08 octombrie 2019

Lipsa de efective şi personalul îmbătrânit, principalele probleme la Poliţia Locală Câmpina

Înfiinţată  în anul 1994 sub denumirea de Corpul Gardienilor Publici, Poliţia Locală de azi a trecut prin multe transformări organizatorice generate de legislaţia post-decembristă aflată într-o continuă schimbare în ultimii 25 de ani. Astfel, în perioada 1994-2005, instituţia a funcţionat sub denumirea de Corpul Gardienilor Publici şi a fost condusă de col. Florea Nicolau, în perioada 2005-2010 a funcţionat sub denumirea de Poliţia Comunitară şi a fost condusă de col. Alexandru Lefter şi col. Alexandru Apostol, pentru ca începând din anul 2010 şi până în prezent să funcţioneze sub titulatura de Poliţia Locală, sub conducerea d-nei Carmen Gheorghe (2010 – 2015) şi a d-lui Marius Vişan (din 2015 până în prezent). 
Poliţia Locală Câmpina este o direcţie în cadrul Aparatului de specialitate al primarului, fiind în directa subordine a acestuia. Conform statutului, misiunea Poliţiei Locale este aceea de asigurare a unui serviciu de calitate, în interesul comunităţii şi în sprijinul autorităţilor administraţiei locale, exclusiv pe baza şi în executarea legii. Principalele obiective strategice ale Poliţiei Locale sunt dezvoltarea şi eficientizarea activităţii de prevenire şi combatere a fenomenului contravenţional şi infracţional în domeniile de competenţă, încrederea bazată pe transparenţă, legalitate şi profesionalism. 


Conform raportului pentru anul 2018, prezentat la începutul acestui an într-o şedinţă a  Consiliul Local Câmpina, activitatea Poliţiei Locale a avut ca rezultat constatarea unui număr de 17 infracţiuni şi aplicarea unui număr de 3146  sancțiuni contravenționale (1462  - Serviciul Ordine Publică;1594 - Compartimentul Circulație pe drumurile publice; 91 - Compartimentul Control comercial, disciplină în construcții, afișaj stradal, protecția mediului și evidența persoanei), în cuantum de 496.055 lei. Cele 17 infracțiuni se pot clasifica după cum urmează: 4 infracţiuni privind distrugerea mobilierului urban; 1 infracţiune privind furtul unui autoturism; 1 infracţiune privind conducerea unui vehicul fără permis de conducere; 9 infracţiuni privind executarea lucrărilor de construcţie fără autorizaţie de construire în zone protejate, cu valoare istorică şi arhitecturală. În toate situaţiile  sus-menţionate, făptuitorii  au fost  depistaţi  de Poliţia Locală şi  predați organelor de cercetare penală. Cele mai numeroase sancțiuni au fost aplicate pentru încălcarea normelor privind circulația pe drumurile publice: 1741. Dintre acestea, 1121 s-au dat pentru oprirea autovehiculelor în locuri nepermise. Se remarcă o creştere substanţială, faţă de anul 2017, a numărului de sancţiuni aplicate pentru abandonarea deşeurilor, activitatea de păstrare a curățeniei domeniului public reprezentând o prioritate a polițiștilor locali pentru anul 2018. Pe de altă parte, 93 de sancțiuni au fost aplicate pentru prevenirea şi combaterea consumului produselor din tutun - sancţiuni aplicate în unităţi de învăţământ, locuri de joacă, spaţii comerciale,  locaţii  transport în  comun. De asemenea, au fost pedepsite contravențional  17 persoane pentru tăieri neautorizate  de material  lemnos. 
În legătură cu disciplina în construcții s-au aplicat 57 de sancțiuni contravenționale, iar de pe domeniul public sau privat al municipiului au fost ridicate 43 de autovehicule. Ca măsuri complementare aplicate, au fost confiscați sau preluați în custodie 14 cai depistați pe domeniul public fără supraveghere; de asemenea, trei vehicule cu tracțiune animală. Gestionarea situaţiilor de tulburare a ordinii şi liniştii publice s-a finalizat cu încheierea unui număr de 84  de procese-verbale de consiliere şi aplanare a stării conflictuale. De asemenea, pentru intrarea în legalitate, au fost transmise 118 notificări în vederea conformării cu dispozițiile Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. În vederea îndeplinirii obiectivelor Protocolului de cooperare din 2017, Poliţia Locală şi Poliţia Municipală au stabilit dispozitive de lucru formate atât din patrule independente, astfel încât să se evite suprapunerea de forţe în zonele de intervenţie, cât şi din patrule mixte (poliţist local/ poliţist naţional). Dispozitivele de lucru au acţionat  în conformitate cu scopul protocolului amintit, aplicând  1787 de sancţiuni, cu preponderenţă pentru încălcarea prevederilor O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale Legii nr.61/1991 privind sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.
Dincolo de aceste rapoarte anuale ce reflectă, din punct de vedere statistic activitatea Poliţiei Locale, am vrut să aflăm şi alte aspecte, mai puţin cunoscute, legate de activitatea curentă a instituţiei condusă în ultimii patru ani de directorul executiv Marius Vişan, care ne-a acordat interviul următor.


