16 aprilie 2019

Papa Francisc i-a răspuns câmpineanului Ioan Mușat

Vă mai aduceți aminte de câmpineanul Ioan Mușat? Este cel care, în decembrie 2018,  i-a scris Papei Francisc, invitându-l la Câmpina după ce va sosi în România, în speranța că vizita Sfântului Părinte ar putea determina autoritățile administrației publice locale să treacă la o mobilizare exemplară și să asfalteze măcar o parte din străzile câmpinene care arată azi ca niște veritabile peisaje după bătălii. Nu cred că Ioan Mușat s-a gândit vreodată că va purta o corespondență cu unul dintre cei mai influenți oameni din întreaga lume. Și totuși i s-a întâmplat acest lucru. Câmpineanul nostru lucrează la Ploiești, unde este un executor judecătoresc de succes, și pentru că face zilnic naveta cu mașina personală până la cabinetul său din capitala județului, se confruntă în fiecare zi cu gropile străzilor de pe traseul care îl scoate din oraș. Catolic practicant, el a auzit cu emoție despre  vizita preconizată a fi efectuată în țara noastră de către Suveranul Pontif. Probabil și sub imboldul credinței sale creștine, executorul judecătoresc i-a trimis Papei următoarea scrisoare: 

„Sanctitatea Voastră,
Am primit cu bucurie informația că veți efectua în cursul anului 2019 o vizită în România. Prezenta Sanctității Voastre ne dorim să aducă pacea și liniștea în rândul locuitorilor „grădinii Maicii Domnului”, așa cum a definit Sfântul Ioan Paul al II-lea țara în care locuiesc. Pe lângă rolul pastoral al vizitei Sanctității Voastre, mă gândesc că vizita ar putea avea și un rol de creștere a bunăstării comunității în care locuiesc și anume Câmpina, județul Prahova. În orașul Câmpina, județul Prahova, se află Parohia romano-catolică Sfântul Anton de Padova, Mănăstirea Augustinienelor contemplative ale Sfintei Rita, Asociația „Casa Speranței”, toate aflate sub păstorirea arhiepiscopului Ioan Robu. Dacă veți asculta ruga subsemnatului de a fi prezent în mijlocul comunității romano-catolice din Câmpina, județul Prahova, atunci când veți fi prezent în România, pe lângă bucuria imensă de a vă avea ca oaspete, ne-ati face și un mare bine deoarece autoritățile locale s-ar mobiliza și ar asfalta străzile orașului Câmpina, județul Prahova, astfel încât viața locuitorilor ar fi mult mai ușoară, cel puțin în ceea ce privește starea drumurilor. Vă comunic totodată că în Câmpina, județul Prahova, se află și o mică comunitate de argentinieni, foarte credincioși, care cu siguranță vă vor face vizita dumneavoastră cu atât mai plăcută.
Lăudat să fie Isus!
Ioan Mușat, Câmpina, 12 decembrie 2018
Papei Francisc, Episcop al Romei, Slujitor al slujitorilor Domnului”

Știrea despre scrisoarea câmpineanului nostru către conducătorul Bisericii Creștine Universale (peste un milliard de catolici trăiesc în întreaga lume, ceea ce face din catolicism cel mai mare cult creștin), a ajuns rapid pe la toate televiziunile centrale, avide mereu de senzațional. Chiar mă gândeam dacă va exista o scrisoare de răspuns a urmașului Sfântului Petru pe tronul Romei, și dacă o eventuală epistolă papală va avea aceeași soartă ca scrisoarea lui Ioan Mușat. 
Recent, am aflat că Papa Francisc i-a răspuns câmpineanului nostru printr-o epistolă scrisă într-un limbaj diplomatic, dar și plin de o profundă religiozitate creștină. Scrisoarea Papei a fost expediată Nunțiaturii Apostolice din România, adică ambasadei Vaticanului la București, de unde i-a fost retransmisă lui Ioan Mușat. În scrisoare, asesorul care îi scrie câmpineanului în numele Sanctității Sale, îi mulțumește pentru amabilitatea de a-i adresa Papei „o scrisoare plină de elocvență, cu prilejul Călătoriei Apostolice a Sfântului Părinte în România, prin care îi împărtășiți câteva aspecte din viața dvs.  Sanctitatea Sa, recunoscător pentru acest gest de încredere, vă încurajează să continuați cu bucurie proiectele dvs de viață creștină și să fiți mărturisitor al speranței prin acte de binefacere. Cu aceste dorinți, Papa Francisc vă îndeamnă să vă rugați pentru el și pentru lucrarea sa în serviciul sfântului Popor al Domnului. Totodată, invocând ocrotirea maternă a Preasfintei Fecioare Maria, vă oferă cu plăcere Binecuvântarea Apostolică cerută, atât dumneavoastră, cât și întregii familii și tuturor celor dragi. Privitor la subiectul cererii dvs, vă aducem la cunoștință faptul că programul Călătoriei Apostolice a fost deja stabilit.” 


I-am cerut lui Ioan Mușat o declarație privind scrisoarea apostolică și iată ce ne-a răspuns: „Scrisoarea mea a fost ca un avertisment adresat conducerii orașului, prin care să înțeleagă cât chin aduce jalnica infrastructură a Câmpinei locuitorilor săi. Să înțeleagă că șoferii, dar și pietonii din Câmpina  nu mai suportă starea deplorabilă a străzilor din aproape întreg orașul. Să înțeleagă odată că ne-a ajuns cuțitul la os. Dacă vrem să vedem cratere pline de noroaie ne ducem la vulcanii noroioși din Buzău, nu trebuie să ne rupem mașinile prin gropile de pe arterele municipiului. Nu m-am gândit nicio clipă că Papa va veni la Câmpina, fiindcă știu cât de bine și de minuțios este pregătită orice vizită oficială a unui șef de stat, nu mai zic a Papei. Credeți că îl așteptam la cină? Aș fi vrut eu, dar era imposibil și de neimaginat. Scrisoarea primită de la Papa Francisc este scrisă într-un limbaj diplomatic, deoarece este de notorietate diplomația apostolică, faptul că Vaticanul practică cea mai secretă și mai eficientă diplomație din lume. Să nu uităm că una din marile pagini ale istoriei universale este cea scrisă de Papa Leon care, acum peste 1500 de ani, tot prin diplomație și o iscusită putere de convingere, l-a convins pe Attila, temuta căpetenie a hunilor, să renunțe la ocuparea Romei, deși acesta ajunsese, în fruntea armatei sale numeroase, la porțile Cetății Eterne. Și să ne aducem cu recunoștință aminte că Vaticanul, prin demersurile Papei Ioan Paul al II-lea, a determinat, în cea mare măsură, căderea comunismului”, ne-a declarat Ioan Mușat. 
Reamintim cititorilor noștri că, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019, Papa Francisc va efectua o vizită în România.
Adrian BRAD

