17 septembrie 2019

EVENIMENT EDITORIAL LA CÂMPINA: „Democraţia sub asediu”

Despre degradarea sistemului politic şi încălcarea standardelor democraţiei într-un nou volum ce urmează a fi lansat la Câmpina de Armand Goşu, profesor universitar şi expert în spaţiul ex-sovietic

„Ideea acestei cărți a apărut în seara zilei de 10 august 2018, la demonstrația diasporei din Piața Victoriei”


Născut la Câmpina, unde a urmat școala generală și liceul, Armand Goșu a absolvit ca șef de promoție Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria politicii externe a Imperiului rus, susținut la Universitatea din Moscova (1998), și stagii de cercetare post-doctorale în mai multe țări. A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi director de programe la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. 

Cea mai recentă carte pe care şi-a pus semnătura – „Democraţia sub asediu. România în context regional” (Editura Corint, 2019) – este un volum de studii despre nivelul de democrație și mai ales despre derapajele lui înregistrate în țări precum România, Turcia, Ungaria, Rusia sau Republica Moldova, lucrare pe care a coordonat-o împreună cu politologul Alexandru Gussi şi pe care o va lansa şi la Câmpina vineri, 20 septembrie, la ora 18.00, în spaţiul primitor al Librăriei Elstar.

- D-le Armand Goşu, care este geneza acestei cărţi extrem de interesante şi de actuale? Cum v-a venit această idee? 
- Ideea acestei cărți a apărut în seara zilei de 10 august 2018, la demonstrația diasporei din Piața Victoriei. Eram acolo împreună cu Lucian Popescu, redactorul șef al platformei contributors.ro, iar violența cu care au intervenit trupele de jandarmi, diversele provocări, tentative de diversiune, destul de grosolane, de tipul celor din 1990-91, de la începutul tranziției de genul celor operate de Ion Iliescu și generalii lui, ne-au lăsat să înțelegem că eram martorii unui moment semnificativ în evoluția regimului din România. Discuția noastră a continuat cu identificarea unor posibile evoluții ale regimului politic. Au am spus că regimul de la București se inspiră de la Ankara și Budapesta. Colegul meu insista că ar exista și o componentă estică, și aducea în discuție Moscova lui Putin și deriva autoritară de la Chișinău, a lui Plahotniuc. Am căzut amândoi de acord că s-a scris puțin despre acest subiect în limba română, astfel încât aproximările comentatorilor și ziariștilor se datorează absenței unor informații despre derapajele anti-democratice din ultimul deceniu și jumătate. Concluzia discuției, la 22.30, când a trebuit să ne retragem din piață, pentru că jandarmii începuseră să gazeze pur și simplu toată zona, a fost că trebuie să pregătim un dosar pentru contributors.ro în care să explicăm prin ce se caracterizează fiecare dintre aceste modele. Am identificat mai mulți colegi care au publicat aici, pentru că era vital important ca articolele să nu fie tehnice, ci unele bine scrise, care să poată fi citite, de un public care are o cultură generală medie. Primul grupaj a apucat să apără pe platorma contributors.ro. 
Întâmplarea a făcut să iau prânzul în oraș cu Ana Antonescu, redactorul șef de la Corint, pentru a discuta un alt proiect editorial. A venit vorbe și despre seria de articole pe tema regimurilor autoritare, iar doamna Antonescu m-a întrebat dacă pornind de la acele articole aș putea pregăti în câteva luni un volum de studii, pentru că publicul e interesat de temă. Condiția a fost să avem un articol solid despre România și să scriem cartea în şase săptămâni, ca s-o poată scoate la târgul din noiembrie. 
Am apelat la colegul meu de departament, Alexandru Gussi, poate cel mai fin analist al realităților politice din România, cu un doctorat strălucit la Paris, însă prea puțin prezent în spațiul public din cauza unei timidități excesive, și de vreme ce el a promis că va fi gata în câteva săptămâni, am anunțat editura să pregătească contractul. 

