23 iulie 2019

Cooperaţia Meşteşugărească câmpineană, după 30 de ani de la căderea comunismului

Cooperativa „Munca”, ce a fost şi ce a mai rămas


După cum se ştie, publicaţia noastră a trecut pragul celor 20 de ani de activitate, bun prilej pentru noi de a căuta şi redescoperi în arhivă foarte multe articole ce au adus în faţa opiniei publice, în cele două decenii, evenimente importante din viaţa comunităţii care au rămas, până acum, uitate în pagini vechi de ziar. Prin recuperarea şi readucerea lor în actualitate, generaţiile mai tinere vor avea ocazia de a arunca o privire în trecutul nu foarte îndepărtat al municipiului Câmpina, aşa cum a fost el, cu bune şi cu rele. 
În ediţia de azi publicăm câteva file din istoria de 70 de ani a ceea ce a reprezentat Cooperativa Meşteşugărească „Munca”, înfiinţată la 1 decembrie 1949, actuala CITRAS - Societate Cooperativa Meşteşugărească Câmpina.
În anul 2002, Guvernul Adrian Năstase încerca să reglementeze cadrul legislativ al funcţionării cooperaţilor meşteşugăreşti printr-o ordonanţă de urgenţă. UCECOM-ul a reacţionat dur, acuzând guvernarea PSD că vrea să naţionalizeze patrimoniul meşteşugarilor. 
În cele ce urmează republicăm o anchetă jurnalistică realizată în anul 2002, pe care o completăm cu alte informaţii interesante obţinute în prezent ce ţin de istoricul cooperativei meşteşugăreşti câmpinene, dar şi de deznodământul acelei încercări de naţionalizare. 



Naţionalizarea cooperaţiilor meşteşugăreşti.
Ceea ce nici Ceauşescu nu a îndrăznit.

Scurtă cronologie a scandalului
Iulie 2002 – Ministerul pentru IMM și Cooperație se declară „bombardat” de plângeri din partea unor cooperatori privind o serie de nereguli din sistemul cooperației meșteșugărești. Singurul exemplu de fraudă citat de reprezentantul Guvernului este cel al unui spațiu tranzacționat în favoarea unei firme din Gorj. O altă neregulă menționată este aceea că filiala din Teleorman nu a mai avut adunări de 11 ani.
6 august 2002 – ministrul IMMC, Silvia Ciornei, dezvăluie pregătirea unei ordonanțe de urgență care să reglementeze sectorul cooperațiilor meșteșugărești. Se anunță cu această ocazie înființarea unui organism guvernamental de control, limitarea ponderii la capitalul societății, crearea Fondului național de promovare și dezvoltare a mișcării cooperatiste (în care vor fi vărsați bani din profitul societăților și din vânzări de patrimoniu).
10 – 15 august 2002 – UCECOM desfășoară adunări extraordinare pentru consultarea membrilor săi cu privire la această situație. Se emite o hotărâre prin care se solicită retragerea, până la data de 15 septembrie, a proiectului de ordonanță care nu reprezintă voința cooperatorilor. Pe de altă parte, Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești cere demisia ministrului Silvia Ciornei și se va constitui în parte civilă într-un proces împotriva Ministerului pentru IMM-uri.
21 august 2002 – sesizată în privința situației din România, Alianța Cooperatistă Internațională (având peste 760 de milioane de membri în 100 de state ale lumii) reacționează prompt. Președinția, Guvernul, Camera Deputaților, Senatul sunt atenționate prin comunicat oficial că în România, țară candidată la Uniunea Europeană, se încalcă principiile după care se conduce mișcarea cooperatistă. Comisia Europeană va emite în scurt timp un comunicat oficial pe această temă. Ivano Barberini, președintele ACI, își anunță vizita în România în cursul lunii septembrie.
23 august 2002 – Dan Radu Rușanu, președintele Comisiei de politică economică a Camerei Deputaților, alături de Dumitru Dângă, președintele UCECOM și Nicolae Gavrilă, președintele Centrocoop critică în cadrul unei conferințe de presă proiectul ordonanței de urgență privind organizarea și funcționarea cooperației. Cu această ocazie a fost în mod deosebit incriminată înființarea Consiliului Național al Cooperației, organism cu atribuții incompatibile cu statutul privat al cooperației meșteșugărești. În plus, acest instrument guvernamental va fi autorizat să elaboreze norme obligatorii pentru societățile cooperatiste, inclusiv în ceea ce privește înstrăinarea sau transferarea bunurilor mobile și imobile din proprietatea cooperatistă.


În afara marilor unități economice, mamuții industriei, în afara micilor SRL-uri, există persoane care își practică meseria mai mult sau mai puțin profitabil într-un cadru lejer, aproape independent. Este vorba de meșteșugari grupați în cooperații. Bunurile lor ar putea fi însă naționalizate forțat!

Micii independenți
Aproape tot ceea ce ne este necesar într-o zi obișnuită poate fi făcut sau reparat în atelierele răspândite în tot orașul. Confecții, încălțăminte, reparații... Persoanele care lucrează cu contract în aceste domenii au ateliere rămase în aceleași locuri, uneori de decenii, lucrează la domiciliu. Forma de asociere care îi grupa pe vremuri era cunoscută drept Cooperativa Munca. Statul nu se implică decât într-o mică măsură în activitatea acestui organism. Proprietatea aparține grupului.
Uniunea Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești (UCECOM) asigura strângerea unui fond de rezervă. Din banii cooperațiilor s-au construit, s-au modernizat spațiile de lucru. Statul își primea, desigur, impozitele, dar nu se implica în desfășurarea acestei activități sau în conducerea acestor asociații.
Imediat după 1989, în ianuarie 1990, a fost elaborat Decretul Lege 66, rămas în vigoare până astăzi. Acest act normativ consfințește independența față de stat a asociațiilor cooperatiste (art. 2), funcționarea conform reglementărilor proprii precum și proprietatea, ocrotită de lege asupra bunurilor mobile și imobile (art. 21 și 23). Mai mult decât atât, statul sprijină activitatea organizațiilor de tip Cooperativa Munca prin acordarea/ vânzarea de spații.

Meșteșugari câmpineni
După 1991, în baza unor reglementări proprii ale UCECOM, s-a reorganizat sistemul cooperatist.
Fiecare asociație de acest tip urma să rămână cooperativă, să devină societate cooperatistă meșteșugărească sau să funcționeze ca o societate pe acțiuni. În Câmpina, a apărut astfel CITRAS, societate prestatoare de servicii. Patru ani mai târziu, în 1995, foștii cooperatiști care lucrau în complexul de la Salcie s-au grupat într-o nouă asociație, SOCOM ARTA.
Dacă înainte de 1989 în Câmpina lucrau în acest sistem aproximativ 600 de persoane, acum numărul lor s-a înjumătățit.
Patrimoniul pe care îl deținea pe vremuri Cooperativa Munca nu a fost voit înstrăinat. Spațiile de la parterul celor mai multe blocuri din centrul orașului și-au păstrat această destinație sau au fost închiriate de proprietari, cele două asociații cooperatiste. Două pierderi notabile a suferit patrimoniul Cooperativei în ultimul deceniu: clădirea care se află pe strada Castanilor, colț cu strada Griviței (reconstruită total după cutremurul din 1977 pe cheltuiala Cooperativei și câștigată de Spitalul Municipal după 1989) și fostul sediu al BankCoop (câștigată de fostul proprietar, Poșta). Un alt spațiu fără prea mare valoare imobiliară pierdut de asociațiile cooperatiste din Câmpina este un canton situat lângă DN1.