Editorial. PREȘEDINȚII ȘI FILOZOFUL

Presa românească acordă o extrem de firavă atenție chestiunilor internaționale, sau măcar europene. Campania pentru apropiatele alegeri europene este o dovadă. Ar fi interesant un sondaj care să arate ce procent de electori au știință realmente despre ce se votează la 26 mai. Și că votul nu are nicio legătură cu mărirea pensiilor, ci este cu totul și cu totul despre altceva. Încerc să fac o comparație. În 1943, conducerea exilului francez la Londra i-a cerut gînditoarei (unul din cei mai mari filozofi ai secolului XX, în ciuda vîrstei de doar 34 de ani la care a murit) să facă un fel de raport despre cum se va putea redresa Franța. A ieșit o carte tulburătoare de meditație istorică, socială, politică, recent tradusă și în română, o analiză năucitoare despre omul post-belic și patriile sale. Ce vremuri, cînd șefii de stat cereau consilierea filozofilor! În zilele noastre, președintele Macron, el însuși cu solide studii de filozofie, somat de revolta anarhică a vestelor galbene, a declanșat Marea dezbatere națională, „un exercițiu de democrație directă”, de consultări ale întregii societăți franceze pe patru mari teme: ecologia, serviciile publice, fiscalitatea, reforma instituțiilor. O dezbatere care a agitat toate mediile sociale, în care președintele a fost foarte dinamic, avînd numeroase întîlniri, bătînd țara de la un capăt la altul, și ale cărei concluzii sînt acum în etapa sintezelor. Nu discut aici potențialul populist al acestei inițiative, mă interesează doar modelul politic. Pentru a mă raporta la situația de la noi. Pun în paralel două modele


Acolo unde președintele francez a ales acțiunea, implicarea directă, dialogul social, reflexia teoretică, cel român a ales retragerea, absența, celebrul discurs de 5 minute, verdictul din vîrful buzelor. Spun asta apropo de Referendumul pe justiție, la care, precizez de la început, voi vota decis, din tot sufletul, deși îl consider cvasi-inutil. Dl. Iohannis nu a ales nici soluția unui proiect societal „elitist”, filozofic și/ sau științific, a lui De Gaulle, nici prezența invadatoare, specifică secolului internetic, dinamic a lui Macron. Și nu că România nu ar avea probleme mult mai acute decît ale Franței. Chestiunea justiției nu este nouă, dar și cea a învățămîntului, a emigrației, a forței de muncă, a infrastructurii de transporturi, a familiei, a sistemului de sănătate, a construcției întregului sistem politic și constituțional, a educației ecologice... nu ar fi justificat îndestul declanșarea, și la noi, a unei mari dezbateri naționale? Ex-președintele Băsescu, cu flerul lui politic unic la noi, sesizase perfect acest tip de abordare, inițiind acele Rapoarte pe chestiunile vitale: economie, învățămînt, sănătate, alcătuite de specialiști de primă mînă, fără ingerințe politice. Ele sînt și azi modele de analize și de soluții propuse, din păcate prăfuite în fișete, căci oamenii noștri politici sînt prea deștepți pentru a-i consulta pe specialiști. Ei știu, prin definiție, totul, de vreme ce au fost aleși. Președintele Iohannis a ales soluția, parșivă și riscantă, a Referendumului. De ce este riscant, vedem, de pildă, din exemplul Brexitului. Sau chiar la noi, din exemplul Referendumului pentru familie în care Președintele s-a ante-pronunțat într-o anume direcție, făcînd abstracție de neutralitatea necesară. O dezbatere publică autentică (sînt idealist, noi nu avem presă și o dezbatere publică este de neimaginat în absența unei prese cu minimum de inteligență, cultură și onestitate) ar fi fost un exercițiu exemplar pentru maturizarea civică a societății. Ocazie ratată, căci președintele a ales să se ascundă dincolo de zidurile Cotrocenilor, de unde iese arar să se plîngă de malversațiunile PSD-ului. Este totdeauna reactiv, cu întîrziere, niciodată anticipativ. Nu-mi amintesc să fi apărut măcar o dată într-un interviu de două ceasuri despre „starea națiunii” la TVR, sau să dea măcar, ca Trump, scurte săgeți pe Twitter. Să se ducă în școli, universități, tîrguri de carte sau de brînzeturi, în uzine și la mitinguri. Foarte mult la televiziuni. Ștaiful de stratosferă nu este adecvat nici vremii (care este a „societății spectacolului” – Guy Debord, a invaziei media), nici poporului. De exemplu, excelenta inițiativă prezidențială România educată ar avea nevoie de o prezență mult mai insistentă a Președintelui, care să contrabalanseze ubicuitatea distructivă a d-nei Andronescu. O dezbatere adevărată pe tema justiției, eventual urmată abia după aceea de un referendum, ar fi fost, apoi, mult mai greu de sabotat de către PSD. O atragere în discuții a elitelor profesionale ar fi pus surdină prostiilor pe care le auzim cotidian dinspre parlament și guvern, concentrate de analfabetism, ticăloșie, incultură și cinism. Și cam singurele puncte de vedere pe care le exhibă impudic televiziunile, idiotizînd poporul. Președintele ar fi trebuit să creeze o contra ofertă la acest mediu infestat. Ocazie ratată!
Christian CRĂCIUN

Bugetul Câmpinei pe 2019 se înscrie în trendul naţional: cheltuieli masive pentru funcţionare administrativă şi asistenţă socială

Bugetul Câmpinei din acest an (proiectul va fi aprobat în următoarea ședință a legislativului municipal, cu eventuale amendamente din partea unor consilieri locali) este mai mare decât bugetul local al anului precedent. Nu trebuie să ne bucurăm prea tare; ba chiar deloc. Dacă în 2017 se alocau fonduri pentru grădinițe, școli și licee prin bugetul local, în 2018 acestea nu au mai tranzitat bugetul municipiului, cuantumul acestuia scăzând foarte mult. De aceea, bugetul Câmpinei din 2018 a fost printre cele mai mici dintre bugetele ultimilor ani. Nu putem să ne întoarcem prea mult în timp, deoarece, în trecut, taxele și impozitele locale erau diferite, iar veniturile la bugetul comunității, desigur, altele. Însă privind comparativ, putem observa că bugetul anului trecut a fost de  65.087.000 lei, la momentul aprobării sale, spre deosebire de bugetul acestui an, pe care finanțiștii Primăriei în frunte cu cei doi edili ai orașului l-au conceput a avea valoarea de 72.134.150 lei, sumă din care 59.400.800 lei vor merge către funcționare și salarii, iar 12.733.350 lei vor asigura cheltuielile pentru dezvoltarea orașului. Ca de obicei, în afară de veniturile proprii, bugetul local va fi alimentat și de sumele ce vor veni de la Consiliul Județean, cotele defalcate din impozitul pe venit, sumele defalcate din TVA pentru cheltuieli descentralizate sau pentru echilibrarea bugetelor locale. Foarte important de precizat este faptul că, din banii destinați dezvoltării, 8.789.000 lei reprezintă excedentul bugetar al anului precedent, adică bani din fondurile alocate unor investiții bugetate, dar nerealizate anul trecut, ceea ce a făcut ca sumele respective să nu fie cheltuite în 2018.  Așa cum prevede legislația, vinerea trecută, la sediul Primăriei, a avut loc dezbaterea publică privind proiectul bugetului local. La dezbaterile amintite, s-a întâmplat o premieră postdecembristă pentru acest gen de întâlniri: participanții au fost prezenți în număr mult mai mare decât în alți ani. Să nu uităm că au fost ani în care nu venea la astfel de dezbateri niciun cetățean al orașului sau niciun ong. Au participat la dezbaterea proiectului de buget reprezentanți ai Asociației Câmpina Civică, înființată anul trecut (președintele Marius Stoica și soția), directorul Liceului Tehnologic Energetic și adjunctul său (profesorii Stan Sârbu și, respectiv, Gheorghe Lamba, veniți să susțină un proiect cu fonduri europene ce va fi derulat de acest liceu și la care municipalitatea câmpineană va asigura cofinanțarea), doi reprezentanți importanți ai USR Prahova (senatorul George Marussi și Mihai Bădescu, președintele organizației USR Câmpina), Caton Musceleanu, președintele Asociației ACT pentru implementarea proiectelor destinate îmbunătățirii vieții romilor, Mădălin Focșa de la Centrul pentru promovarea turismului local, precum și mai mulți ziariști. Din partea administrației publice locale, au venit primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Adrian Pițigoi, secretarul municipiului Elena Moldoveanu, administratorul public Remus Bădulescu, juristul Consiliului Local, Laurențiu Olărașu, plus șefi ai unor direcții importante din cadrul aparatului de specialitate al primarului Câmpinei (cum este denumit personalul Primăriei în termeni tehnici). Revenind la comparația cu bugetul local al anului precedent, trebuie să mai spunem că în 2018 excedentul bugetar (moștenit din anul 2017), a fost de peste 10 milioane de lei, la fel cum se întâmplase și cu un an în urmă, mai exact în anul 2017, când rămăseseră bani necheltuiți, în același cuantum, pentru investițiile publice din anul 2016. Acest lucru a atras atenția unor jurnaliști care au dorit să afle de ce nu  se cheltuiesc sume importante de bani alocate investițiilor menite a îmbunătăți viața comunității câmpinenilor, iar despre discuțiile pe marginea acestei probleme, singura pată de culoare a dezbaterilor, puteți afla mai multe în cele ce urmează.