Armand Goşu
- Cât de greu a fost să strângeţi contribuţii atât de diverse (despre Turcia, Ungaria, Moldova, Rusia) şi totodată atât de incitante? Și de ce lipsesc analize importante despre Polonia, de pildă, Ucraina?
- Nu e deloc simplu, pentru că nu ai un corp de experți în România, care să-ți acopere competent aceste subiecte. Și nu puteam scoate cartea cu analiști improvizați. Era preferabil să recomandăm ceva pentru a fi tradus în limba română. Deci, aveam nevoie de autori care știu limba maghiară, ca să scrie despre Ungaria, știu bine Rusia și limba rusă, pentru a scrie despre regimul Putin, știu turcă pentru Erdogan. Competența a fost primul și cel mai important criteriu. Nu doream să construim un volum cu expertiză improvizată. Mai bine renunțam la proiect. Dacă vă uitați pe lista autorilor o să vedeți că Dragoș Mateescu este profesor la Izmir, în Turcia, că Stefano Bottoni, colegul nostru italian, este cercetător la Budapesta, unde pregătește o carte despre Viktor Orban, că Igor Munteanu, fostul ambasador al Moldovei la Washigton, este astăzi deputat la Chișinău. Fiecare dintre autori are competențe neîndoielnice pe domeniul lui. Mihai Maci și Octavian Manea au venit cu perspective interesante, unul dinspre literatura franceză de specialitate, altul dinspre cea anglo-saxonă, rotunjind în chip fericit volumul. La rândul meu, am scris un studiu mai amplu, în care mă concentrez pe anii 1990 în Rusia, încercând să ofer un răspuns la întrebările dacă democrația a avut vreo șansă reală în această țară și care sunt rădăcinile regimului autoritar electoral al lui Putin. Predând de mulți ani viața politică din Rusia, la Universitatea București, o parte a acestui studiu constituie o parte din cursul meu. 
Un capitol despre Polonia lipsește pentru că n-am identificat un autor cu un background de științe politice sau istorie recentă care cunoască bine Polonia și realitățile de acolo și să se alăture colectivului. În cazul Ucrainei, regimul politic de acolo nu se poate numi autoritar, deci nu avea ce să caute în volum, din perspectiva ultimelor evoluții. 
- Care este firul care străbate toate aceste intervenţii?
- Este dat de titlul volumului, Democrația sub asediu. Fiecare articol reușește într-o măsură mai mică sau mai mare să explice cum, de ce, când s-a produs această degradare a sistemului politic din fiecare țară, care s-a tradus prin încălcarea standardelor democrației reprezentative și liberale. 
- Cum vedeţi rolul Americii în acest context regional atât de tulbure? Recent se remarcă o apropiere şi mai strânsa între SUA şi Polonia, totuşi un stat puternic, dar cu mari probleme în ceea ce priveşte funcţionarea democraţiei. Cine ar fi crezut, acum zece ani, că Polonia sau Ungaria vor ajunge la aceste derive? 
- Rolul de paznic al democrației este jucat mai ales de Bruxelles și de instituțiile Uniunii Europene. SUA sunt dedicate competiției economice cu China și problemelor de securitate. Mai mult, administrația Trump e chiar fericită cu Viktor Orban la Budapesta, respectarea standardelor democratice nemaifiind o prioritate pe agenda americană. E o administrație atipică la Washington, schimbările în politica americană – ne plac sau nu – sunt dramatice, și ele modifică radical mediul internațional. Suntem într-o lume multipolară, asemănătoare cu cea dinaintea Primului Război Mondial. Deci, va fi tot mai greu de supraviețuit într-un mediu tot mai toxic, iar pentru asta trebuie mai multă inteligență, suplețe și capacitatea de adaptare.
- Cum credeţi că se diferenţiază, totuşi, România faţă de celelalte ţări analizate în volum? Să recunoaştem că nu se află într-o companie prea selectă. Mai există vreo speranţă de a îndrepta/ repara răul produs după alegerile din 2016? 
- Situația cu democrația e precum prima frază din romanul Ana Karenina: familiile fericite seamănă una cu alta, fiecare familie nefericită, însă, e nefericită în felul ei. Așa și cu democrația. Fiecare regim nedemocratic, e nedemocratic în felul său. Drumul fiecărui regim autoritar analizat în cartea noastră e diferit, chiar dacă au ajuns aproximativ în același loc. De aceea, e mai bine să operăm cu categorii foarte largi și să nu forțăm asemănări sau comparații care simplifică până la exces. Între regimul Dragnea, care încă nu s-a încheiat, deși titularul e în închisoare, și regimurile Orban sau Erdogan sunt diferențe destul de mari, date de specificul vieții politice, de cultura și tradițiile politice. Dar, nici România, nici Ungaria, nici Turcia, și nici Rusia, nu au fost și nu sunt de pildă democrații reprezentative, ci democrații electorale. Turcia și Rusia sunt și mai departe de stadardele democratice, sunt regimurile autoritar electorale. Deci, ca să înțelegem corect aceste cazuri, e bine să le analizăm separat. 
- Cât de importantă credeţi că este ancorarea României în spaţiul Uniunii Europene pentru a frâna de-democratizarea? Putea face mai mult UE în întreaga zonă, altfel decât a făcut?
- UE e un club select, în care fiecare membru trebuie să respecte o anumită etichetă. Atunci când n-o face, riscă să fie lăsat pe dinafară. Deci, până și elita de preda care conduce România nu are interesul ca țara noastră să fie dată afară din UE. Pentru a rămâne în acest club ea știe că trebuie să plătească un preț, astfel că mai face și ceva reforme, nu doar mimează. După 2007 s-a văzut însă, foarte bine, că UE nu are instrumente eficiente pentru a împiedica derapajele statelor membre, și nu e vorba doar despre România. Dar, mai bine citiți studiul profesorului Alexandru Gussi, care deschide volumul, pentru că este prima și cea mai completă analiză despre evoluția regimului politic din România după aderarea la UE. 
- Ştim foarte bine că d-voastră sunteţi expert în spaţiul ex-sovietic şi aţi contribuit la materia volumului cu un studiu despre derivele din Rusia putinistă. Cum comentaţi recentele manifestări din Rusia, care arată totuşi că, în ciuda represiunii, există în continuare segmente din societatea rusă care tânjesc/ aspiră la democraţie şi au curajul să înfrunte aparatul represiv al lui Putin?
- Demonstrațiile din această vară, generate de refuzul autorităților de a înscrie candidații independenți în cursa electorală pentru alegerea consiliului muncipal din Moscova, un organism fără prea multă putere, au potențialul de a transforma regimul din Rusia dintr-unul autoritar electorală într-o veritabilă dictatură. A început să se manifeste în spațiul public o generație nouă, tineri care s-au născut odată odată cu venirea lui Putin la putere, care nu cară în spate un bagaj sovietic și pentru care prioritară este schimbarea regimului și re-democratizarea Rusiei. Deci, cred că această nouă generație care s-a manifestat plenar abia în această vară, ne dă motive de optimism, ne readuce speranța că Rusia ar putea redeveni parte a lumii occidentale. 
Motivul pentru care Putin face acest lucru, nu e greu de ghicit. Are nevoie cu orice preț de liniște în interior pentru a rezolva dosare extrem de complicate, în primul rând să pună capăt războiului cu Ucraina, să negocieze teritorii (Crimeea) și zonă de influență (Donbass). De ce se grăbește? Pentru că se apropie 2024, iar competiția pentru succesiunea lui Putin la nivelul elitei moscovite o să înceapă cât de curând. În acest mare pachet de probleme care se vor rezolvate, o să fie și reglementarea transnistreană. 
Codruţ CONSTANTINESCU

Editorial. BATALIONUL DISCIPLINAR

A început școala. La fel de sinistru ca în fiecare an, și de plină de minciuni și disperări. Cu prezența inoportună a oficialităților politice, și lipsa manualelor și a WC-urilor. Oficialul de la Ministerul Educației Naționale care a propus ca elevii care nu iau nota 5 la examenul de Capacitate să fie repartizați la școala profesională merită o decorație pentru distrugerea unei idei de a cărei aplicare avem foarte mare nevoie. Toți ne plîngem de lipsa de meseriași în toate domeniile: zidari, tîmplari, electricieni, tapițeri, instalatori etc. 1001 de meserii. Și, după ce d-na Andronescu a desființat învățămîntul profesional şi toată lumea se chinuie acum, din greu, să-l repună pe roate, vine acest nene și ne propune o viziune de batalion disciplinar, adică școala profesională este pentru proști, îi trimitem acolo doar pe cei incapabili. E limpede pentru oricine că exact invers trebuie să fie viziunea: să-i facem pe părinți și pe copii (asta este odinea) să vadă în școala profesională un viitor foarte atractiv. Să înțeleagă că un instalator bun poate cîștiga dublu față de un profesor și nu are a-și bate capul cu lipsa locurilor de muncă în domeniu, pentru o lungă perioadă de aici încolo (nu vor veni roboții chiar așa de repede cum zic unii), va fi o mare cerere pe piață în toate „meseriile” tradiționale. Numai că vine cîte unul din minister, neobișnuit a gîndi cu creierul propriu, și trădează viziunea profund retrogradă în care este conceput programul nostru de învățămînt. Conform căreia numai liceul contează. Orice profesor lucid poate recunoaște că numai aproximativ o treime dintre elevii de liceu (adică îndeobște cei care iau bacul pe bune) sînt potriviți acestui tip de studiu. Scopul învățămîntului nostru ar fi regăsirea locului pentru toți elevii, în funcție de aptitudini. Ușor de zis, greu de făcut, cu asemenea diriguitori. Care nu au citit sau nu au înțeles nimic în domeniu. 