Se tulbură apele
Poate nu am vorbi despre asta acum, deși subiectul nu este de ignorat, dacă o inițiativă a Guvernului nu ar amenința să destabilizeze acest sector al vieții economice și așa destul de oropsit.
Astfel, activitatea cooperativelor meșteșugărești, netulburată mai bine de un deceniu nici de greve, nici de altfel de mișcări sindicale, este dintr-o dată supusă unor mari tensiuni. Oameni care până acum s-au obișnuit cu puțin, acum sunt revoltați și cer insistent să nu li se dea, ci să nu li se ia.

Mărturii
Paraschiva Matei și Ion Cosmineanu lucrează la Cooperativa Munca din 1962 și respectiv 1971. Ei au fost martorii transformărilor lente din acest sector. Au lucrat însă întotdeauna în atelierul lor, pe bani foarte puțini. Situația de acum nu îi sperie, mai greu decât foarte greu nu are cum să fie, îi revoltă. Supărarea lor se revarsă șuvoi.
„Toată averea este făcută din munca noastră. Lucrez la Cooperativa Munca din 1962 și știu asta. Complexul s-a făcut cu banii care ni se rețineau pe ştat și cu muncă voluntară”.
„După 1990 ne-am văzut de traiul nostru. Am luat bani și mulți și puțini. Statul acum se implică. Până acum de ce nu a făcut nimic? Când nu aveam ce să muncim nu ne-a întrebat nimeni cum ne este”.
„Da, până acum statul nu ne-a ajutat cu nimic. Nici acum nu ne ajută. Avantajul cu legea asta nouă este tot pentru cei care au bani”.
„Noi ne-am mulțumit cu banii ăia care sunt, mulți, puțini. Nu am cerut la nimeni nimic, nu am făcut grevă, ne-am văzut de treabă”.
„Problema cu legea asta este că poate oricine să lucreze în cadrul Cooperativei. Orice firmă poate deveni membru în cooperație. Asta nu se putea până acum. O să ne ia spațiile. Nu ne avantajează cu nimic”.
„Se spune că ne-am împuținat. Este adevărat, dar mulți dintre foștii cooperatori lucrează acum în condiții grele, pe la patroni, fără carte de muncă”.
„Statul lasă impresia că vrea să ne organizeze, dar de fapt vrea doar spațiile noastre, averea noastră. Noi ne-am gospodărit mereu singuri, din brumă noastră de bani”.
Ion Talangă, președintele SOCOM ARTA, se zbate să își mențină oamenii și afacerea pe linia de plutire. Proiectata ordonanță de guvern îl îngrijorează din multe motive. „Necazul cu acest act normativ este că ar trebui să plătim la stat încă 20% din profit (5% pentru formarea unui fond de rezervă, 5% pentru un fond național de promovare și dezvoltare și 10% din veniturile realizate în urma înstrăinării bunurilor). Nici cu acest Consiliu Național al Cooperației nu este în regulă. Este controlat de Guvern și în felul acesta și noi vom fi sub autoritatea Guvernului. Nici înainte de 1989 nu se întâmpla asta. Ne alegeam conducerea dintre cooperatori, se respecta statutul. Este periculos şi faptul că membru al cooperației poate deveni orice persoană juridică cu sediul în România”.
La sediul SOCOM ARTA din Câmpina se află un dosar destul de voluminos conținând copiile tuturor scrisorilor semnate de cei 58 de cooperatori de aici, trimise către Senat, Camera Deputaților, Președinție, Avocatul Poporului. Până acum a venit un singur răspuns, cel de la Avocatul Poporului care comunică faptul că nu se poate implica în această problemă.
Acolo unde nici Ceaușescu nu a îndrăznit să se amestece, Guvernul se implică nejustificat uitându-se cu jind la averea cooperației.
Sorina BUMBĂCEA
Anchetă publicată în ediţia din data de 10 septembrie 2002

    Scurt istoric al organizării Cooperativei „Munca” din perioada 1949 – 1985

    - text este reprodus integral din Cartea de Aur a cooperativei -

    „Cooperativa munca Câmpina este organizația socialistă obștească cu caracter economic care își desfășoară activitatea conform statutului model al cooperației meșteșugărești și a regulamentului de ordine interioară.
    Criteriul de organizare a cooperativei este: satisfacerea cerințelor populației cu prestări de servicii și bunuri de consum, în condițiile realizării unei eficiențe economice optime, fiind veriga de bază în structura organizatorică a cooperației meșteșugărești din Republica Socialistă România.
    Cooperativa Munca a luat ființă la data de 1 decembrie 1949 sub de numirea de cooperativa „6 Martie” cu activitate în ramura confecții, sub conducerea tov. Mărășoiu Gh. ca președinte, Ionescu Ion vicepreședinte și Nicolau Mircea contabil șef 
    În anul 1959 cooperativa „6 Martie” se unifică cu cooperativa „1 Mai” care avea activitatea în ramura încălțăminte și ia denumirea de cooperativa „Îmbrăcămintea”, președinte fiind tov. Vrînceanu Vasile, vicepreședinți tov. Mărășoiu Gh. și Ionescu Ion, iar contabil șef tov. Fierăstraieru Gh. Activitatea sa de bază a fost ramura îmbrăcăminte și încălțăminte.


