute în atmosfera festivităților organizate de municipalitate în cinstea Centenarului Marii Uniri. Au fost trei zile pline de manifestări omagiale, menite a cinsti memoria marilor noștri înaintași care au pus bazele României moderne și întregite. Făcând o paralelă între România de acum 100 de ani și România de astăzi, românii contemporani nu cred că au prea multe motive de mândrie, atunci când se compară cu locuitorii României de acum un veac, mult mai puțini și mult mai săraci. Cele mai mari neplăceri ale românilor din prezent (unele dintre ele adevărate scârbe organice provocatoare de mari emigrări în țări dezvoltate din Occident, pentru un trai decent), au venit și vin de la clasa politică postdecembristă, de la toate guvernele și guvernările ultimelor trei decenii. Bomboanele de pe colivă, guvernele Dăncilă sunt rezultatul acțiunilor contestatarilor lui Liviu Dragnea, președintele PSD și al Camerei Deputaților, cel care conduce discreționar România, cu o mână de fier (cu care își pedepsește fără milă adversarii politici din interiorul și exteriorul PSD), dar și cu o mână maleabilă, cu care împarte privilegii baronilor din teritoriu pentru a le câștiga susținerea sa în fruntea PSD și a României. Ne-am pricopsit cu guvernele Dăncilă și din cauza președintelui Iohannis, apatic și depășit în multe situații, departe de speranțele celor șase milioane de alegători ai săi, un președinte oscilant care ar fi putut refuza marioneta lui Dragnea în fruntea guvernului, salvând astfel independența justiției române. 



Acum 100 de ani, șeful statului român, regele Ferdinand I Întregitorul, scotea sabia împotriva poporului său de sânge pentru propășirea și demnitatea națională a poporului său adoptiv. Unde este bărbăția politică a fruntașilor făuritori ai României Mari? Politicienii noștri postdecembriști se pare că au trecut toți pe la doctorul Ciomu, dar le e rușine să recunoască faptul că nu sunt mulțumiți de intervențiile celebrului chirurg.  De ce nu mai avem astăzi adevărați oameni de stat, ci numai eunuci și pitici politici, pe lângă care epigonii lui Eminescu sunt adevărați luceferi în nopțile întunecate ale istoriei acestui neam? Numai Dumnezeu știe. „Dumnezeu te-ajută, dar nu-ți bagă și-n traistă”, spune un proverb românesc. Dumnezeu ne-a ajutat să facem România Mare, întorcându-și fața spre români, în finalul anului 1918. Depinde de noi, dacă vom ști să o păstrăm în demnitate și progres, așa ciuntită cum este de o jumătate de secol. Adică fără Basarabia și nordul Bucovinei, bine meritate provincii istorice românești, pe care le dorim cu temei să se întoarcă la sânul țării cât mai repede, dar și fără Cadrilaterul, pe care nu îl merităm, neavând nicio legătură istorică solidă cu această provincie, întrucât faptul că cetatea Durostorum (orașul Silistra de azi) a fost cândva a regelui dac Burebista nu este un argument serios.  

Ionel Brătianu vs Viorica Dăncilă

Anvergura politicienilor care conduceau România la 1 Decembrie 1918 diferă total de cea a demnitarilor din actuala coaliție de guvernare PSD – ALDE. Guvernele liberale de după terminarea Primului Război Mondial, conduse de marele om politic Ion I.C. Brătianu, nu au nici cea mai mica legătură cu cabinetele Vioricăi Dăncilă. Dacă, în vremurile mai sus pomenite, România avea în fruntea sa politicieni cu experienţă şi cu averi personale care îi făceau aproape imuni la corupție, anul acesta am avut două variante guvernamentale cu maximum două-trei persoane care au arătat că se ridică la nivelul funcţiei deţinute. 1 Decembrie 1918 l-a găsit în demnitatea publică de prim-ministru pe liberalul Ion I.C. Brătianu, unul dintre cei mai abili şi apreciaţi oameni de stat ai României moderne. A fost şef al Guvernului în cinci rânduri şi a avut portofolii la Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul de Interne. Deși un tip orgolios, premierul Ionel Brătianu nu a ezitat să se retragă, pentru binele țării, de la Tratativele de pace de la Paris, pentru ca locul său să fie luat de Al. Vaida-Voevod, fruntaș al Partidului Național Român, deoarece acesta din urmă putea negocia mai bine decât liderul liberal cu Puterile Antantei (învingătoare), care reproșau României faptul că a încheiat Pacea de la București, cu Germania și Austro-Ungaria, la începutul anului 1918.  În prezent, Guvernul României este condus de Viorica Dăncilă, preşedinte executiv al PSD şi fost europarlamentar, dușman neîmpăcat al logicii și al limbii române. Gheorghe Gh. Mârzescu era ministrul de Interne de la 1 Decembrie 1918. Popular ca om de stat, Mârzescu a rămas cunoscut în istorie pentru faptul că, în mandatul său la Ministerul Justiţiei, a elaborat Legea persoanelor juridice, act normativ prin care a avut loc scoaterea în afara legii a Partidului Comunist din România. 


La 1 Decembrie 2018, la Interne este Carmen Dan, politician apropiat de Liviu Dragnea, fost secretar de școală, care a luat apărarea jandarmilor ce au intervenit în forţă la mitingul din 10 august 2018. Dar cea mai bună comparație dintre cele două guverne amintite ar fi una în oglindă, mai riguroasă și mai clară: aceea a CV-urilor educaționale și profesionale ale miniștrilor în cauză. Astfel, Ion I. C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri, era inginer cu studii la Paris (1883-1889). Gheorghe Gh. Mârzescu, ministrul de interne, licențiat in drept, studii de doctorat la Paris. Ion Gheorghe Duca, ministrul cultelor și instrucțiunii publice, licenţiat în drept la Paris (1903). Constantin I. Angelescu, ministrul cultelor și instrucțiunii publice, ministru plenipotențiar al României la Washington, a studiat medicina la Paris, specializându-se în chirurgie în 1897. Anghel I. Saligny, inginer constructor, a frecventat cursurile Universității din Berlin, apoi studii inginerești la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg. Este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat. A proiectat și construit, în 1895, podul de la Cernavodă, cel mai lung din Europa acelor ani. Alexandru Vaida Voevod, ministru fără portofoliu (pentru Transilvania), medic, a absolvit Facultatea de Medicină din cadrul Universității din Viena. Vasile Goldiș, ministru fără portofoliu (pentru Transilvania), absolvent al Facultății de Litere și Filozofie la Universitatea din Budapesta (1881-1882 și 1884-1885) și la Universitatea din Viena (1882-1884). Ștefan Cicio Pop, ministru fără portofoliu (pentru Transilvania), avocat, a urmat cursurile universitare la Budapesta și Viena. Iancu Flondor, ministru fără portofoliu (pentru Bucovina), jurist, doctor în drept la Viena. Ion Nistor, ministru fără portofoliu (pentru Bucovina), doctor în filosofie și litere al Universității din Viena, docent al Universității din Viena, apoi profesor la Universitățile din Viena și Cernăuți. În guvernele Dăncilă, școlile înalte ale demnitarilor sunt mult mai puțin cunoscute, ba în cazul multora acestea lipsesc cu desăvârșire sau universitățile absolvite sunt aproape anonime. Guvernul Dancilă I a fost o parodie umilitoare pentru Romania. Cu atât mai rușinos cu cât el a apărut în anul centenarului Marii Uniri. Țara noastră nu a avut niciodată în fruntea ei o colecție mai sinistră de incompetenți și agramați. Nici guvernul Dăncilă II nu este cu mult mai bun. Perlele Viorică Dăncilă l-ar face invidios și pe Caragiale, care, dacă le-ar fi cunoscut, și-ar fi construit mult mai bine personajele din satirele sale politice. 
Spre deosebire de marile orașe din țară unde au avut loc manifestări dedicate Centenarului Marii Uniri,  la Câmpina nu s-au auzit huiduieli și fluierături în timpul paradei militare. Poate și pentru că acest oraș nu este condus de reprezentanți ai PSD. În schimb, tradiționala „fasole cu cârnați” a intrat și în vederile conducerii Primăriei Câmpina. 

