01 octombrie 2019

Colectarea selectivă a deşeurilor, un proiect naţional care se derulează în marş forţat şi la Câmpina

Operatorul local de salubritate, Floricon Salub, recunoaşte că preţul gunoiului nu se va micşora prea curând

„Pământul se sufocă, contaminat cu miliarde de tone de gunoi” – este tema unui raport dat publicităţii de Banca Mondială, raport ce scoate în evidenţă date înfricoşătoare despre protecţia mediului. Astfel, conform experţilor Băncii Mondiale, până în anul 2050, cantitatea de deşeuri la nivel global ar putea atinge 3,4 miliarde de tone, depăşind astfel nivelul de creştere al populaţiei. 
„Managementul defectuos al deşeurilor dăunează sănătăţii umane şi mediului local, adăugându-se provocărilor climatice.  Din păcate, cel mai adesea, pătura săracă a societăţii este cea mai afectată de gestionarea inadecvată a deşeurilor. Nu trebuie să fie în continuare aşa. Resursele noastre trebuie să fie utilizate şi apoi reutilizate în mod continuu, astfel încât deşeurile să ajungă în depozitele destinate acestora”, spune Laura Tuck, vicepreşedinte pentru dezvoltare durabila al Băncii Mondiale. 
Reducerea risipei alimentare şi a deşeurilor din plastic, crearea de programe naţionale de reciclare sau acordarea de pachete financiare statelor sărace pentru a pune la punct o infrastructură de gestionare a deşeurilor sunt doar câteva dintre recomandările experţilor Băncii Mondiale. În acest sens, Comisia Europeană a propus interzicerea a zece produse de plastic care constituie la ora actuala 70% din gunoaiele care poluează apele Uniunii Europene.
Este de prisos să aducem în discuţie alte zeci de studii ce scot în evidenţă adevărata dimensiune a dezastrului ecologic care se petrece în zilele noastre. Din păcate, România nu face excepţie în privinţa acestei stări de fapt şi, mai mult decât atât, înregistrează mari întârzieri în ceea ce priveşte implementarea măsurilor europene referitoare la protecţia mediului. Ameninţaţi de Comunitatea Europeană, guvernanţii de la Bucureşti legiferează de câţiva ani, pe repede înainte, seturi de măsuri ce creează mai mult haos decât ordine, cel puţin în ceea ce priveşte implementarea proiectului european „Sistem de management integrat al deşeurilor”, finanţat prin POS Mediu 2007 – 2013, prin intermediul Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) Prahova, „Parteneriatul pentru Managementul Deşeurilor Prahova”.
Obiectivul principal al ADI Prahova îl reprezintă implementarea Proiectului „Sistem de management integrat al deşeurilor” în judeţul Prahova, finanţat prin POS Mediu 2007 – 2013, având ca scop introducerea unui sistem modern de gestionare a deşeurilor, dimensionat cerinţelor judeţului Prahova, prin intermediul căruia toate exigenţele naţionale şi europene vor fi îndeplinite. De asemenea, ADI Prahova monitorizează funcţionarea sistemului şi respectarea Directivelor europene de mediu, prin colectarea selectivă a deşeurilor. 
Aria de proiect este reprezentată de toate unităţile administrativ – teritoriale din judeţ, care sunt în prezent membre ale Asociației de Dezvoltare Intercomunitară ADI Prahova. Una din principalele responsabilităţi ale ADI Prahova este de a monitoriza execuţia contractelor de delegare şi de a informa membrii asupra supervizării respectării obligaţiilor asumate prin contract de catre operatori, aplicarea de penalizări contractuale conform împuternicirii primite şi condiţiilor contractuale. ADI Prahova organizează procedură de licitaţie pentru desemnarea operatorilor pentru prestarea activităţii de colectare şi transport a deşeurilor municipale din zonele de colectare aparţinând judeţului Prahova. 
Despre implementarea efectivă a directivelor europene de mediu şi mai ales despre problemele în derularea proiectului prin intermediul căruia va începe colectarea selectivă a deşeurilor am stat de vorbă cu dl. Florin Constantinescu, proprietarul operatorului local de salubritate Floricon Salub.



„Dacă nu reuşim cât mai urgent să selectăm deşeurile, astfel încât cantitatea de biodegradabil ce ajunge în rampă să fie cât mai mică, vom scoate din buzunar tot mai mulţi bani”


- Statisticile la nivel mondial arată că societatea modernă produce din ce în ce mai mult gunoi menajer, sub toate formele sale. Se poate spune că trecem printr-o perioadă de criză în acest sens?
- Cantitatea de gunoi menajer este direct proporţională cu puterea de cumpărare. Cu cât oamenii consumă mai mult, cu atât rezultă mai multe deşeuri şi ambalaje în comunitatea respectivă. Spre deosebire de noi, societăţile din ţările avansate au rezolvat, în mare măsură, această problemă adoptând şi implementând legi stricte de colectare selectivă a deşeurilor menajere în sensul valorificării lor. Noi am rămas în urmă şi încercăm să ţinem pasul cu politicile europene - mondiale, care ne obligă să ne aliniem cât mai curând. Suntem într-o perioadă de tranziţie şi este foarte dificil să rezolvăm toate problemele dintr-o dată. Conceptul de bază – managementul deşeurilor - este acela de a selecta şi valorifica deşeurile astfel încât acestea să nu mai ajungă în totalitate la rampa ecologică (groapa de gunoi) aşa cum se întâmplă în prezent. Astfel, resturile menajere sunt trimise într-o staţie de tratare mecano-biologică, trecute prin acest proces de selectare, iar ce rămâne se trimite la fabricile de ciment, drept combustibil. După tratarea mecano-biologică, doar  20% - 30%  din gunoiul menajer mai ajunge în rampa ecologică. Cam ăsta este conceptul de bază cerut de legislaţia europeană la care trebuie să ne aliniem urgent. Prahova a cam rezolvat acest flux de reciclare şi în prezent suntem în faza de implementare, care nu este deloc simplă. 
- Cine gestionează fluxul gunoiului menajer în Prahova şi cum se realizează separarea  deşeurilor reciclabile, cele despre care ştim, foarte clar, că trebuie predate selectiv operatorului de salubritate? 
- În prezent, operatorul judeţean ADI Deşeuri se ocupă, exclusiv, de gestionarea şi valorificarea deşeurilor. În acest sens, a înfiinţat o staţie de sortare, special pentru deşeurile reciclabile, şi o staţie pentru tratare mecano-biologică unde se duc celelalte deşeuri, mai puţin cele periculoase ori cele din construcţii. Acolo sunt selectate deşeurile biodegradabile de cele din metal, de exemplu, care sunt luate de electromagnetul funcţional în staţie, iar ce rămâne se bagă în tocătoare şi ulterior este valorificat pentru ardere. Toţi operatorii de salubritate din judeţ sunt obligaţi să ducă deşeurile menajare la aceste două staţii. Economic vorbind, faptul că în prezent suntem obligaţi să ducem gunoiul la aceste staţii înseamnă, cel puţin pentru moment, costuri mai mari. Aici trebuie să înţelegem că preţul de cost are mai multe componente şi există mecanisme care ţin exclusiv de fiecare comunitate prin care se poate diminua acest cost suportat de populaţie şi agenţi economici. De pildă, faptul că nu toată lumea plăteşte serviciul de salubritate sau că nu reuşim să selectăm deşeul reciclabil şi astfel să scadă cantitatea de biodegradabil şi implicit taxa de economie circulară aduce costuri mai mari. Cred că stă în puterea noastră, a tuturor, de la operator până la cetăţean, să rezolvăm cât mai repede aceste aspecte şi să ajungem la un preţ rezonabil, care să nu afecteze pe nimeni. Trebuie ştiut faptul că dacă nu reuşim cât mai urgent să selectăm deşeurile, astfel încât cantitatea de biodegradabil ce ajunge în rampă să fie cât mai mică, vom scoate din buzunar tot mai mulţi bani. Conform directivelor europene, de la 1 ianuarie 2020, taxa de economie circulară se măreşte foarte mult şi astfel va creşte din nou preţul gunoiului. Această taxă este măsura coercitivă prin care legislaţia europeană obligă, practic, toate statele membre să se alinieze urgent standardelor stabilite. În final, ea este suportată de comunitate şi populaţie. De aceea cetăţenii trebuie să înţeleagă faptul că responsabilitatea ne revine tuturor şi că trebuie să facem eforturi şi să ne aliniem acestor reglementări. 


