11 martie 2019

Editorial. PENTR-UN PETIC DE HÎRTIE

Parafrazarea unui cunoscut titlu de roman pornografic interbelic al lui N. D. Cocea nu e întîmplătoare. Trimiterea este, firește, la celebra declarație (dar care dintre susținerile domniei sale nu devin instantaneu subiecte de (de)rîdere în presă?) a d-nei primministră (așa cică e corect să spunem) că e mai bine să vorbească citind de pe hîrtie. „Decît să vorbesc liber și să spun prostii mai bine să am o hîrtiuță în față și să spun lucruri corecte”. Evident, doamna nu are habar că în „fișa postului” de politician intră și vorbitul liber, în plus perfect coerent și corect gramatical. Aș mai observa că doamna se dă de gol involuntar folosind un diminutiv, „hîrtiuță”, prin care încearcă să eufemizeze realitatea, domnia sa nu folosește „hîrtiuțe” pe care să-și noteze un punctaj al chestiunilor de discutat (asta deja ar presupune un nivel de analiză și sinteză a problemelor, o cunoaștere și o înțelegere de care doamna în cauză este la parseci distanță). Nu, domnia sa citește cu o răceală care-o face simpatică pînă și pe Andreea, robotul de la Vodafone, tot discursul. Ideea de discuție liberă îi este străină. Mi-a fost milă de ea pînă a devenit țîfnoasă și arogantă, acum nu mai merită nici milă. Să fim bine înțeleși, un politician incapabil de public speaking e ca un pictor orb, ca un dirijor surd, ca un jucător de snooker cu strabism. 


Nu nouă trebuie să ne fie milă de biata ființă, ei trebuie să-i fie milă de țară și să dispară înapoi în anonimatul din care noroaiele istoriei au scos-o la suprafață. Asta e povestea „peticului”, „hîrtiuței” (vă mai aduceți aminte de „bilețelul roz”?). Discut prea mult persoane, cum mi s-a reproșat? Probabil, dar lucrul este obligatoriu, cîtă vreme politica românească nu s-a ridicat încă la nivelul principiilor și ceea ce ne bîntuie sînt oamenii. Viorica nu este o fatalitate, pentru mulți români, (mioritici într-un sens absolut neeufemistic) politica apare ca o fatalitate, ca o meteorologie imprevizibilă și hotărîtă undeva în altă parte (de unde succesul tuturor teoriilor conspirativiste). De aici pasivismul absolut al cetățenilor. Nu mă entuziasmează reacțiile din această săptămînă întru apărarea justiției. Pesimist, văd mai degrabă partea goală a paharului: numărul nesemnificativ de participanți studenți de la Universitatea București, lipsa celor de la Drept, sprijinul de care Puterea se bucură din partea unor intelectuali autentici, lipsa de consistență programatică și de adecvare la realitate a noii opoziții de la Alianța 2020, scăderea în anvergură a protestelor publice din partea unei populații obosite de hărțuiala zilnică. 
Apropo de opoziție, cîtă vreme ieși la înaintare cu idei năstrușnice, de post-umanism prost digerat, și adus în lumină doar pentru că ar fi „european”, precum doamna Oana Bogdan,de la PLUS, care ne sugerează să renunțăm la proprietate, la ideea de cuplu pentru a trăi în grupuri, la agricultură... nu prea poți să ai pretenții de succes în alegeri. Astea sînt teme de seminarii sofisticate, nu de campanii electorale în țara subdezvoltată a lui Dragnea. Acest progresism neo-marxist de import este și sfidător într-o țară care nu și-a cinstit încă așa cum se cuvine morții din timpul terorii comuniste. Și, cum se vede, este un asumat, franc regresism spre o „epocă neolitică” grefată pe IT. 
Un al treilea element care mi-a întărit impresia de pornografie publică (dl. Pleșu îi spune, mult mai elegant, obscenitate publică) este prestația marelui guru al presei CTP. Să rostești, cu puterea vană pe care ți-o dă prezența seară de seară pe ecranele patriei, o înjurătură demnă de Groapa la adresa unui simbol național (așa ar trebui să fie, dacă România ar fi o țară normală) care este dl. Șora, arată că nu este nicio distanță morală între tine și Dragnea. CTP-ul a fost totdeauna de partea jandarmeriei ideologice. Dl. Șora spusese, pentru cine vrea să citească așa cum trebuie, nu că postul de televiziune ar trebui închis administrativ, ci că boicotul public ar trebui să-l ducă la ruină. Așa cum se propune să fie boicotat cutare magazin pentru că susține campania nu știu care. Istericalele lui CTP sînt cu atît mai inutile, cu cît dl. Șora nu are nicio putere. Atacurile la care filozoful este supus în media sînt un fenomen antropologic: e vorba de ceea ce se numește putere simbolică. De care, nu știu de ce, puternicii zilei s-au temut întotdeauna. Este puterea celor fără putere, după expresia lui Havel. CTP, alături de Cristoiu, rămîn în istorie printre principalii vinovați pentru nivelul execrabil la care este presa autohtonă. Și asta este și una dintre explicațiile pentru care democrația este nefuncțională și mincinoasă în țara noastră. Prin ce se leagă aceste trei exemple pe care le-am ales astăzi? Prin ura față de valoare.  Marele semn al vremii noastre, scris pe fițuici, de oameni copiuțe. 
Christian CRĂCIUN