Întâlnirea cu olimpicii

Săptămîna trecută, municipalitatea câmpineană a organizat mai multe acțiuni cu prilejul aniversării Centenarului Marii Uniri. Înainte de a vi le prezenta, trebuie să evidențiem momentele de evocare a strădaniilor și luptelor duse de  strămoșii noștri pentru întregirea fruntariilor Țării, momente cu care s-au deschis multe ședințe ale legislativului local din acest an. Cel mai consecvent și mai informat dintre consilierii municipali care au vorbit în acest sens este decanul de vârstă al aleșilor noștri, consilierul liberal Dragomir Enache, care a ținut adevărate lecții de istorie și patriotism în plenul Consiliului Local. Revenind la acțiunile dedicate Marii Uniri, din zilele care au trecut, desfășurate în afara Primăriei și a Consiliului Local, vom încerca să vi le prezentăm în ordinea cronologică, firească. Prima dintre ele a avut loc joi, 29 noiembrie, la Casa de Cultură ”Geo Bogza”, locul unde conducerea municipiului s-a întâlnit cu cei mai buni elevi câmpineni și profesorii lor. La întâlnirea cu elevii olimpici și cei care i-au îndrumat pe drumul performanțelor  au participat primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Adrian Pițigoi și câția consilieri municipali: Monica Clinciu, Florin Frățilă, Adrian Dochia, Dragomir Enache, Daniel Ioniță și Gabriel Dima. Au participat, de asemenea, mai mulți reprezentanți ai Primăriei Câmpina. Prezentator a fost consilierul Adrian Dochia. 



Primarul Horia Tiseanu i-a felicitat pe olimpici, după care a primit o diplomă din partea Prefecturii Prahova, reprezentată de scriitorul Codruț Constantinescu. Acesta din urmă a primit, la rândul său, din partea edilului-șef Medalia „Centenarului”. Codruț Constantinescu le-a vorbit apoi tinerilor liceeni despre avantajele timpurilor și tehnologiei de astăzi, pe care le au aproape toți elevii din Câmpina, avantaje care le pot deschide un univers al cunoașterii acestei lumi, lucru de care liceenii de la începutul anilor 1990 nu s-au putut bucura. Apoi, s-a ciocnit o cupă de șampanie în cinstea Centenarului Marii Uniri, după care, pe scena Casei de Cultură, olimpicii au fost premiați cu Medalia ”Centenarului” de către primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Adrian Pițigoi, consilierii Monica Clinciu și Florin Frățilă. 


Revenind la ziua de joi, după premierea olimpicilor și a dascălilor acestora, toată lumea a participat la conferința actorului Dan Puric, care a vorbit audienței, în stilul său caracteristic, despre  jertfele înaintașilor care au făurit Marea Unire. Conferința „Jertfa unirii noastre”, susținută de Dan Puric, a fost bine primită de spectatorii prezenți. 
Elevii olimpici și profesorii premiați au fost:
- Mihnea Vasile Manta (prof. Ramona Țiței, clasa a VI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al II-lea Olimpiada de Geografie, Concursul Național Terra;
- Anisia Moise (prof. Elisabeta Milea, clasa a IX-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al III-lea Olimpiada Națională de Religie;
- Mara Merca (prof. Oana Merca, clasa a X-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al III-lea la Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română; locul al IV-lea la Olimpiada Internațională de Lectură;
- Ioan Radu (prof. Mihai Alecu, clasa a X-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al II-lea la Olimpiada Națională de Geografie;
- Eugen Munteanu (prof. Raluca Cârstea, clasa a X-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al II-lea la Concursul Național de Creativitate în Limba Engleză;
- Adrian Andrei Enoae (prof. Cătălin Chițu, clasa a X-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - medalie de bronz la Olimpiada Națională de Fizică;
- Ioana Răuță (prof. Nataly Coman, clasa a XII-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul I la Concursul Internațional „Lecții cu Nichita” (limba franceză);
- Timeea Brebeanu (prof. Nataly Coman, clasa a X-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul I la Concursul Internațional „Lecții cu Nichita” (limba franceză);
- Maria Gavrilescu (prof. Dana Ștefan, clasa a VIII-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul I la Concursul Internațional „Lecții cu Nichita” (desen);
- Alexandra Nanu (prof. Raluca Cârstea, clasa a XI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - mențiune la Concursul Internațional „Lecții cu Nichita” (traducere);
- Rebeca Marin (prof. Cătălin Chițu, clasa a VI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul I la Concursul Național de Fizică;
- Mihnea Manta (prof. Cătălin Chițu, clasa a VI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul I la Concursul Național de Fizică;
- Bogdan Gabriel Tache (prof. Cătălin Chițu, clasa a VI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al II-lea la Concursul Național de Fizică;
- Ioana Alexia Dragomir (prof. Cătălin Chițu, clasa a VI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al II-lea la Concursul Național de Fizică;
- Mary Stephanie Matei (prof. Cătălin Chițu, clasa a VI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - mențiune la Concursul Național de Fizică;
- Ana Iulia Nistorică (prof. Cătălin Chițu, clasa a VI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - mențiune Concursul Național de Fizică;
- Alexia Gabriela Pleșa (prof. Cătălin Chițu, clasa a VI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - mențiune la Concursul Național de Fizică;
- Mihnea Alexandru Vîrlan (prof. Cătălin Chițu, clasa a X-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul I la Concursul Național de Fizică;
- Adrian Andrei Enoae (prof. Cătălin Chițu, clasa a X-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al II-lea la Concursul Național de Fizică;
- Tudor Bogdan Sechel (prof Cătălin Chițu, clasa a XI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul I la Concursul Național de Fizică;
- Mihnea Cristian Matei (prof. Cătălin Chițu, clasa a XI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul I la Concursul Național de Fizică;
- Radu Andrei Sterie (prof. Cătălin Chițu, clasa a XI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al II-lea la Concursul Național de Fizică;
- Cosmin Ioan Roșțu (prof. Cătălin Chițu, clasa a XI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al II-lea la Concursul Național de Fizică;
- Silviu Balea (prof. Luminița Mischie, clasa a XI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al III-lea la Festivalul Internațional de Creație Literară „Lucian Blaga”, „Lauda semințelor”, Sebeș - Alba Iulia;
- Alexandru Buzățoiu (prof. Luminița Mischie, clasa a XII-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al III-lea la Concursul Național „Poveștile cangurului” (limba română), București;
- Ștefania Bîgiu (prof. Cristina Dinu, clasa a IX-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul al III-lea la Concursul Național „Poveștile cangurului” (limba română), București;
- Iulia Voicu (prof. Camelia Iordache, clasa a IX-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - mențiune la Olimpiada Națională de Chimie;
- Alexandra Buzățoiu (Prof. Tiberiu Pătran, clasa a XI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - medalie de bronz la Olimpiada Națională de Matematică Aplicată;
- Cristina Popescu (prof. Raluca Cârstea, clasa a XI-a, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”) - premiul special la Concursul Internațional „Lecții cu Nichita” (limba engleză);
- Georgiana Roxana Duță (prof. Valentin Șerban, Colegiul Tehnic Forestier) - premiul special la Concursul național de comunicări științifice ale elevilor din clasele liceale, Cumpăna - Constanța;
- Andreea Cristina Focșeneanu (prof. Elena Necula, Colegiul Tehnic Forestier) - premiul I la Concursul național „Matematica - știință și limbă universală”;
- Cristina Gabriela Moldoveanu (prof. Elena Necula, Colegiul Tehnic Forestier) - premiul I la Concursul național „Matematica - știință și limbă universală”;
- Corina Savu, Denisa Răducu, Andreea Bucur (prof. Valentin Șerban, Emilia Secăreanu, Colegiul Tehnic Forestier) - premiul I la Concursul național „Științe și tehnologii”;
- Cristian Bancu (prof. Valentin Șerban, Emilia Secăreanu, Colegiul Tehnic Forestier) - premiul al III-lea la Concursul național „Științe și tehnologii”;
- Mara Gădeanu (prof. Emilia Secăreanu, Colegiul Tehnic Forestier) - mențiune la Concursul național „Științe și tehnologii”.
Tot joi, 29 noiembrie, și tot în cadrul acțiunilor dedicate Centenarului Marii Uniri, a avut loc și premierea elevilor la concursul de creaţie literară despre care puteţi citi AICI

Înfrăţirea cu municipiul Cahul

Vineri, la ora 14.00, a avut loc ședința festivă a Consiliului Local, în care s-a aprobat cu unanimitate de voturi semnarea acordului de cooperare cu municipiul Cahul din Republica Moldova. Practic, s-a dat undă verde înfrățirii dintre cele două orașe. Cahul este al doilea oras din Basarabia cu care ne vom înfrăți (după municipiul Cimișlia), celelalte înfrățiri realizându-se cu municipiul Kumanovo (al doilea oraș din Macedonia) și cu orașul-stațiune Silivri (de pe litoralul Mării Marmara). Președintele de ședință a fost liberalul Florin Frățilă, care a stabilit un record destul de greu de egalat. Astfel, el a condus în această lună două ședințe ordinare și două ședințe extraodinare (convocate pentru trecerea unor rectificări bugetare respinse inițial de consilierii Opoziției, cei din PSD și ALDE). În plus, a fost și președintele acestei ședințe festive, ceea ce ridică la cinci numărul ședințelor miniparlamentului câmpinean pe care le-a prezidat. Conform Regulamentului Consiliului Local, legislativul municipal este condus în fiecare lună, pe rând, de câte un consilier, stabilit automat prin ordine alfabetică. 