„Avem 40 de angajaţi dintre care 45% sunt trecuţi de vârsta de 50 de ani. Mulţi dintre ei fac faţă cu greu condiţiilor de muncă în teren în regim de opt ore”

- Vă propun să începem acest interviu în mod diferit faţă de unul obişnuit şi anume cu o concluzie din perspectiva şefului Poliţiei Locale, pus în situaţia de a caracteriza, pe scurt, imaginea publică a instituţiei pe care o conduce. 
- Mă luaţi tare de la început! Sper ca imaginea Poliţiei Locale să fie una bună în comunitatea noastră, mai ales pentru faptul că facem eforturi susţinute în această privinţă. Zi de zi încercăm să facem faţă, cu efective puţine, tuturor problemelor oraşului ce ţin de competenţa noastră şi să le răspundem cu promtitudine câmpinenilor atunci când ne cer ajutorul. Sunt şi situaţii în care nu putem rezolva anumite sesizări, pentru că acestea nu intră în sfera noastră de activitate, dar le explicăm cetăţenilor unde să se adreseze şi cum să procedeze, în funcţie de fiecare caz. Din perspectiva mea, Poliţia Locală este preocupată să îşi facă datoria şi cred că este loc de mai bine în activitatea noastră. De aceea tind să cred că imaginea instituţiei pe care o conduc este una bună. Sunt sigur că există şi nemulţumiri la adresa noastră, dar sper să fie cât mai puţine şi întemeiate. Când spun întemeiate mă refer la faptul că, de multe ori, ni se reproşează aspecte ce nu ţin de competenţa şi autoritatea noastră. Oamenii trebuie să înţeleagă că nu putem, de exemplu, să schimbăm noi becurile de la iluminatul public dintr-un parc ori să reparăm o conductă spartă de pe domeniul public ce inundă o proprietate privată. Putem, cel mult, să sesizăm instituţia care se ocupă şi cam atât. Avem multe reclamaţii de acest tip, mergem la faţa locului, le consemnăm şi le transmitem mai departe, pentru ca ulterior să nu se mai întâmple nimic şi reclamanţii să tragă concluzia că Poliţia Locală nu îşi face datoria. Nu este deloc aşa.
- Păreţi foarte sigur de competenţa celor din subordinea d-voastră şi totodată vorbiţi ca un om cu experienţă în domeniu, deşi nu ocupaţi de mult timp această funcţie de conducere. De când vă aflaţi la şefia Poliţiei Locale şi cum arăta, din punct de vedere organizatoric, instituţia la sosirea lui Marius Vişan?
- Îmi cunosc foarte bine oamenii din subordine şi ştiu că îşi fac treaba, chiar dacă mai au şi scăpări. Lucrez de patru ani în acest domeniu şi pot să spun că am acumulat destulă experienţă astfel încât să pot analiza, alături de colegii mei, situaţiile cu care ne confruntăm. Am venit la Poliţia Locală în anul 2015, atunci când instituţia nu mai avea conducător, pe fondul faptului că d-na Carmen Gheorghe a ales să se întoarcă la Poliţia Locală Ploieşti. Timp de şase luni am asigurat interimatul, detaşat fiind de la Direcţia Economică, după care am câştigat concursul şi am preluat funcţia pe perioadă o nedeterminată. Sincer vă spun că la început, în 2015, când am preluat mandatul, am fost dezamăgit de ceea ce am găsit. Spun acest lucru pentru prima dată şi nu vreau să creadă cineva că o fac din răutate, dar ăsta este adevărul. Am crezut că găsesc militărie, organizare serioasă, disciplină şi ordine. N-a fost aşa! Nu exista nici planul de ordine şi siguranţă publică, un document fără de care nu se poate funcţiona, conform legii. Nu mai vorbesc de fişele de post ori regulamentele de ordine interioară. A trebuit să iau totul de la zero. Şi asta în condiţiile în care nu am avut de la cine să preiau activitatea. O altă problemă de care m-am lovit încă de la început a fost aceea a personalului îmbătrânit, care în multe cazuri nu mai face faţă muncii de teren. A trebuit să fac în aşa fel încât fiecare angajat să ajungă în postul adecvat competenţelor şi puterii efective de muncă, ceea ce a fost destul de complicat în situaţia dată. 