    În anul 1962 a fost ales în funcția de președinte tov. Ghiaburcu Constantin.
    La data de 8 ianuarie 1963 cooperativa „Îmbrăcămintea” se unifică cu cooperativa „Higiena” luând denumirea de cooperativa „Munca” sub conducerea tov. Ghiaburcu Constantin președinte, ca vicepreședinți tov. Nica Ion și Guiu Stelian.
    În prezent cooperativa „Munca” își desfășoară activitatea având conducători pe tov. Ghiaburcu Constantin președinte, Negoiescu Dumitru vicepreședinte și Drăgan Constantin contabil șef.
    Activitatea de bază a cooperativei este ramura confecţii, îmbrăcăminte pentru bărbaţi, femei şi copii.
    În martie 1983 și a schimbat sediul din strada 23 August nr. 82 în strada Castanilor nr. 16.
    Măsura a fost dispusă ca urmare a demolării clădirii vechiului sediu amplasat în zona centrală a orașului Câmpina, care înflorește și se dezvoltă pe zi ce trece, fiind în plin proces de transformare, modernizare și sistematizare ca și celelalte orașe din patria noastră.
    Câmpina, străvechi oraș deschide ca o poartă carpatină drumurile și cărăruile montane care şepuiesc pe cea mai frumoasă zonă turistică a țării noastre, încântătoarea Vale a Prahovei.
    La conducerea Cooperativei Meșteșugărești „Munca” Câmpina care își desfășoară activitatea în orașele: Câmpina, Breaza și Băicoi se găsesc: Ec. Nicolae Cristian - în funcția de președinte, Filip Stela -  secretar al comitetului de partid, ing. Bengea Maria - vicepreședinte, Constantin Ghiaburcu - conducător tehnic și Constantin Drăgan - contabil șef, iar ca șefi de birou: Răducanu Eugenia – bir. Personal, Negoescu Dumitru – bir. plan, ing. Talangă Ion – bir. producție și Găman Valeriu – bir. aprovizionare și desfacere.
    Noul sediu a fost repartizat de către conducerea de partid și de stat a orașului Câmpina în frunte cu tov. Ec. Dumitrașcu Nicolae – prim-secretar și primarul orașului și ing. Ion Negrea - vicepreședinte, cât și cu acordul și sprijinul unanim al conducerii UJCM Prahova prin tov. Ec. Ion Fumea - președinte, tov. Ec. Vasile Iliescu - vicepreședinte, ing. Doina Herea - vicepreședinte și Elena Rădulescu - contabil șef.
    Renovarea și modernizarea sediului s-a făcut de harnicii cooperatori de la unitatea nr. 20 construcții din Breaza - condusă de subinginerul Viorel Fofiu, cu echipa lui Ion Ivan.
    Cooperativa s-a dezvoltat de la an la an, având în prezent un număr de 104 unități de prestări și producție - unde își desfășoară activitatea peste 1100 cooperatori, este o unitate mixtă încadrată la gradul III B.
    În fața conducerii și a cooperatorilor stau sarcini de mare răspundere; în anul 1983 indicatorul producția marfă din industria mică fiind de 126 milioane lei, reprezentând o creștere de 82,6% față de anul 1975.
    Pentru activitatea desfășurată pe anul 1982, colectivul cooperativei a primit Diploma de unitate evidențiată pe Uniunea Prahova, ca simbol al preţuirii efortului depus și a rezultatelor obținute în întrecerea socialistă, realizând și depășind toți indicatorii economico-financiari ai cincinalului 1981 - 1985.
    Suntem în colectiv puternic și hotărât să obținem noi și importante succese în viitor - spre binele întregului popor, a ne face o viață tot mai îmbelşugată și înfloritoare în scumpa noastră patrie - Republica Socialistă România”.

    „Azi, veniturile cooperativei le realizăm în cea mai mare parte din închirierea spaţiilor şi mai puţin din servicii”

    Despre ceea ce s-a întâmplat în cooperativa meşteşugărească câmpineană în cei 17 ani care au trecut de la publicarea anchetei jurnalistice semnate de Sorina Bumbăcea şi alte amănunte legate de istoricul şi activitatea postdecembristă a acestei bresle locale am aflat de la preşedintele CITRAS – Societate Cooperativa Meşteşugărească Câmpina, dl. Constantin Grosu, care ne-a declarat următoarele:

    Constantin Grosu
    „Fosta  Cooperativă Munca, actuala  CITRAS - Societate Cooperativă Meşteşugărească, a trecut prin multe transformări în ultimii 30 de ani, ajungând în prezent să fie una dintre puţinele cooperative din ţară care şi-au câştigat, prin hotărâri judecătoreşti definitive, întreg patrimoniul avut în perioada comunistă. Au fost ani grei de procese cu UJECOM-ul, care pretindea că spaţiile construite din banii noştri sunt în proprietatea lor. Ulterior am obţinut şi terenurile de sub clădiri, aproximativ 13.000 metri pătraţi. Cele mai mari suprafeţe le-am cumpărat de la administraţia publică locală câmpineană, pentru că aici avem şi cele mai multe suprafeţe construite, în mandatul domnului  Gheorghe Tudor şi de la Băicoi, o mică suprafaţă. Avem şi acolo un imobil. În prezent suntem afiliaţi, alături de alte 21 de cooperative, la UJECOM Prahova şi  la nivel naţional facem parte din UCECOM Bucureşti. 
    Recitind articolul publicat de gazeta dumneavoastră în anul 2002, vă pot spune că tot ceea ce scrie acolo este adevărat şi că mai sunt multe de adăugat în ceea ce priveşte istoria noastră. Încercarea Guvernului de a naţionaliza cooperaţia în 2002 a eşuat, iar problemele de atunci s-au rezolvat abia în 2005, odată cu modificarea legislaţiei cooperativelor meşteşugăreşti. 
    În anul 1990, cooperativele meşteşugăreşti au intrat şi ele într-un proces de reorganizare, s-au făcut alegeri şi Cooperativa Munca s-a transformat în CITRAS - confecţii, încălţăminte, reparaţii şi alte servicii - denumire aleasă de noul conducător validat prin votul tuturor membrilor cooperatori. Primul preşedinte postrevoluţionar a fost dl. Ion Talangă. Eu am ocupat funcţia de vicepreşedinte până în 1991, când am fost ales preşedinte. În 1995, pe fondul multor discuţii interne – era perioada în care toată lumea îşi dorea să deţină controlul, după modelul noilor societăţi private apărute – , cooperativa s-a scindat în două entităţi. Mai precis, o parte din cooperatori au dorit să-şi înfiinţeze o noua cooperativă şi nu ne-am putut opune. Aşa a apărut SOCOM ARTA. Eu am rămas la vechea cooperaţie şi am mers mai departe alături de cei mai mulţi din vechii mei colegi. Ca o paranteză, faţă de ceea ce a fost cândva Cooperativa Munca, mă refer la gama de servicii pe care o aveam, azi mai există foarte puţine, din păcate. Au dispărut  confecţiile, tricotajele, construcţiile şi au rămas frizeriile, cosmetica şi reparaţiile de încălţăminte. De exemplu, tricotajele le-am pierdut  în ’90, când cei de la Breaza, unde aveam secţia, ne-au luat spaţiile, pentru Arta Casnică. Atunci am renunţat şi la personalul de acolo. Confecţiile le-am pierdut de curând, pentru că lucrătorii au preferat să-şi facă firmă şi să  închirieze spaţiul. Legat de confecţii, îmi amintesc că înainte de 1989 făceam uniforme şcolare pentru toată ţara. Lucram în schimburi. Şi în construcţii făceam treabă bună. Clădirile reabilitate de echipele de la „Munca” mai există şi azi în Câmpina. Unul dintre cele mai importante şantiere le-am avut la Castelul Hasdeu. După cutremurul din 1977, clădirea a fost grav avariată şi a trebuit să o reconstruim din temelii, bucată cu bucată. Proiectul de restaurare a fost supervizat de cunoscutul arhitect Hoinărescu, care ne-a obligat să respectăm şi cele mai mici detalii. Lucrările au fost executate într-o perioadă foarte lungă, între anii 1978 – 1989. De mai multe ori au fost oprite din lipsa fondurilor. Ştiu că Primăria Câmpina ne plătea. Pictura de pe bolta Castelului este singurul detaliu care nu a fost restaurat în conformitate cu originalul. Dl. Octavian Onea răspundea de Muzeu în perioada aceea şi cred că vă poate oferi mai multe detalii. În rest, am rămas cu amintirile... 