Primăria Câmpina se pregătește pentru o mai bună informatizare

La ultima ședință a Consiliului Local, primarul Horia Tiseanu a inițiat un proiect de hotărâre privind o mai mare informatizare a Primăriei Câmpina, în vederea reducerii birocrației în relația instituției cu agenții economici și locuitorii municipiului, dar și a reducerii termenelor cu care se răspund multor cereri.  În cadrul acestui proiect, 50 de angajați ai Primăriei ar urma să fie instruiți și testați, pentru a dobândi cunoștințele necesare în vederea utilizării serviciilor informatice.
Modernizarea activității municipalității în această direcție se va putea realiza cu ajutorul unui proiect cu fonduri europene, denumit „Soluții informatice integrate pentru simplificarea procedurilor administrative și reducerea birocrației la nivelul municipiului Câmpina”, proiect ce va fi depus în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă (POCA), Axa Prioritară 2. Practic, este vorba despre o mai mare informatizare în procesarea de către angajații Primăriei Câmpina a cererilor și documentelor solicitanților. Acest lucru era imperios necesar având în vedere că, în ultimii doi ani, la registratura instituției s-au primit aproximativ 70.000 de cereri și documente de la persoane fizice și juridice. 


„Vă supun votului un proiect foarte interesant. Obiectivul său principal este consolidarea eficientizării administrației publice locale. Este vorba despre simplificarea procedurilor administrative și reducerea birocrației în relația cetățenilor și a mediului de afaceri cu executivul local. Denumirea proiectului sună puțin abstract, dar proiectul urmărește scopuri concrete. În primul rând, implementarea unor  măsuri pentru simplificarea corespondenței dintre birourile Primăriei și solicitanți. Acest lucru înseamnă că, după implementarea acestui proiect, cetățeanul care nu vrea să se deplaseze la sediul Primăriei poate să depună o cerere scanată, transmisă de acasă, de pe calculator, prin internet.  Pentru aceasta se va înființa un portal al Primăriei, un portal web care este interactiv, iar prin acest portal se poate depune cererea respectivă, care este înregistrată la o registratură electronică și va parcurge circuitul electronic existent între birourile noastre, astfel încât să ajungă  rapid acolo unde trebuie, adică la biroul care o va solutiona și care îi va răspunde cetățeanului solicitant.  Răspunsul cetățeanului  va fi trimis acestuia tot în format electronic, deci prin poșta electronică. În cazul în care cetățeanul depune cererea pe hârtie la registratura fizică a instituției noastre, răspunsul  va fi un document tot pe hârtie, primit de el prin poșta obișnuită”, le-a spus edilul-șef consilierilor atunci când și-a prezentat proiectul. 
Aleșii au aflat, de asemenea, că implementarea proiectului va face posibilă o mult mai bună arhivare electronică a documentelor utilizate de angajații Primăriei. Se va ajunge să se poată scana și utiliza până la 20.000 de dosare de arhivă. Se dorește realizarea unei arhive operative, care să poată fi utilizată mult mai rapid de către compartimentele Primăriei. Primarul a dat și un exemplu în acest sens: „Să presupunem că, în cererea sa, un cetățean face referire la o autorizație de construire emisă acum doi ani. Fie cere o copie, fie dorește să prelungească o autorizație emisă acum doi ani. Serviciul Urbanism va trebui să îi rezolve cererea. În prezent, cineva din cadrul serviciului amintit va căuta într-un dulap un dosar care să conțină autorizația respectivă. Atunci când vom avea o arhivă electronică operativă, funcționarul va căuta această autorizație pe calculator, după dată, și bineînțeles că o va găsi mult mai ușor”.
Tot prin acest proiect, transparența circuitului documentelor din Primărie va crește foarte mult, astfel încât  se va ajunge ca, tot cu ajutorul calculatorului și al portalului web, cetățeanul să vadă unde a ajuns cererea sa, ori unde s-a blocat cererea sa, de la ce compartiment nu se mai mișcă.
Adrian BRAD

Echipa de robotică de la „Grigorescu” este printre cele mai bune din România

Săptămâna trecută, la București, în sala de baschet a CSA Steaua, a avut loc faza zonală a concursului național de robotică. O întrecere de prim rang dedicată acestui domeniu de mare viitor și de un impact extraordinar pentru prezent. 