- Altfel spus, noi, românii, nu ne facem treaba în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei europene în domeniul managementului deşeurilor şi în aceste condiţii trebuie să plătim din ce în ce mai mult pentru faptul că nu suntem în stare să selectăm gunoiul reciclabil de cel biodegradabil. 
- Aşa este. Până nu vom ajunge la un nivel acceptabil de selectare, preţul la gunoi va creşte. În plus, mai sunt şi ajustările anuale datorate legislaţiei româneşti. Scumpirile, inflaţia şi altele ce se adaugă, fără voia noastră, preţului final la salubritate. În aceste condiţii, trebuie subliniat faptul că cetăţeanul care va selecta în mod corect gunoiul va avea de câştigat, plătind din ce în ce mai puţin, dar în măsura în care toţi ceilalţi cetăţeni înţeleg să facă asta. E frustrant să vezi că tu eşti corect şi alţii nu, dar pe termen lung asta este singura soluţie. N-avem ce face, trebuie să aplicăm, în marş forţat, legislaţia europeană în ceea ce priveşte colectarea selectivă a deşeurilor menajere! Trebuie să reciclăm şi astfel să participăm cu toţii la protejarea mediului înconjurător. Vă spun că în următorii ani se va dezvolta tehnologia de reciclare astfel încât peste 90% din deşeuri să se transforme în materie refolosibilă. Deja există în lume staţii ce transformă deşeul biodegradabil până la nivelul de pământ de flori. Vom ajunge şi noi la aceste tehnologii, dar până atunci trebuie să trecem prin aceste etape iniţiale. Cât de repede se va întâmpla asta, depinde de noi toţi. În ţările avansate maxim 15% - 20 % din deşeuri mai ajung la rampa ecologică, restul sunt prelucrate şi folosite la producerea gazului metan ori în centralele fabricilor de ciment. Nu mai vorbesc de reciclabile - plasticul, sticla, metalul, care se refolosesc integral. Aici trebuie să ajungem şi noi, dar mai avem multe de pus la punct. Să nu înţelegeţi că în aceste ţări avansate sistemul funcţionează fără subvenţie de la stat. Nu! Acolo statul susţine această industrie şi rezolvă problemele de mediu astfel încât populaţia să nu resimtă povara unor cheltuieli exagerate şi are legi stricte în ceea ce priveşte colectarea. Există state în care cetăţeanul plăteşte de trei ori contravaloarea gunoiului dacă nu colectează selectiv şi plăteşte şi o amendă usturătoare. Cam aşa stau lucrurile în alte părţi unde funcţionează acest sistem. La noi încă nu s-a ajuns în stadiul acesta şi în plus legislaţia, rămasă în urmă, se modifică tot timpul, lăsând impresia că se crează haos. Acesta este rezultatul faptului că am întârziat foarte mult cu modificările impuse de legislaţia europeană. 
- Este clar că trebuie să intrăm în rândul lumii, dar se pune întrebarea dacă suntem capabili să facem acest lucru pe repede înainte. Cetăţenii informaţi au auzit de colectarea selectivă, de beneficiile ei şi de faptul că sunt obligaţi să recicleze anumite deşeuri. Avem infrastructura necesară pentru a răspunde acestei obligaţii? Şi ce se întâmplă cu cei care nu respectă noile reglementări în domeniu?
- După cum am spus, legislaţia românească se modifică permanent şi mai avem de lucru pentru implementarea ei. De multe ori suntem nevoiţi să modificăm, în aceeaşi lună, regulile făcute şi să dăm peste cap fluxul implementării. Asta poate părea, din perspectiva cetăţenilor, o chestiune neprofesionistă, dar vă asigur că nu avem încotro. Este vorba de un lanţ stufos de  acte normative ce trebuie aplicate până la nivel de administraţii publice locale şi operator de salubritate. Sunt multe momente în care stăm să aşteptăm norme de aplicare ce întârzie să apară şi astfel nu ne putem ocupa de ceea ce trebuie făcut efectiv. Cu toate astea, în Prahova lucrurile se mişcă bine şi la Câmpina suntem pe drumul cel bun. De exemplu, stăm bine la capitolul platforme pentru colectarea deşeurilor reciclabile. Avem  60 de puncte în oraş unde cetăţenii care doresc să recicleze pot depune în mod selectiv plasticul, sticla, hârtia, metalul. Cu excepţia faptului că foarte mulţi aruncă şi gunoiul menajer în aceste platforme şi alte deşeuri - moloz, mobilier, geamuri sparte, ceea ce nu trebuie să se întâmple -, colectarea merge destul de bine. Problemele sunt la blocuri, la asociaţiile mari de locatari, unde, în multe situaţii, nu avem unde să amplasăm acest tip containere. Locurile destinate au fost construite prost încă din vremea comunismului şi nu avem prea multe soluţii de rezolvare.