Din nefericire în acest sens nu ne ajută deloc legislaţia şi nu putem întineri efectivul, aşa cum se întâmplă la alte instituţii de stat. Noi trebuie să aşteptăm pensionarea angajaţilor şi abia după aceea să organizăm noi concursuri. În plus, legislaţia nu ne dă voie să angajăm suplimentar, să mărim efectivul, numărul de poliţişti locali fiind în proporţie directă cu numărul locuitorilor din localitate. Din acest punct de vedere, situaţia Poliţiei Locale este destul de delicată şi activitatea noastră are de suferit. Nu este o scuză, dar gândiţi-vă că un poliţist local se poate afla în situaţia de a uza de forţa fizică ori de a se deplasa în alergare şi nu se mai poate descurca după o anumită vârstă. Nu mai vorbesc de faptul că multora dintre ei le este foarte greu să ţină pasul cu tehnologia digitală. O altă problemă ce ţine de legislaţie este aceea că dacă mâine avem un post liber şi trebuie scos la concurs nu putem refuza înscrierea unui candidat de peste 50 de ani, de exemplu, pentru că se consideră discriminare. Aşa că lucrăm cu oamenii pe care îi avem şi încercăm să facem faţă cerinţelor tot mai complexe din societatea actuală.
- Facem ce facem şi ajungem la eterna scuză „legislaţia e prost făcută şi nu ne permite...”. Câţi angajaţi are astăzi instituţia pe care o conduceţi, cum sunt repartizaţi în organigramă şi ce procent din numărul lor se încadrează în ceea ce numiţi „personal îmbătrânit”?
- Faptul că legislaţia este, în unele privinţe, prost făcută şi ne lovim de absurdităţile ei este o realitate. Nu caut o scuză când vă spun că legea nu ne permite să întinerim personalul atât cât ne dorim, astfel încât să putem face faţă provocărilor zilnice. Vă spun adevărul şi prin asta nu vreau să-mi ofensez colegii care se încadrează în această categorie. Sunt oameni serioşi care fac tot ceea ce li se cere la locul de muncă, oameni pe care ne bazăm şi alături de care lucrăm cât se poate de bine, în condiţiile date. Politica de personal ce vine din urmă are efecte în prezent, dar nu vă pot spune după ce criterii a fost făcută. Evident că s-a pornit prost încă de la începuturi, din vremea gardienilor publici, dar cu o legislaţie bună în prezent am putea rezolva multe lucruri. Vă dau exemplul celor din Ministerul de Interne care pensionează personalul foarte devreme. La noi de ce nu se poate face acest lucru? În ceea ce priveşte numericul poliţiştilor locali, în prezent avem un efectiv de 40 de angajaţi dintre care 45% sunt trecuţi de vârsta de 50 de ani. Mulţi dintre ei fac faţă cu greu condiţiilor de muncă în teren, în regim de opt ore, atât iarna, cât şi vara. Tot ceea ce sper este să se schimbe legislaţia în domeniu. Numeric vorbind, suntem destul de puţini şi vă explic de ce spun asta. În momentul de faţă avem Serviciul Dispecerat ce funcţionează non-stop, cu un coordonator şi 4 poliţişti locali în subordine care se ocupă exclusiv de asta, avem Serviciul Control în subordinea căruia este şi Compartimentul Circulaţie – cu un şef serviciu şi alţi 9 poliţişti locali ce răspund de disciplina în construcţii, protecţia mediului, comercial, evidenţa persoanei, circulaţie pe drumurile publice, avem Serviciul de Ordine Publică şi Pază Obiective – cu un şef serviciu, 5 poliţişti locali în pază la Primărie şi 18 poliţişti locali pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice împărţiţi în trei schimburi a câte două echipaje pe schimb. Aici este de subliniat faptul că aceste două echipaje merg la sesizări, patrulează în toate cele zece zone în care este împărţit oraşul - inclusiv albiile râurilor şi răspund de tot ceea ce înseamnă munca de teren. Şi, cu voia dvs., mai sunt şi eu, director executiv. Ăştia suntem toţi! De când am venit eu, avem o înţelegere cu cei de la Poliţia Naţională să patrulăm concomitent în zone diferite astfel încât să acoperim pe un schimb cât mai mult din perimetrul oraşului. Mare parte din timp se patrulează pedestru, astfel încât poliţiştii locali să poată intra în contact direct cu cetăţenii. Aş vrea să putem să avem câte o patrulă pe fiecare sector, după modelul sectoriştilor de odinioară, dar este practic imposibil în momentul ăsta. Sunt situaţii în care suntem obligaţi să trimitem în teren trei patrule, în cele 24 de ore de supraveghere şi vă spun că în ziua respectivă bulversăm toată activitatea curentă. 
- Ne spuneţi că din 40 de poliţişti locali doar două echipaje patrulează efectiv pe stradă  în tot perimetrul oraşului, asigurând ordinea publică. Nu sunt prea puţini în comparaţie cu nevoile comunităţii noastre?
- Asta este situaţia reală şi oamenii trebuie să ştie acest lucru. Încercăm să facem faţă cu aceste două echipaje pe schimb şi să ajungem peste tot unde este nevoie. Vă daţi seama că nu putem acoperi în acelaşi timp toată problematica, dar ne mobilizăm pe cât este omeneşte posibil. În decursul a 24 de ore cele două echipaje ajung, cel puţin o dată, în toate zonele oraşului. Răspundem la sesizări, prin dispecerat şi deplasăm cel mai apropiat echipaj în zona de unde vine solicitarea. Sesizările sunt prioritare şi echipajul are obligaţia să ajungă în şapte minute. Se întâmplă să întârzie între două şi cinci minute, dar întotdeauna ajunge acolo unde este solicitat. Nu cred că există sesizare la care să nu se deplaseze Poliţia Locală. Avem multe cazuri legate de depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor selective. 