După trei zile de concurs, în care au participat 42 de echipe de elevi care învață la licee renumite din București, Cluj, Iași, Timișoara, Constanța etc., echipa Colegiului Național ”Nicolae Grigorescu” din Câmpina s-a clasat pe locul 8, calificându-se pentru faza națională a concursului. Aceasta se va desfășura peste două săptămâni tot la București. La ea vor accede primele 33 de echipe dintre cele reunite la această faza regională. Robotica, potrivit uneia dintre definițiile sale consacrate, reprezintă un domeniu pluridisciplinar al științei și tehnicii care studiază proiectarea și tehnica realizării  sistemelor mecanice, informatice sau mixte, precum și a roboților, în scopul înlocuirii parțiale ori totale a omului în procesele tehnologice, în acțiunea asupra mediului înconjurător. Multe aspecte ale roboticii implică inteligența artificială: roboții pot fi echipați cu senzori echivalenți cu organele de simț ale omului, pentru vedere, pipăit, perceperea temperaturii. Unii au chiar capacitatea de a lua decizii simple, iar în prezent, cercetările în domeniu sunt orientate spre obținerea de roboți cu un grad de autocontrol care să le permită mobilitatea și luarea de decizii într-un mediu necontrolat direct de către oameni. 


Echipa de la ”Grigorescu” s-a remarcat prin obținerea unui trofeu care a nuanțat și evidențiat talentele participanților. Astfel, cei de la ”Grig” au câștigat Premiul I pentru inovare (cu un sistem de ridicare folosit la un robot care adună minerale, un sistem nemaifolosit de nicio echipă). În cadrul concursului s-au întrecut perechi de echipe (două echipe contra altor două echipe). 



”Este un proiect al nostru care se poate prelungi pe 10 ani. Acum trei săptămâni am trecut de etapa demonstrativă, iar peste două săptămâni vom participa la faza națională. Toți membrii echipei sunt elevi foarte buni. Unii dintre ei sunt chiar olimpici la fizică. Suntem o echipă foarte tare, în opinia mea. Majoritatea participanților sunt elevi ai mei de la clasă, dar sunt, de asemenea, elevi valoroși pregătiți la alte clase. În total sunt 15 copii, începând de la clasa a VII-a până la clasa a XI-a. Să știți că nu ne-a fost ușor să ajungem aici. În spatele realizărilor noastre se ascund multe ore de muncă. Individual vorbind, după orele de școală, fiecare membru al echipei a lucrat aproape 1000 de ore. În echipă, am lucrat vreo două luni de zile, ”, ne-a declarat profesorul de fizică și mentorul echipei, Cătălin Chițu, care ne-a precizat că echipa mai are și trei co-mentori:  doamna profesoară Simona Darie (informatică), de la CN ”Nicolae Grigorescu, dar și soții Mirela și Decebal Lungu, ingineri la Cameron – Schlumberger Câmpina.”
Adrian BRAD

Parteneriat între Liceul Energetic și compania Michelin pentru învăţământul dual

Recent, la Liceul Tehnologic Energetic, conducerea acestei unități școlare s-a întâlnit cu reprezentanți ai companiei franceze Michelin în vederea realizării unui parteneriat pentru învățământul profesional dual. La întâlnire a mai participat  un reprezentant al Consulatului Franței de la București. Învățământului i se spune dual, pentru că la el participă două entități: pe de-o parte, școala, liceul, iar pe de alta, firma interesată să contribuie la formarea profesională a unui elev al respectivei școli. 