Filosofia bugetului local

Filosofia generală a construirii bugetului pe 2019, la fel ca și în alți ani, a fost asigurarea integrală, din punct de vedere financiar, a funcționării tuturor serviciilor către populație (asistență socială și altele), urmând ca apoi să se poată asigura cheltuielile de funcționare și cele de dezvoltare (investițiile). Bugetul anului trecut prevedea pentru funcționare 52.656.000 lei, cheltuielile secțiunii de dezvoltare ridicându-se la  valoarea de 10.341.000 de lei. Pentru că, din ianuarie 2018, salariile celor din personalul angajat în instituțiile subordonate Primăriei au crescut cu 25%, suma destinată funcționării și salarizării administrației publice locale este cu șapte milioane de lei mai mare decât anul trecut. De fapt, unele structuri ale municipalității au avut salariile mărite în două rânduri. Mai exact, de două ori în doi ani consecutivi. Astfel, salariile angajaților din Primăria Câmpina și Poliția Locală au fost majorate în două etape. Prima dată de la 1 iulie 2017, odată cu intrarea în vigoare a Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, iar a doua oară începând cu 1 ianuarie 2018, odată cu majorarea salariului minim brut pe economie de la 1.450 lei la 1.900 lei. Angajații celorlalte instituții publice din subordinea administrației locale, altele decât Poliția Locale, nu au beneficat de majorarea din 2017, dar salariile lor au crescut cu 25% de la 1 ianuarie 2018. Așa se face că circa 40% din bugetul Câmpinei pentru 2018 au însemnat salariile angajaților din administrația locală, spre deosebire de anul 2017, atunci când ele reprezentau doar 18,5% din valoarea totală a bugetului.  Revenind la bugetul local din acest an, cheltuielile cu funcționarea și salarizarea personalului reprezintă 82,35% din valoarea bugetului, iar toate investițiile au o pondere de doar 17,65%. Practic, salariile angajaților cu carte de muncă din administrația câmpineană, inclusiv salariile însoțitorilor persoanelor cu handicap, reprezintă 29,93% din bugetul public al orașului. Acest procent crește până la 40,33%, dacă ținem cont și de alte feluri de indemnizații (indemnizațiile celor doi edili, care nu sunt angajați cu carte de muncă, indemnizațiile pentru accesarea de fonduri europene, indemnizații de hrană, indemnizațiile primite direct de către persoanele cu handicap etc), precum și diferite vouchere de vacanță. Chiar dacă toate cheltuielile de salarizare din 2019 sunt mai mari decât cele din 2018, procentul raportat la valoarea totală a bugetului aproape același, aproximativ 40%, deoarece și veniturile prevăzute pentru acest an sunt mai mari.  Pe lângă cheltuielile cu salariile, mulți bani sunt alocați pentru funcționarea administrației publice locale, ceea ce înseamnă plata utilităților de pe domeniul public și privat al Câmpinei (iluminatul public stradal și al instituțiilor din subordinea Primăriei și a Consiliului Local, apa, încălzirea cu gaze, salubrizarea), ratele creditelor bancare investiționale etc. Toate aceste cheltuieli vor scoate din bugetul municipiului 59,4 milioane.

De unde atâtea excedente bugetare?

Precum se vede, în ultimii ani au rămas mereu excedente bugetare, adică sume necheltuite cu diferite investiții. Anul acesta, excedentul bugetar este de circa 8,8 milioane de lei, cu aproape două milioane mai puțin decât excedentul precedent, dar suma este importantă totuși, ceea ce i-a făcut pe doi jurnaliști prezenți să îl întrebe pe Horia Tiseanu cum se face că rămân mereu bani mulți necheltuiți pe investițiile din anul precedent. Ușor iritat, primarul a explicat că există multe investiții care nu se pot finaliza în anul în care au fost prevăzute, dar nu din vina municipalității, ci din motive diverse (neimplicarea corespunzătoare a Consiliului Județean, neseriozitatea unor executanți care au câștigat prin licitație lucrări importante etc). Parcă intuind întrebarea jurnaliștilor amintiți, în expunerea sa de la începutul dezbaterilor, edilul a precizat că, așa cum au fost concepute și bugetele anilor precedenți, în bugetul pe 2019 se va urmări începerea cât mai multor proiecte (cu fonduri europene sau guvernamentale), deoarece nu toate se vor putea finaliza, iar sumele alocate celor nefinalizate se vor putea distribui investițiilor ce vor fi realizate în mod cert. „Degeaba urmăriți să primiți răspunsul care să vă convină atunci când veți scrie despre buget, fiindcă bănuiesc cum veți scrie, deoarece alt răspuns nu am să vă dau”, le-a precizat edilul-șef ziariștilor care au dorit să știe mai multe despre aceste excedente bugetare și formarea lor. Ulterior, intervenția senatorului George Marussi l-a făcut pe primar să facă unele precizări care au mai lămurit puțin lucrurile. 