    Azi, veniturile cooperativei le realizăm în cea mai mare parte din închirierea spaţiilor şi mai puţin din servicii. Cooperativa este condusă de un Consiliu de Administraţie, cu mandat de patru ani, din care fac parte oameni din toate compartimentele, inclusiv muncitori. Aşa a fost de la începuturile cooperaţiei, încă din vremea comunismului. Eram, într-un fel, privatizaţi şi atunci. Deciziile se iau de comun acord şi nu putem face nimic în afara acestor hotărări. De exemplu, dacă  vrem să vindem un spaţiu, trebuie să hotărâm în Consiliul de Administraţie şi să cerem avizele UJECOM Prahova şi UCECOM Bucureşti. O procedură foarte complicată. Nu putem să facem ce vrem, ca la un SRL, unde acţionarii hotărăsc singuri. În plus, odată ieşiţi la pensie, nu mai beneficiem de nimic în afară de părţile sociale depuse, care nu sunt purtătoare de dobândă. Adică plecăm acasă cu o sumă modestă, strânsă după ani de muncă. Eventual primim o mică sumă de bani, drept mulţumire. Patrimoniul rămâne celor în activitate şi tot aşa. Asta şi pentru faptul că Legea cooperaţiei meşteşugăreşti este foarte restrictivă, în comparaţie cu legile care reglementează alte entităţi similare. Aici vă dau exemplu fostele cooperaţii săteşti şi fostele ICSM-uri – coperaţiile de consum din oraşe, care au beneficiat, la un moment dat, de legi favorabile, astfel încât patrimoniile acestora au fost vândute ori privatizate fără probleme. Vă mai amintiţi că, prin anii ’90, vechii comercianţi primeau în locaţie de gestiune spaţiile în care lucrau şi ulterior aveau dreptul să le cumpere. Mulţi gestionari au cumpărat şi au vândut imediat, semn că în spatele lor erau oameni potenţi. Alţii au cumpărat şi au rezistat puţin în economia de tranziţie. Au dat faliment şi au fost nevoiţi să vândă, în cele din urmă. Un bun prilej pentru cei cu bani să le cumpere la preţuri bune. Întrebaţi-l pe dl. Sandu Octavian cum a fost la ICSM-ul din Câmpina!  Legea asta restrictivă  a noastră a venit pe fondul unui diferend  între Adrian Năstase şi preşedintele UCECOM, din anii 2000, care era şi vicepreşedinte la PSD. Dumitru Dângă îl chema. Nu se înţelegeau în partid şi a ieşit cu scântei. Una peste alta, vă spun că eu am făcut totul să ţin patrimoniul cooperaţiei  întreg  şi nu mi-am permis să trec peste hotărârile colegilor mei. Au fost multe presiuni asupra mea, dar n-am cedat niciodată şi am dormit liniştit cu capul pe pernă. Veneau diverşi să îmi propună afaceri, oameni cunoscuţi din oraş şi chiar de la nivel mai înalt. Am refuzat să intru în jocul lor. În prezent, cooperaţia stă bine, are bani de salarii, investeşte în modernizarea şi întreţinerea clădirilor, are rezerve financiare în conturi şi, în general, trăieşte fără probleme din ceea ce produce. Personal, mai am doi ani de mandat şi am de gând să-i duc la capăt cu demnitate”. 
    F.F.

    Editorial. UN MARE FÂS

    S-a dovedit a fi fost mult trîmbițata remaniere. Dintr-o lungă listă de zece negri mititei remaniabili au rămas doar doi. D-na Carmen Dan demisă (în fapt) nu, ferească sfîntul,  pentru oamenii bătuți și gazați în 10 august 2018, despre care nu s-a vorbit nimic. Nici pentru microfonul din priză, nici pentru scandalul supravegherii fără drept a unor înalți ierarhi ai BOR. Chestie grav penală (cum era povestea aia cu statul paralel? Iete-l!). Regula de aur a politicii românești de 30 de ani rămîne inflexibilă: niciun politician nu recunoaște că a greșit, nu-și asumă bărbătește consecințe deciziilor sale! La fel și cu dl. Meleșcanu, om care încarnează la nivel de performanță aspectul cel mai detestabil al „diplomației” de pretutindeni: arta unsuroasă de a vorbi mult, fără să spui nimic. Să-i vedem pe cei care ar fi trebuit schimbați (bine, tot acest guvern stupid ar merita aruncat în negura uitării cît mai repede): și pentru că lumea se bucură zilele astea de Simona Halep, să începem cu Bogdan Matei, profesor de sport incapabil să ia mai mult de 2.57 la examenul de titularizare și 1 (sic!) la cel pentru postul de inspector (atunci l-au pus ministru, mă întreb, d-na Andronescu, de altfel ea însăși numai bună de schimbat, ce părere are?). A ajuns bătaia de joc a ziariștilor parșivi: întrebat dacă știe că a rămas din sesiunea precedentă un întreg cod de legi al lui Hammurabi a răspuns că va urgenta discutarea lor, sau întrebat dacă știe cîte examene sînt într-o sesiune parlamentară, a spus că va studia problema. De la sport la cultură, Daniel Breaz, paralel complet cu orice chestiune de administrare a culturii, să nu mai spun de vreo „viziune” de ansamblu în domeniu. Răzvan Cuc, unul dintre nenumărații miniștri cărora trebuie să le mulțumim că nu avem autostrăzi și că CFR-ul este un dric pe șine. Am citit programul PSD, capitolul infrastructură. Este înspăimîntător, ce planuri mărețe! Și aflăm că în 2017 s-au inaugurat 16 km. Iar în 2018 vreo 60. Iar densitatea de autostrăzi, evident cea mai mică din Europa, este de vreo 2 cm2/cap locuitor. Marius Budăi, ministrul muncii, excelînd prin lipsa oricărei perspective asupra acestui domeniu delicat și care stă să explodeze. A terminat facultatea la 36 de ani... și ce dacă? Bogdan Trif, ministrul turismului într-o țară care nu-și folosește nici 10% din potențialul turistic, o țară care și-a distrus litoralul dîndu-l pe mîna unor țepari ordinari și ai cărei locuitori se duc în Bulgaria la mare, țară care, deșteaptă, și-a dat litoralul spre administrare nemților. D-na Andronescu, care se tot încăpățînează să „reformeze” școala românească, la al nu știu cîtelea mandat, afundîndu-o tot mai temeinic în sub-mediocritate, a scăpat se pare pur și simplu pentru că niciun profesor universitar nu s-a arătat interesat de acest post unde nu „pică” mai nimic și e foarte complicat. Cormoranul Daea este deja folclor, nu mai ai ce spune despre domnia sa, poate doar zvonul că ar fi mințit zdravăn UE în legătură cu producția de porumb. Sistemul informatic al CNAS nu funcționează de vreo două săptămîni, și numai cine nu a stat la coadă la vreun cabinet medical nu știe ce înseamnă asta. Daniel Osmanovici, purtătorul de cuvînt al instituției (școala Antenelor!) declară cinic: oamenii mor oricum, și cu și fără sistemul informatic. Și nu este demis a doua zi, cu scuze publice din partea întregului guvern! Mă opresc aici, altfel ar trebui să strig catalogul întregului executiv. Îngăduiți-mi să spun cu voce tare o întrebare care ne stă tuturora pe buze: v-ar plăcea să trăiți într-o Românie al cărei președinte se numește Vasilica-Viorica Dăncilă? 