Primim reclamaţii de la cetăţenii care sunt nemulţumiţi de faptul că lângă acele containere speciale, amplasate în diverse zone din oraş, se strâng mormane de carton, PET-uri şi alte materiale reciclabile. De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă pentru că reciclabilele nu mai au loc în containere şi nu putem amenda oamenii care le aduc şi nu au unde să le pună. Mai sunt şi cazurile în care anumiţi cetăteni aruncă piese de mobilier, geamuri sparte ori moloz lângă aceste containere, ceea ce este interzis. Facem anchete, îi depistăm pe făptaşi şi îi sancţionăm conform legilor în vigoare. La acest capitol am dat în jur de 250 de amenzi pe an. Cu toate astea, trebuie găsită o soluţie şi am înţeles că administraţia locală şi operatorul de salubritate lucrează la amplasarea unor platforme speciale, pentru deşeuri voluminoase de acest tip, ce urmează să apară în mai multe zone din oraş.   



„Suntem sunaţi şi chemaţi şi pentru faptul că s-a rupt firul de la cablul tv, până aici s-a ajuns”

- Din ceea ce spuneţi lăsaţi să se înţeleagă faptul că mare parte din activitatea de zi cu zi a poliţiştilor locali se bazează pe sesizările sosite de la cetăţeni. Ce mai reclamă câmpineanul zilelor noastre?
- Absolut orice. De la faptul că este deranjat de cocoşul vecinului care îi cântă în cap dis-de-dimineaţă, până la hărmălaia copiilor din parcurile de joacă ori spaţiile dintre blocuri. Cazuistica este foarte complexă şi suntem nevoiţi, cum spuneam mai înainte, să ne deplasăm şi să intervenim la orice solicitare. Avem zile în care agenţii sosesc la sediu cu agendele pline de sesizări mai mult sau mai puţin serioase. Primim zeci de adrese scrise la care trebuie să răspundem în termen şi multe altele. Suntem sunaţi şi chemaţi şi pentru faptul că s-a rupt firul de la cablul tv, până aici s-a ajuns. Noi selectăm toate aceste sesizări şi în funcţie de competenţele noastre le rezolvăm ori le trimitem mai departe la instituţiile responsabile. De multe ori oamenii nu primesc răspunsuri de la aceste instituţii şi ne reproşează tot nouă acest lucru. Poate de aici şi nemulţumirea multora dintre ei în ceea ce priveşte activitatea noastră, cu toate că nu avem nicio vină. Statistic vorbind, faţă de 250 de sancţiuni date de Poliţia Locală în anul 2014, astăzi am ajuns la aproximativ 4000 de sancţiuni pe an. De aici se poate observa implicarea noastră în viaţa comunităţii şi faptul că încercăm să ne facem treaba. Să nu se înţeleagă că vânăm greşelile oamenilor ori mai ştiu eu ce. Dimpotrivă, politica noastră este aceea a prevenţiei, a dialogului şi în ultimă instanţă a sancţiunii. Sigur că cei 4000 de cetăţeni sancţionaţi anual nu ne prea iubesc şi de aici şi anumite comentarii răutăcioase pe care le vedem pe reţelele de socializare ori le auzim prin viu grai. Obiectivul nostru este să asigurăm ordinea în comunitate, să punem în aplicare legislaţia locală şi mai puţin să primim aplauze ori să fim simpatici. 