Resturi menajere în zona blocurilor din parcul Milia
Foto: Facebook/ Ileana Bora
În ceea ce priveşte platformele pentru alte tipuri de deşeuri suntem în curs de rezolvare, în sensul că am identificat mai multe locuri din oraş unde urmează să le amenajăm. În principiu, lângă containerele cu deşeuri selectate. Până atunci, noi avem deja un program bine stabilit, publicat pe site-ul societăţii, de colectare o dată la trei săptămâni, când trecem pe fiecare stradă şi ridicăm, la solicitarea cetăţenilor, acest tip de deşeuri. Cei care sunt grăbiţi pot face o cerere direct la firmă şi se rezolvă imediat. Din păcate, mulţi cetăţeni preferă să arunce, de exemplu, molozul pe stradă ori lângă platformele de reciclabile şi de aici impresia de dezordine şi mizerie. Noi facem curăţenie peste tot, dar asta reprezintă un cost suplimentar pentru comunitate. Poate că este nevoie de o supraveghere mai atentă a acestui fenomen din partea Poliţiei Locale şi chiar de mai multă responsabilitate civică din partea celor care observă astfel de gesturi făcute de concetăţenii certaţi cu bunul simţ. Mai avem probleme cu deşeurile lăsate de turiştii care tranzitează oraşul. Lunea dimineaţa găsim grămezi de gunoi la ieşirile din oraş şi în locurile de agrement. Una peste altă în afară de excepţiile arătate, câmpinenii sunt oameni responsabili care s-au adaptat noilor cerinţe şi se vor adapta. Cei care refuză ori sunt de rea credinţă vor suporta consecinţele, în sensul că avem obligaţia să le percem taxe suplimentare.

Zona Bulevard şi Muscel. Resturi provenite din demolări, sticle din plastic, ambalaje.
Foto: Facebook/ Ileana Bora
- În mod normal, obligativitatea colectării selective trebuia să între în vigoare de la 1 septembrie 2019. Din ce motiv a fost amânată şi cum se va derula, efectiv, la case şi la blocuri?
- Din păcate, au intervenit noi modificări legislative ce au încurcat lucrurile la nivel judeţean. ADI Deşeuri trebuie să reglementeze anumite aspecte şi să obţină acordul administraţiilor publice locale. În aceste condiţii mai avem de aşteptat până se ajunge la un numitor comun. Funcţie de aceste hotărâri administrative se va demara şi colectarea selectivă la nivel individual. La case este mai simplu, pentru că oamenii primesc saci de plastic în care pun deşeurile reciclabile în funcţie de materialul din care acestea sunt făcute. Sacii se vor ridica după un program bine stabilit şi operatorii noştri vor verifica dacă sunt îndeplinite noile cerinţe. Dacă totul este în regulă, abonaţii vor achita un preţ mai mic la factură. Dacă nu, operatorii vor poza gunoiul neselectat şi abonaţii vor achita un preţ mai mare la factură. La blocuri este mai complicat, pentru că este mult mai greu de depistat cel care nu colectează selectiv. În aceste condiţii, ne vom vedea nevoiţi să penalizăm întreaga ascociaţie de locatari. N-avem ce face! Să sperăm că oamenii vor înţelege să separe reciclabilele de gunoiul menajer şi astfel să ne scutească să-i penalizăm. După discuţiile cu cei din administraţia locală am ajuns la concluzia că se pot monta camere de luat vederi şi astfel să îi putem depista pe cei ce nu respectă regulile. Vom vedea dacă este cazul. Oricum situaţia de la blocuri este una spinoasă la nivel naţional.
- Dincolo de toate aceste reglementări, de conştiinţa fiecăruia, de infrastructura mai bună sau mai rea, rămâne o componentă foarte importantă la care noi nu excelăm absolut de loc: campaniile de informare eficiente şi agresive în urma cărora cetăţenii să înţeleagă pe deplin şi explicit ceea ce au de făcut. De ce nu reuşim să facem în aşa fel încât să le oferim şansa să ştie şi apoi să le cerem să facă?
- În ce ne priveşte, am făcut şi facem în continuare campanii de informare. Prin toate mijloacele. E loc de mai bine şi suntem în pregătire cu un set de anunţuri care să explice, în detaliu, toată procedura, programul serviciilor şi ceea ce nu este permis. De exemplu, vrem şi trebuie să le explicăm oamenilor că o sticlă de ulei nespălată contaminează întreg sacul cu PET-uri ori o cutie de pizza unsuroasă contaminează cartonul şi hârtia strânse şi nu sunt acceptate. Ele merg la deşeuri menajere. În plus, trebuie ştiut programul exact de colectare, astfel încât să nu se ajungă la confuzii. Suntem pregătiţi să distribuim mai multe seturi de astfel de anunţuri la caseria societăţii şi ori de câte ori interacţionăm cu cetăţenii. Asta vom face în următoarele şase luni, sperând ca informaţia să ajungă la toată lumea.

- Când estimaţi că se opreşte această sarabandă a scumpirilor la preţul gunoiului?
- Să fim sinceri, trebuie să spunem că nu prea curând. V-am explicat că sunt multe influenţe ce determină creşterea preţului la gunoi care nu ţin absolut deloc de noi, operatorii de salubritate - mărirea anuală a salariului minim pe economie, scumpirea motorinei, taxele ce merg la mediu şi multe altele. Nu putem controla şi nici evita aceste modificări ce se regăsesc în preţul gunoiului. În schimb, putem creşte numărul de abonaţi şi putem colecta selectiv şi astfel să mai scădem presiunea preţului. Dar cele două aspecte necesită timp şi asta mă face să spun că nu vor avea loc scăderi de preţ prea curând, ci progresiv, în timp.