Lista principalelor investiții

Investițiile propuse pentru 2019 de către conducerea Primăriei Câmpina, în ordinea importanței și a sumelor alocate lor, sunt următoarele:
Reparații și reabilitare strada Bobâlna - 3.000.000 lei (lucrare începută anul trecut);
Reparații capitale Cămin Energetic, parter și etajul I - 684.100 lei
Reabilitare Strada Dealului, tronsonul dinspre intersecția cu Calea Doiftanei - 675.000 lei;
Colectare ape pluviale intersecția străzilor Muscelului și Drumul Taberei - 650.000 lei (lucrare începută în 2018);
Bloc locuințe de necesitate - 460.000 lei (blocul, situat lângă Complexul  Kaufland, este gata de mult timp, dar banii sunt necesari pentru realizarea unor parcări și a altor lucrări exterioare);
Cimitir uman „Lumina” - 400.000 lei (lucrare începută în 2016 și sistată în 2018, după rezilierea contractului cu firma constructoare);
Extindere Cimitir Bobâlna - 300.000 lei (reabilitarea capelei);
Reabilitare Șoseaua Paltinu - 250.000 lei (modernizarea întregii artere rutiere costă peste 10 milioane de lei, dar cea mai mare parte a cheltuielilor vor fi suportate de Consiliul Județean, întrucât cel mai lung tronson al șoselei este în administrarea legislativului județean, care însă nu catadicsește, cel puțin până în prezent, să acorde nicio cofinanțare serioasă);
Concurs de soluții pentru realizarea monumentului din Parcul Soldat, Ansamblul Trei Panouri Votive - 250.000 lei;
Reabilitare Parc Soldat – 237.000 lei (lucrare începută în 2018)
Reamplasarea Soldatului din Parcul Regele Mihai I în Parcul Trandafirilor - 137.000 lei;
Amenajare teren de sport Grădinița nr. 5, cartier Slobozia - 100.000 lei (lucrare începută în 2018);
Modernizare Drumul Taberei - 100.000 lei;
Modernizare și consolidare Strada Siretului - 100.000 lei.

Edilii spun că e acceptabil numărul investițiilor

Principalele surse de venituri la bugetul local din acest an sunt reprezentate de  veniturile proprii estimate a fi colectate în 2019 (aproape 27 milioane lei), cotele și sumele defalcate din impozitul pe venit (circa 28 milioane lei) și sumele defalcate din TVA (8,25 milioane lei). La acestea se adaugă excedentul bugetar al anului 2018, în valoare de aproape 8,8 milioane lei. „Pentru funcționare am propus 59,4 milioane lei, iar la dezvoltare 12,73 milioane lei, adică circa 82,35% pentru funcționare și 17,35% pentru dezvoltare. Este normal să avem cheltuieli foarte mari la funcționare, pentru că aici sunt incluse și toate instituțiile din subordinea Primăriei și Consiliului Local, cheltuielile de personal, dar și toate serviciile publice și utilitățile. Noi credem că în primul rând trebuie să asigurăm integral serviciile publice și după aceea să ne orientăm spre dezvoltare. În aceste condiții, procentul pentru dezvoltare este aproape acceptabil, chiar dacă ne-am fi dorit să putem aloca sume mai mari”, a susținut primarul Horia Tiseanu. Precum se vede, conducerea Primăriei susține că nu sunt puține investițiile publice de mare importanță care se vor realiza anul acesta în Câmpina. 

Doar patru străzi se vor asfalta în 2019

Oricât am cerceta și am aduna, la capitolul asfaltare de străzi stăm minunat, dar numai dacă punem ghilimelele de rigoare. Numărul străzilor câmpinene ce vor fi modernizate anul acesta este impresionant, impresionant de jalnic: patru. Da, ați citit bine, doar patru străzi se vor asfalta cu siguranță în 2019. Ele sunt: Bobâlna, Dealului, Tineretului și Mesteacănului. Ultimele două se vor asfalta pe Reparații, adică din fonduri care nu sunt trecute la capitolul investiţii din proiectul bugetului ce va fi aprobat de către Consiliul Local. Referindu-se la Calea Doftanei, cea mai mare problemă din prezent a infrastructurii stradale, Horia Tiseanu a făcut câteva precizări interesante despre reluarea lucrărilor de canalizare realizate prin proiectul european derulat de operatorul județean Hidro Prahova: „Noi ne dorim foarte mult să începem anul acesta și cât mai repede modernizarea Căii Doftanei. Însă trebuie să ținem cont și de lucrările de apă-canal, deoarece după ce vom realiza asfaltarea unei străzi, trei ani, cât durează garanția lucrării, nu mai poate nimeni să facă nicio intervenție pe strada respectivă. Hidro Prahova ne anunță că există un ofertant la licitația organizată pentru reluarea lucrărilor de canalizare și că sunt în etapa de evaluare. Dacă vor finaliza licitația și vor începe lucrările, mai mult ca sigur îi vom trimite pe Calea Doftanei, pentru că este de departe cea mai importantă arteră care trebuie canalizată. Și atunci putem începe și noi repararea străzii. Depinde de Hidro Prahova dacă vom putea asfalta, măcar partial, Calea Doftanei, și cât anume vom putea asfalta. Cât privește finanțarea, poate vom reuși să găsim o cale, poate mai întortocheată, din creditul bancar pe care dorim să-l accesăm”. Primarul a anunțat, cu ceva timp în urmă, a că ar dori ca administrația locală să acceseze un credit bancar de 25 milioane lei, din care 15 milioane lei pentru cofinanțarea proiectelor cu fonduri europene, iar 10 milioane lei pentru Calea Doftanei. De asemenea, Tiseanu a informat audiența și despre șirul cam înnodat și cam scurt al asfaltărilor, șir de care a încercat să tragă pentru a-l lungi, dar fără a fi convingător: „Vom asfalta strada Bobâlna și vom încerca să asfaltăm, mai mult sau mai puțin, Calea Doftanei, în funcție de cum se vor mișca cei de la Hidro Prahova. De asemenea, vom asfalta Șoseaua Paltinu, dar numai dacă vom primi cofinanțare corespunzătoare de la Consiliul Județean. În fine, vom asfalta străzile Dealului, Drumul Taberei și Siretului, dar pe ultimele două numai dacă va apărea un nou PNDL (Programul Național de Dezvoltare Locală, finanțat din fonduri guvernamentale, deci de către actualul guvern de coaliție condus de PSD  - n. red.). Ne gândim că poate ne încadrăm și noi, chiar dacă eu sunt primar liberal. De asemenea, vom reasfalta străzile Tineretului și Mesteacănului”. Practic, sigure sunt doar asfaltările a patru străzi, pe care le-am menționat mai devreme. 

Un proiect european al Liceului Energetic

Conducerea Liceului Tehnologic Energetic a fost prezentă la dezbaterea publică privind bugetul local al anului 2019, solicitând sprijinul administrației locale pentru cofinanțarea unui proiect cu fonduri europene în valoare de peste 1,5 milioane euro privind crearea unui parc didactic destinat activităților practice. Prin acest proiect se vor moderniza mai multe laboratoare și ateliere. De asemenea, s-ar putea moderniza și corpul A, cel mai vechi din liceu. Parcul didactic poate fi creat prin construcția unor noi clădiri sau prin reabilitarea celor deja existente. El va avea o suprafață de minimum 2.140 metri pătrați, din care 600 mp vestiare, spații de recreere și spații pentru activități conexe. Proiectul susține activitățile practice esențiale în pregătirea la standarde europene a unor elevi, astfel încât, după terminarea liceului sau a școlii profesionale de la Energetic, acești elevi să devină buni specialiști în meseriile pentru care s-au pregătit. Proiectul va avea o mare influență asupra înaltei specializări a forței de muncă din zona Câmpina, cu atât mai mult cu cât este arhicunoscută criza meseriașilor din economia României de azi,  care au plecat, de-a lungul anilor trecuți, în țări dezvoltate din Uniunea Europeană, în căutarea unui trai mai bun pentru ei și familiile lor. Cofinanțarea de la bugetul local înseamnă 2% din valoarea proiectului, adică 31.376 euro.