Revoluția în școala noastră va începe atunci cînd: 1. Nu se vor mai face meditații, dublînd inutil programa, deci munca elevului. 2. Se va renunța la incriminarea repetenției, la socotirea repetentului ca un rebut al profesorului (mereu incriminat pentru asta) sau al sistemului. Dimpotrivă, repetenția este modalitatea de a regla capacitatea elevului cu cantitatea minimă de informații pe care nu toți o pot acumula în același ritm. Lucruri simple. Dar care cer răsturnări mentale. Obsesia cifrelor de promovabilitate ține de epoca „cincinalului înainte de termen”. Sigur că ceea ce scriu eu aici are implicații grave asupra obezului nostru învățămînt superior: s-ar pierde enorm de multe norme. Ca și la liceu, de altfel. Sigur, oficialii școlii românești au cu totul alte griji. Un domn ministru interimar declară senin că nu există analfabetism funcțional, că este o exagerare. V-ar plăcea un doctor care, în loc să vă prescrie tratamentul adecvat, v-ar spune că nu există boala aia în nomenclator? Din păcate, nu vorbim numai de analfabetism funcțional, ci chiar de analfabetism pur și simplu.Tot mai accentuat, din cauza nepăsării. Știu cel puțin două cărți foarte interesante apărute în ultimele luni – autorii fiind mari personalități ale culturii noastre -  care tratează cu maximă seriozitate și profunzime problema educației. Credeți că vreuna dintre ele va fi măcar citită de vreun oficial al ministerului? Cu siguranță, nu. 
Mă întorc la chestiunea școlilor profesionale. Într-o țară care nu are un proiect de viitor, ele nu se pot dezvolta convergent, ci doar ca inițiative izolate. Într-o țară în care lipsesc datele statistice credibile, știe cineva de cîți fierari betoniști sau strungari, sau instalatori cablu Tv vom avea nevoie peste 10 ani? Numai așa se poate construi un sistem de învățămînt coerent și adaptat realităților. Cu viziunea de Moș Teacă, după care școala profesională este un fel de batalion disciplinar nu vom avea în veci o pregătire de vîrf. Un sistem de burse și alte avantaje ar stimula și el astfel de școli. Cu șefi însă ei înșiși sub-școliți și sub-educați, școala românească nu are nicio șansă. Prin anii 70, marele profesor Romul Munteanu spunea într-o ședință de partid, în aplauzele întregii asistențe, că la noi miniștrii învățămîntului sunt schimbați ca izmenele (sic!). Atunci ca și acum… Pe de altă parte, dacă partea de învățare este grav carentă (nu vă luați, o spun mereu, după cele cîteva licee de elită și rezultate la Olimpiade, nivelul mediu este cel care contează. Rezultatele excepționale sunt meritul unor copii deosebit de înzestrați și al unor profesori dedicați profesiei) cea de educație este cvasi- absentă. O discuție de purtat aparte. De ce oare începuturile școlii sînt de la an la an mai triste?
Christian CRĂCIUN

A apărut ediţia anastatică a „Monografiei oraşului Câmpina” semnată de Stoica Teodorescu

Zilele trecute a revăzut lumina tiparului, sub formă de ediţie anastatică, după 95 de ani de la prima sa editare, unul dintre cele mai importante documente referitoare la istoria locului în care trăim – „Monografia oraşului Câmpina”, semnată de profesorul Stoica Teodorescu şi apărută în anul 1924 la Tipografia „Gutenberg” Mihail S. Gheorghiu din Câmpina. 
Iniţiativa reeditării acestui document inestimabil aparţine Comisiei de cultură a Consiliului Local şi a avut drept principale argumente protejarea volumului original, rămas într-un singur exemplar la Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati”, promovarea în rândul generaţiei tinere a unei lucrări istoriografice de excepţie şi, nu în ultimul rând, punerea în valoare a culturii scrise, parte importantă a patrimoniului cultural câmpinean. 
Ediţia anastatică a monografiei lui Stoica Teodorescu a fost realizată din fonduri publice într-un tiraj de 250 de exemplare, în condiţii grafice foarte bune şi nu va fi folosită în scop comercial. Ea va fi oferită în mod gratuit bibliotecilor şcolare, Bibliotecii Municipale, Bibliotecii Judeţene şi, bineînţeles, celor interesaţi, în limita tirajului existent. 


„Reeditarea monografiei oraşului Câmpina, semnată de Stoica Teodorescu, este un proiect la care am ţinut foarte mult, în ciuda complexităţii sale, în contexul protejării şi promovării documentelor memorialistice şi a culturii scrise în general. El face parte din seria de proiecte ce întregeşte colecţia «Câmpina, patrimoniu cultural», sub egida căruia am editat, în ultimii ani, la iniţiativa Comisiei de cultură şi cu sprijinul Consiliului Local, lucrări valoroase semnate de autori câmpineni precum: Ion T. Şovăială, Gherasim Rusu Togan, Constantin Trandafir, Alin Ciupală, Codruţ Constantinescu, Cerasela Marin, Gheorghe Modoianu, Marius Zaharia. 
După mai multe discuţii în grupul de lucru al acestui proiect, grup format din membrii Comisie de cultură, scriitori şi istorici consacraţi, am ales să reedităm lucrarea monografică a lui Stoica Teodorescu sub forma anastatică, pentru a păstra autenticitatea documentului, cu toate anexele sale. 
În prezent, suntem în discuţii avansate pentru editarea, separat de această ediţie anastatică, a unei broşuri care poate ţine loc de postfaţă a Monografiei, în fapt un cuvânt adresat cititorilor care pune în valoare munca titanică a autorului şi întregeşte demersul reeditării lucrării. Personal, sunt foarte mulţumit de faptul că am reuşit, alături de colegii mei din Comisia de cultură şi de cei din grupul de lucru, să ducem la bun sfârşit acest proiect. Le mulţumesc tuturor celor implicaţi şi, bineînţeles, colegilor din Consiliul Local, care au aprobat subvenţionarea acestei lucrări şi nu în ultimul rând celor de la Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati” şi Casa de Cultură „Geo Bogza”, prin intermediul cărora s-a derulat acest proiect” – a declarat Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură a Consiliului Local.
Prima parte a broșurii-postfață, intitulată „Cuvânt către cititori”, întocmită de Mădălin Focşa, a fost deja publicată în ediţia tipărită de astăzi a ziarului nostru, sub titlul „Stoica Teodorescu și prima istorie a Câmpinei”, urmând ca odată cu publicarea celei de-a doua părţi, marţi, 24 septembrie, studiul să fie disponibil şi în ediţia online, pentru lecturarea sa integrală.