Primarul Horia Tiseanu a luat primul cuvântul, precizând că nu putea să existe un prilej mai bun pentru această înfrățire a unor români de dincoace și dincolo de Prut decât Ziua Națională a României, sărbătorită la 100 de ani de la Marea Unire. Edilul câmpinean a mai menționat că textul acordului de cooperare a fost trimis, zilele trecute, și la Cahul, pentru a primi eventuale modificări sau adăugiri din partea reprezentanților administrației publice din viitorul oraș-frate. A fost un singur punct pe ordinea de zi, înfrățirea dintre Câmpina și Cahul, care a fost aprobată rapid și unanim. Apoi, a vorbit și primarul municipiului Cahul, Nicolae Dandiș, care a subliniat legătura de neam dintre locuitorii României și ai Republicii Moldova, exprimându-și convingerea că acordul va duce la avantaje reciproce, la proiecte commune pentru îmbunătățirea relațiilor economice dintre cele două localități. Deoarece în Marea Unire de La 1918 a intrat și fosta Basarabia, se poate considera că acordul de cooperare cu municipiul Cahul se înscrie armonios printre acțiunile Centenarului Marii Uniri.

Medalia „Centenarului”

După ședința festivă de înfrățire a Câmpinei cu orașul Cahul din Republica Moldova, municipalitatea câmpineană a răsplătit cu Medalia ”Centenarului”, în cadrul unei ceremonii desfășurate tot pe scena Sălii de spectacole de la Casa Tineretului, personalități ale Câmpinei de ieri și de azi, oameni care au contribuit într-un fel sau altul la dezvoltarea Câmpinei sau la imaginea ei în țară și în lume: foști și actuali parlamentari, foștii primari, viceprimari și secretari ai Câmpinei, cetățenii de onoare, oficialități din fruntea unor instituții publice, reprezentanți ai marilor companii ale orașului, oameni de afaceri, fețe bisericești, oameni de cultură etc. 



Tot cu acest prilej, Clubul Rotary a acordat o serie de distincții și diplome reprezentanților municipiului Cahul, cât și reprezentanților municipalității câmpinene. Pentru a-i răsplăti pe toți locuitorii Câmpinei, edilii au decis ca toate muzeele orașului să fie deschise pe 1 decembrie 2018, fapt care a determinat câteva sute de localnici să le viziteze. De asemenea, tot vineri, 30 noiembrie, a avut loc în sala de sport a Colegiului Național ”Nicolae Grigorescu”, Cupa ”1 Decembrie ” la handbal, organizată de Clubul Sportiv Câmpina.


Ziua Națională - friguroasă, dar și caldă

Cu toată vremea rece de afară, cele câteva sute de câmpineni care au fost prezenți sâmbătă în Centrul Civic au primit cu multă căldură festivitățile dedicate Zilei Naționale. Prin urmare, Ziua Națională a venit cu frig, dar și cu căldură. În prima parte a zilei festive, după intonarea imnului national, au primit Medalia ”Centenarului” din partea reprezentanților administrației publice locale sportivi, oameni de cultură, reprezentanții unor asociații și fundații. 



La prânz, în fața scenei de spectacole amenajate la intersecția străzilor Griviței și Bulevardul Culturii, primul demnitar al Câmpinei a declarat deschise festivitățile dedicate Centenarului Marii Uniri. S-a trecut apoi la depunerea de coroane de flori la Monumentului Soldatului Necunoscut, al cărui soclu a fost acoperit cu un mare drapel tricolor.
A urmat apoi parada militară, asigurată de reprezentanți ai Școlii de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina, ai Jandarmeriei, ai Detașamentului de Pompieri, ai Colegiului Național Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza și ai Poliției Locale. 




Pe scena de spectacole au urcat membrii Ansamblului Folcloric al Casei Tineretului, cântărețul Gheorghe Turda, Ansamblului „Ghiocelul” al Casei de Cultură „Geo Bogza” și formația „Umbre albe”. Totul s-a terminat cu celebra mâncare de la serbările populare: fasole cu cârnați. Momentul a fost foarte bine organizat în zona din fața restaurantelor din Parcul Regele Mihai (fostul Milia), cu polițiști locali postați unde trebuie și cu amplasarea unor garduri pentru evitarea îmbulzelilor. Nu au fost deloc busculade și îmbrânceli, poate și datorită faptului că mulți spectatori prezenți au preferat căldura de acasă frigului asezonat cu fasole și cârnați. 


În afară de luptele politice din Consiliul Local, Anul Centenar al Marii Uniri i-a găsit pe câmpinenii obișnuiți, pe cei din Câmpina profundă, nici mai triști, nici mai veseli decât în alți ani. Însă pe foarte mulți români, priviți la scară națională, i-a găsit profund scârbiți de felul cum este azi condusă România. Vorbe frumoase ca ”unitate”, ”numai uniți vom învinge”, ”respectul pentru Ziua Națională și simbolurile ei”, ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie.” îi lasă tot mai reci, îi ating tot mai puțin, mult mai puțin decât grijile și necazurile vieții cotidiene. O viață care, pentru mulți tineri, în special, nu mai poate avea un sens decât continuată într-o țară din Occident, unde să poată duce un trai decent. Celor care nu mai pot locui în această țară din cauza conducătorilor ei, le dorim să aibă puterea de a nu o uita niciodată și de a o iubi de fiecare dată.
Adrian BRAD 

Editorial. 238 - O EXPLICAȚIE

Despre ce să scrii la aniversare ca să nu cazi în extremele jelaniei naționale, dar nici a lăudăroșeniei stupide? Grea misie, misia de editorialist! Să mă uit iar la televizor sau pe FB și să comentez acru și atoateștiutor? Banal! Ideea mi-a dat-o, firește, întîmplarea. Am dat pe un portal peste niște date. Comunic mai întîi cifrele, și spoi încerc să explic legătura lor cu acest centenar. Ni se spune deci: din 1990 pînă în 2018 numărul de biblioteci a scăzut cu peste 42%. Între 2000 și 2017 numărul de cititori a scăzut cu 45%.  Numai în 2017 s-au desființat 238 de biblioteci. În aceste cifre se află, cred, întreaga explicație a marasmului în care ne scăldăm. În care ne înecăm. Eșecul organizatoric al Centenarului, navigînd între kitsch guvernamental, lipsă cronică de imaginație și prostie trufașă se datorează în primul rînd lipsei de biblioteci. A celor răsădite în creiere.