Adrian BRAD

Au început înscrierile pentru Concursul de Teatru pentru Elevi

Consiliul Local Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina, Biblioteca Municipală "Dr. C. I. Istrati”, Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” organizează în data de 6 iunie 2019 Concursul de Teatru pentru Elevi, ediția a X-a. Concursul se adresează trupelor de teatru din şcolile şi liceele municipiului Câmpina. Fiecare trupă se poate înscrie la fiecare dintre cele trei secțiuni :
1. Monolog – durata 5-10 min
2. Sceneta – durata 10-15 min
3. Piesa de teatru (fragment) – durata 10-15 min
Nivelele sunt urmatoarele: ciclul primar, ciclul gimnazial si ciclul liceal.
Înscrierea se face pe baza completării unei fişe tip ce se va depune la sediul Bibliotecii Municipale "Dr. C. I. Istrati" până la data de 30 mai 2019.


O trupă de teatru poate avea maximum 20 de componenți.
Criteriile de jurizare sunt: talentul actoricesc, omogenitatea trupei, stăpânirea limbajului scenic şi armonizarea interpretării actorilor.
Concursul are un caracter competitiv; spectacolele vor fi evaluate de către un juriu format din specialişti şi oameni de cultură din Municipiul Câmpina sau invitaţi.
Vor fi premiaţi tinerii actori, trupele de teatru şi autorii, după cum urmează:
- Cea mai bună interpretare masculină la fiecare nivel
- Cea mai bună interpretare feminină la fiecare nivel
- Cea mai bună trupă de teatru la fiecare nivel (locurile I, II şi III)
- Premiul pentru cel mai frumos costum
- Premiul pentru cel mai bun decor
- Premiul pentru cel mai bun monolog
- Premiul pentru creativitate.
Premiile vor consta în cărţi şi rechizite.
Toţi concurenţii vor primi diplome de participare.
Atât jurizarea (6 iunie 2019) cât și festivitatea de premiere (12 iunie 2019), se vor desfășura la Casa de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina.

SOVROMURI PRAHOVENE

După cum se ştie, publicaţia noastră a trecut pragul celor 20 de ani de activitate, bun prilej pentru noi de a căuta şi redescoperi în arhivă foarte multe articole ce au adus în faţa opiniei publice, în cele două decenii, evenimente importante din viaţa comunităţii care au rămas, până acum, uitate în pagini vechi de ziar. Prin recuperarea şi readucerea lor în actualitate, generaţiile mai tinere vor avea ocazia de a arunca o privire în trecutul nu foarte îndepărtat al municipiului Câmpina, atins şi el de abuzurile regimul comunist.

De data aceasta, pentru a avea o imagine mai largă asupra perioadei 1948 – 1964, am stat de vorbă cu un adevărat specialist.  Profesorul  Mihai Rachieru este conferențiar Universitar la UPG, doctor în istorie, rector al Universității „Mihai Viteazul” din Ploiești și a fost director al Arhivelor Naționale, Direcția Județului Prahova. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care discuția cu d-sa s-a  dovedit a fi nu numai agreabilă, dar și relevantă pentru intenția noastră de a găsi piesele lipsă din tabloul unei epoci, de a afla informații încă nespuse.