„Poate că înainte să încheie socotelile cu viaţa, Iliescu va avea curajul să spună adevărul despre lovitura de stat din decembrie 89”

- declară Iosif Mihăilescu, fost preşedinte al CNS Cartel Alfa, filiala Prahova -

Continuăm în ediţia de astăzi cu partea a doua a interviului acordat gazetei noastre de Iosif Mihăilescu, fost preşedinte al CNS Cartel Alfa, filiala Prahova, în care acesta povesteşte câteva secvenţe interesante legate de evenimentele din decembrie 1989 petrecute la Câmpina, atunci când s-a implicat activ în organizarea noilor structuri democratice la nivelul Uzinei Neptun, acolo unde era angajat, dar şi la nivelul oraşului. 
Vă reamintim că în prima parte a interviului, publicată în ediţia din data de 27 august, fostul lider de sindicat a povestit cu lux de amănunte aspecte importante din activitatea Securităţii comuniste ca poliţie politică la Câmpina şi a arătat dimensiunea structurii informatorilor Securităţii angajaţi la Uzina Neptun, declarând între altele: „În decembrie 89, am văzut cu ochii mei lista scurtă a informatorilor Securităţii angajaţi la Neptun” sau „După 90 am avut curiozitatea să-mi citesc dosarul de la Securitate şi am găsit acolo multe poveşti turnate de cunoscuţii mei, printre care şi un bun prieten”.
Mărturiile lui Iosif Mihăilescu au născut vii polemici, pro şi contra, în mediul online şi nu numai, unii afirmând la adresa fostului lider sindical că ar fi un mincinos notoriu, că tot ceea ce spune ar fi o invenţie, ba chiar că ar fi fost el însuşi informator al Securităţii, în timp ce alţii îi susţin afirmaţiile. Dovada faptului că ceea ce afirmă Iosif Mihăilescu este în bună parte adevărat am făcut-o în ediţia din 3 septembrie a gazetei noastre, atunci când am publicat un amplu material ce demonstrează activitatea Securităţii ca poliţie politică la Câmpina.
Legat de faptul că fostul lider sindical ar fi colaborat cu Securitatea, publicăm în ediţia de azi documentul prin care CNSAS infirmă această ipoteză.