    Să vedem acum cine a venit în locul celor plecați. La interne pare că am căzut din lac în puț, dl. Nicolae Moga îl amenința pe un funcționar că s-ar putea să pățească ce a pățit Comisarul Cattani în celebrul serial. E deci numai bun pentru post dl. Moga. D-na Ramona Mănescu din punct de vedere profesional pare potrivită pentru post, „coada” domniei sale fiind o avere din care multe „calupuri” (vile, mașini etc.) par a fi nedeclarate. Vezi investigația amănunțită Rise Project pe această temă. 
    În altă ordine de idei, părăsind acest indigest catalog, tot un fîs s-a dovedit și referendumul. Cum scriam mult înainte de referendum, el este o capcană, pentru că trebuie să fie ceva de la sine înțeles că o persoană cu probleme penale nu poate ocupa funcții publice. Cum să stipulezi în Constituție așa ceva? E ca și cum ai fixa într-un paragraf că oamenii trebuie să-și dea bună ziua. Trebuie insistat pe confiscarea integrală a averilor dobîndite fraudulos. Asta este într-adevăr ceva folositor nației. Una peste alta, politicienii au reușit din nou să încalece voința populară, exprimată cît se poate de clar, s-au legat de literă, ignorînd sensul profund al scrutinului referendial. Și, în încheiere, ceva care nu mai este fîs. Am rîs destul de doamna Dăncilă. Nu observați că pare a căpăta tot mai mult trăsăturile intelectuale, dar mai ales capacitatea de a face rău, obsesia de putere, a Elenei Ceaușescu? Nu o subestimați!
    Christian CRĂCIUN

    Ce aduce nou schimbul de generaţii la Direcţia Economică a Primăriei Câmpina

    După 1989, administraţiile publice locale au trecut prin nenumărate modificări organizatorice şi de structură, conform prevederilor legilor adoptate de fiecare regim politic aflat la conducerea statului în ultimii 30 de ani.
    Multe dintre aceste modificări au încărcat organigramele Unităţilor Administrativ Teritoriale, generând birocraţie şi în unele cazuri chiar corupţie, în timp ce altele au limpezit traseele răspunderii şi ale deciziei conducătorilor aleşi în fruntea primăriilor, consiliilor judeţene şi prefecturilor. 
    Unul dintre cele mai importante servicii apărute în organigrama UAT-urilor în această perioadă, care poate fi considerat şi interfaţa administraţiei publice locale cu cetăţeanul contribuabil, este Direcţia Economică, aflată în subordinea instituţiei primarului în cazul nostru. Dincolo de faptul că Direcţiile Economicr gestionează banul public şi au un rol foarte important în alcătuirea bugetului, dar şi în derularea şi verificarea ulterioară a operaţiunilor bugetare, ele ar trebui să reprezinte şi un factor de analiză şi echilibru economic în politicile de dezvoltare a unei comunităţi. 
    Direcţia Economică din Câmpina are în subordine două servicii, cel de buget, finanţe, contabilitate şi cel de Impozite şi taxe locale, unde lucrează în total 29 de salariaţi. După ani de zile în care a fost condusă de economistul Gheorghe Ecaterinescu, decedat între timp, în echipă cu Eliza Oniţă (şef serviciu buget, finanţe, contabilitate) şi Marius Vişan (şef serviciu impozite şi taxe locale), Direcţia se află în prezent într-un proces continuu de întinerire pe toată linia. Astfel, noua echipă condusă de Alice Tudorache (director economic) îi mai are în componenţă pe Loredana Pulez (şef serviciu buget, finanţe, contabilitate) şi pe Cristian Birligiu (şef serviciu impozite şi taxe locale), toţi tineri cu studii de specialitate şi vârste cuprinse între 32 şi 39 de ani.
    Ce a adus nou schimbul de generaţii la Direcţia Economică şi alte informaţii legate de bugetul public câmpinean am aflat în interviul următor de la Alice Tudorache, director economic.


    - Spuneţi-ne câteva cuvinte despre dinamica bugetului public din ultimii patru ani. Bugetul general a scăzut ori a crescut şi care este gradul de colectare a taxelor şi impozitelor în fiecare dintre aceşti ani?
    - Bugetul general este în creştere, ceea ce reprezintă un lucru îmbucurator pentru municipiul Câmpina, dat fiind faptul că impozitele şi taxele locale nu au mai fost majorate din anul 2012. Anul acesta, bugetul oraşului este de 63.937,82 mii lei, adică aproximativ 13 miloane de euro. Comparativ cu  bugetele anilor 2016 (84.755,00 mii lei) şi 2017 (78.723,80 mii lei), de exemplu, este mai mic, deoarece la momentul respectiv legislaţia prevedea ca salariile personalului didactic din învăţământ să treacă prin bugetul local al UATM-ului. În prezent, aceste salarii sunt plătite de la bugetul de stat, prin intermediul Inspectoratelor Şcolare, fapt ce a uşurat sarcina administraţiei locale.
    Gradul de colectare a veniturilor proprii este unul foarte bun, la nivelul anului 2018 s-a înregistrat un procent de 98,10 %, la nivelul anului 2017 un procent de 97,02% şi 98,80% la nivelul anului 2016. Pentru anul în curs, Direcţia Economică estimeaza un grad de colectare a veniturilor proprii de peste 97 %. Cu mici excepţii, câmpinenii îşi plătesc la timp taxele şi impozitele şi pentru asta le mulţumim.
    -  Cât la sută din bugetul public reprezintă cheltuiala curentă, cu tot ceea ce include ea, fără sumele alocate investiţiilor?
    - Cheltuielile curente reprezintă o pondere medie de 85% din buget şi am să vă enumăr principalele capitole: autorităţi publice executive - cheltuieli de personal şi alte cheltuieli de funcţionare; alte servicii publice - cheltuieli de personal, funcţionare şi fond de rezervă; ordine publică şi siguranţă naţională - cheltuieli de personal şi funcţionare; învăţământ - cheltuieli cu transportul şi funcţionarea, reparaţii, asistenţă socială, burse; sănătate – cheltuieli cu personalul şi de funcţionare, transferuri către Spitalul de Psihiatrie Voila; cultură, recreere şi religie - cheltuieli cu personalul și de funcționare, transferuri către Casa de Cultură „Geo Bogza” și Casa Tineretului; asigurări și asistență socială - cheltuieli cu personalul și de funcționare, indemnizații pentru persoane cu handicap, ajutoare; locuințe, servicii și dezvoltare publică - cheltuieli cu personalul și de funcționare, reparații, datorie publică; protecția mediului - cheltuieli de funcționare, transferuri; transporturi - cheltuieli de funcționare și de personal, reparații, transport și datorie publică.  
    Se poate observa că la majoritatea  acestor capitole există o constantă, cheltuielile cu personalul și funcționarea, care necesită un efort substanțial și inevitabil din bugetul public. Instituțiile publice trebuie să funcționeze în condiții optime și să asigure serviciile absolut necesare comunității, fie că e vorba de învâţământ, sănatate, ordine publică ori administrație publică locală. Ponderea din bugetul total a acestor cheltuieli este destul de mare, dar altfel nu cred că se poate în momentul de față. 