La finalul anului 2014, printr-o ordonanță de urgență a fost modificată Legea Educației, creându-se astfel un cadru legal pentru organizarea unui al treilea tip de învăţământ profesional. Este vorba despre învăţământul profesional dual, organizat după terminarea celor 10 clase obligatorii, spre deosebire de  învăţământul profesional de trei sau doi ani, care se organizează la sfârşitul clasei a VIII-a, respectiv a IX-a. Învățământul profesional în sistem dual a fost introdus în România pentru a se acoperi deficitul de forță de muncă înalt calificată, cauzat de închiderea din anul 2000 a școlilor profesionale, nefericită măsură luată de ministrul Educației de atunci, nimeni altul decât ministrul Educației de azi, nimeni alta de cât Ecaterina Andronescu. Deși școlile profesionale au fost reînființate în 2012, la cererea angajatorilor care nu găseau oameni disponibili, situația nu a fost ameliorată, iar angajatorii se confruntă și în prezent cu o lipsă acută de meseriași. Practic, învățământul dual are scopul de a livra forța de muncă necesară angajatorilor și se face pe baza solicitării operatorului economic. La rândul său, angajatorul se implică în tot ceea ce înseamnă școlarizarea elevului, îi asigură practica și, în plus, îi oferă și o bursă. Iar avantajul său este că elevul va lucra exact acolo unde va face practica de specialitate. O caracteristică a noului tip de învățământ profesional este faptul că se organizează numai la cererea agenților economici. Un alt element de noutate în cazul învăţământului dual este faptul că acesta se desfăşoară pe baza unui contract de muncă, încheiat între agentul economic şi elev. Formele de învăţământ profesional existente până la apariția învățământului dual se adresau unor grupuri diferite. Mai exact, învăţământul profesional cu durata de doi ani se adresează absolvenţilor clasei a IX-a, învăţământul profesional cu durata de trei ani se adresează absolvenţilor clasei a VIII-a, în timp ce învăţământul dual se organizează pentru absolvenţii clasei a X-a. Aşadar, această ultimă formă de învăţământ profesional se adresează  elevilor care au absolvit învăţământul obligatoriu, în vederea obţinerii competenţelor necesare pentru intrarea pe piaţa muncii, oferindu-le astfel o rută alternativă de formare. Într-un fel se aseamănă cu şcolile postliceale care formează profesionişti special pentru piaţa muncii, numai că în loc de o diplomă de absolvire a 12 clase, trebuie să dai dovada absovirii celor 10 clase obligatorii. Întâlnirea de la Energetic, cu toate demersurile care i-au urmat, a fost, fără îndoială, în interesul ampelor parteneri. Adică atât al cunoscutei companii, cât și al liceului, care a câștigat la capitolul imagine.  Pentru că nu orice liceu industrial asigură forță de muncă pentru o companie de renume internațional.
„Cei de la Michelin și-au exprimat dorința de a finanța școlarizarea profesională a unora dintre elevii noștri. În acest sens, ne-au vizitat și au fost mulțumiți de felul în care învață și lucrează elevii noștri, de dotările liceului, de laboratoarele, atelierele și toate spațiile afectate procesului de învățământ. Întâlnirea a fost fructuoasă, întrucât s-a încheiat și un contract de învățământ profesional dual, între câțiva elevi și cunoscuta companie franceză. Aceasta va finanța 10 elevi dintr-o clasă de 28. Cei 10 elevi vor primi de la Michelin câte 200 de lei fiecare, pe lângă cei 200 de lei pe care îi acordă ministerul nostru. În plus, vor primi echipamente gratuite și vor face practica la Uzina de Anvelope Florești (fostă Victoria), unitate aflată în proprietatea Michelin. După școala profesională, vor putea lucra în uzina respectivă. Compania franceză încearcă să-și recruteze forță de muncă bine calificată, dar și ea are unele dezavantaje în cadrul învățământului profesional dual, deoarece elevii nu sunt obligați să lucreze, după terminarea școlii, la compania care le-a subvenționat perioada de școlarizare și de formare profesională. S-ar putea spune că așa este firesc, de vreme ce agentul economic finanțator a investit în pregătirea elevului pe care și l-ar dori un viitor angajat al său. Însă nu este așa, întrucât acest lucru ar însemna o încălcare a normelor europene în domeniu, fiindcă orice cetățean european este liber să muncească unde vrea în Uniunea Europeană. De aceea nici nu se înghesuie agenții economici să investească în învățământul dual și în pregătirea profesională a elevilor”, ne-a declarat profesorul Stan Sârbu, directorul Liceului Tehnologic Energetic. 