Gunoaie şi mobilier devastat pe Bulevardul Culturii
Foto: Facebook/ Ileana Bora
- La prima vedere, Câmpina pare un oraş curat şi totuşi sunt încă destule probleme, inclusiv cu angajaţii societăţii dumneavoastră care, nu de puţine ori, sunt văzuţi cum se sprijină în coada măturii aşteptând să treacă programul de lucru. În plus, mulţi cetăţeni sunt nemulţumiţi de curăţenia din parcuri ori de pe Bulevardul Culturii. Ce ne puteţi spune în legătură cu aceste aspecte?
- Noi încercăm să întreţinem oraşul cât se poate de bine şi în general reuşim. Mai sunt şi probleme cu cei care distrug şi lasă intenţionat mizerie în urma lor. În parcuri facem curat şi de două ori pe săptămână, dar e în zadar. A doua zi este la fel de murdar. De exemplu, în parcul din zona Lacului este ceva de nedescris. Acolo se adună zilnic tineretul şi lasă în urmă covoare de seminţe şi sticle goale aruncate peste tot. Găsim coşurile de gunoi distruse şi băncile rupte. La fel şi pe Bulevard. Nu le facem faţă! Trebuie intervenit în acest sens, nu ştiu, poate la Poliţia Locală, să îi urmărească mai mult. În ceea ce priveşte personalul, avem şi noi probleme, ca toţi ceilalţi. Avem oameni buni, dar şi uscături. Din nefericire, fluctuaţia de personal este destul de mare, pentru că nu găsim oameni serioşi. (F.F.)

După Câmpina City Hunt, liceenii vă provoacă la un cros al solidarităţii

- Ediţia I, sâmbătă, 5 octombrie - 

Câmpina FUGE – „Crosul solidarității” este un eveniment organizat de Grupul Informal de Initiațivă „Game Changers Câmpina”, în cadrul proiectului „Și EU pot genera schimbare prin solidaritate” finanțat prin programul Corpul European de Solidaritate.
Câmpina fuge - Crosul Solidarității este primul eveniment sportiv organizat de liceeni care îndeamnă câmpinenii să părăsească confortul canapelei și al televizorului pornit pe știri și să iasă pe străzile orașului natal la alergat. 

Grupul de iniţiativă Game Changers este format din liceeni proveniţi din toate liceele din municipiul Câmpina. CV-ul îi recomandă ca fiind acei tineri care au vrut să schimbe ceva în orașul lor și printr-o finanțare primită din partea Corpului European de Solidaritate au reușit să se mobilizeze și să își dorească să transforme Câmpina într-un oraș plin de culoare prin evenimentele create de ei. În luna mai a anului curent, doar cu sprijinul Primăriei Câmpina și al papetăriei din incinta Romal, au adus în orașul nostru conceptul de City Hunt şi au reușit să învețe, prin jocuri educative, 60 de participanți ce înseamnă să fii cetățean al Uniunii Europene și de ce trebuie să mergi la vot la alegerile europarlamentare. Evenimentul Câmpina City Hunt a mobilizat 110 oameni și și-a propus, prin campania DeDataAstaVotez, să aducă câți mai mulți oameni în fața urnelor de vot în ziua alegerilor.


Sâmbătă, 5 octombrie 2019, începând cu ora 10.00, 100 de voluntari din liceele din Câmpina, coordonaţi de prof. Georgiana Moldoveanu, organizează Câmpina FUGE – Crosul solidarităţii, al cărui start se va da din parcarea Fibec. Fondurile strânse prin intermediul acestui eveniment vor fi alocate organizării unui număr de ateliere de lucru cu participare gratuită pentru tinerii liceeni cu posibilități financiare reduse și pentru organizarea în luna februarie a anului viitor a unei Conferințe Internaționale TedXYouth la Câmpina. 
Pentru acest cros, sunt disponibile două trasee, unul de 5 km, iar celălalt de 11 km. Copiii cu vârsta sub 14 ani au la dispoziţie în zona de Start a crosului mai multe activităţi interactive. Taxa de participare este de 10 lei pentru persoanele care aleg să cumpere kit-ul numărul 1 și se înscriu printre primele 100 de persoane, respectiv 20 de lei pentru persoanele care aleg să cumpere kit-ul numărul 2 și se înscriu printre primele 100 de persoane. După atingerea pragului de 100 de înscriși, se adaugă un tarif suplimentar. 
Taxa de participare se plătește odată cu ridicarea kit-ului de participant joi, 3 octombrie și vineri, 4 octombrie la cafeneaua 5toGo Câmpina (fostul Foto Zisopol), între orele 16:00 - 18:00.
Kit-ul numărul 1 conține:
- numărul de participant; 
- brățara evenimentului pe baza căreia primiţi gratuit de la cortul de mâncare trei produse;
-o surpriză.
Kit-ul numărul 2 conține :
- numărul de participant;
- tricoul evenimentului;
- brățara evenimentului pe baza căreia primţi gratuit de la cortul de mâncare trei produse;
-o surpriză.
Dacă ai peste 14 ani și și vrei să aduci sportul în viața ta, eşti invitat să accesezi link-ul către formularul de înscriere ca participant de pe pagina lor de Facebook - Grupul de Inițiativă Game Changers:
sau să te prezinţi în zilele de 3 şi 4 octombrie la cafeneaua 5toGo pentru înscriere şi ridicarea kitului de participant.

O „constelație” a Cărții: BIBLIOTECA „DR. C. I. ISTRATI” LA 70 DE ANI

Vineri, 27 septembrie, între orele 11.00 și 14.00, personalul Bibliotecii „Dr. C. I. Istrati”, împreună cu doamna Liliana Ene Șușu, directoarea acestei instituții, a organizat și desfășurat ceremonia aniversării a 70 de ani de la întemeiere, în spațiul intim al edificiului păstrător și difuzor de lumina cuvântului tipărit, în somptuosul ei sediu din Bulevardul Culturii.

Publicul
Printre cele vreo 45 de prezențe care au ocupat scaunele – toate prevăzute cu pliantul jubileului Bibliotecii – am avut onoarea să urmăresc luările de cuvânt şi să-i salut pe poetul și scriitorul Florin Dochia, pe poetul Mircea Teculescu, pe distinsul și enciclopedicul istoric și publicist prof. Alin Daniel Ciupală, pe d-na Petra Briciu, cândva la cârma Bibliotecii, pe colonelul Marian Dulă, d-na prof. Carmen Rusu, pe criticul literar, prozatorul și publicistul dr. Constantin Trandafir, pe romanciera dr. Adriana Ungureanu, pe scriitorul Iulian Moreanu împreună cu soția, precum și multe alte personalități cărora, nefiind câmpinean, le cer scuze că, necunoscându-le numele, nu le pot trece în revistă. Desigur, doamnele din echipa Bibliotecii, alăturate doamnei Liliana Ene Șușu, cărora le-am urat „La Mulți Ani”, printre trandafirii oferiți în semn de admirație și respect. Un grup de simpatizanți, admiratori ai Câmpinei, ai vieții ei culturale, pe care Biblioteca Istrati o etalează elevat, a sosit din Ploiești, și-anume scriitoarele Ana Hâncu și Livia Dimulescu, precum și poetul și cantautorul Valentin Irimia, alăturându-li-se, de la Florești, dr. Christian Crăciun și subsemnatul. O prezență de mult obișnuită și de fiecare dată în folosul acestei vieți publice a fost a artistului fotograf Ștefan Mușoiu.