- Decembrie 1989 avea să vă găsească în pragul maturităţii, un om cu destulă experienţă de viaţă, trecut prin multe şi dispus la a înfrunta sistemul care îl hărţuia de ani buni. Cum a fost în zilele acelea? 
- Aveam 40 de ani şi pot să spun că eram destul de matur astfel încât să înţeleg ce se întâmplă. Cu ceva timp înainte de începerea evenimentelor de la Timişoara îmi făceam planuri, alături de un prieten, să fugim din ţară prin Ungaria. Mulţi încercau să părăsească România pe la Dunăre; am cochetat şi noi cu această idee, dar era prea periculos şi am renunţat. Eram hotărâţi să fugim în Vest, dar n-am mai apucat. Cu o zi înainte de 22 decembrie ne-am întâlnit la mine acasă şi am hotărât să ieşim în piaţa din Câmpina să manifestăm împotriva regimului şi a lui Ceauşescu. Găsiserăm o formă inedită de protest şi anume să folosim prima pagină a ziarelor „Scânteia”, „România Liberă” şi „Sportul” şi să scriem JOS COMUNISMUL pe poza dictatorului. Toate ziarele aveau zilnic pe prima pagină poze cu familia Ceauşescu. În piaţă era lume multă şi gândeam noi că aşa am putea să îi determinăm pe câmpineni să le urmeze exemplul celor din Timişoara şi Bucureşti. Noroc cu un amic, ofiţer în armată, care ne-a anunţat că Miliţia şi Securitatea aveau ordin să tragă în agitatorii ce destabilizează ordinea publică. Amicul ştia acest consemn de la socrul său, care era miliţian. Am renunţat să facem zaveră în piaţă şi bine am făcut, că cine ştie ce putea să iasă. În tot timpul ăsta ascultam Europa Liberă şi, bineînţeles, mesajele transmise la TV, unde Ceauşescu vorbea de huligani, agenturi străine şi subminarea statului. Sincer, nu credeam că se prăbuşeste sistemul, mai ales şi pentru faptul că, în prostia lui, Ceauşescu avea dreptate când vorbea de implicarea agenturilor străine în revolta de la Timişoara. Aici fac o paranteză şi vă spun că nea Nicu n-ar fi picat dacă nu făcea marea greşeală să spună că vrea să facă un soi de bancă mondială şi să împrumute el ţările în curs de dezvoltare. Evident că marea finanţă evreiască, ce controlează tot în lumea asta, a reacţionat şi a făcut în aşa fel încât să îl termine. Realitatea este că totul se învârte în jurul resurselor minerale şi a banilor. Ceauşescu devenise periculos pentru că îşi plătise datoriile externe şi România avea resurse să trăiască din comerţul exterior, cel cu ţările arabe. A plătit cu viaţa pentru asta.
- Să nu uităm de cele rele făcute de Ceauşescu şi mai ales de preţul plătit de populaţie pentru plata datoriilor externe. 
- Sigur că a făcut multe rele. Doar am vorbit [în prima parte a interviului, publicată în data de 27 august 2019 – n.r.] de Securitate şi ororile ei. Am vrut doar să spun unde a greşit Ceauşescu în context internaţional şi de unde i s-a tras. În 22 decembrie s-a întâmplat ceea ce ştim cu toţii şi începuse efervescenţa prin uzină cu gărzile patriotice ce primeau puşcoace şi se organizau să apere nu se ştie ce. Când am ajuns la cantină tocmai se anunţa la radio şi TV că trădătorul Milea s-a sinucis şi atunci am înţeles că situaţia e gravă. Ulterior, am aflat de fuga dictatorului şi atunci am ieşit cu toţii afară, în curtea uzinei, chiar dacă două personaje, şefi de secţii, unul dintre ei cunoscut şi azi în viaţa publică, înjurau muncitorii de mama focului şi voiau să îi ţină cu forţa la locul de muncă. Oamenii, destul de speriaţi, dădeau să se întoarcă, dar până la urmă au ieşit cu valul, fără să mai ţină cont de cei doi satrapi, comunişti sadea, nişte jigodii în esenţa lor. În curte, muncitorii au început să vocifereze şi să strige contra regimului, unii chiar să înjure conducerea uzinei şi pe cei doi care s-au opus ieşirii lor în curte. Altul a scos un televizor pe geamul căminului de nefamilişti situat la poarta uzinei şi ne îndemna să-l ascultăm pe KGB-istul Militaru, unealta lui Iliescu, general de armată. N-am stat prea mult în curte pentru că am plecat la Casa Tineretului, unde se strângea poporul răzvrătit. 
- Sunt multe poveşti, cu versiuni diferite, legate de momentul acela petrecut la Casa Tineretului. D-voastră ce vă mai amintiţi?
- Acolo am găsit multă lume, inclusiv pe unul care filma de zor şi îi spunea altuia că filmarea respectivă îi foloseşte în orice situaţie, fie că pică regimul şi le arată noilor conducători revolta populară, fie că nu pică şi duce filmul la Securitate, să îi identifice pe agitatori. Evident că un astfel de om era informator! Cam ăştia erau unii dintre cei aflaţi în momentul acela la Casa Tineretului. Printre altele, am participat acolo şi la negocierile grupului care a întocmit lista primului FSN pe oraş. Cel care s-a ocupat a fost căpitanul Cercel, el a întocmit acea listă. Am citit în interviul pe care vi l-a acordat [publicat în ediţia din 6 august 2019 – n.r.] că nu recunoaşte acest lucru. Hai să fim serioşi! El a făcut prima listă a FSN-ului. Am fost şi eu trecut pe lista aceea scrisă la pupitrul din sala mică de şedinte a Casei Tineretului. După aceea ei au plecat la Primărie, să îi dea jos pe de la partid, iar eu am rămas să apăr clădirea împreună cu Văleanu, Niţă, Marcel Popescu şi alţii. Seara m-am întors la uzină şi am organizat paza de noapte, o chestiune extrem de riscantă în haosul acela. Se zvoneau tot soiul de chestii legate de terorişti şi nu mai ştiam în cine să avem încredere. Gărzile patriotice aveau arme şi nu prea erau instruite cum să le folosească. Era un real pericol să mergi în inspecţie la posturile de pază. Nu aveam stabilit niciun cod şi oamenii erau speriaţi de zvonurile false. La un moment dat am auzit focuri sacadate de mitralieră venind dinspre secţia SDV. Cei aflaţi în postul de acolo s-au speriat de lovitura de ciocan de la forjă şi au descărcat un încărcător în direcţia respectivă. O nebunie! Din fericire nu s-a întâmplat nimic grav.
- FSN-ul a fost rezultatul unor aranjamente sau o emanaţie spontană a gloatei pestriţe?
- Şi una şi alta. Nu prea cred în coincidenţe şi au fost prea multe. Tocmai de aceea, în 23 decembrie, am vrut să plec la Bucureşti împreună cu un grup de colegi. Cu arme şi maşini. Noroc că ne-a oprit directorul comercial Marinescu, că altfel puteam să avem soarta celor trimişi la Otopeni. Între timp s-a ales şi FSN-ul pe uzină şi, dintre toţi, a fost pus să conducă Eugen Bucur. Atunci a fost o chestie grozavă, pentru că la Primărie, prin nu ştiu ce împrejurare, a fost ales Victor Bercăroiu, fostul viceprimar comunist, să conducă FSN-ul pe oraş şi noi, de la Neptun, am respins categoric această variantă. Am citit în gazeta dvs. că Bercăroiu recunoaşte acest lucru. Bucur n-a avut curajul să meargă la judeţ şi să reclame această situaţie, aşa că am fost noi, iar Bercăroiu a fost schimbat cu Pelceag. După el, a urmat Hănciulescu, un om socotit disident la vremea aceea pentru că a avut curajul să se opună - în sensul de a se exprima explicit - realegerii lui Ceauşescu la ultimul Congres, înainte de 1989. FSN-urile au avut, în mare parte, rolul de a readuce la putere fostele structuri comuniste. Activiştii PCR, sub toate formele lor, au rămas în noile structuri democratice şi au intrat în politică. Azi îi găseşti în toate partidele, de la stânga, la dreapta.