E un cerc vicios perfect: oamenii ăștia, complexați de lipsa de cultură, de precaritatea studiilor, de lipsa de greutate a diplomei pe care și-au cumpărat-o, odată ajunși la putere, încearcă să ne transforme pe toți după chipul și măsura lor. Și oamenii construiți după acest tipar îi votează într-un perpetum mobile al dezastrului național. Se desființează biblioteci, se proiectează predarea literaturii în așa fel încît să trezească alergie la lectură, sînt promovați în funcții oameni fără nici un ambitus cultural. D-na prim ministru căreia moluște morale din presă, din solidaritate feminină și de partid, îi ridică osanale precum odinioară poeți putrezi celeilalte analfabete academiciană, este incapabilă de comunicare și punctum. Ca să nu observăm asta, partidul dumisale desființează biblioteci. O mulțime de voci ale urii au propagat o paralelă halucinantă, conform căreia Finlanda a construit o bibliotecă, pe cînd noi am construit o Catedrală. Asta în vreme ce numărul de cititori se prăbușește. Avem cea mai redusă producție editorială raportat la capul (și ce cap!) de locuitor. La jumătate din populația noastră, ungurii au o cifră de afaceri în industria editorială dublă.
Mîndri că sîntem români? De unde dușmănia asta a neo-comuniștilor pentru cultură? Ea vine din  trei direcții. 1. Istorică – așa a debutat comunismul, cu stîrpirea elitelor profesionale și intelectuale. Adică exact cele care lipsesc azi României. 2. Politică – complexați de lipsa lor de cultură umanistă și profesională, politicienii încearcă să politizeze totul după chipul și asemănarea lor. Așa se face că manifestările dedicate Centenarului au semănat pînă la caricatură cu cele ale Cîntării României, cu ceva mai sfidătoare lipsă de profesionalism. Vezi cazul stupizeniei maxime a filmului guvernamental de promovare. 3. Conjuncturală – antielitismul, axiofobia, înlocuirea meritocrației cu tot felul de alte criterii de promovare profesională, specifice teoriilor social-politice contemporane, grefate pe handicapul desemnat la pnct. 1, potențîndu-l indefinit, au dus la acest triumf al nulității intelectuale „teoretizate”  ca formă a democrației de absolvenți a tot felul de academii și cursuri ideologice.
D-na Dăncilă sau dl. Dragnea sau dl. Codrin sînt „de-ai noștri”, „pentru noi”, nu vorbesc sofisticat, precum dușmanii sorosiști ai țării, ca Liiceanu sau Patapievici. A urî cultura, cum ne învață seară de seară cîteva posturi tv, devine astfel de-a dreptul o datorie. A vorbi elegant, corect, argumentat, o limbă română plină de seve devine un act antipatriotic pentru acești politruci. Stînga franceză anarhistă distruge Arcul de Triumf. Stînga noastră guvernamentală luptă eficient pe două fronturi: distruge învățămîntul și închide biblioteci. Unirea din 1918 a început prin cele peste 300 de școli înființate de Gheorghe Șincai. Acolo s-a construit în minți ideea unirii care s-a copt mai bine de 100 de ani pînă să dea frumosul rod sărbătorit ieri la centenar. Ce idei sădește azi școala, valabile pentru următoarea sută? Că munca este stres și viața o îndelungă distracție? Că orice se poate cumpăra, de la nota la sport la teza de doctorat? Că patria este o noțiune perimată? La fel ca și respectul, care în plus este și discriminatoriu? Că nu e nicio scofală dacă Dragnea scapă de un proces, că nu moare țara din asta (strigoiul politic Antonescu dixit, revenit brusc la lumina studiourilor tv)?
Închiderea bibliotecilor înseamnă intrarea în iarna nucleară a minților. Lucrînd cu o eficiență remarcabilă (nu vă grăbiți, nu la autostrăzi!) la distrugerea culturii și a învățămîntului, continuînd politica PCR/ PMR de contraselecție, regimurile PSD, sub toate formele sale, au reușit să aducă poporul în stadiul imploziei demografice și spirituale. La ce să mai construim biblioteci cînd numărul de cititori scade continuu? Care este suma investită de Ministerul Învățămîntului în aprovizionarea cu carte nouă a bibliotecilor școlare? Pardon, cuvîntul bibliotecă este prohibit (cuvînt de rușine, cum termenul de „boli venerice” înlocuit de BTS), i se spune acum, „postmodern” CDI. Centru de informare. Bun, și așa, încet încet, vor construi sanatorii pentru noi, ăștia care citim, vor decreta cititul ca pe o boală psihică, pentru că este anormal să deschizi o carte în loc să postezi selfiuri pe FB. Utopie neagră? Nu! Se închid bibliotecile, pleacă oamenii. Ultimul stinge lumina!
Christian CRĂCIUN

Un câmpinean la Centenar: MARTOR ÎN CAPITALELE UNIRII

Fac săptămâna aceasta o pauză la serialul meu „Câmpina centenară” pentru că nu puteam ignora momentele de sărbătoare ale săptămânii trecute. Vreau să vă împărtășesc impresiile și gândurile mele ca martor al centenarului Marii Uniri – fiind singurul câmpinean care s-a aflat pe rând în cele trei capitale ale Unirii, în chiar zilele aniversare respective.
Înainte de a scrie la cald despre ultima săptămână, trebuie să evoc puțin cum am serbat astă-primăvară la fața locului prima treime din Întregirea Națională: cea a Basarabiei. După mai bine de un secol de rupere din trupul românității și deznaționalizare, moldovenii de răsărit reveneau pe 27 Martie 1918 la matca lor. Peste încă un veac (deloc fericit pentru acest teritoriu), acel pământ e azi invadat de coloniștii sovietici și urmașii lor, bine înstăpâniți economic și stipendiați masiv de Moscova, ce susțin o întreagă rețea mafiotă care se cramponează de putere. Împărțită între Republica Moldova și Ucraina, vechea Basarabie are un viitor incert; dar lumea se schimbă cu viteză, oamenii se trezesc tot mai mult din criza lor identitară, datorită circulației informației, și în ultimii ani curentul apropierii de România crește. La Chișinău centenarul unirii Basarabiei cu Țara a fost serbat cu sinceră bucurie printr-o mare adunare în centrul orașului, ce a stat sub semnul dorinței de reunire cu România.
La Chișinău, în hora unirii
Mișcarea națională s-a trezit din amorțire după evenimentele din urmă cu 9 ani, la care eroi au fost tinerii. Am avut însă plăcuta surpriză să constat că marea majoritate a participanților la această manifestare (cea mai mare după legendara Mare Adunare Națională din vara lui 1989) erau mai degrabă oameni de vârsta a doua și a treia – adică exact cei îndoctrinați de școala sovietică, pe care iată-i acum treziți, în ciuda manipulării încă puternice din presa de la Chișinău. Am rămas cu sentimentul plăcut că basarabenii se luminează și văd realitățile tot mai obiectiv. Autoritățile de stat s-au ferit să serbeze oficial Unirea, acolo fiind la ordinea zilei fantoma „statalismului” – relicvă ideologică sovietică cu care-i măgulit patriotismul local primitiv. Singura instituție ce a organizat un eveniment festiv a fost cel mai înalt for al cunoașterii, Academia de Științe (care a găzduit o vibrantă ședință comună publică, împreună cu Academia Română - o premieră, la care am asistat); clivajul ideologic pro / anti românesc din societate este dat așadar de nivelul de educație și instruire. Am mai simțit și impactul pozitiv concret al sprijinului pe care îl acordă România statului vecin: grădinițe și școli, monumente restaurate, lucruri pe care oamenii le văd și le cântăresc. Mai sunt încă multe de făcut, dar este speranță; în ultimii ani, cunoscând bine zona, am ajuns la concluzia că centrul patriotismului românesc este la Chișinău, de acolo vine infuzia de speranță națională pentru viitorul poporului român. 
Mult mai tristă este situația cu cea de-a doua provincie care a revenit acum un veac la sânul Țării: Bucovina. Jumătatea ei nordică a avut o soartă mult mai vitregă decât a Basarabiei; celor peste 140 ani de rutenizare a celui mai frumos și sfânt pământ al Moldovei, li s-au adăugat după 1940 multe decenii de dictatură sovietică, și apoi încă trei de restrângere treptată a drepturilor minorității românești, sub administrația celui mai șovin și totalitar vecin al României: Ucraina. Această țară profită nepermis de toleranța părții române, sub masca luptei cu Rusia agresoare lovind iremediabil interesele românești. Era deci de așteptat ca la Cernăuți (poate cel mai frumos mare oraș din spațiul românesc, dar și cel mai trist, prin gloria decăzută, vizibilă la tot pasul) să fie cea mai săracă aniversare centenară, dintre cele trei capitale ale Unirii. În urbea cu atâtea urme ale culturii românești, azi românii se luptă să supraviețuiască, uitați cu totul de Țara lor mamă, care închide ochii la politica antiromânească a statului vecin, ce urmărește perseverent dispariția ultimei populații băștinașe. Frica permanentă în care-și duc viața românii din Cernăuți, care aproape se feresc să-și afirme public identitatea, fiind intimidați în demersurile lor naționale chiar de autorități, a făcut să nu aibă loc nicio manifestare culturală aniversară, decât mici și triste adunări în cadru restrâns. Nici măcar la recepția anuală dată de Consulatul României în cinstea zilei naționale, nu s-a pomenit nimic de semnificația lui 28 noiembrie. Am reușit totuși să intru în acea zi aniversară în superba Sală Sinodală din reședința mitropolitană (monument UNESCO) – chiar la ora la care în urmă cu un veac se proclamase unirea Bucovinei cu Regatul României (foto). Aceasta însă doar ca simplu turist, datorită unuia dintre angajații universității ce funcționează acum în palat, român localnic ce face ghidaje cu discreție și mult simț al umorului – pe care cei doritori îl pot găsi la capela facultății de teologie din incintă. În rest, am regăsit Cernăuții în peisaj hibernal, geros, și m-am bucurat de ospitalitate în rândul comunității românești, tot mai sărăcită prin moartea marilor români precum a fost scriitorul Dumitru Covalciuc (1946-2017, un titan al luptei naționale locale).