Adrian BRAD 

Câmpina, orașul în care școlile poartă nume anapoda?

Sper că titlul v-a intrigat îndeajuns încât să urmăriți cu interes ceea ce voi demonstra în continuare. Am ajuns la concluzia asta treptat, cercetând istoria orașului și a unităților sale de învățământ, și observând cu durere că ruperea tradiției și identității s-a făcut și în acest domeniu, excelând chiar. Mai rar găsești un orășel în care majoritatea unităților de învățământ să poarte nume nepotrivite sau chiar... amestecate între ele, de parcă cineva s-ar fi jucat trăgând la sorți! S-o luăm așadar pe rând, în ordinea cronologică a înființării fiecărei școli de azi, arătând la fiecare și ce nume cu sens avea odinioară, dar și - acolo unde este cazul - cât de nepotrivită este denumirea actuală.
Școala Gimnazială „Ion Câmpineanu” poartă acest nume din 1998. Ca instituție, e cea mai veche și de tradiție școală publică din oraș, fiind urmașa școlii primare nr.1 de băieți, înființată pe timpul lui Cuza, la 1863. În primele cinci decenii de existență, ea a rămas și unica școală câmpineană de băieți, traversând întreaga epocă a lui Carol I până în vremea creșterii demografice aduse de dezvoltarea industrială, ce a făcut necesară înființarea unei a doua școli de băieți. Găzduită inițial de clădirea lungă existentă și azi lângă biserica de la piață, școala s-a mutat de două ori până azi. Epoca ei de glorie rămâne cea intermediară, în care era condusă de marele apostol al învățământului câmpinean, Anastasie Scripcă, și funcționa în clădirea dispărută de pe colțul din centrul orașului, unde azi e doar bustul pictorului Grigorescu. La acea clădire s-a pus piatra de temelie încă din timpul vieții marelui artist, al cărui fiu Gheorghiță, învățase cel mai probabil chiar la această școală, în perioada 1893-1897 când pictorul deja locuia în Câmpina. Deci numele pe care l-a purtat începând cu anul 1925 (Școala Primară Urbană „Pictor Nicolae Grigorescu”) avea o logică foarte clară. Din anul următor bustul pictorului străjuia școala; valoroasa operă de artă (turnată în 1912, fără doar și poate cel mai valoros bust al lui Grigorescu din întreaga țară) se află și azi acolo, fiind singura care mai amintește fizic de localul vechii școli. Din păcate, numele pictorului a fost abandonat în epoca stalinistă, când denumirile școlilor au rămas doar cu cifre; în anii ’90 a existat intenția de a se relua vechiul nume, dar n-a fost destul de viguros susținută, fiind obstrucționată și de conducerea liceului ce luase între timp numele marelui pictor fără să fi avut vreo legătură cu el. S-a ales numele marelui boier patriot Ion Câmpineanu, care vânduse în 1860 moșia Câmpina, dar care avusese conacul departe, în zona lacului Curiacul, acolo fiind însă o altă școală generală ce ar fi trebuit să-i onoreze mai degrabă memoria.
Școala Gimnazială Centrală se cheamă așa de când i s-a construit în ultimii ani marele - dar inesteticul - sediu din Calea Doftanei. Ea e moștenitoarea școlii primare nr.2 de fete, înființată la 1914 și aflată pe locul actual din anul 1921. Și această școală a avut, din 1938, un nume de personalitate care o individualiza, chiar foarte mult, fiind vorba de cea mai devotată directoare care a condus-o, Justina Nicolescu – ce a avut și un bust în incinta școlii. Din păcate și acest mare dascăl a fost uitat la ultima botezare a școlii...