Un „Certificat”
În deschiderea evenimentului – urmărit cu real interes – asistența a ascultat un document care certifică, de peste 100 de ani, ivirea și perseverența Bibliotecii ISTRATI în existența locuitorilor Câmpinei, căruia d-na Liliana Ene Șușu i-a dat citire. Este un text publicat și semnat de prof. dr. Ion Bălu, în „Câmpina literară și artistică”, supliment al publicației CÂMPINA editată de Consiliul local și de Fundația B. P. Hasdeu, cu prilejul sărbătoririi a 490 de ani de atestare documentară a orașului. Vi-l prezint în întregime: 
„Având la bază o donație a doctorului chimist C. I. Istrati, biblioteca populară „Dr. C. I. Istrati” a fost înființată în anul 1906, de către un comitet ce îl avea ca președinte pe însuși B. P. Hasdeu. Inițiativa aparține inimosului institutor și director de școală Anastasie Scripcă. La momentul  întemeierii, biblioteca deținea peste 4500 de volume și circa 70 de abonamente la ziarele vremii, din toate provinciile locuite de români.  Sediul bibliotecii era în localul Școlii primare nr. 1 de băieți, acolo unde, din 1907, funcționau mai multe instituții: Școala primară de băieți, Școala secundară de fete, Ateneul popular „B. P. Hasdeu”, Școala industrială de ucenici și lucrători și o Școală primară de adulți și un mic Muzeu. La stăruința lui Anastasie Scripcă, fondul de carte se îmbogățește an de an, prin achiziții și mai ales prin donații. Printre cei mai importanți donatori se numără dr. C. I. Istrati, Ștefan Ionescu, președintele Ateneului B. P. Hasdeu, C. Mihăilescu Conemy, Librăria Socec, Academia Română, societățile Astra Română și Steaua Română.
În timpul Primului Război Mondial, sub ocupație germană, biblioteca este devastată, dar prin munca soților Scripcă este refăcută, ajungând ca în anul 1929 să posede 6000 de volume, abonamente la 27 de reviste și 5 ziare. Din anul 1948 activitatea se întrerupe, o parte a fondului de carte fiind distrusă de război, iar o parte preluată de una din noile biblioteci sindicale (conform mărturiilor ultimului director al Școlii nr. 1 de băieți, Gh. Ionescu).
Un lucru este cert: nimeni nu știe exact unde se află valoroasele rămășițe ale bibliotecii „Dr. C. I. Istrati”. Actuala bibliotecă se poate considera urmașa primei biblioteci publice din Câmpina”.


Panta rhei
D-na Liliana Ene Șușu a continuat cu propriul comentariu: „Actuala bibliotecă a început să funcționeze din anul 1949, sub denumirea de Biblioteca Căminului Cultural, cu un fond de carte de 4200 de volume în valoare de 5597 de lei. Din anul 1950, biblioteca și-a schimbat denumirea în Biblioteca Centrală Câmpina, iar în anul 1957, în Biblioteca Raională Câmpina, când a devenit și o instituție de îndrumare și control pentru toate bibliotecile din fostul raion. Începând din 1968, când a avut loc noua împărțire administrativă a țării, și-a schimbat denumirea în Biblioteca Orășenească Câmpina. Din anul 1993, prin decizia nr. 174 din 1 octombrie a Consiliului județean Prahova, Biblioteca poartă numele Dr. C.I. Istrati. Schimbând denumiri și sedii, biblioteca municipală de azi a avut o istorie destul de zbuciumată, dar a reușit să depășească momentele grele prin dragostea de carte și meserie a celor care au slujit-o: Felicia Doncea, Georgeta Micu, Mubegel Dumitrescu, Valeriu Florea, Ana Brad, Petra Briciu”.

„Trei țărăncuțe”
Apariție copleșitoare prin ținută, euritmie și voci, trei școlărițe au interpretat cu o caldă naturalețe un cântecel cu inserții patriotice, ritmică de horă, îmbrăcate în costume țărănești tradiționale, cu marame și opinci, deosebit de frumoase, plăcute și reținut-vivante, cântec din care am reținut un catren, cred că așa cum l-au jucat în schimbul aplauzelor prelungite. Refrenul piesei muzicale foarte antrenante, proaspete ca trei izvoare de munte:„Acasă-i România,/ Acasă-i Tricolorul, / Acasă este glia / Noi suntem poporul!” Cu regretul că talentatul grupușor de artiste și profesoara lor au plecat îndată după ce au executat rolurile, fără să ne fie cunoscut, le felicit – in corpore – cordial!


Distincții
Biblioteca Istrati i-a pe onorat cei mai vrednici cititori pe anul 2019, acordându-le Diplome și Cărți următorilor: Ion Hogaș, Marian Voinea, Mihaela Stoican, Marian Voina, Liana Cornelia Orfanu, Eduard  Leghezeu, Florina Zamfir, Gabriela Diana Matei și Marian Andreea Marin. O Diplomă a fost înmânată doamnei Petra Briciu, după care publicului i s-a adresat într-o doctă prelegere, despre romanul său, dr. Adriana Ungureanu, roman intitulat PE URMELE JULIEI HASDEU, publicat de editura EIKON. 



Au urmat dr. Constantin Trandafir, prof. Alin Ciupală – distins cu Diplomă de Excelență și Trofeul Bibliotecii pentru cartea sa, PELEȘUL – SIMBOLUL REGALITĂȚII NOASTRE, o altă Diplomă, pentru scriitorul Iulian Moreanu, autorul prozelor scurte publicate sub titlul AM VENIT SĂ MOR LÂNGĂ TINE, apreciată drept „Cartea anului 2018”. Au mai primit Diploma jubiliară Florin Dochia, care a prezentat trei cărți: POEME CU FILIP de Maria Dobrescu, CELE MAI BUNE SUNT AȘTEPTĂRILE, de Diana Trandafir și FLASH, de Raluca Faraon, precum și Christian Crăciun, eseist și critic literar.
A urmat un savuros bufet suedez care a armonizat – superlativ – încă o dată, invitații și gazdele.