În sălile Unirii: la Cernăuți...
În fine, după câteva zile a urmat și cea de-a treia și ultima parte a centenarului Marii Uniri – sărbătoarea de la Alba Iulia. Cu totul altfel am perceput lucrurile, din cauza mulțimilor mari de oameni veniți din tot spațiul românesc; o atmosferă de adevărată sărbătoare, cu un program bogat de evenimente, din care am distins Te-Deumul din curtea Catedralei Încoronării și reconstituirea adunării de-acum un veac, cu costumele și personajele epocii. Era și o forfotă continuă în toată cetatea, pas cu pas restaurată și pusă în valoare cu vestigiile și monumentele sale. În imagine, placa cu rezoluția Adunării, din Sala Unirii.

...și Alba Iulia
Bucuros că am putut onora simbolic cele trei capitale ale Marii Uniri, pe 27 Martie, 28 Noiembrie și 1 Decembrie, am să revin în final la o altă zi legată de Centenar, care cred că va rămâne în istorie, pentru faptul că a consfințit cel mai concret și durabil omagiu pe care l-a putut face societatea românească, cu gândul la înaintași dar pentru generațiile de mâine. În duminica de 25 Noiembrie, un proiect major din vremea regelui Carol I a ajuns în fine vis împlinit: Catedrala Națională a început să găzduiască primele sfinte Liturghii. E fără doar și poate o piatră de hotar, o adevărată exorcizare a spațiului mortificat și cenușiu al imensei răni făcută capitalei prin odiosul proiect al centrului civic comunist. Lăcașul ce va înnobila treptat cartierul acela anost, va fi un loc sacru cu efecte care au bătaie dincolo de moarte, în veșnicie, și – faptul cel mai important – un nou spațiu de mărturisire a realității absolute în jurul căreia toate se învârt: întruparea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu.
Mădălin-Cristian FOCŞA

25 de elevi câmpineni premiaţi la concursul de creaţie literară ce a avut ca temă Marea Unire

În intervalul 8 octombrie – 29 noiembrie 2018, Consiliul Local, Primăria Câmpina şi Biblioteca Municipală „Dr. C. I. Istrati”, în colaborare cu Societatea Scriitorilor Prahoveni, au organizat un concurs de creaţie literară având a temă „MAREA UNIRE DE LA 1 DECEMBRIE 1918”.
Concursul s-a adresat elevilor din şcolile şi liceele câmpinene (clasele II-XII) şi face parte din lista de manifestări culturale ale bibliotecii care au ca obiectiv creşterea interesului pentru lectură, în sprijinul demersului educativ al şcolii de formare şi dezvoltare a personalităţii adolescenţilor, elevi de gimnaziu şi de liceu.
La concurs s-au înscris 47 de elevi de la mai multe şcoli și licee câmpinene. Juriul a fost format din scriitorii câmpineni Iulian Moreanu, Florin Dochia și Ștefan Al. Sașa, care au evaluat lucrările şi au desemnat câştigătorii premiilor pentru fiecare din cele trei cicluri de învăţământ.
Au fost premiaţi 25 de copii, restul primind diplome de participare, premiile constând în cărţi de literatură sau de istorie, rechizite şi diplome. La rândul lor, profesorii coordonatori au primit câte o diplomă și câte o carte.


Iată lista câştigătorilor la fiecare din secţiuni: 

SECȚIUNEA POEZIE
Ciclul primar - Premiul I: IVANA TEODOR (Şc. Centrală) -  coordonator prof. Velcea Elena; Premiul al II-lea: ROŞU BIANCA (Şc. Centrală) - coordonator prof. Trăistaru Monica; POSTELNICU ANA MARIA (Şc. Centrală) - coordonator prof. Trăistaru Monica; Premiul al III-lea: DUMITRACHE DAVID (Şc. Centrală) -  coordonator prof. Velcea Elena,
Ciclul gimnazial - Premiul I: CEAPĂ CĂTĂLINA LAVINIA MIHAELA (Şc. „B. P. Hasdeu”); CRÎMPIȚĂ KARINA (Şc. „B. P. Hasdeu”); Premiul al II-lea: UNGUREANU ALEXANDRU (Şc. „B. P. Hasdeu”); STANCIU ANDREEA (Şc. „Al. I. Cuza”); Premiul al III-lea: GUIU DENISA GEORGIANA (Şc. „B. P. Hasdeu”); GOAGĂ EMANUEL (Şc. Gimnazială nr.3); ȘOLDEA TEODORA (Şc. „B. P. Hasdeu”);
Ciclul liceal  - Premiul I: MERCA MARA (Colegiul „N. Grigorescu”) .

SECȚIUNEA PROZĂ SCURTĂ
Ciclul primar - Premiul I: PĂUN ALESSIA (Şc. Centrală) – coordonator prof. Velcea Elena; ENACHE MARIA BIANCA (Şc. „B.P. Hasdeu”) – coordonator prof. Ghinea Maria; ȘERBAN ALEXIA (Şc. Centrală) – coordonator prof. Velcea Elena; Premiul al II-lea: TOCARU ȘTEFAN (Şc. „I. Câmpineanu”); PĂȘĂLAN ANDREI VALENTIN (Şc. „B. P. Hasdeu”); COTRUȚ SARA MARIA (Şc. „B.P. Hasdeu”); Premiul al III-lea: SCARLAT MARTHA (Şc. Centrală) – coordonator prof. Trăistaru Monica;  CORDOȘ RUXANDRA (Şc. Centrală);
Ciclul gimnazial - Premiul I: DRAGOMIR ANA MARIA (Şc. „I. Câmpineanu”) – coordonator prof. Popescu Dan.

SECȚIUNEA ESEU
Ciclul gimnazial - Premiul I: VÎIU CLARA (Şc. „I. Câmpineanu”);
Ciclul liceal - Premiul I: PLEȘEA ȘTEFANIA; Premiul al II-lea: LUNG ELENA GABRIELA; Premiul al III-lea: APOSTOL ANA MARIA (toate eleve la Colegiul Naţional „N. Grigorescu”).

Liceul „C-tin Istrati” - gazda unui eveniment dedicat Zilei Naţionale a României

Joi, 29 noiembrie, Liceul Tehnologic „Constantin Istrati” a fost gazda celui mai mare eveniment pentru liceenii câmpineni dedicat zilei Naționale a României, intitulat „România ca o medalie”. Începând cu ora 11.00, în Amfiteatrul liceului s-au aglomerat aproximativ o sută de liceeni și profesori îmbrăcați majoritatea în costum național. Invitații au fost întâmpinați cu pâine și sare, apoi cu intonarea imnului României. În introducere a vorbit dr. Nicolae Geantă, unul dintre organizatori, care a precizat de ce a ales acest titlu pentru eveniment: „Pentru că România trebuie purtată la gât! Dar și în inimă! Știți, în cap avem ce am pus noi, dar în inimă avem ce a pus Dumnezeu! Și țara asta e medalia Lui pentru noi”. 


Profesorul Geantă a moderat prima parte a evenimentului unde au fost invitați să vorbească dr. Christian Crăciun, prof. Alin Ciupală și consilierul local Florin Frățilă, după un moment artistic pregătit de elevi. Ioana Cimpoeru, elevă în clasa XI-a, a citit eseul plângând, emoţionând astfel întreaga asistenţă. 