Cu Colegiul Național „Nicolae Grigorescu” situația e mult mai cunoscută: instituția împlinește la toamnă un secol de existență, numai că numele său tradițional, Dimitrie Știrbey, ce-i dădea individualitate în toată țara, a fost înlocuit în 1957 cu cel al pictorului Grigorescu, fără vreo legătură cu liceul. Prințul al cărui nume l-a purtat liceul în primele patru decenii de existență era nimeni altul decât ultimul proprietar al moșiei Câmpina, un filantrop plin de modestie, un personaj pe nedrept ignorat de istoria ingrată, deși a făcut multe pentru acest oraș; găsim în presa din epocă și în arhive mărturii în acest sens, și înțelegem astfel cum de ziua sa onomastică era în anii Belle Epoque o mare sărbătoare a localnicilor, mai ales a celor mulți și umili care veneau să-și manifeste prețuirea și respectul la castelul de pe Voila. Numele liceului era de altfel o condiție stipulată în actul de donație pe care fiica sa l-a făcut cu terenul pe care e acum liceul – prin urmare, însăși existența liceului pe acest loc se află azi în off-side, atâta vreme cât nu respectă obligațiile contractuale din actul ce stă la baza dreptului asupra propriului imobil. Cum l-a răsplătit însă liceul pe ultimul mare boier câmpinean, după ce-a venit comunismul ștergător de memorie? Întâi i-a eliminat numele; dar nu s-a mulțumit doar cu atât, ci a avut ingratitudinea să-i demoleze, acum 17 ani (cu concursul autorităților nepăsătoare de identitatea Câmpinei), chiar și conacul din incintă, parcă vrând să șteargă orice amintire a celui pe averea căruia s-a fondat! Nu cred c-am mai auzit de un caz de școală care să-și nege cu atâta ură rădăcinile; așadar, e timpul unei sincere și concrete mea culpa, acum la aniversarea centenară... Și-am să încep chiar eu, prin a-mi cere scuze public pentru faptul că în anii 1995-1999 când i-am fost elev, n-am făcut nimic pentru a-mi ajuta liceul să-și recupereze identitatea pierdută; știu, cam prea târziu ne trezim azi la preocupări serioase, spre deosebire de liceenii din anii ’20-’40, ce erau mult mai maturi, onorându-și vârsta.
Școala Gimnazială „Al. I. Cuza” (numele datează din 2010) este din nou un exemplu de instituție cu nume de personaj ales fără vreo legătură concretă cu ea. Las la o parte faptul că și în secolul XXI încă se mai face apel, în mod puțin desuet, la o personalitate omniprezentă până la saturație în spațiul public românesc, care nu particularizează cu nimic școala între altele. Dar întrebarea care se pune este: care-i legătura cu Cuza? Școala e urmașa fostului liceu teoretic  „Ilie Pintilie” înființat în 1953, dar acela fusese la rândul său urmașul Liceului de fete „Iulia Hasdeu”. Așadar, primul lucru de luat în calcul ar fi fost revenirea la numele genialei copile a lui Hasdeu și reînnodarea tradiției liceului de fete interbelic, chiar dacă acum școala e doar un gimnaziu. Ori s-ar fi putut găsi un nume mai original, care să spună ceva despre istoria școlii, sau despre aceste locuri din preajma Lacului Bisericii – zonă veche de locuire a Câmpinei. Am arătat anterior că, de pildă, numele lui Ion Câmpineanu ar fi putut avea aici un sens, prin apropierea de conacul său dispărut, și s-ar fi putut astfel nemuri un element al topografiei și istoriei locale, altfel uitat. La fel de bine ar fi meritat atenție Ion Heliade Rădulescu, ce a locuit în apropiere și pe deasupra mai este și un corifeu al culturii și scrisului românesc. 
Școala Gimnazială „B.P. Hasdeu” a fost numită așa prin anul 2000. Și ea este tot moștenitoare a liceului de fete „Iulia Hasdeu”, via liceul „Pintilie”. Avantajul cu numele actual, e că s-a ales o personalitate-gigant a culturii românești, legată puternic de Câmpina. Dezavantajul e că – din nou – școala nu prea are vreo legătură specială cu respectivul; măcar cea de la lac avea o apropiere geografică de castelul Hasdeu, aceasta de pe str. Kogălniceanu e însă chiar departe. Totuși, o școală primară purtând chiar numele lui B.P. Hasdeu a existat începând cu 1936, tot în cartierul Câmpinița, fiind apoi înglobată în altă unitate, mi se pare chiar în liceul „Pintilie”. Curios e că aceste două școli gimnaziale nu fac apel la proveniența lor din liceul de fete interbelic – cel puțin nu în informațiile de pe paginile oficiale de internet.
Excepția față de ideea din titlu o constituie, aparent, Liceul Tehnologic „Constantin Istrati” (fost Grup Şcolar Industrial Petrol, fost Colegiul Tehnic „C-tin Istrati”). Aparent, pentru că şi în acest caz, lucrurile n-au fost făcute cu maximă seriozitate în urmă cu 10 ani, atunci când a primit numele marelui savant. Pe placa montată deasupra intrării, aşa cum atrăgea atenţia încă de atunci publicistul Ion Şovăială, sub portretul grafic al chimistului este trecut greşit anul morţii sale, respectiv 1913 în loc de 1918. De fapt, gravura cu anii de viață ai savantului e preluată din sigla (logo-ul) oficial al liceului, folosit și pe acte, și în pagina de internet, logo ce perpetuează până azi eroarea.
Liceul Tehnologic „Constantin Istrati” este continuatorul liceului industrial de petrol, la rândul său moștenitorul celor două școli medii tehnice de petrol, înființate la 1948. Una dintre ele folosea baza materială a fostei Școli Superioare de Arte și Meserii (ulterior gimnaziu industrial de băieți), deci cu îngăduință am putea împinge începuturile instituției la 1921 – dar în orice caz nu este mai veche, cum se pretinde în ultima vreme, când colegiul își arogă fără motive serioase moștenirea celebrei Școli de Maiștri Sondori. Așadar adevăratul centenar al școlii ar putea fi abia eventual peste doi ani, sau mai degrabă în anul 2048. Deși colegiul folosește clădirea fostului liceu de fete „Iulia Hasdeu”, numele actual a fost potrivit ales, căci doctorul chimist a studiat și zăcămintele de petrol, fiind implicat în viața economică din epoca de vârf a schelei Câmpina. Personalitatea lui Istrati merita asemenea reparație istorică pe plan local, în condițiile în care cea mai cunoscută instituție de învățământ câmpinean (școala de poliție) folosește domeniul savantului (deși acesta lăsase superbul parc comunității locale) și i-a distrus inutil casa de vacanță – o altă dureroasă crimă culturală asupra identității orașului. 
Instituțiile școlare care datează din epoca comunistă nu au o tradiție prea bogată pentru că n-au apucat anii învățământului serios, de inspirație haretiană, ce a fost suprimat definitiv în 1948. La numele lor, nu are însă nimeni ce să comenteze, ele oglindind până azi specificul lor industrial: Liceul Tehnologic Energetic (fondat în 1948 de Concordia-Electrica), Colegiul Tehnic Forestier (înființat în 1971) și Liceul Tehnologic Mecanic (1980).
În încheiere, nu pot să nu amintesc faptul - rușinos pentru învățământul câmpinean - că nicio școală din localitate nu poartă numele celui mai mare dascăl din istoria orașului, evocat doar în cărțile cu amintiri și în tot mai rare discuții între cei din generațiile veterane. E vorba despre Anastasie Scripcă (1869-1944), despre care cititorii Oglindei au putut citi o evocare scrisă de regretatul Ion T. Șovăială („Institutorul Scripcă, un dascăl model al Câmpinei la începutul secolului trecut”, nr. 1695/ 19 decembrie 2017) – deși marele apostol ar merita cu siguranță o carte întreagă, căci a fost unul dintre profesorii model ai Vechiului Regat și ai României întregite, un personaj de talie națională care ar trebui să fie nemuritor pentru Câmpina.