    - Care este procentul de taxe şi impozite colectat de la firme şi care este cel colectat de la populaţie?
    - Veniturile din impozitele si taxele locale reprezinta o pondere de 23% din bugetul total, din care 65% reprezintă venituri aferente persoanelor juridice şi 35% venituri aferente persoanelor fizice. Bugetul public se bazează, în primul rând, pe încasările de la firmele câmpinene și în procent mai mic pe cele de la populație. Cele două tipuri de contribuții sunt importante în egală măsură, pentru că, alături de alte venituri, susțin funcționarea instituțiilor publice și implicit a proiectelor edilitare de modernizare a orașului. Și din acești bani se plătesc, de exemplu, salubritatea - ecologizarea, iluminatul public, întreținerea și modernizarea spitalelor, a școlilor, salariile noastre și multe altele. De aceea trebuie să avem o relație deschisă, de respect și în permanent dialog constructiv cu toți contribuabilii, pentru a le ușura misiunea când au nevoie de orice serviciu public.   
    - De ce are nevoie Câmpina de credite bancare pentru a susţine cheltuielile de investiţii?
    - Creditele bancare contractate de catre municipiul Câmpina sunt destinate strict unor obiective de investiții de anvergură, care nu pot fi suportate din veniturile proprii. Pentru că se dorește realizarea unui standard de viaţă cât mai ridicat pentru cetațenii orașului, într-un timp scurt, s-a recurs la acestă soluție. Creditul contractat în anul 2019, în valoare de 25 de milioane de lei, asigură cofinanțarea şi cheltuielile neeligibile pentru  proiectele de investiții finanțate din fonduri europene, dar și realizarea unui proiect de infrastructură în valoare de 10 milioane de lei.
    Decizia este justificată și prin faptul că excedentul înregistrat la finalul anului 2018, în sumă de 8.798.000 lei, a fost repartizat secțiunii de dezvoltare, pentru obiective de investiţii în curs şi altor câtorva noi proiecte de maximă necesitate, pe care bugetul orașului nu le putea susține. În plus, tocmai vă spuneam mai devreme că avem cheltuieli curente destul de mari și în aceste condiții este normal să apelezi la surse financiare externe pentru a duce mai departe lucrările începute și pe cele în stadiu de proiect. Aici ar mai fi de adăugat și faptul că gradul de îndatorare, în momentul de față, este unul în limită normală – 9,02 % din cei 30% limită maximă, pentru o comunitate care are nevoie de dezvoltarea infrastructurii și de modernizare. Vă spun acest lucru pentru că am auzit multe voci care susțin că suntem înglodați în datorii și că o să avem probleme în viitor. Nu e adevărat. Dacă gestionăm bine balanța de venituri și cheltuieli, orașul își poate permite, fără probleme, un anumit grad de îndatorare.
    - Există un proiect bugetar, o analiză economică, care să previzioneze dinamica încasării taxelor şi impozitelor comparativ cu ritmul/ politicile de dezvoltare a oraşului pe termen mediu şi lung? Ce şanse sunt să ştim încotro ne îndreptăm în acest sens?
    - Suntem preocupați de această analiză economică. De când am venit la Direcția Economică, am studiat istoricul veniturilor și cheltuielilor din ultimii zece ani și vă pot spune că am sesizat multe anomalii datorate schimbărilor frecvente de legislație. Din păcate, în România încă nu te poți baza pe factorul predictibilitate și acest aspect aduce multe probleme într-un astfel de studiu. La întocmirea anuală a bugetului de venituri luăm în calcul atât factorii interni, cât şi cei externi care ne-ar putea influența. Dupa cum se știe, bugetul se bazează pe previziuni și are un grad destul de ridicat de incertitudine. Dacă în ceea ce privește veniturile proprii, încasate de la contribuabilii câmpineni, estimările noastre sunt foarte aproape de realitate, din păcate nu putem spune același lucru despre veniturile de la bugetul de stat, respectiv sumele din impozitul pe venit global (IVG) si cotele defalcate din TVA. Este evident că necesitațile orașului sunt în creștere, iar cheltuielile cresc proporțional cu acestea, ceea ce duce la apariția necesităţii atragerii de fonduri suplimentare. Aici se poate discuta de finanţări europene nerambursabile, credite interne, atragerea de investitori privați și multe altele.
    - Sunt perspective de relaxare a fiscalităţii locale în viitorul apropiat ori de acordare de facilităţile pentru investitori? Există politici ale Direcţiei Economice în acest sens?
    - Din păcate, scutirile de taxe și impozite sunt foarte clar definite prin Codul fiscal și nu includ astfel de facilități pentru potențialii investitori. Așadar, deocamdată nu putem discuta despre o relaxare fiscală la nivel local, atâta timp cât la nivel central nu există acte normative care să reglementeze acest lucru. În mod normal, dacă legea ar permite, am putea să aplicăm un set de măsuri, pe plan local, care să stimuleze investițiile și crearea de locuri de muncă. Orice loc de muncă în plus aduce venituri la buget, atât în mod direct, cât și indirect, prin creșterea puterii de cumpărare. Nu mai vorbesc de impozitele pe clădiri și terenuri, plătite de noile firme înființate. Din punctul ăsta de vedere, ne lipsește autonomia locală, în sensul că nu putem legifera pe plan local astfel de acte normative. Nu e normal să existe astfel de restricții, pentru că, în fond, noi gestionăm bugetul public și ne putem asuma astfel de politici de bugetare, care, în cele din urmă, să aducă un plus comunității. Când spun ne putem asuma, vorbesc de administrația publică locală în ansamblul ei. 
    - Este ştiut faptul că Direcţia Economică este una dintre interfeţele administraţiei publice locale cu cetăţenii şi că aceştia îşi doresc să interacţioneze cât mai puţin cu sistemul care le scoate bani din buzunar. În lumea civilizată, contribuabilii stau din ce în ce mai puţin în faţa ghişeului, folosind cu succes aplicaţiile online pentru a-şi rezolva rapid problemele. În ce stadiu se află Câmpina la acest capitol? 
    - Preocuparea mea principală, din clipa în care am preluat această funcție, a fost aceea de a îmbunătăți relația dintre serviciile publice oferite de Direcția Economică și cetățeni, relaţie cu istoric tensionat în ceea ce privește percepția de birocrație excesivă. Ne dorim o administrație publică modernă, care să răspundă cât mai rapid și mai eficient cerințelor contribuabililor. În acest sens, anul acesta vom începe implementarea a două proiecte foarte importante, respectiv a unui sistem informatic integrat şi a unui sistem de tip portal, care va asigura legatura între serviciile interne ale institutiei și interfața cu cetăţenii. Mai simplu spus, vom conecta toate bazele de date din instituție, inclusiv cu cele din Primărie și vom crea posibilitatea ca orice tip de cerere sosită online de la contribuabil să fie rezolvată mult mai repede. Azi, durata de a emite un răspuns este destul de lungă din pricina faptului că o cerere, de exemplu, trebuie plimbată prin mai multe birouri, pentru verificare, avizare și în cele din urmă returnare, sub formă de răspuns, către solicitant. Mai mult de atât, contribuabilul trebuie să ajungă de cel puțin două ori la sediul Direcției pentru a rezolva o problemă. Aceste aspecte vor dispărea odată cu implementarea celor două proiecte. Tot ce sper este să nu ne încurcăm prea tare în procedurile de licitație și achiziție a softurilor necesare - iată birocrația excesivă de care vorbeam -, și să putem intra cât mai curând posibil în noul sistem integrat. Le datorăm asta contribuabililor noştri.
    - Din câte ştim, la cei 33 de ani pe care îi aveţi, sunteţi cea mai tânără persoană care a ocupat funcţia de director economic în administraţia publică câmpineană postdecembristă. Se poate spune că lipsa de experienţă în domeniul administrativ este un dezavantaj?
    - Nu consider lipsa de experienţă în domeniul administrativ un dezavantaj. Faptul ca vin din mediul privat mă ajută foarte mult în activitatea de conducere a Direcției Economice, deoarece înțeleg foarte bine problemele cu care se confruntă contribuabilii, în special persoanele juridice, ceea ce îmi permite să vin în sprijinul acestora. Împreună cu conducerea administrației locale și colegii mei căutăm constant soluții de a sprijini mediul privat, deoarece acesta reprezintă, după cum am mai spus, o importantă sursă de venit pentru municipiul Câmpina. În ceea ce privește cunoștințele în domeniul administrativ, pe lângă îndeplinirea condițiilor de studii necesare ocupării acestui post, munca mea zilnică implică și consultarea și aplicarea legislației din domeniu. În plus, din toamna acestui an, voi urma cursurile unui program de master în domeniul Administrației publice și integrării europene.
    F.F.