„Unirea s-a făcut cu pași mărunți. Încă de la cronicari. 300 de școli. Mii de elevi. Ani de conștiință. Apoi România Mare. Dar cel mai greu era să lucrezi unitatea”, a spuse, între altele, dr. Christian Crăciun, care e de părere, ca și moderatorul Geantă, că aici are România carențe. După ce a vorbit despre ferestre de oportunitate, de Badea Cârțan și recunoștința față de cei ce au înfăptuit Unirea de la 1918 (care au devenit martiri prin pușcăriile comuniste), eseistul prahovean a încheiat cu un semnal de alarmă adresat tinerilor: „România e luată cu împrumut de la generaţiile viitoare. Aveți grijă cum o păstrați!”.
De la ora 13.30 s-a desfășurat partea a doua a evenimentului, coordonată de Ofelia Negoiță, istoric al liceului. După intonarea imnului de stat, prof. Negoiță a făcut o scurtă sinteză a Unirii din 1918. Împreună cu grupul de cadre didactice format din Magda Stănescu, Livia Dobre, Corina Cernica, Adrian Cârjan, Ionelia Moise s-au pregătit și elevii care au vorbit despre importanța Unirii de acum o sută de ani, au recitat poezii, au cântat, au realizat filmulețe ori slide-uri cu frumusețile acestei medalii carpato-dunărene.
La finalul evenimentului, atât elevii, cât şi profesorii şi invitaţii speciali au primit diplome din partea organizatorilor. 

O familie greu încercată are nevoie de o baie și de lemne pentru iarnă

Fiica familiei Pădure, Maria (9 ani), suferă de o boală care o ţine captivă într-un scaun rulant

Ne urmărim cazurile, iar acolo unde simțim că mai este nevoie de implicarea noastră nu ezităm să mai facem un popas. De această dată, atenția ne este din nou reținută de cazul Mariei Pădure, din Nistorești. V-am făcut cunoștință cu ea în campania de anul trecut și vă povesteam despre sufletul de copil prins într-o carcasă a suferințelor trupești. Maria suferă de spina bifida, o boală care n-are vindecare, care o ține captivă într-un scaun rulant și care i-a privat pe părinții ei de bucuria cuvintelor „mamă“ și „tată“. Viața i s-a scurs prin spitale și nesfârșitele ședințe de terapie. Când și când mai ajunge și pe-acasă, dar și pe la școala specială din Breaza. Nu are pic de autonomie, nu consumă alimente solide. În rest, Maria înțelege, zâmbește, suferă, iubește, silabisește, dar cel mai mult îți vorbește cu ochii.




De anul trecut și până în prezent, în viața ei nu s-au schimbat prea multe. A primit din partea lui Alin Răzvan, antrenor de arte marțiale, și a Fundației Motivation un scaun rulant, adaptat nevoilor ei, iar de la oamenii care au empatizat cu acest caz, de la scutece până la haine și jucării. Însă, complicațiile bolii au ținut-o în majoritatea timpului prin spitale, acolo unde este supravegheată necontenit de mama ei, Liza Pădure.
De ce am revenit asupra cazului? Pentru că familia Pădure are nevoie de o baie pentru toaleta Mariei, dar și pentru confortul celorlalți doi copii: Tia (5 ani) și Cătălin (7 ani). Pentru mulți dintre cei care citiți rândurile acestea vi se va părea o „nimica toată”, darpentrueiesteenorm. Cu venituri de aproape 2000 de lei/lunar, cu internări, tratamente și ședințe de terapie interminabile și costisitoare pentru că, deh, știm cu toții cum e cu gratuitatea în sistemul nostru de Sănătate, chiar și pentru copii…, soții Pădure abia reușesc să se descurce de la o lună la alta. Casa modestă în care locuiesc, formată dintr-o cameră în care dorm Tia, Cătălin și tatăl, o bucătărie în care au înghesuit un pat în care să doarmă Maria și mama sa, un antreu care ține loc de cameră bună la toate este toată „avuția“ soților pădure. „Acum e bine, am mai modificat, ne-am mai încropit una, alta… La început a fost un grajd aici, dar ne-am descurcat în felul nostru și l-am transformat în casă“, ne-a mărturisit Liza Pădure. Doar că n-au mai avut cu ce și nici când să-și mai amenajeze și-o baie. Pe copii îi spală în copaie, însă în cazul Mariei le este foarte greu.

Bucătăria unde dorm Maria şi mama ei
Motocicliștii de la HSMF, din nou, în acțiune!
Despre situația soților Pădure au aflat și motocicliștii de la Happy Street Brotherhood MF, coordonați de Radu Ionescu, cei care s-au implicat și au reușit să construiască, în cea mai mare parte, o casă nouă pentru familia Radea, din Comarnic. Locuința cea veche le-a ars, în urmă cu doi ani, într-un incendiu. Aceștia au anunțat deja că se vor implica și-n acest caz cu forța de muncă, dar au nevoie, până în primăvară de materiale de contrucție. „La o primă analiză, le-ar trebui: zece saci de ciment, doi paleți de BCA, o plasă Buzău de 8 mm, zece saci de adeziv, BCA 4 pătrați de 10 cm, un metru cub de scândură, 15 foi de rigips verde, vreo șapte foi de tablă, gresie, faianță, cadă, chiuvetă, vas de toaletă. Vom mai face și noi ce putem ca să adunăm bani și parte din materiale, dar nu știm ce și cât vom reuși. În privința mâinii de lucru o asigurăm fără nicio rezervă. Am ridicat noi o casă, o baie ne va fi «flaore la ureche», numai să avem cu ce“, ne-a spus Radu. Dacă se vor strânge toate cele necesare, la partea de construcție se va mobiliza și Andrei Radea, cel care a văzut ce înseamnă să primești o mână de ajutor într-un moment în care ai pierdut totul.
Pe lângă materialele de construcție și bani, familia Pădure are nevoie de o mașină de lemne pentru această iarnă. Momentan se bucură de ceea ce le rămâne de la unul și altul pe care Ion Pădure îi ajută la diverse treburi.

Dormitorul copiilor şi al tatălui
Pasiuni uitate vs. dorințe împlinite
Soții Pădure sunt modești, oameni greu încercați, dar de un bun-simțcum rar întâlnești. Se simt jenați de neputința lor, dar încearcă să răzbată prin viață cu ceea ce au și ce pot. Din vorbă-n vorbă, am aflat că Liza Pădure este pasionată de pictat. Cândva, a avut tablouri, dar după ce s-a născut Maria n-a mai avut nici timpul și nici dispoziția necesare. A dat tot și, parcă, revoltată de grelele încercări a vrut să uite și de această latură frumoasă care i-a umplut odată sufletul. Știu că printre cei care citiți aceste rânduri sunt oameni pasionați de artă, de pictură, pricepuți la cele necesare pentru a da viață unei pânze. Puteți fi Moș Crăciun pentru Liza Pădure și-i puteți deschide ușa spre noi oportunități de câștig.
Cei care vor să se implice în acest caz, o pot face luând legătura cu coordonatorii Grupului „Pentru Tine“, Cristi Minculescu - 0726.279.537, Liliana Maxim Minculescu – 0720.072.638, fie pe Facebook (pagina grupului de voluntariat „Pentru Tine!“ este publică).
De asemenea, familia are deschis și un cont la BRD: Titular: Liza Pădure

Nr. cont RON: RO75BRDE 300SV 6834 5523000

Cod SWIFT: BRDEROBU, Cod bic: XXX

Liliana MAXIM MINCULESCU

„Muzica sferelor” la Muzeul „Nicolae Grigorescu”

Sâmbătă, 24 noiembrie, la Muzeul „Nicolae Grigorescu” a avut loc vernisajul expoziţiei de sculptură „Muzica sferelor”, autor Gabriel Sitaru, membru al Uniunii Artiştilor Plastici - filiala Bucureşti. 
Sculptorul câmpinean lucrează într-o gamă variată de materiale, de la marmură, granit şi piatră, până la bronz, inox, alamă ori lemn, uneori îmbinându-le pentru a obţine rezultate încărcate de semnificaţii.
Expoziţia va fi deschisă pe parcursul lunii decembrie. 