Iosif Mihăilescu astăzi, la vârsta de 70 de ani
- Să fi fost Iliescu atât de abil în a pune în aplicare un plan naţional de restaurare a comunismului?
- Scenariul ăsta a fost bine pus la punct de Iliescu, cu mult timp înainte de revoltele de la Timişoara. Bătrânul edec ştia ce avea să se întâmple şi a organizat o lovitură de stat, cu sprijin de afară, alături de facţiuni militare (gen. Militaru) şi securiste (Virgil Măgureanu). Puţini îşi amintesc azi de interviul lui Radu Nicolae din mai 1990  în care acesta explică foarte clar toată conspiraţia, inclusiv executarea lui Ceauşescu. Caseta cu acest interviu bombă a fost proiectată în Piaţa Universităţii cu trei zile înainte de primele alegeri libere. Am avut şi eu înregistrarea, dar nu mai ştiu la cine a ajuns. Oricum, a fost şi publicat, integral, în „Expres Magazin”, un ziar de mare tiraj în timpul acela. La nivel  înalt, treaba a fost pusă la cale de ruşi şi americani. Este de notorietate întâlnirea dintre Gorbaciov şi Bush, la acea vreme, care au pus la cale destrămarea blocului comunist, punct cu punct. România trebuia destabilizată, conform acelui plan, care viza inclusiv cedarea Transilvaniei. Norocul nostru, dacă se poate spune aşa, a fost că o bună parte din armată şi chiar din Securitate s-a opus acestui plan diabolic. Unul dintre cei care s-au opus a fost generalul de armată Guşă, care dincolo de rolul nefast de la Timişoara, are marele merit de a fi refuzat intrarea ruşilor în ţară şi a dat peste cap planul lui Iliescu. Căutaţi în arhive momentul când Guşă a refuzat să vorbească la telefon cu ministrul apărării rus. Ce a păţit Guşă după aceea? A murit subit, măcinat de un cancer la oase. Sunt multe de spus în povestea asta. Mărturisesc că am citit foarte mult pe această temă şi sunt convins că în ’89 a fost lovitură de stat. Poate că înainte să încheie socotelile cu viaţa, Iliescu va avea curajul să spună tot adevărul despre lovitura de stat din decembrie 1989. Tot acest scenariu a fost clădit pe ideea restauraţiei comuniste. Ei au primit ordin să-l distrugă pe Ceauşescu şi să ocupe toate structurile statului. La nivel central aşa s-a întâmplat şi ulterior şi la nivel local. În decembrie ’89, revoltele de stradă au fost ticsite de informatori ai Securităţii. Emulaţia momentului a adus în stradă sute de mii de oameni obişnuiţi care au fost manipulaţi de cei aflaţi în spatele cortinei. Vă amintiţi câte dezinformări au curs zile întregi şi câţi oameni nevinovaţi au trecut prin acest purgatoriu? Vă amintiţi cum au fost primite partidele istorice şi câte mizerii au înghiţit cei care au stat ani de zile prin puşcăriile comuniste? Vă amintiţi cu ce procent a câştigat Iliescu primele alegeri libere în 1990? Cum a fost posibil ca după 50 de ani de comunism să câştige alegerile un comunist notoriu şi camarila lui? Simplu! Totul a fost o manipulare ordinară pusă la cale de oamenii vechilor structuri care aveau tot interesul să susţină restauraţia comunistă. De ce? Pentru că Iliescu îşi dorea puterea şi structurile urmăreau să pună mâna pe ţară şi să se umple de bani. Până ne-am trezit noi, au început să ne căsăpească cu minerii şi trupele speciale, după care au furat şi distrus tot ce se putea: industrie, agricultură, turism, comerţ, absolut tot. După ’89, România a fost condusă de nişte derbedei care au ascultat ordinele primite de la vechea şi noua Securitate, dar şi din afara ţării, pentru te miri ce privilegii, fără să le pese de ţară. Poate cineva se întreabă unde au fost oamenii de bună credinţă în tot acest timp!? Ei bine au existat şi există, dar laşitatea la români e mare. Se mulţumesc cu puţin şi le e teamă să nu îi supere pe şefi. Aşa că nu e cazul să ne mai întrebăm de ce am ajuns aici.  
- Vorbiţi în continuare despre fosta Securitate, informatori şi influenţa acestora în evenimentele din decembrie 1989. Sunteţi convins că structura securistă a avut un rol important în ceea ce dvs. afirmaţi că a fost lovitura de stat din 89?
- Sunt absolut convins că fără sprijinul unei anumite părţi din Securitate, Iliescu şi camarila lui n-ar fi reuşit să dea jos regimul Ceauşescu şi să-l execute pe dictator. În decembrie 1989, ştiu sigur că ofiţerii de securitate au trimis în stradă toţi informatorii şi agitatorii avuţi la dispoziţie. Îmi amintesc că în zilele fierbinţi din perioada 18 – 23 decembrie 1989 au început să dispară câţiva „amici” din grupul nostru de prieteni. Ne întâlneam la mine în casă să discutăm tot ceea ce se întâmplă, să ascultăm Europa Liberă şi „amicii” n-au mai venit la întâlnire ca de fiecare dată. Aveam să aflu mai târziu că au fost trimişi cu „treburi” prin cercuri mai importante. Noi nu mai prezentam prea mare interes. În ceea ce priveşte subiectul în sine, răspunsul este că nu-mi place să vorbesc despre aceste lucruri, dar aş vrea ca lumea să înţeleagă faptul că poliţia politică în România, şi mai ales nenorociţii de turnători, au distrus multe vieţi şi au sădit răul în societate, un rău care continuă şi azi, bine păstrat în mentalităţile multora. 


Am văzut că după publicarea primei a părţi a interviului s-au găsit destui care să mă ponegrească. Îi supără adevărul şi asta spune tot despre aceşti indivizi. Şi ca să nu fie discuţii şi detractorii mei să nu doarmă liniştiţi, vă rog să publicaţi acest document în care CNSAS scrie negru pe alb că nu am colaborat cu Securitatea. Asta aşa, pentru oamenii de bună credinţă care citesc ce spun eu aici şi pentru cei care mă cunosc. (F.F.)

De la Serbările Câmpinei la Serbările Toamnei, 12 ani de festival

Câmpina sărbătoreşte la sfârşitul acestei săptămâni, mai exact în zilele de 21 şi 22 septembrie, a XII-a ediție a Festivalului "Serbările Toamnei", care se va desfăşura, ca şi anul trecut, în zona Notariatelor, la intersecția Bulevardului Carol I cu strada 1 Decembrie 1918 şi care va fi încheiat, cum altfel, cu un foc de artificii. 
Programul evenimentului organizat de Primărie, Consiliul Local și Casa Tineretului va începe sâmbătă la ora 11.00 cu o paradă a costumelor populare la care vor participa membrii ansamblurilor folclorice prezente anul acesta la cea de-a XXV-a ediție a "Horei prahovene" şi va continua cu premierea elevilor olimpici și a sportivilor care au înregistrat rezultate deosebite în aria lor de activitate.
De la ora 12.30 se va desfăşura "Hora prahoveană", eveniment cu tradiţie la care vor evolua ansambluri populare din judeţul Prahova, între care şi cele două ansambluri locale "Ghiocelul" şi cel al Casei Tineretului, precum şi Ansamblul "Izvoraşul" din Republica Moldova. Începând cu ora 19.00, pe scenă vor urca Angelica Bălașa, Gabriel Dumitru, Cristina Turcu Preda, pentru ca seara să fie încheiată de Gelu Voicu și al său Taraf.
Programul zilei de duminică se deschide la ora 11.00 cu evoluţiile artistice ale unor tineri soliști din Câmpina, între care talentaţii artiști de la Clubul Copiilor şi va continua începând cu ora 19.00 cu spectacolele susţinute de invitaţii acestei ediţii: Lino Golden, What’s Up, Amna şi The Motans. 


Tot duminică, de data aceasta în Parcul Regele Mihai I (fostul parc de la soldat), va avea loc, începând cu ora 18.00, un concert extraordinar susținut de Big Band-ul Jazz Society al Filarmonicii "Paul Constantinescu" din Ploiești. În caz de vreme nefavorabilă, evenimentul se va desfăşura în incinta Casei Tineretului. 
Vă reamintim că prima ediţie a acestui festival s-a desfăşurat în zilele de 20-21 septembrie 2008 şi a purtat iniţial denumirea de "Serbările Câmpinei". Atunci, ca şi acum, au avut loc concerte în aer liber, expoziţii de artă, manifestări folclorice, programe pentru copii şi părinţi, în vreme ce comercianţii îşi expuneau produsele tradiţionale de artizanat şi artă populară. 