    CÂMPINA, DOCUMENTE ÎN ALB-NEGRU: Un lãcaş de culturã

    Câmpina a fost dintotdeauna un oraş cu oameni iubitori de culturã. Aceasta, desigur, şi consecinţã faptului cã industria petroliferã a atras aici de la apariţia sa, nu doar strict o mulţime de specialişti în domeniu, ci şi oameni bine pregãtiţi, interesaţi deopotrivã atât de cunoştinţele tehnice, dar şi de cele cultural-artistice.
    Înainte de cutremurul din 1940, existau local câteva sãli de spectacole folosite în scopul rãspândirii culturii, ştiinţei şi artei. Amintim douã: sala de festivitãţi şi cinematograf de la „Casa Poporului“ şi „Sala Monovici“ - proprietatea Asociaţiei Sportive Române pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA).
    Rãmas fãrã aceste edificii, oraşul a suferit datoritã situaţiei create, chinuindu-se sã desfãşoare activitãţi cultural-artistice, spectacole în sãli total  improprii unor asemenea activitãţi.
    Din cauza acestei stringente necesitãţi, s-a nãscut ideea construirii, iniţial, a unei sãli de festivitãţi cu 200 de locuri, materializatã prin „Avizul nr. 421, din 27 iunie 1958 - asupra proiectului „Salã de festivitãţi la Câmpina“.
    Doi oameni de suflet au fost artizanii acestei înfãptuiri atât de necesare: Preşedintele (pe atunci) Sfatului Popular al oraşului Câmpina - Gheorghe Ilioiu, „care şi-a iubit pânã la veneraţie oraşul“ [1] şi reputatul arhitect Nicolae Popişteanu, un specialist cu multã iniţiativã în domeniu.
    Trei ani mai târziu, la 5 ianuarie 1961, la cererea Sfatului Popular Raional Câmpina, serviciul de sistematizare şi arhitecturã al oraşului Câmpina emite autorizaţia pentru „Construcţia casei de culturã a Raionului Câmpina“, un edificiu multifuncţional (salã de festivitãţi cu 600 locuri, sãli pentru cercurile cultural-artistice, holuri pentru expoziţii, dependinţe)
    Costul integral al lucrãrii [2] a fost de 7.000.000 lei, din care 4.000.000 lei o constituie valoarea muncii patriotice efectuate de locuitorii şi tinerii cetãţeni de atunci ai oraşului.


    Fotografia ineditã reprodusã alãturat (datatã 1960), oglindeşte participarea acestora din urmã la activitatea de construcţie a edificiului.
    Menţionãm, în final, cã la 1.11. 1995, prin hotãrârea nr. 10493 a Consiliului Local al municipiului Câmpina s-a atribuit aşezãmântului denumirea de „Casa municipalã de culturã «Geo Bogza»“.
    Victor DUMITRU
    Notã
    1, 2 - Cartea de onoare a Casei de culturã „Geo Bogza“ Câmpina.
    Sursa: Câmpina literar-artistică şi istorică, an. II, nr.8/ iunie 2007 

    Parteneriat româno-australian între elevii CNNG şi Şcoala Etnică de Români din Adelaide

    Pen-Pals Australia România este primul parteneriat internaţional între două şcoli de români aflate pe două continente la o distanţă de peste 14.000 de kilometri, Şcoala Etnică de Români din Adelaide (Australia) şi Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” din Câmpina. 
    Şcoala Etnică din Adelaide este coordonată de Daniel Manu, profesor de robotică, stabilit de 15 ani în Australia, care funcţionează de peste zece ani în sprijinul comunității românești din Australia de Sud şi se ocupă de familiarizarea copiilor cu limba, cultura și civilizația română. La cursurile săptămânale, elevii din Australia învață limba română, matematică, istorie și geografie. 