- Care sunt principalele repere politice și economice ale perioadei 1948 - 1964?
- După abdicarea Regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, pentru România începe o perioadă nouă. Aceasta este influențată de factorul extern care a însemnat ocupația Uniunii Sovietice (ratificată cu Tratatul de Pace de la Paris din 1947).  Faptul că România ajunge sub ocupație sovietică avea să determine o serie de tragedii economice, sociale, culturale: naționalizarea din 11 iunie 1948, cooperativizarea agriculturii începută în 1949, distrugerea tradiției învățământului românesc prin introducerea limbii ruse obligatorii, schimbarea sistemului de notare, în general negare a tot ceea ce a însemnat tradiție culturală. 
S-a  încercat desființarea trecutului nostru ca națiune. În cărțile de istorie, dintr-o dată nu mai eram urmașii geto-dacilor și ai romanilor, ci eram de origine slavă. Tratatul de Istoria Românilor, de M. Roller, a distrus generații întregi de tineri. În 1959 eram student la Facultatea de Istorie din Iași și îmi amintesc că nu aveam acces la volumele de istorie scrise de N. Iorga,  A.D. Xenopol, C-tin Giurăscu. Timp de doi ani, obiectul principal de studiu a fost istoria URSS. În 1957, mulți studenți au avut de suferit pentru că au vorbit despre granițele și cetățile Moldovei din vremea lui Ștefan cel Mare. Printre aceștia s-a numărat și academicianul Al. Zub, pe atunci student.
- Care sunt principalele caracteristici ale politicii din această perioadă?
- Distrugerea economiei naționale sub pretextul achitării datoriilor de război față de Uniunea Sovietică. În același timp, oamenii politici din partidele tradiționale erau arestați, torturați, închiși. De asemenea, liderii intelectualității românești care nu erau de acord cu noua ideologie intrau pe mâna Securității, instituție scăpată de sub control. În fiecare instituție, întreprindere s-au înființat consilieri sovietici. Ei erau cei care stabileau activitatea în fiecare zi, săptămână, lună. Singurul partid rămas pe scena politică, Partidul Muncitoresc Român, a fost divizat la începuturi în mai multe grupuri.
Cea dintâi era condusă de Lucrețiu Pătrășcanu, cel care spunea „înainte de a fi comunist, sunt român”, declarație ce avea să-i fie fatală.  A doua grupare, aflată sub directa influenţă a Moscovei, a fost condusă de Ana Pauker și Vasile Luca.  Gheorghe Gheorghiu Dej, liderul celui de-al treilea grup, a oscilat în 1953 - 1954 între celelalte două facțiuni. În final, el a fost cel care a contribuit la eliminarea lui Lucrețiu Pătrășcanu. 
Sfârșitul lui Pătrășcanu și condițiile istorice în care a avut loc nu sunt suficient elucidate.  Poate și din cauza faptului că nu mai există documente, iar cele care sunt nu au fost în întregime date publicității.
O primă etapă din perioada la care ne referim  s-ar putea opri în 1954. Un an mai devreme murise Stalin și întreaga politică externă a Uniunii Sovietice se va schimba.  Se observă acum o slăbire a influenței asupra teritoriilor ocupate, ceea ce face posibilă evoluția evenimentelor din Ungaria (1956), Canalul de Suez (1956), situație în care Uniunea Sovietică nu a putut interveni. După moartea lui Stalin apar primele semne de oboseală a Imperiului Sovietic. Acestea vor culmina cu începutul retragerii din România, în 1958. Ocupația sovietică avusese însă timp să contribuie la ruinarea economică a României, să distrugă agricultura prin colectivizări forțate...
- Care a fost impactul acestor evenimente asupra județului Prahova?
- În calitate de director al Arhivelor Naționale, Direcția Județului Prahova, am avut prilejul să constat în documente cât de mult a avut de suferit județul nostru.  Întreaga industrie de petrol este blocată prin activitatea sovromurilor. 
Sovrom Petrol, Sovrom Construcții erau societăți mixte în care românii nu aveau niciun drept. Perioada Sovromurilor nu poate fi cercetată, întrucât odată cu retragerea lor și plecarea rușilor au fost ridicate și arhivele. Rușii au lăsat doar facturi, chitanțe nesemnificative și din aceste documente nu se pot trage concluzii asupra pierderilor suferite.  Societăți de tip Sovrom au acționat în toate domeniile, dar în special în economie, în industrie. Atât la Ploiești, cât și la Câmpina, Băicoi, Țintea, Buștenari, Telega - zone recunoscute pentru bogăția subsolului. Urmările au fost, firește, nefaste. Aici, la Câmpina, au mai existat Sovrom Petrol Rafinăria Câmpina, Sovrom Neptun, Sovrom Petrol Uzina Mecanică, Sovrom Uzina Electrică. De asemenea, activitatea în domeniul construcțiilor a fost paralizată de societăți similare.
- Ce ne puteți spune despre agricultura prahoveană? Cum s-a făcut aici colectivizarea? 
- Cooperativizarea agriculturii a început în 1949. Prima gospodărie agricolă colectivă  s-a înființat la Sălciile. Din arhivele perioadei tragem concluzia că această activitate s-a desfășurat în forță. Mulți proprietari au fost ridicați și duși la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Unii dintre ei au murit, iar cei care au revenit peste ani nu au mai avut nicio putere.
În 1962, cooperativizarea agriculturii a fost declarată încheiată în toată țara. În județul nostru au rămas însă și zone necooperativizate, în special pe Valea Prahovei, dar și aici fruntașii și gospodarii satului au fost arestați, bătuți, schingiuiți.
- Ce ne puteți spune despre arhivele speciale, despre documentele care pot elucida această perioadă?
- În ceea ce privește documentele cu referire la viața politică din perioada care constituie subiectul nostru astăzi, precizez că ele nu se află în arhivele județului decât parțial.  Aceasta datorită faptului că prin anii ’70 și ’80 a avut loc o acțiune de distrugere a documentelor confidențiale reluate de organele Ministerului de Interne și ale Securității. Această acțiune s-a desfășurat în multe județe ale țării.  În Prahova, am dat aprobare comisiei venite de la Ministerul de Interne, dar documentele le-am păstrat în Arhivele Județene și  le-am inclus în fondul Inspectoratului de Poliție al județului Prahova.  Aceste documente au fost ordonate, inventariate, selectate de către actualul director al Arhivelor Județene, dr. Constantin Dobrescu.  Documentele  despre care vorbim au termen de păstrare „permanent”, sunt pregătite pentru microfilmare și cu siguranță cercetarea lor în anii viitori va scoate la iveală abuzurile și dramele acestei perioade.
- Cum apreciați interesul publicului, fie că vorbim de cetățeni particulari, fie de istorici sau ziariști, pentru documentele din deceniile V și VI ale secolului trecut?
- După decembrie ’89, cercetarea în arhivei este admisă pentru oricare cetățean. Evenimentele petrecute pot fi desprinse din documentele fostului PCR, din documentele Inspectoratului Poliției județului Prahova, din arhivele UTC preluate de Arhivele Naționale, Direcția Județeană, fără a se distruge, așa cum s-a întâmplat în alte părți. Aceste documente sunt păstrate într-un depozit special amenajat în apropierea Gării de Sud. Accesul la cele ordonate și inventariate se realizează zilnic în sala de studiu de la sediul din strada Logofăt Tăutu, nr 3. Nu este nevoie de o legitimație specială, doar de o cerere în urma căreia i se eliberează oricui un permis. 
Înainte de decembrie 1989, mulți cercetători și iubitori de istorie motivau că nu au acces la toate fondurile arhivistice. Exista, într-adevăr, o arhivă specială, dar la nivelul județului Prahova nu au fost incluse decât documente referitoare la legionari și activitatea partidelor politice. Când arhivele s-au deschis, în mod surprinzător, numărul cercetătorilor interesați a scăzut în clipa în care s-a aflat că dosarele personale ale informatorilor și colaboratorilor Securității nu se află la Arhivele Județene. Către arhive s-au îndreptat mii de oameni care au solicitat în primul rând acte privind proprietatea asupra pământului și imobilelor confiscate abuziv în perioada naționalizării.
- Credeți că se mai poate face ceva în privința documentelor care, deși nu se mai află în țară, pot lămuri evenimente desfășurate la noi în perioada ocupației sovietice?
- Recent a avut loc la Ploiești a șaptea întâlnire a istoricilor români cu istorici ruși. S-a discutat cu această ocazie tocmai această perioadă și problema la care vă referiți. Din discuțiile purtate cu colegii din Rusia, am înțeles că se fac eforturi de ambele părți pentru cunoașterea reală a perioadei. Unul dintre istoricii ruși a spus chiar că recomandarea făcută de actuala conducere de la Moscova a fost să se prezinte evenimentele exact așa cum au fost, fără alterări. Istoricii ruși care au susținut comunicări au prezentat documente de valoare privind perioada ocupației sovietice în România și în județul Prahova.
Sorina Bumbăcea
Interviu publicat în ediţia din data de 26 noiembrie 2002.

Câmpineni desproprietăriţi în timpul naţionalizării

În documentul intrat în posesia noastră se menţionează, pe lângă numele şi adresa celui vizat, şi „cauza pentru care este nedemn”.
(continuare din episodul anterior)