Recital extraordinar la Casa de Cultură „Geo Bogza”

Duminică, 16 decembrie, ora 17.00, la Casa de Cultură „Geo Bogza” va avea loc un recital extraordinar în cadrul căruia va fi evocată figura compozitorului Sabin Drăgoi, de la moartea căruia se împlinesc luna aceasta 50 de ani. Acesta este al doilea recital al stagiunii „Prologul festivalului”, cel de-al treilea fiind programat pentru data de 19 ianuarie 2019.
Biletele sunt disponibile online pe www.bilete.ro sau pot fi achiziţionate de la pe adresa festivaluldearte@gmail.com ori la intrarea în sală, cu o oră înaintea începerii recitalului.
Banii obținuți din vânzările biletelor sunt folosiţi pentru oferirea unor burse de studiu pentru cursurile de vară și masterclass la Festivalul de Arte copiilor talentați și fără resurse financiare, pentru aducerea unor nume sonore la recitalurile Prologului festivalului, precum şi pentru recompensarea copiilor și tinerilor merituoși, dar şi a compozitorilor uitați și neglijați.


CĂRŢI DIN BASARABIA. Ion Buzdugan, Scrieri. În două volume

Poetul şi publicistul Ion Buzdugan (9 Martie 1887, Brânzeni, judeţul Bălţi, fiul lui Alexandru şi Ecaterina Buzdâga – 27 Ianuarie 1967, Bucureeşti), secretarul Sfatului Ţării, cel care la 27 Martie 1918 a citit declaraţia de unire a Basarabiei cu mamă-sa România, este astăzi – după cum afirmă D-l Eugen Lungu, în deschiderea studiului său la Ion Buzdugan, Scrieri, Ediţie în două volume, Studiu introductiv de Eugen Lungu, Text selectat şi îngrijit, repere cronologice, note şi comentarii de Mihai şi Teodor Papuc, Î.E.P. Ştiinţa, Chişinău, 2014 – este „practic un anonim”. Căci, deşi scriitorul „a luptat cu toată fiinţa pentru reintegrarea Basarabiei în spaţiul românesc”, „crezul său de mare român... l-a condamnat la tăcere şi la o existenţă aproape ilegală într’o Românie postbelică colonizată de sovietici şi dirijată de comunişti. 


Ca într’un thriller cu subiect politic, fostul deputat şi lider în Sfatul Ţării s’a ascuns ani buni în cele mai neverosimile locuri, pentru a nu compărea în faţa necruţătoarelor tribunale sovietice”. Las că nici acestea din dreapta Prutului, ale celor mai buni fii ai URSS, cum ar fi zis Lenin despre cei care, în 1921, au înfiinţat PCR, nu erau mai cruţătoare. Dimpotrivă, slugile fiind mai zeloase decât stăpânii. Criticul citează „din foarte documentatele Repere cronologice [: Viaţa şi opera”] ale D-lor Mihai şi Teodor Papuc: „1946-1951 – Îşi trăeşte viaţa în mare taină, ascuns de ochii lumii, fiind ameninţat de persecuţiile staliniste. În orice moment ar fi putut să urmeze calea lui Pan Halippa, care după doi ani de detenţie la închisoarea din Sighet, era trimis în Siberia ca «trădător al Ţării Sovietice».” Sau, ca Ion Pelivan, care chiar a murit în închisoarea de la Sighet, la 25 Ianuarie 1954, fiind înhumat în Cimitirul săracilor din marginea oraşului, cum am arătat în recenzia la cartea Ion Pelivan, părinte al mişcării naţionale din Basarabia. Citez mai departe: „De teama persecuţiilor declanşate de noul regim, este mereu în căutarea unor locuri de adăpostire pe care le găseşte cu greu. Se ascunde când prin podurile chiliilor călugăreşti ale Episcopiei din Blaj, când la mănăstirea Obreja de lângă Blaj. A mai găsit adăpost la Tăuni, judeţul Alba, la Târgu Mureş, la Aninoasa, la Bujoreni (Râmnicu Vâlcea) şi la Polovragi. Se bucură de ajutorul unor oameni de suflet, pe care îi întâlneşte în timpul peregrinărilor sale. În comuna Tăuni, [judeţul Alba,] s’a ascuns în casa cumnatului său, notarul Ion Maşnicu, soţul (din a doua căsătorie) al surorii sale Mariana.” Unde l-a prins vestea abdicării Regelui Mihai. „Ascunzişul la mănăstirea Polovragi-Gorj i-a fost înlesnit de doctorul Constantin Lupescu din Târgu-Jiu.” Continuă citatul: „De aici, îmbrăcat în rasă de călugăr, a plecat în Ardeal. Despre aceşti ani, notează bunul său prieten, scriitorul C.D. Zeletin, «îşi lăsase barbă, purta ţoale şi umbla cu traista’n băţ, asemeni călugărilor călători de odinioară». Avea parte doar de o vizită pe an a surorilor sale Mariana şi Velentina”. Conchide D-l Lungu: „Omul era practic un sechestrat al regimului, atât că nu se afla pe priciurile închisorilor”. Şi dacă, „printr’o minune, omul se salva”, artistul nu „avea însă acces la o viaţă literară normală. Iar în RSSM numele său devenise tabu. Era pomenit doar rareori în contexte negative, ca naţionalist şi burghez moldovan care, cu «ajutorul României regale» a luptat «pentru a zădărnici biruinţa revoluţiei socialiste în Basarabia».”
Astfel că, apariţia celor două volume, în prestigioasa colecţie Moştenire, în care au apărut, până acum, şi 16 volume din Scrierile lui B.P. Hasdeu, este un gest reparatoriu.


Primul volum cuprinde Poesii, Publicistică şi Corespondenţă. Dintre acestea, doar o parte din poesii au fost publicate în reviste sau în volume. Fireşte că întâetatea o au volumele. Şi anume: Miresme din stepă, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1922, operă premiată de Societatea Scriitorilor Români. Miresmele au opt cicluri tematice: În stepă, Sub vraja trecutului, Icoane noi, În pribegie (1916-1917), De sub jug (1912-1918), Cântece păstoreşti, La ţară şi Litanii de toamnă. Şi o Prefaţă – „Cartea d-tale, dragă Dle Buzdugan, aduce o mireasmă, uneori tare, câteodată foarte dulce, de poesie nouă, culeasă de pe câmpii, unde oraşele nu si-au lăsat acele petece de tipărituri şi picoare de pui fripţi care se numesc litaratură modernă. / Îmi amintesc de ostaşul basarabean răsărit deodată în casa mea, pentru a mă întreba câte drumuri duc la cartea neamului nostru. Aşa de repede a ieşit din ele un om capabil de a îmbogăţi scrisul nostru. / Într’un ceas bun să’ţi fie venirea între aceia care, cunoscând tot ce a dat sufletul nostru naţional până acum, au datoria de a’i adăuga tot ce poate da, în vremea lor, pământul care i-a născut şi tălmăcirea pe care ei înşii sunt în stare a o da acestui glas imens şi vag al naturii mute şi al mulţimilor ce vuesc. / Căci, măcar azi, aceasta e poesia.” – de N. Iorga, din 1920, care însă, n’a mai apărut, rătăcindu-se printre degetele criticului Mihail Dragomirescu. Sau, cum zicea însuşi Iorga, „au mâncat’o birourile Casei Şcoalelor”. Marele istoric a recenzat MiresmeleUn poet basarabean – în revista „Ramuri”, anul XVII, nr. 48, din 1922, găsind în ele „o noutate de senzaţie, o frescheţe de expresie, o tinereţe de grai, care fixează dlui Ion Buzdugan un loc cu totul deosebit între poeţii care cred că nu se poate scrie fără a face pe nebunul”. D-nii Mihai şi Teodor Papuc, din Notele şi comentariile cărora iau toate aceste amănunte, găsesc surprinzător şi îndemnul lui Iorga: „Cine vrea să cunoască din Basarabia realitatea frumuseţilor ei felurite şi că vadă ce se poate desface ca poesie din fireasca iubire către dânsa, cine vrea să’şi dea seama de ce poate da amestecul adânc între tradiţia sănătoasă a literaturii noastre mai vechi şi între sufletul de spontanee trezire la manifestările literare ale unui om, pe care viaţa în centrele mari nu l-a obosit şi nu l-a pervertit, să ia în mână această carte, de o particulară sugestie. Nu’i va părea rău. Sunt frumuseţi noi, care se adaugă limbii româneşti.” Şi Eugen Lovinescu a salutat, „cu bunăvoinţă şi bucurie descălicarea lui Ion Buzdugan în literatura română”, ca „un sol al unei tradiţii întrerupte aproape un veac” (în „Sburătorul”, anul II, nr. 47, 1922). Pentru Vladimir Streinu, „d. Buzdugan îşi dozează cu pondere elementul artistic, aşa încât substanţialitatea poesiei sale adesea se autentifică prestigios. O tradiţie certă şi luminoasă îl desmiardă. Din dragostea duioasă ce’i poartă, o prisosinţă generoasă se revarsă şi peste pământul din care a înflorit mitic această tradiţie. De aceea poesia sa capătă un miros sănătos şi reavăn de pământ umed ca o căpiţă de fân”. Miresmele „constitue, alături de opera întreruptă subit a lui Al. Mateevici, în literatură, prima contribuţie ponderoasă a Basarabiei” (în „Cugetul românesc”, anul I, nr. 8-9, 1922). Iar pentru contemporanul nostru, Gheorghe Grigurcu, „Versurile sale [ale lui Buzdugan; O.O.], plasate în timpul în care au fost aşternute, vădesc, din punct vedere literar, mai mult decât o agreabilă cursivitate, un tip de eleganţă melancolică, ce ne poate reţine interesul. Constitue un document nu doar moral, ci şi liric.” (în „România literară”, XIV, nr. 39, 2012). 
Al doilea volum de poesii al lui Ion Buzdugan, Ţara mea, cu subtitlul Poeme, 1918 – 1928, a apărut la