Pe urmele prinţului Dimitrie Ştirbey, stăpân al moşiei Câmpina în perioada Belle Époque

Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică din Câmpina vă invită duminică, 29 septembrie, începând cu ora 13.00, la al 7-lea tur ghidat pietonal lunar, cu tema: "Ultimul mare nobil la Câmpina: PRINŢUL DIMITRIE ŞTIRBEY", o evocare a generosului proprietar al Câmpinei din La Belle Époque. 


Veţi afla informaţii puţin cunoscute despre personalitatea enigmatică a marelui filantrop care a stăpânit moșia Câmpina în timpul domniei lui Carol I, în al cărui serviciu a activat ca diplomat. Veţi vizita, împreună cu ghidul Mădălin Cristian Focşa, locuri legate de memoria sa, atât în centrul orașului cât și la periferie. Turul are inclusă şi o plimbare la Castelul Voila interior și exterior), unde va avea loc și o prezentare ilustrată.
Înscrieri şi detalii puteţi obţine la numărul de telefon 0722.560.566.

Biblioteca Municipală împlineşte 70 de ani de existenţă

Vineri, 27 septembrie, de la ora 11.00, Bibioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati” găzduieşte simpozionul „Biblioteca Municipală Câmpina la ceas aniversar: 70 de ani de existenţă”. Manifestarea se va desfăşura după următorul program:
- Evocare: 131 de ani fără Iulia Hasdeu (14 noiembrie 1869 - 29 septembrie 1888). Prezintă dr. Adriana Ungureanu
- Expoziţie de cărţi ale Iuliei Hasdeu
- Cărţi noi la Editura «Rafet»: Maria Dobrescu – Poeme cu Filip; Diana Trandafir – Cele mai bune sunt aşteptările; Raluca Faraon – Flash – itinerar critic prin poezia românească de azi. Prezintă Florin Dochia.
- Premiile «Cititorul anului 2019»; Premiile «Cartea anului 2018». Prezintă: dr. Christian Crăciun; dr. Raluca Faraon; dr. Marian Nencescu.


Dr. C. I. Istrati a venit în Câmpina în anul 1890, construindu-şi o casă pe un teren imens, viitorul parc amenajat tot de el. Bibliotecă Municipală Câmpina poartă numele ilustrului savant deoarece acesta a înfiinţat, în 1906, prima bibliotecă publică din Câmpina, la Şcoala de băieţi nr. 1. Biblioteca avea un fond de carte de 4.200 de volume, provenite din donaţiile proprii, dar şi ale prietenilor, intelectuali ai vremii şi mari personalităţi ale culturii româneşti.

La invitaţia Clubului Frizzly, Littleimpro revine la Câmpina!

Sâmbătă, 28 septembrie, de la ora 11.00, Asociaţia Frizzly aşteaptă din nou oaspeţi la sediul său din Câmpina, str. Chişinău nr. 18. Dacă aţi fost prezenţi la primul eveniment pe care Asociaţia Frizzly l-a organizat în această vară, pe 25 mai, atunci când talenta echipă a Littleimpro a venit la Câmpina şi a bucurat nu mai puţin de 80 de copii cu un spectacol inedit, ei bine, acum aveţi ocazia să-i vedeţi din nou la treabă pe cei cinci mebri ai trupei: Carmen Lopăzan, Claudiu Dudu Maier, Alecsandra Timofte, Dragoș Muscalu și Marian Hîncu. 
"Timp de o oră și 2, 3, 4, 5 etc. minute, doar e improvizație, toți cei prezenți în sală, copii și adulți deopotrivă, nu vor avea timp să răsufle. Fie că vin cu noi pe scenă, fie că dau sugestii din sală, tuturor li se vor pune la încercare viteza de reacție, spontaneitatea și creativitatea. Ingredientul principal al spectacolului nostru este interacțiunea permanentă dintre cei din sală și cei de pe scenă. N-am uitat nici de cei mari și am creat, special pentru ei, "Proba Adultului" (părinți, bunici, mătuși, toată lumea e binevenită)" - se precizează pe pagina de Facebook a evenimentului. 


Este foarte important de precizat că spectacolul este recomandat copiilor între 6 și 80 de ani, care sunt invitaţi să vină cu mintea deschisă și chef de joacă la un spectacol interactiv, fără scenariu şi fără regizor.
"În afară de umorul de calitate şi componenta educativă care se regăsesc în acest spectacol, avem şansa de a oferi unor copii cu mai puţin acces la astfel de evenimente o experiență care sa îi facă mai veseli, mai deschiși. Toată lumea ştie că atât umorul sănătos, cât şi relaţionarea cu oameni veseli şi încrezători, au implicații asupra formării respectului de sine. Toţi copiii au dreptul la aceste experiențe, şi, credeți sau nu, venind aici, cu ei, şi/ sau oferindu-le un bilet, le transmiteți, de fapt, o doză de afecțiune, capitol la care au atât de mult de recuperat, față de copiii care cresc într-o familie adevărată. Data trecută, în mai, 80 de copii de toate vârstele s-au bucurat de eveniment datorită vouă!" - ne-a declarat Clara Leica, preşedinta Asociaţiei Frizzly
Pentru mai multe detalii privind locaţia evenimentului şi achiziţionarea biletelor, sunteţi sfătuiţi să apelaţi numărul de telefon 0723 493 912. 

SanConfind - cu S de la sănătate, dar și de la siguranţă!

Centrul Medical SanConfind este o unitate medicală privată care acordă, începând din aprilie 2015, servicii medicale la un înalt nivel de calitate. Apariția SanConfind pe piața serviciilor private de sănătate s-a datorat inițiativei domnului Simion Ioan, președintele Consiliului de Administrație, care a dorit să aducă în zona Câmpinei standardul de calitate de care se bucurau demult alte țări vest-europene dezvoltate.
Standardele de calitate implică foarte multe aspecte! Pentru că astăzi este Ziua Mondială a Siguranței Pacientului, conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), mă voi referi în mod special la acest domeniu. Tema propusă de OMS este „Siguranța pacientului: o prioritate globală pentru sănătate”, iar sloganul este „Vorbește deschis despre siguranța pacientului”.