Popescu Elena – soţie de fost patron frizer
Popescu Niculae, str. Marinescu 25 – fost negustor maşini de cusut, cap familie
Popescu Maria, str. Marinescu 25 – soţie de fost negustor
Popa Costică, str. Al. Puşkin 17 – face comerţ de var ţi articole menaj, cap familie
Popa Elena, str. Al. Puşkin 17 – soţie de fost negustor
Popa Mircea, str. Al. Puşkin 17 – fiu de fost negustor
Panaitescu Niculae, str. Griviţii 12 – fost antreprenor de lucrări, cap familie
Panaitescu Elena, str. Griviţii 12 – soţie de fost antreprenor
Panaitescu Niculae, str. Griviţii 12 – fiu de fost antreprenor
Panaitescu Draga, str. Griviţii 12 – fică de fost antreprenor
Popescu Petre, str. Mărăşeşti 28 – comandant, cap familie
Popescu Maria, str. Mărăşeşti 28 – soţie de comandant
Reitu Ion, Fil. Sârbu 78 – fost negustor cârciumar, cap familie
Reitu Maria, Fil. Sârbu 78 – soţie de fost negustor
Raşnoveanu Ion, str. I.V. Stalin 194 – fost antreprenor de lucrări construcţii, cap familie
Raşnoveanu Maria, I.V. Stalin 194 – soţie de fost antreprenor
Răducu Ion, str. Griviţii 25 – fost negustor zarzavat, cap familie
Răducu, str. Griviţii 25 – soţie de fost negustor
Răducu Niculae, str. Griviţii 25 – fiu de fost negustor
Rădulescu Petre, str. I.V. Stalin 18 – fost negustor manufactură, cap familie
Rădulescu Antonia, str. I.V. Stalin 18 – soţie de fost negustor
Rădulescu Ion, str. I.V. Stalin 18 – fiu de fost negustor şi fost negustor de manufactură
Rădulescu Bogdan – fiu de fost negustor
Rosenberg Maier, K. Marx 26 – fost comerciant pălării, cap familie
Rădulescu Niculae, Campineanu 19 – cap familie
Rădulescu Ana, Campineanu 19 – soţie
Rădulescu A. Niculae, Griviţii 40 – fost patron atelier piese precizie, cap familie
Rădulescu Florica, Griviţii 40 – soţie de fost patron
Stătescu Niculae, Griviţii 60 – fost patron fabrică sifoane, cap familie
Stătescu Maria, Griviţii 60 – soţie de fost patron
Stătescu Victor, Griviţii 60 – fiu de fost patron
Stătescu Gheorghe, Griviţii 60 – fiu de fost patron
Serbănescu Niculae, str. Ardealului 10 – fost comerciant manufactură, cap familie
Serbănescu Manole, Stalin – fost proprietar fabrică textile, cap familie
Serbanescu Cecilia, str. Ardealului 10 – soţie de fost fabricant
Stroescu Radu, Fil. Sarbu 9 – cârciumar, cap familie
Sendroiu Traian, I.V. Stalin 47 – fost patron de at. vulcanizare, cap familie
Savu Vasile, V. Roaită 2 – fost negustor zarzavat/ condamnat, cap familie
Savu Ana, V. Roaită 2 – soţie de fost negustor
Savu Ion, V. Roaită 2 – fiu de fost negustor
Serbănescu Cristu., V.I. Lenin 19 – fost negustor, cap familie
Serbănescu Ana, V.I. Lenin 19 – soţie de fost negustor
Saicovici Carol, V.I. Lenin 95 – fost patron at. mecanic, cap familie
Siminoescu Alexandru, Plevnii 17 – fost patron at. tâmplărie, cap familie
Schiua Ion, Câmpului – fost negustor zarzavat, cap familie
Schiua Elena, Câmpului – soţie de fost negustor
Sarbu I. Ion, Mioriţii 26 – fost proprietar terenuri petrolifere, cap familie
Sarbu Ecaterina, Mioriţii 26 – soţie de fost exploatator
Sarbu Vasile, Mioriţii 26 – fiu de fost exploatator
Sarbu Aurelia, Mioriţii 26 – fică de fost exploatator
Sarbu Al. Elena, Griviţii – fost patron de at. mecanic, cap familie
Sendroiu Constantin, I.V. Stalin 43 – fost patron croitorie, cap familie
Sendroiu Aristiţa, I.V. Stalin 43 – soţie de fost patron
Sarbu Z. Constantin, Plevnii 1 – fost patron croitor, cap familie
Sarbu Maria, Plevnii 1 – soţie de fost patron
Schvartzman Iosif, I.V. Stalin 6 – atelier ceasornicărie, cap familie
Schvartzman Beatrice, I.V. Stalin 6 – soţie de negustor
Sendroiu Vasile, Republicii 3 – fost patron croitor, cap familie
Sendroiu Elena, Republicii 3 – soţie de fost croitor
Sovăială Constantin, I.V. Stalin 39 – atelier cismărie, cap familie
Sovoială Elena, I.V. Stalin 39 – soţie de fost proprietar
Săvulescu Grigore, Voroşilov 6 – fost proprietar de moară, cap familie
Săvulescu Elisabeta, Voroşilov 6 – soţie de fost proprietar
Săvulescu Constantin, Voroşilov 6 - fiu de fost proprietar moară
Şerbănescu Gheorghe, Republicii 24 - fost comerciant cherestea, cap familie
Şerbănescu Alexandrina, Republicii 24 - soţie de fost negustor
Şerbănescu Gheorghe, Republicii 24 - fiu de fost negustor
Şerbănescu Filofteia, Republicii 24 - soţie de fiu negustor
Steensbale Oto, Breaza - fost exploatator teren petrolifer, cap familie
Stoianovici Ilie, Kogălniceanu 68 - fost negustor cârciumar, cap familie
Stoianovici Sofia, Kogălniceanu 68 - soţie de fost negustor
Socolescu Aurel, I.V. Stalin 46 - fost comerciant cherestea, cap familie
Socolescu Margareta, I.V. Stalin 46 - soţie de fost negustor                                                          
(va urma)

Textele publicate sunt conforme cu originalele. Redacţia nu a efectuat corectura gramaticală. Aceste liste prezentate în serial conţin numele persoanelor propuse de comisia de expropriere în 1955-1956. Nu toate proprietăţile au fost preluate de stat, în cazuri excepţionale comisia a renunţat la demersul pentru care a fost constituită.

Episodul anterior: „Câmpineni în închisorile comuniste" poate fi citit AICI

CÂMPINA CENTENARĂ. Construcții de azi, existente și acum un veac. Ep.13: „Locuinţa” de la cimitir

La finele lunii trecute, am organizat o premieră locală prin Centrul de Informare Turistică: un tur ghidat al Cimitirului Comunal (cum era numit inițial) sau Central (cum se numește azi). O plimbare printr-un astfel de spațiu care adună la un loc epoca modernă și contemporană a societății câmpinene poate deveni foarte interesantă, mai ales dacă e condusă de un cunoscător (și există destui mai avizați decât mine printre vechii și venerabilii câmpineni). Dacă ne gândim că acum mai bine de un veac, orășelul nostru era cea mai dinamică așezare a Vechiului Regat, un centru internațional al lumii petrolului, care atrăgea specialiști de peste tot, dar și lumea bună a țării (în special pe cea din Capitală), vom înțelege de ce locul de înhumare al acelei Câmpine ascunde un mare potențial. E adevărat, azi cimitirul nu mai are aceeași valoare pe care a avut-o acum jumătate de secol – pentru că, din nefericire, epoca „de aur” a tăiat aripile inițiativelor de cercetare și valorificare a mărturiilor extraordinare pe care le ascundea cimitirul (de exemplu cea a studentului Toni Grigorescu, fiul preotului de la „Lac”, ce vizase prin anii ’60 acest fascinant subiect, pentru lucrarea sa de licență).