Felicitări
Flacăra-Bibliotecă „Dr. C. I. Istrati” va lumina pe mai departe. Mulți Ani și Sănătate urez întregii echipe și doamnei Liliana Ene Șușu, întru desăvârșirea prin CARTE a generațiilor prezente și viitoare, sub cerul Câmpinei, însorit de Dumnezeu și de Cultură!
Serghie Bucur

Câmpina, perla staţiunilor climaterice din România la începutul secolului XX

La începutul secolului trecut (1905) apare la Bucureşti, sub semnãtura lui Aurel Scurtu, volumul Cãlãuza staţiunilor balneare şi climaterice din România, lucrare retipărită câţiva ani mai târziu. 
Farmacist, Aurel Scurtu a fost şi un cunoscut publicist şi editor al epocii. Între 1902-1911 a iniţiat, condus şi realizat în propria editurã, Almanahul Hygiea (zece numere) în care, pe lângã colaboratori de înaltã ţinutã intelectualã, personal, publicã o serie de articole de specialitate, statistici, portrete ş.a., reluând în ediţiile dintre 1906-1909 ale acestuia, textul revizuit şi completat al volumului.
Apropiat al unora dintre personalitãţile marcante ale ştiinţei epocii, a avut relaţii de prietenie cu o seamã de obişnuiţi ai Câmpinei vremii, între care menţionãm  aici numele doctorului chimist Constantin Istrati ori pe cel al lui Alfred Bernard-Lendway.
A colaborat, între altele, şi la Calendarul «Minerva» (între 1902-1905) şi „Buletinul Asociaţiei Generale a Corpului Farmaceutic din România”. În 1906, a editat, apãrutã sub direcţia sa, revista „Viaţa ştiinţificã”, între colaboratorii căreia se numărau C. Alimăneşteanu, dr. Gr. Antipa, dr. V. Babeş, dr. I. Cantacuzino, dr. C.I. Istrati, N. Iorga, dr. Obregia ş.a. 


Între „staţiunile climaterice” prezentate în volum se numãrã şi Câmpina, în acea vreme – cum stã menţionat aici – una dintre cele mai importante şi mai cãutate din România (v. p. 80).
Despre Câmpina, poziţiunea, aerul şi îndeosebi structura chimicã a apelor (izvoarelor) de aici, studiate, scriseserã pânã atunci de la simple buletine de analizã, articole, studii de specialitate ori apariţii editoriale dr. C. Vasiliu (în 1885), dr. N. Garoflid (în 1885/ 86; în 1876 acesta reamenajase „stabilimentul de bãi sãrate şi sulfuroase” local – v. C.I. Istrati), dr. C. I. Istrati (din 1890) ori dr. G. Vuia (în 1898).


Încã un exemplu: volumul Apele minerale şi staţiunile climaterice din România (Bucureşti, 1900), autor dr. Alexandru Saabner Tuduri. Abundând în informaţii de specialitate, cartea menţioneazã, nu o datã, Câmpina şi calitãţile chimice şi curative ale apelor de aici. 

Cu o climã „dulce şi constantã”, urbea şi împrejurimile ei erau considerate a avea la începutul secolului un „excelent” caracter „climatologic”, un sejur pentru o „curã de aer” aici fiind socotit în genere, dar mai cu seamã pentru copii ori „covalescenţii tuberculoşi”, un „adevãrat paradis”.
Bine ştiut în epocã era şi stabilimentul existent la Câmpina încã de la jumãtatea secolului XIX – „stabiliment de idroterapie înfiinţat de Hatschec (medic – n.n.), elev al (dr. – n.n.) Pissnitz” – numãrând acum, la începutul secolului XX (în vizibil regres) „16 cabine şi douã bazine cu apã rece” care funcţionau constant doar în sezonul cald (vara).
Pentru localizarea sa spaţialã astãzi, sã precizãm cã acesta se gãsea situat „în parcul de la marginea de sud-est a oraşului” de atunci. 
Amenajate rudimentar, dar mai ales neîngrijite cum trebuie în timp, izvoarele stabilimentului („izvoare minerale sulfuroase atermale”) -, cu un debit din aceastã cauzã destul de redus – apãreau atunci autorului aproape insuficiente pentru alimentarea completã a acestuia. 
Unul din izvoarele prezentate în volum este şi cel menţionat în cãtunul (pe atunci) Mãcelaru (astãzi cartierul Câmpiniţa).
Apele lui, „atermale” şi ele, conţineau „sãruri de calciu, sodiu, magneziu şi potasiu, anhidridã carbonicã şi sulfuricã”, ca şi „o remarcabilã cantitate de idrogen sulfurat”, fiind asemãnãtoare, din punct de vedere al conţinutului chimic, celor din staţiunea Pucioasa. Analiza lor la acea vreme era fãcutã, între alţii, de dr. chimist Alfred Bernard-Lendway, un obişnuit al aşezãrii şi din postura, binecunoscutã în epocã, de apropiat al pictorului Nicolae Grigorescu.
Cunoscut în tradiţia popularã localã drept o „fântânã de leac” – (izvorul a fost numit frecvent „fântâna miraculoasã” ori „izvorul tãmãduirii”) - apa sa era folositã în epocã de localnici pentru tratarea afecţiunilor oculare.
În plinã dezvoltare, dupã aproximãrile din volum ale autorului, la sfârşitul secolului XIX începutul secolului XX îşi petreceau sejurul estival la Câmpina în jur de 400-500 de oameni, sosiţi aici fie pe şosea, fie cu trenul, în special din Ploieşti ori Bucureşti. În acest scop se construieşte deservind (în principal, dar nu exclusiv) stabilimentul, un „hotel” cu „30 de camere” ca şi numeroase vile ori locuinţe particulare, toate beneficiind de „apartamente mici şi odãi mobilate cu tot confortul”. 
În „aprilie 1907”, dr. Alexandru Saabner Tuduri întocmeşte la Bucureşti, buletinul de analizã al unui izvor cu apã sulfuroasã (pãrãsit astãzi) situat în satul Fricoasa (de unde, probabil, şi denumirea sa de astãzi: Izvorul) – Proviţa de Sus.
Ion T. ŞOVĂIALĂ
(Sursa: ziarul "Oglinda Câmpinei", august 2006, rubrica „Câmpina - fişe istorice”).