Siguranța pacientului din Spitalul SanConfind cuprinde o mulțime de arii/activități care toate au în centrul lor pacientul. Astfel, putem vorbi despre: siguranța microclimatului (aer, zone de deplasare, facilități de acces, facilități în spațiul de cazare), siguranța informațiilor, siguranța actului medical oferit de profesioniști bine pregătiți, siguranța folosirii unor materiale și echipamente de înaltă calitate, siguranța proceselor/ procedurilor efectuate.
Din punct de vedere tehnic, SanConfind, cel mai mare spital privat din Prahova, a achiziționat doar aparatură de top în toate zonele sale (laborator clinic, radiologie și imagistică medicală, bloc-operator, bloc-nașteri, sterilizare, baza de recuperare și tratament, cabinete medicale de specialitate etc), tocmai pentru a reduce la minimum orice risc, atât pentru pacient, cât și pentru personalul unității și vizitatori. În cei aproape 5 ani de existență, peste 150.000 de pacienți au beneficiat de serviciile noastre și fiecare, în parte, poate spune cum s-a simțit pe timpul prezenței sale în SanConfind.  
De la cel mai valoros echipament medical, aparatul RMN, și până la cel mai mic aparat, SanConfind are peste 40.400.000 lei investiți la acest capitol! Echipamentele cele mai vechi au ca an de fabricație 2013 și nu există nimic “second hand”! Totul pentru siguranța și calitatea așteptată de orice om care devine pacient!
Cu privire la deplasarea în interiorul SanConfind, traseele sunt marcate, permițând astfel  pacienților/ vizitatorilor sau însoțitorilor să știe în orice moment unde se află sau unde doresc să ajungă. Mai mult de atât, unitatea pune la dispoziție cărucioare moderne de transport pacienți, tărgi cu reglare pe verticală, rampe de acces de exterior și nu mai puțin de 6 lifturi! Există lift dedicat pentru urgențe/tărgi cu funcționare chiar și în condiții de incendiu! 


Unitatea are scară de evacuare în caz de necesitate, cu o lățime de 2,9 metri, accesibilă în orice moment de la fiecare dintre cele 4 etaje. Toate normele europene (semnalizare luminoasă, acustică, inscripționări/ avertizări, hidranți, extinctoare) sunt satisfăcute! Toate pavimentele sunt acoperite cu tarchet medical! Sala bazinelor cu apă sărată are podea specială antialunecare. Tot la bazine există un lift dedicat pentru introducerea în bazinul cu apă sărată a pacienților cu probleme locomotorii severe. De asemenea, tot aici există și mijloace de salvare în caz de pericol de înec.  
Blocurile-operatorii, saloanele ATI și sterilizarea au, după caz, flux laminar, filtre Hepa, acces restricționat prin cartele magnetice, aspecte care pentru pacienți contează mai puțin ca denumire, dar care se reflectă în lipsa complicațiilor postoperatorii și a infecțiilor asociate activității medicale!!! Autoritatea Națională de Management al Calității în Spitale are pe pagina sa de website o hartă a tuturor spitalelor din România, iar pe această hartă Sanconfind apare ca spital fără infecții asociate!
Monitorizarea stării de curățenie, sterilitate și a portajului angajaților (medici, asistenți, moașe, infirmiere, brancardieri, personal de curățenie) se face periodic și susținut. Dezinfectanții folosiți au toți aviz valabil de la Ministerul Sănătății și asistentul de igienă veghează permanent asupra achiziționării lor corecte. Numai în 2018 am avut peste 1000 de probe de autocontrol ale compartimentului de prevenire și control al infecțiilor asociate activității medicale! Echipamentul de lucru al angajaților se spală și se calcă în spălătoria unității tocmai pentru a se respecta un proces care să asigure spălarea și dezinfectarea lor corectă. Spălătoria are circuite curat/murdar și mașini de spălat fabricate în Germania, cu barieră igienică. Secțiile au fiecare propriul ploscar care asigură igienizarea automatizată a ploștilor! Calitatea aerului din unitate este asigurată de 6 unități CTA, care filtrează continuu aerul ventilat! În spațiile cu risc, acestor filtre li se adaugă filtrele Hepa. Calitatea apei potabile este verificată periodic! Spitalul are rezervă de apă pentru funcționare non-stop 72 de ore. Ca un plus, în unitate există, pe cele 4 niveluri funcționale, peste 6 dozatoare cu apă care funcționează cu apă din rețea, filtrată suplimentar! Toate lavoarele pentru nou-născuți au câte 3 filtre care asigură apa purificată și, dacă este cazul, cu ajutorul unei capsule speciale, se poata asigura chiar apă sterilă! Laboratorul de gastroenterologie are linie completă Olympus, mai precis, endoscop, gastroscop, mașină automată de spălat endoscoape, dulap de depozitare cu diagramă privind controlul temperaturii și al umidității. Microbii nu au nici o șansă! Sterilizarea are toate echipamentele necesare pentru curățare automatizată, ambalare, etichetare și sterilizare! În plus, există soft informatic care permite asigurarea trasabilității instrumentarului (se știe în fiecare moment ce trusă se folosește la fiecare caz, sau unde se află un instrument/o trusă)!
În privința siguranței din spațiile de tratament sau de cazare (acestea din urmă sunt toate doar rezerve cu 1 sau 2 paturi), putem spune cu mândrie că fiecare spațiu dedicat pacientului  (inclusiv grupul sanitar) are buton de panică! Paturile sunt toate mobile, având sisteme anticădere și somiere reglabile electric cu telecomandă pentru pacient și personalul medical. Cele din ATI sunt și mai complexe, fiind dotate cu cântar și chiar saltea antiescare. Pentru toate paturile din SanConfind există sursă de oxigen, sursă de aer medical, lumină, buton de panică și console pentru diverse echipamente: monitoare cu funcții vitale, injectomate etc. Spitalul are pe fiecare etaj defibrilator la care tot personalul (medical si nemedical) are acces! Tot pe fiecare etaj există cutii de valori pentru bunurile pe care pacienții doresc să le lase în grija noastră! 
În privința siguranței informațiilor, SanConfind a achiziționat sisteme informatice moderne cu care se lucrează atât în unitate, cât și, la nevoie, între SanConfind și alte unități sanitare (cum este cazul sistemului PACS). Regulamentul general privind protecția datelor este cunoscut, aplicat și respectat de tot personalul, atât în relație cu pacienții, cât și în relație cu echipele medicale proprii sau din alte unități.
Securitatea SanConfind este asigurată printr-un serviciu de pază externalizat, dar și prin zeci de camere video care supraveghează perimetrul și holurile spitalului.
La rândul său, SanConfind protejeaza mediul! Toate deșeurile generate sunt corect separate, colectate și apoi eliminate, conform legii, cu firme de profil! 
Concluzionând, astăzi, de Ziua Mondială a Siguranței Pacientului, noi, angajatii SanConfind, vom purta cu mândrie culoarea portocalie, ca o confimare a ceea ce veți găsi aici, dacă alegeți să beneficiați de serviciile noastre sigure, de profesioniștii noștri și de zâmbetul nostru primitor! 
Gabriela Grozea 
Biroul de Management al Calității Sanconfind