La SanConfind s-a redeschis Cabinetul Pneumologie

În aceste zile, la SanConfind s-a redeschis Cabinetul Pneumologie, unde d-na dr. Elena Dumitrescu va acorda din nou consultaţii. Cabinetul va funcţiona la Poiana Câmpina, nu la Casa de Lei. 


Detalii şi informaţii suplimentare la tel. 0244-990 (call-center).

Maternitatea SanConfind – prima lume a nou-născutului sănătos

(P) La Maternitatea SanConfind, asistența medicală atat pe perioada graviditatii, in momentul nasterii, cat si postpartum este asigurata de o echipa formata din medicul obstetrician, medicul neonatolog si medicul anestezit. O echipa antrenata sa urmărească atent evolutiei sarcinii, travaliului si interventia adecvata la momentul oportun, toate acestea pentru a finaliza nasterea fara incidente si accidente maternofetale, oferind astfel viitorilor parinti momente unice si de neuitat pentru toata viata. Pentru o femeie, perioada graviditatii si nasterea sunt foarte importante si emotionante, fiindca ea va trece prin momente unice in viata sa pe care nu le va putea uita. De aceea este foarte important pentru noi ca proaspata mamica sa se simta cat mai confortabil atat fizic, cat si psihic. Maternitatea este structurata in sistem rooming-in, nou nascutul sanatos la termen fiind ingrijit in acelasi salon cu mama, incurajand astfel alaptarea. In compartimentul de neonatologie se ingrijesc nou-nascutii incepand cu asistenta la nastere, pana la cele mai complexe ingrijiri si tratamente pentru sustinerea adaptarii neonatale la viata extrauterina. Nou-nascutii dusi la terapie intensiva neonatala beneficiaza de o aparatura medicala extrem de performanta (incubatoare moderne, mese radiante pentru resuscitarea neonatala, aparate  pentru ventilatie mecanica, monitoare cardio-respiratorii, lampa de fototerapie, posibilitatea de efectuare a screening-ului metabolic extins si cel auditiv). 


În cele ce urmează, vă vom prezenta cum se desfășoară la Maternitatea Sanconfind primele ore din viata unui nou-nascut. Imediat dupa nastere, medicul neonatolog preia nou- nascutul pentru a-l sterge, a verifica si a se asigura ca nu sunt probleme medicale ce necesita interventie imediata, totul va avea loc in imediata apropiere a mamei. Ulterior urmeaza clipa in care mama isi va tine pentru prima data copilul in brate, o clipa incarcata de emotie puternica, greu de descris in cuvinte. Acest moment este esential pentru consolidarea legaturii speciale dintre mama si nou-nascut, pentru starea psihica a mamei care se va simti implinita si fericita dupa cele 9 luni de sarcina, pentru cresterea sigurantei nou-nascutului  care recunoaste vocea materna, mirosul si bataile inimii sale si, nu in ultimul rand, contactul piele pe piele in prima ora de viata stimuleaza aparitia lactatiei. Dupa ce acest moment emotionant se finalizeaza, medicul neonatolog preia nou-nascutul si-l examinează intr-o camera speciala, unde va avea loc si prima baita cu apa sterila, prin care se curata de pe piele stratul de secretii ce au avut rolul protector in pantecele mamei. Dupa baie este pus sub o sursa de incalzire pentru ca adaptarea la viata extrauterina sa fie cat mai lina, ulterior este masurat, cantarit si verificat de catre medicul neonatolog, se examineaza ochii (pentru eventuale infectii), gura (absenta sau scindarea valului palatin), se verifica fontanele si oasele capului, inima si plamanii sunt atent auscultate cu stetoscopul, membrele sunt verifcate de posibile malformatii, sunt studiate organele genitale  pentru a se vedea daca  sunt dezvoltate corect, se verifica de asemenea statusul neurologic. Nou-nascutului i se va administra pe perioada spitalizarii o doza de vitamina K, pentru preventia hemoragiilor, imunizarea cu vaccin antiHepatita B si vaccin BCG, de asemenea va avea posibilitatea efectuarii optionale a screeningului metabolic extins si a celui auditiv. In cadrul Maternitatii Sanconfind proaspata mamica va avea parte de toata sustinerea din partea cadrelor medicale, va dispune de ajutor in initierea si sustinerea alaptarii, va primi sfaturi cu privire la ingriirea nou-nascutului la domiciliu, iar eventualele nelamuriri se vor discuta atat pe parcursul sederii in spital, cat si, ulterior, in sistem ambulator, in stransa colaborare cu medicul pediatru ce are o vasta experienta in domeniu. Un lucru trebuie să mai știe orice viitoare mămică: alegerea sa, de a naște copilul la Maternitatea SanConfind, reprezintă o onoare pentru intreaga echipa medicala a sectiei.

Imagistica SanConfind asigură imaginea cea mai fidelă a sănătății pacienților

(P) Imagistica medicală este o specialitate științifică recentă, care reunește o largă varietate de științe în scopul studierii modului în care se formează, se procesează, se interpretează și se stochează imagini ale organelor sau țesuturilor, prin diferite tehnici, cu scopul de a le folosi pentru a diagnostica bolile. Inițial, imagistica medicală clinică desemna metode radiologice de investigare medicală. Descoperirile ulterioare realizate în domeniul bio-fizicii au dus la diversificarea metodelor de investigare medicală. S-a urmărit punerea la punct a unor metode de investigație mai puțin invazive în clinica medicală. Totodată, paraclinic, au fost concepute instrumente care realizează masurători ale însușirilor fizico-chimice în preparatele biologice. Radiologia/Imagistica medicală folosește metode fizice pentru a diagnostica bolile și are două subramuri: Radiologia diagnostică și Radiologia intervențională. În cadrul Radiologiei diagnostice distingem: Radiologia convențională (folosește raze x); Ecografia (sonografia) - folosește un emițător-receptor de ultrasunete și nu iradiază, ceea ce reprezintă un avantaj față de radiologia convențională, însă are, la rândul ei, destule limite; Radiologia osteo-articulară; Radiologia Pediatrică (patologia copilului); Radiologia sistemului nervos; Senologia ș.a. Pe de altă parte, Radiologia intervențională cuprinde:  Angiografie (examinarea vaselor de sange); Histero-salpingo-grafie (explorarea aparatului reproducător feminin).


Departamentul Imagistică Medicală SanConfind are o echipă medicală profesionistă și profund dedicată actului medical, care este compusă din medici veniți din București, unde lucrează la spitale de renume. În funcție de investigația potrivită afecțiunii sale, prezumate sau certe, pacientul SanConfind poate fi consultat de unul dintre cei șase doctori ai acestui departament: dr. Gabriela Toma (medic primar), dr. Manuela Uță (medic primar), dr. Cătălin Ignat (medic primar), dr. Cristina Sandu (medic primar), dr. Silviu Otcu (medic primar), dr. Claudia Bugeac (medic specialist).
În cadrul Departamentului Imagistică, la Centrul Medical SanConfind se realizează și se interpretează o paletă largă de investigații: RMN, CT, ecografii, DEXA, Rx, mamografii. Există și doctori în relație cu Casa de Asigurări de Sănătate. Programul de lucru se desfășoară în intervalul orar 8.00 – 20.00, de luni până vineri. În luna decembrie 2018, se va lucra și sâmbăta, într-un program de 6 ore.