„Idroterapia a fost introdusă în România pe la anul 1855, când a fost deschis de medicul Hatchek stabilimentul idroterapeutic de la Câmpina, susţinut de doctoril I. Meier şi A. Drasch. (...)
Comuna urbană Câmpina în judeţul Prahova, situată la înălţimea de 430 metri pe un platou care domină Valea Prahovei, servesce de mult ca staţiune balneară şi climatică. Se pare că Câmpina a funcţionat deja în secolul XVIII ca staţiune climatică, F. I. Sulzer arată în „Geschichte des transalpinischen Daciens”, Wien 1781, că doctorul Teodoraki, medic forte înveţat din Iaşi, îmbolnăvindu-se de ftisie pulmonară, după ce în zadar visitase diferite isvore de apă minerală din Germania, a mers la Câmpina pentru cură de aer. Despre acest doctor Teodoraki vorbesce şi Carra în „Hist. de la Moldavie et de la Valachie”, Jassy 1778. Apa sulfurosă alcalină de la Câmpina resare la marginea oraşului dintr-un teren petrolifer şi este întrebuinţată pentru băi într-un stabiliment balnear modest, pe lângă care se află hotelul băilor. Isvorele nu sunt captate, debitul este mic, s-ar putea însă mări în proporţiune considerabilă prin captare. Apele sulfuroase de la Câmpina au fost analisate de A. Bernad-Lendway în anii 1872-1873 şi descrise de N. Garoflid în anul 1886. În anul 1855, medicul militar Hatchek a înfiinţat la Câmpina un stabiliment de Idroterapie, care a fost frecventat aprope 20 de ani, mai încolo el n-a putut suporta concurenţa altor stabilimente idroterapeutice, cari dispun de instalaţiuni perfecţionate. Astăzi atât stabilimentul de băi sulfurase, precum şi acela de Idroterapie, este negligiat, şi Câmpina, ca oraş de munte bine situat, servesce mai mult ca staţiune climatică”.
(Dr. I. Felix, „Istoria igienei în România”, 1902, partea a II-a, p. 105; p. 115)

Bullyingul - furia albă a societății!

 Am intrat la oră, era destul de dimineață iar eu nu îmi băusem cafeaua. M-am uitat în clasă şi am văzut tristețe pe chipul lui. Era mic, slăbuț, parcă prea subțire îmbrăcat. Era prea trist pentru acea zi frumoasă de toamnă. M-am gândit că poate lipsa cafelei face ca privirea să îmi joace feste.
Am început să discut despre violență, despre bullying, despre ce trebuie să accepti şi despre ce nu! Făceam ce făceam şi privirea mi se îndrepta spre el! Chiar dacă vorbeam cu elevii, în acelaşi timp mă gândeam cum să mă adresez direct, personal lui fără a-l speria, a-l închide în el. Atunci mi-am dat seama că, mai mult ca sigur, dacă vorbesc deschis şi dacă îl tratez ca pe un OM, nu ca pe un copil, se va deshide, uşor-uşor, ca un trandafir vara. Le-am vorbit despre bullying ca fiind o furie albă ce există în jurul nostru, în societate, acasă sau la şcoală! 
De ce este furie? Pentru că există o multitudine de energii negative pe care le înmagazinăm în noi, de teamă, din frustare şi atunci când este prea multă, această energie iese, explodează şi din păcate se răsfrânge asupra celor care nu au nicio vină!


De ce albă? Pentru că acela care o invocă se ascunde, nu arată ce durere poate provoca şi încearcă să  îmbrace totul într-o culoare pură, albă!
Într-un final, după ce le-am explicat ce înseamnă violența/ bullyingul, ce efecte negative au asupra noastră, în relația cu cei din jur şi în relația cu noi ca specii inteligente, am întrebat direct dacă există cineva, în acel spațiu, care a trăit sau trăieşte o astfel de experienţă.  Îmi doream să nu se ridice nimeni, dar de multe ori în viaţă nu se întamplă doar ceea ce îți doreşti. S-a ridicat el şi în acel moment mi s-a părut că este parcă şi mai mic în realitate. L-am rugat să stea jos şi să povestească ca şi cum ar vorbi doar cu el!
A explicat de la început că totul s-a declanşat datorită faptului că era mai timid, mai ruşinos, cu foarte mult bun simț. Şi atunci a început să fie bătaia de joc a lor, a celor ce trebuiau să îi fie colegi, prieteni, echipă. Din păcate, acasă nu găsea curajul necesar să spună părinților prin ce trece, pentru că atunci când deschidea gura prindea din zbor o hârtie de 100 de lei cu mesajul „Ieşi şi tu cu băieții la un suc!” 
Povestea lui mi-a lăsat un gust amar. Problemele vieții cotidiene şi dorința cât mai mare de a acumula câştiguri pe plan financiar fac ca părinţii să nu mai aibă timp să ofere iubire, atenţie şi înțelegere propriilor copii, acelor îngeri ce le şterg lacrimile atunci când îi văd trişti. Iar timpul se scurge implacabil şi fiecare secundă, odată trecută, e pierdută definitiv! 
Sfat pentru părinţi: Nu lăsaţi nimic să vă fure din momentele petrecute alături de copiii voştri, fie ele mai plăcute sau mai grele, pentru că toate clipele trăite lângă ei sunt unice şi irepetabile! Copiii nu au nevoie de bani pentru a se simţi bine, ci au nevoie de multă atenţie, iubire şi respect din partea noastră, cei ce trebuie să le fim mereu mai aproape. 
Prof. Cerasela Tănase 

PICURĂTURI DE ARTĂ. Pictura preistorică văzută prin prisma tehnicii

Dragă cititorule iată, la o cafea, îți propun o delectare estetică prin relatarea unor repere ale artei vizuale universale. Expunerea cronologică a manifestărilor artistice, de la arta rupestră până la contemporaneitate, apărute de-a lungul istoriei umanității, pleacă de la premisa că nici lumea și nici arta nu sunt independente față de prezența Grației Divine în actul creației. Totodată consider necesară aducerea în prim planul convorbirii noastre a aserțiunilor unui recunoscut monah bizantin și a unui strălucit filozof religios francez: Maxim Mărturisitorul și Voltaire. Ambii, chiar dacă un mileniu i-a despărțit fizic, au fost susținătorii aceleiași justificări eshatologice: „Rațiunile lucrurilor nu se mișcă autonom în creație, ci ele sunt puse în mișcare de Duhul lui Dumnezeu” // „Universul mă încurcă și nu pot gândi măcar, c-ar putea exista ceasul fără un Ceasornicar”.