    „Daniel Manu este un fost absolvent al CNNG cu care am luat legătura pentru proiectul «Galeria Absolvenţilor - o sută de poveşti de viaţă ale absolvenţilor CNNG de peste tot din lume». După interviul acordat elevilor Colegiului „N. Grigorescu”  responsabili de proiect, Daniel a propus o activitate comună între elevi români din Australia şi elevi români din România. În prima fază, elevii au corespondat pe email, o variantă contemporană de PenPals cu scrisori electronice. Astfel, zece elevi australieni au scris mailuri săptămânale către zece elevi de aceeaşi vârsta din CNNG. A urmat o întâlnire pe Skype, corespondenţă de cărţi poştale şi în luna iulie, Daniel a venit în ţară şi a făcut cunoştinţă cu o parte din elevii participanţi în proiect, cu profesoarele implicate, Raluca Cîrstea şi Georgiana Moldoveanu, şi se pun la cale activităţi viitoare: un grup de Facebook, un blog, o asociaţie a şcolilor române din diaspora. Planurile sunt multe şi entuziasmul este mare, dar cu sprijinul Asociaţiei de Părinţi CNNG, al doamnelor profesoare din CNNG şi cu energia elevilor implicaţi, vom auzi în continuare despre România Australia.
    Un proiect inedit, o idee inovativă care sperăm să se materializeze într-un opțional integrat de limbă și civilizație australiană, în tabere pe cele două continente, într-un parteneriat pe termen lung între mai multe școli din România cu mai multe școli etnice din Australia și din lume” – se arată în comunicatul trimis de CNNG. 
    La finalul întâlnirii grupului de proiect desfăşurată în luna iulie la Câmpina, fostul elev al CNNG, Daniel Manu, spunea: „Sper că peste 20 ani o să ne uităm înapoi la ziua de azi și n-o să ne vină să credem ce lucruri faine am reușit când două mâini se întind peste ocean".

    Șeful secției Obstetrică-Ginecologie SanConfind a participat la un congres medical internațional desfășurat la Moinești

    (P) Recent, în perioada 27 – 29 iunie 2019, la Moinești, s-a desfășurat un eveniment medical deosebit, cu anvergură națională și internațională, o întâlnire a discipolilor lui Hipocrat la care au participat peste 800 de medici din toată țara, dar și din străinătate (Italia, Franța, Elveția, Republica Moldova, Ucraina). Este vorba despre ”Zilele Medicale” ale Spitalului Municipal Moinești, eveniment ajuns la a XIII-a ediție și totodată la al XIII-lea succes. Printre participanți s-a aflat și dr. Ion Constantinescu, șeful secției Obstetrică-Ginecologie din Centrul Medical SanConfind. 


    Întreaga manifestare s-a derulat sub patronajul Societății Române de Chirurgie, Academiei de Științe Medicale, Uniunii Medicale Balcanice, alături de Universitatea de Medicină și Farmacie UMF „Gr.T.Popa” Iași și Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău. Comitetul de organizare al acestei reuniuni medicale de excepție a fost format din nume importante ale medicinei românești. Spitalul Municipal de Urgență Moinești este condus de prof. univ. dr. Adrian Cotârleț,  un foarte bun manager, de al cărui management de succes se leagă și  organizarea și găzduirea unui asemenea congres medical. 
    În perioada amintită s-au aflat la Moinești reprezentanți ai Ministerului Sănătății (secretarul de stat conf. dr. Corina Silvia Pop), medici renumiți, academicieni, profesori doctori din mari clinici universitare din București, Iași, Bihor, Cluj-Napoca, Suceava, Oradea, Piatra Neamț, președintele Colegiului Național al Medicilor din România, dr. Gheorghe Borcean, reprezentanți de la Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate (dr. Vasile Cepoi, președinte), de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, directori de la numeroase spitale din țară.

    Dr. Ion Constantinescu
    Invitat la sesiunea de chirurgie demonstrativă minim invazivă desfășurată în Spitalul Moinesti, în ziua de 29 iunie, doctorul Ion Constantinescu a făcut parte dintr-o echipă medicală de înaltă ținută.  Este important de precizat că toate operațiile au fost transmise în timp real prin rețeaua de telemedicină a spitalului, audiența fiind prezentă în sala de conferință. Una din echipe a fost compusă din: prof. univ. dr. Iordache Niculae (Spitalul Clinic de Urgență “Sf Ioan” Bucuresti), conf. univ. dr. Bradea Costel, conf. univ dr. Costan Victor, asist.univ. dr. Velicescu Cristian (Spitalul Clinic Județean de Urgențe “Sf Spiridon” Iași), dr. Botez Cătălin, dr. Alagha Rani (Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” Iași), dr. Constantinescu Ion (Centrul Medical SanConfind).  
    Având în vedere că fibromatoza uterină devine patologia cel mai des întâlnită în ginecologie la nivel național, prin participarea la această manifestare prestigioasă, doctorul Ion Constantinescu își completează paleta largă de experiență din sfera onco si uro-ginecologică. Este o realizare importantă faptul că șeful secției O-G de la SanConfind a făcut parte dintr-o echipă medicală de un asemenea calibru, aducându-și contribuția la operațiile de extragere a tumorilor uterine voluminoase (fibromul uterin) pe cale vaginală, aşa cum au fost intervențiile medicale realizate la Spitalul Municipal Moinești de către echipa medicală amintită mai sus. Rezultele după o astfel de intervenție sunt spectaculoase, iar reintegrarea socio-profesională a pacientei este rapidă. Aceasta poate pleca acasa deja vindecată din a treia zi după intervenție.

    Operaţii oncoginecologice la SanConfind

    (P) Începând cu data de 1 iulie 2019, dr. Ion Constantinescu poate efectua operații de uroginecologie și oncoginecologie la secția Obstetrică-Ginecologie SanConfind, atât intervenții pe cale clasică - abdominală sau vaginala, cât și laparoscopice. Una din cele mai frecvent întâlnite afecțiuni este fribromatoza uterină, care își găsește multiple rezolvări chirurgicale la SanConfind. Femeile cu vârsta peste 35 de ani care resimt dureri pelvine însoțite sau nu de sângerare vaginală pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, ori intermenstrual, pot solicita un consult de specialitate la spitalul din Poiana Campina. Diagnosticul va fi stabilit în cel mai scurt timp posibil, având în vedere caracteristicile clinice și paraclinice. 


    Cu ajutorul dotărilor departamentului Imagistică Medicală cu aparatură ultraperformantă (grație căreia se pot realiza ecografii, tomografii computerizate și investigații prin rezonanță mangnetică de foarte bună calitate), medicul specialist de la SanConfind reușește să ofere cea mai bună soluție oricărei tinere femei diagnosticate cu această afecțiune; fie terapeutică medicală, fie una chirurgicală. În cazul unei intervenții chirugicale, pacienta beneficiază (pe lângă consilierea necesară pregatirii intervenției), de condiții excelente: aparatură de top și serviciile unei echipe tinere care o va asista cu profesionalism și empatie în actul medical, astfel încât să îi redea încrederea în sine și sănătatea în condiții de spitalizare de calitate maximă.