Câteva RECTIFICĂRI la acest articol, legate de numele şcolilor câmpinene, puteţi citi AICI.

Mădălin-Cristian Focșa
e-mail: madalin.focsa@gmail.com
tel. 0722560566

Colecţia „Câmpina, patrimoniu cultural”, tema de dezbatere a unei noi serate literare

Cea de a treia serată culturală Elstar din acest an s-a transformat într-una dintre cele mai interesante și pline de viață dezbateri pe care a cunoscut-o Câmpina culturală în ultimii ani. Ea a fost prilejuită de apariția colecției de carte „Câmpina, patrimoniu cultural”, susținută financiar în ultimii ani de către autoritățile locale, întâlnire inițiată de către Florin Frățilă, președintele Comisie de Cultură a Consiliului Local, la care au mai fost prezenţi şi consilierii locali Adrian Dochia şi Gabriel Dima.
În mod remarcabil, la aceste eveniment au luat parte mulți din reprezentanții elitei cultrale a orașului nostru precum poetul Florin Dochia, eseistul Christian Crăciun, criticul literar Constantin Trandafir, istoricii Alin Ciupală, Gheorghe Modoianu, Marius Zaharia, Codruț Constantinescu (care este și amfitrionul acestor întâlniri și, de această dată, moderator al întâlnirii). Toți invitații și implicit beneficiarii acestui adevărat program de susținere a culturii câmpinene au luat cuvântul și au împărtășit numeroasei audiențe, experiențele pe care le-au avut de-a lungul timpului, lăudând inițiativa autorităților locale, dar dezvăluind și aspecte tehnice mai puțin cunoscute: în mod cert niciun scriitor câmpinean nu s-a îmbogățit (ci doar a îmbogățit patrimoniul local), beneficiind de acest sprijin financiar care a luat forma achitării (uneori doar parţial) a tipăririi unor cărţi! Codruț Constantinescu a subliniat că diaspora câmpineană, din ce în ce mai numeroasă și aflată pe mai toate continentele, continuă să fie interesată de Câmpina, solicitând tocmai aceste cărți publicate cu sprijin local. Eseistul Christian Crăciun, chiar dacă pe nedrept ocolit de la stipendierea locală, în ciuda faptului că inimosul nostru colaborator este mai câmpinean decât mulți concetățeni, participând și vorbind (cu har și sens) la mai toate evenimentele culturale din Câmpina, a susținut la rândul său libertatea autorilor câmpineni de a scrie nu numai despre diverse aspecte ale culturii și istoriei locale, dar și dreptul de a participa la viața culturală națională.



Fostul director al Casei de Cultura „Geo Bogza”, poetul Florin Dochia, a rememorat aspecte mai puțin știute, dacă nu chiar uitate, ale începuturilor finanțărilor publice în domeniul cultural, dar a ironizat și îngustimea unor funcționari de la Primăria Municipiului Câmpina care, în urma controalelor, nu puteau înțelege de ce autorilor finanţați li se permitea să păstreze o parte din tirajele propriilor cărți, mai mult, să le poată și comercializa. Pe de altă parte, această atitudine este larg răspândită, căci se consideră normal ca instalatorii să fie bine plătiți pentru serviciile lor, în timp ce scriitorii trebuie să facă doar voluntariat (și nici măcar acela nu este mereu bine văzut sau apreciat). Codruț Constantinescu a mers pe aceeași idee, afirmând că din sumele folosite pentru sprijinirea autorilor câmpineni de-a lungul ultimului deceniu nu s-ar fi asfaltat ca lumea nici măcar o alee. Doamnele Carmen Rusu și Alexandrina Minculescu au mulțumit, de asemenea, pentru apariția cărților postume, editate în cadrul acestei colecții, gândite și scrise de regretații lor soţi, Gherasim Rusu Togan, respectiv Ion T. Șovăială.
La finalul întâlnirii, Lorena Crintea, proprietara Librăriei Elsetar şi gazda generoasă a acestor serate literare, a înmânat două frumoase plachete inițiatorului acestor evenimente, Codruț Constantinescu, dar și președintelui Comisiei de Cultură, Florin Frățilă, în semn de apreciere pentru implicarea în susținerea culturii locale.
Următoarea serată culturală care va avea loc în seara de 22 martie, de la ora 18, va fi dedicată poeziei, Florin Dochia începându-și turneul național de lansări chiar la Câmpina, iar cititorii și admiratorii săi vor avea ocazia să se întâlnească cu cele 36 de zile (poetice) pe care autorul le-a petrecut cu Lilith (apărută la Editura Detectiv Literar, 2019). 

„Contribuția județului Prahova la Războiul de Întregire a Neamului”, prezentată elevilor Liceului Energetic

Liceul Tehnologic Energetic a avut lăudabila inițiativă de a-l invita pe Codruț Constantinescu, scriitor și istoric de origine câmpineană, pentru a prezenta elevilor reuniți în generosul spațiu al bibliotecii liceale albumul „Contribuția județului Prahova la Războiul de Întregire a Neamului”, apărut la finalul anului trecut la Editura Karta-graphic din Ploiești.