Pictura preistorică văzută prin prisma tehnicii 

Se afirmă că în timpul ultimei glaciațiuni, mai precis în paleoliticul târziu (probabil în perioada 50.000-10.000 î.Hr.) oamenii, creați deja prin „suflare divină” au folosit limbajul articulat, și odată cu el au dezvoltat capacități de abstractizare - unelte, anticipare - ritualuri funerare, de transmitere a informației și a emoțiilor prin picturile rupestre detaliate sau statuetele antropomorfe.  
Istoria picturii a avut o dezvoltare cronologică și stilistică cu diverse particularități derivate din tehnică și materialele utilizate. Prin urmare,  pictura este arta și tehnica de a crea imagini prin aplicare de pigmenți de culoare pe o anumită suprafață. 
Paleoliticul a avut probabil primele manifestări artistice în jurul referinței 25.000 î.Hr., sub formă de pictură rupestră. A fost un mediu de exprimare a relației dintre om și natură. Ca și material de bază foloseau roșul din oxid de fier, negru din oxid de mangan și ocrul din lut. Stilul inițial este considerat realist-naturalist, iar ulterior în neolitic, a devenit schematizat. Remarcabile sunt expresiile artistice parietale din peșterile Coliboaia-România, Altamira-Spania, Lascaux-Franța sau Santa Cruz din Argentina, declarate Patrimoniu UNESCO. 
Istoric de artă, Cosmin Popa

Surse imagistice:
Accesate: 12/29/2017
https://sites.google.com/site/gigantiiultimeiglaciatiuni1/home/pestera-coliboaia.jpg
https://en.wikipedia.org/wiki/Cave_of_Altamira_and_Paleolithic_Cave_Art.jpg 
https://en.wikipedia.org/wiki/Lascaux#/media/File:Lascaux2.jpg
https://en.wikipedia.org/wiki/Cueva_de_las_Manos /File:SantaCruz-P2210651b.jpg

Baza de Tratament SanConfind a fost declarată cea mai bună din ţară la Congresul Turismului Balnear

(P) Organizația Patronală a Turismului Balnear din România (OPTBR) a fost înființată în 1993, la inițiativa a 19 reprezentanți din principalele stațiuni balneare, cu scopul reprezentării sectorului balnear în relația cu autoritățile, cu diverse instituții și asociații, pe plan intern și extern. În prezent OPTBR are 62 de membri reprezentând aproape toate stațiunile balneare. În România, anul trecut, prețul mediu al unui sejur balnear a fost de aproape 800 de lei, iar prețul mediu al unui tratament balnear, circa 300 de lei. Piața balneară a cunoscut, în 2018, o dezvoltare remarcabilă, având o cifră de afaceri de aproximativ 289 de milioane de euro, din care 24,3 milioane de euro reprezintă costurile tratamentelor balneare efectuate. Tot anul trecut, numărul de turiști aflați în stațiunile balneare a fost de peste 1,8 milioane, dintre care au făcut tratamente balneare peste 452.000. Toate datele acestea arată în mod clar că industria turismului balnear este o nișă importantă a turismului românesc, care acum doi ani a avut încasări de 2,240 de miliarde de lei. 


Nu cu mult timp în urmă, la Băile Herculane s-a desfășurat sub egida OPTBR, Congresul Turismului Balnear și Spa din România. Este o manifestare anuală care stârnește tot mai mult interes, având o notorietate în continua creștere. Centrul Medical SanConfind a fost reprezentat la acest important eveniment de Ioana Sultanii, cea care coordonează marketingul medical al celui mai mare spital privat din județul Prahova. Dintre numeroasele luări de cuvânt ale reprezentanților unor structuri importante din cadrul OPTBR s-a remarcat expunerea lui Nicu Rădulescu, președintele OPTBR, care a prezentat o sinteză a dezvoltării turismului balnear în România, precum și modalități de valorificare a potențialului național în domeniu. Participanții la acest congres au putut afla de la președintele OPTBR actuala structură a cererii turistice. 


”În prezent, se constată o modificare a cererii turistice prin reducerea numărului de turiști sosiți prin Casa Națională de Pensii de la 65% (în anul 2013) la 35% (în anul 2018), în condițiile realizării unor investiții de anvergură în stațiunile balneare de prestigiu. Precizăm că, în ultimii ani, turiștii străini se mențin în mod constant la un procent de 10% și provin, în cea mai  mare parte, din Uniunea Europeană. Totuși există o solicitare din ce în ce mai accentuată pentru piața turistică din Israel, unde intenționăm să realizăm niște acțiuni de promovare targetate pe această piață. Remarcăm creșterea numărului de turiști străini, precum și a românilor sosiți prin agenții de turism, în stațiunile unde s-au realizat investiții majore și există preocupări pentru creșterea calității serviciilor în hoteluri de 3 și 4 stele (Băile Felix,  Sovata, Băile Tușnad, Govora, Călimănești, Căciulata, Olănești, Slănic Moldova, Covasna, Vatra Dornei, Buziaș, Sângeorgiu de Mureș, Saturn, Techirghiol etc). În ultimii trei ani, se constată o creștere puternică a sectorului de spa și wellness, existând actualmente pe această piață o multitudine de programe și oferte care vor conduce la încasări substanțiale pentru companiile de turism balnear. Segmentul țintă pentru acest tip de ofertă îl reprezintă, în special, tinerii. Se conturează nișe clare ale celor care sunt interesați de întreținerea sănătații proprii și doresc infrastructură și servicii de calitate superioară, comparabile cu cele  din țările europene, această tendință făcând ca investițiile realizate în cele mai importante stațiuni balneare să țină cont de realizarea serviciilor la cele mai înalte standarde de calitate”, consideră președintele OPTBR. 


La ediția din acest an a congresului care reunește reprezentanți ai celor mai importante stațiuni balneare românești, SanConfind a câștigat premiul cel mare pentru cea mai bună bază de tratament, lucru ce atestă încă o dată valoarea actului medical care se realizează la Baza de Tratament SanConfind.  Premiul a fost înmânat de Octavian Arsene, consilierul ministrului Turismului. În acordarea premiilor s-a ținut cont de originalitatea proiectelor premiate, de sustenabilitate, prezentare, inovare, impact. Conducerea OPTBR a trimis o scrisoare de mulțumire conducerii SanConfind, în care se menționează, printre altele: ”Vă mulțumim pentru participarea la cea de-a XV-a editie a Congresului Turismului Balnear și Spa din România, pe care l-am organizat în perioada 18-21 septembrie 2019, la Băile Herculane, Afrodita Resort & Spa. Suntem ferm convinși că participarea Dvs. a contribuit la atingerea obiectivelor acestui eveniment, și anume identificarea soluţiilor realiste pentru dezvoltarea cât mai rapidă și durabilă a pieţei autohtone, cât și pentru sincronizarea cu tendinţele internaţionale ale turismului de sănătate.”