Cu toate acestea, încă mai putem vedea și azi (în toată debandada și paragina instalate în ultimele decenii) multe morminte de personalități ce ne amintesc de lumea efervescentă a Câmpinei din Belle Epoque, sau de cea mai așezată, interbelică. Am demarat recent cercetarea sistematică a însemnelor funerare, în dorința de a salva pentru posteritate bogăția de informație memorială ce zace încă aici - și cer astfel ajutorul celor ce cunosc inițiative similare mai vechi, care să fi lăsat și ceva concret în urmă (date care să fie valorificate azi).
Cimitirul comunei urbane Câmpina a fost înființat abia în anul 1890, în mandatul primarului Nicu Stănescu, la marginea orașului de atunci, prin exproprierea unei grădini a localnicei Maria Comșa; strada care ducea acolo se numea pe atunci Industriei și ieșea efectiv în câmpul liber dintre orașul propriu-zis și cătunul dependent Broaștele. Modernizarea societății impusese treptat ca în orașe cimitirele tradiționale din jurul bisericilor să fie desființate din motive de igienă, dar la Câmpina nu s-au luat astfel de măsuri decât atunci când orașul patriarhal s-a trezit din amorțire, odată cu industrializarea. Până atunci, timp de secole, morții fuseseră îngropați în cele trei cimitire din jurul vechilor biserici (la cele de „la lac” și de „la han” se mai păstrează și azi câteva morminte, în timp ce unele morminte vechi de la biserici, transferate la cimitirul comunal după 1890, încă pot fi reperate și acum). Interesant e că regulamentul de înmormântări (adoptat sub același primar, dar la 1895) stipula că numele cimitirului va fi „Eternitatea”, luând exemplul celui de la Iași. Foarte riguros, regulamentul rămâne până azi un exemplu de ordine și bun-gust, cimitirul din vremea cosmopolită a Câmpinei contrastând puternic cu cel prezent - haotic, înghesuit și neglijat.
Inițial, cimitirul se întindea pe 1,25 hectare, mai ales în zonele din dreapta și stânga aleii principale cu arbori. Era împrejmuit cu un gard de uluci, la intrarea din stradă fiind o poartă din stejar cu acoperiș, în stil tradițional. La început, când erau puține morminte, spațiul nefolosit era arendat pentru a fi cultivate plante furajere. Prima construcție solidă făcută la cimitir a fost o capelă monumentală, ridicată în anul 1898, probabil în stilul neoclasic răspândit în epocă, aflată la capătul aleii principale (după modelul cimitirului Bellu). Din păcate, lăcașul de cult nu mai există de multe decenii (fiind ruinat la bombardamente) și a fost practic uitat de toată lumea – nu am văzut nicio poză nicăieri și n-am întâlnit pe nimeni să-l țină minte. La construirea acelei capele, ajunsă apoi în mijlocul cimitirului prin extinderea acestuia spre est, s-a refolosit cărămida și piatra rezultată din demolarea zidurilor de nord și vest ale incintei patrulatere a bisericii Adormirea (fostă mânăstire) – ziduri ruinate dar vechi și masive, din vremea ctitorilor Câmpineni și Lupoieni.
Clădirea pe care o prezint azi este cea cu boltă de acces și camere laterale, în care după război s-a improvizat o cameră mortuară, impropriu numită până azi „capelă” (poate acum, odată cu proiectata ei renovare, părăsim exagerările). Aflată la începutul aleii principale, de unde se vedea în ax odinioară adevărata capelă, construcția a fost ridicată în anul 1909 de către primărie (sub mandatul unuia dintre cei mai vrednici edili ai Câmpinei, Dem. I. Ștefănescu), având destinația de locuință pentru îngrijitorul cimitirului, cancelarie și spațiu de păstrare a coroanelor. Constructorul ei a fost antreprenorul local Domenico Zanvettor, care se pare că ridicase, printre altele, chiar turnul bisericii catolice, precum și teatrul „Domenico” - cea mai cunoscută proprietate a sa (devenită „sala Monovici” și apoi „Cinema Flacăra”), unde în anul următor (1910) avea să conferențieze însuși Nicolae Iorga.

Prima fotografie din cimitir, făcută chiar în vremea
edificării locuinţei îngrijitorului.
În prim-plan, mormântul proaspăt al pictorului Grigorescu
Așadar, în casa de la cimitir au locuit la început, timp de câteva decenii, îngrijitorii plătiți de primărie să asigure respectarea regulamentului și buna funcționare a cimitirului. La data construirii ei deja fuseseră înhumate mari personalități precum pictorul Grigorescu, frații farmaciști Kessler sau petrolistul Gustav Pecici (am dat exemple doar dintre cei cu morminte ușor vizibile azi – din păcate părăsite și degradate sau nepuse în valoare). A mai existat o astfel de clădire de poartă (mai mică) și la capătul aleii de acces cu vehicule - la intrarea cimitirului evreiesc, inaugurat și el pe la 1898.
Clădirea a rezistat timpului, cutremurelor și bombardamentelor, în ea funcționând de câteva decenii și administrația cimitirului (cu birou și arhivă – din nefericire în mare parte pierdută). Deși destul de banală, ea ne prilejuiește – iată – o incursiune în timp cu unele informații publicate în premieră, și a fost ocazia de a mai aminti câmpinenilor despre strămoșii lor iluștri care își dorm alături somnul de veci și cărora le suntem datori cu mai multă atenție, fie și doar pentru criterii turistice. Căci fiind un adevărat panteon al celui mai cosmopolit oraș românesc de la 1910, cimitirul poate deveni, cu ceva investiții, un prețios punct de atracție memorial.
Mădălin-Cristian Focșa
Tel. 0722560566

Episodul 12bis, despre Conacul Ştirbey, poate fi citit AICI

Ciprian Porumbescu, evocat la Câmpina cu prilejul celui de-al şaselea recital al stagiunii „Prologul festivalului”

Stagiunea „Prologul festivalului” – Recital 6 cu participarea extraordinară a pianiștilor Corina Ibănescu și Valentin Mureșan și moment In memoriam Doru Popovici interpretat de Lucian Gabriel Dănilă și Diana Spânu-Dănilă 

Acțiuni culturale care marchează preluarea de către România a președinție a Consiliului Europei 

În perioada 3-13 iulie 2019 va avea loc la Câmpina Festivalul de Arte, eveniment în care sunt programate masterclasses pentru tineri interpreți și recitaluri zilnice. Ca un preambul la festival, organizatorii propun la Câmpina o stagiune de recitaluri lunare, pe care au denumit-o „Prologul festivalului” și în care propun întâlnirea cu mari maeștrii artiști și secțiunea „Să ne cunoaștem compozitorii”, în care sunt prezentați compozitori români mai mult sau mai puțin cunoscuți. 
Al șaselea recital al stagiunii este susținut sâmbătă, 20 aprilie, începând cu ora 17.00, la Casa de Cultură „Geo Bogza” și îl aduce în prim-plan pe Ciprian Porumbescu. Evenimentul se bucură de participarea extraordinară a pianiștilor Prof. Univ. Dr. Corina Ibănescu și Valentin Mureșan, care vor interpreta Petre-Marcel Vârlan - Balada op. 14 pe teme din „Balada pentru vioară” de Ciprian Porumbescu și Gabriel Fauré - Suita „Dolly” op. 56 (selecțiuni). 


Pentru a comemora recenta dispariție a unui alt compozitor român care, din păcate, ne-a părăsit în luna martie a.c., recitalul are un moment In memoriam Doru Popovici, interpretat de Lucian Gabriel Dănilă – vioară și Diana Spânu-Dănilă – pian. 
Prof. Univ. Dr. Corina Ibănescu, Lucian Gabriel Dănilă și Diana Spânu-Dănilă sunt profesori invitați în cadrul cursurilor de măiestrie din Festivalul de arte. 
Ciprian Porumbescu s-a născut în 14 octombrie 1853 la Șipotele Sucevei (regiunea Cernăuți, Ucraina), și a decedat în 6 iunie 1883, Stupca, acum Comuna Ciprian Porumbescu, Jud. Suceava. Recitalul din 20 aprilie marchează 137 de ani de la premiera operetei „Crai Nou” în martie 1882, prima operetă românească. 
Evenimentul este întregit de evoluții ale unor tineri muzicieni din București, Brașov, Ploiești și Câmpina, precum și de la Universitatea Națională de Muzică din București. Biletele sunt disponibile pe site-ul www.bilete.ro, la adresa https://www.bilete.ro/prologulfestivalului/. Pentru seniorii cu vârsta peste 60 ani și copiii cu vârsta sub 16 ani accesul este liber.