La începutul evenimentului, profesorul de istorie Gheorghe Modoianu a prezentat pe scurt cărțile pe care Codruț Constantinescu le-a publicat până în momentul de față, salutând totodată prezentările pe care le-a mai susținut de-a lungul timpului în fața elevilor de la această unitate școlară. Autorul albumului, totodată reprezentant al Instituţiei Prefectului Prahova, a reluat prezentarea (frumos ilustrată cu fotografii diverse,  reprezentative pentru perioada care este surprinsă în paginile atractivei lucrări) pe care a expus-o și în timpul lansării de la Casă de Cultură „Geo Bogza” din 8 februarie. De asemenea, a purtat și un dialog cu tinerii prezenți, încercând să le explice importanţa pe care o are lectura în general, dar și studierea istoriei naționale și a celei locale, având în vedere că urmele acestei istorii se regăsesc la tot pasul şi se lasă descoperite cu o condiţie: să existe puțină curiozitate din partea elevilor.

„Nu se recomandă operaţia cezariană făcută la solicitarea pacientei, fără indicaţie medicală“, consideră dr. Dan Mihalache, şeful Maternităţii SanConfind

(P) Domnul doctor Dan Mihalache, un nume foarte ocunoscut în lumea medicală din Ploieşti şi din Câmpina, conduce Maternitatea SanConfind. Mai exact spus, secția Obstetrică-Ginecologie din Centrul Medical SanConfind. Are 39 de ani, este căsătorit și tatăl a doi copii. A absolvit UMF Carol Davila – Facultatea de Medicină Generala în anul 2003, devenind medic specialist obstetrică-ginecologie în anul 2009. Din 2014, este medic primar. Are competențe în ecografie obstetricală și ginecologică, colposcopie, chirurgie laparoscopică ginecologică, histeroscopie. 

SanConfind oferă servicii ca în Occident
După 13 ani petrecuți în sistemul medical de stat, domnul doctor a simțit nevoia unei schimbări, iar Centrul Medical SanConfind a fost alegerea naturală.  “Dotările si potențialul Spitalului SanConfin m-au atras din prima clipă în care le-am văzut. Cred că SanConfind este locul unde pacientele din județul Prahova pot primi cele mai bune îngrijiri. Dotările secției de Obstetrică-Ginecologie sunt de vârf. Spitalul poate oferi servicii comparabile cu cele din Occident. Vorbim de nașterea în condiții civilizate, cât mai puțin medicalizată, cu respectarea intimității, și la care tatăl poate asista, sau, dacă este nevoie, de nașterea prin operație cezariană. De asemenea, se pot efectua intervenții chirurugicale ginecologice minim invazive, cu recuperare rapidă. Serviciul de imagistica medicală, laboratorul de analize, compartimentele de terapie intensivă și de neonatologie sunt și ele foarte performante”, ne-a declarat dr. Dan Mihalache.  


Sfaturi pentru gravide
Pentru orice femeie, în momentul în care află că va deveni mamă, este indicat un consult preconcepțional, în vederea depistării unor eventuale probleme ce pot fi tratate înainte de sarcină, pentru ca totul să meargă bine ulterior. Întrebându-l cum trebuie să se îngrijească gravida pentru a-și pregăti corespunzător corpul în vederea nașterii propriu-zise, domnul doctor ne-a spus următoarele: “Femeia gravidă trebuie să înțeleagă faptul că este vorba de o stare fiziologică, și comportamentul trebuie să fie normal, inclusiv cel alimentar. Este indicat ca gravida să facă mișcare, să mănânce cât mai sănătos, nu mai mult ca înainte, diversificat, și să evite alcoolul și tutunul. Centrul Medical SanConfind oferă tratamente de kinetoterapie dedicate gravidelor, care contribuie la bunul mers al sarcinii și la finalizarea ei printr-o naștere normală, dar și la recuperarea ulterioară mult mai rapidă. Şi este foarte bine că este aşa, deoarece recomand gimnastica medicală, pentru că ajută la tonifierea organismului și a musculaturii perineale, contribuind la ușurarea nașterii și recuperarea ulterioară mai rapidă. Este un plus pentru  Centrul Medical SanConfind faptul că poate oferi acest lucru, absolut normal într-o lume civilizată”. 

Avantajele și dezavantajele nașterii prin cezariană
I-am mai solicitat domnului doctor părerea în legătură cu avantajele și dezavantajele nașterii prin cezariană. ”Avantajele nașterii prin operatie cezariană sunt evidente, mai ales în situațiile în care indicațiile sunt absolute – situațiile în care viața fătului sau a mamei sunt amenințate. În afară de acestea, care sunt bine documentate, mai sunt si alte situații discutabile, în care există un antecedent de naștere traumatizantă pentru mamă. Putem vorbi despre opțiunea pacientei, care, și după o consiliere privind avantajele evidente ale nașterii naturale, dorește să nască prin operație cezariană. Dacă vorbim însă despre operația cezariană facută la solicitarea pacientei, fără indicație medicală, nu prea există avantaje majore . Eventual, putem discuta despre o scădere a riscului de afectare a perineului matern în cazul unui făt mare. Pe de altă parte, dezavantajele sunt o recuperare ceva mai grea decât la nașterea naturală și un risc mai mare de complicații”, consideră dr. Dan Mihalache, şeful Maternităţii SanConfind.