- Aveţi atribuţii şi în ceea ce priveşte parcările neregulamentare. Sunt zile în care oraşul este sufocat de prezenţa unui număr foarte mare de autovehicule, lăsate adesea de şoferi oriunde găsesc un metru de stradă ori de trotuar liber. În aceste situaţii, care au devenit tot mai dese, Câmpina pare un oraş cuprins de haos. Ce măsuri luaţi în acest sens?
- Este o problemă destul de complexă, pentru că infrastructura oraşului este depăşită. Noi aplicăm partea noastră de sancţiuni şi încercăm să intervenim în zonele nevralgice, dar rezolvarea trebuie găsită de comun acord cu toate instituţiile abilitate, Poliţie Naţională, Primărie. Ştiu că există un studiu de trafic comandat şi trebuie văzut ce prevede şi cum poate fi aplicat. Este evident că avem nevoie de parcări suplimentare şi poate chiar de o redesenare a traficului rutier, cu sensuri unice utile care să ne scape de aglomeraţie în perioadele de vârf. La modul concret, noi îi sancţionăm pe cei ce parchează neregulamentar în zonele intens circulate, suntem prezenţi dimineaţa şi în jurul prânzului  în proximitatea şcolilor unde se produc ambuteiaje, îi sancţionăm pe cei ce parchează pe locurile destinate celor cu handicap şi în general încercăm să menţinem un echilibru în trafic. 


- Pentru că tot a venit vorba de şcoli să abordăm şi problematica legată de elevii câmpineni, mai ales de cei din licee. Este ştiut faptul că o parte dintre ei chiulesc frecvent de la şcoală, merg prin baruri şi cafenele ori se strâng ciorchine, la fumat, în scările blocurilor, deranjând locatarii . Să nu mai vorbim de alte aspecte mai grave, ţinute sub preş de autorităţi şi de profesori, despre care auzim numai zvonuri, cum ar fi acela legat de consumul de droguri. Ce ne puteţi spune despre asta?
- Avem sesizări în acest sens şi încercăm să le rezolvăm. De obicei, până în ora 14, verificăm zonele din proximitatea şcolilor şi îi legitimăm frecvent pe tinerii găsiţi în astfel de locuri. Fenomenul a mai scăzut în intensitate faţă de alţi ani şi n-aş putea să spun că avem probleme mari din punctul ăsta de vedere. Suntem în limita normală. Dacă sunt cazuri mai speciale ne adresăm conducerii şcolii de care aparţin elevii şi după caz chiar părinţilor. În rest, nu este de competenţa noastră să verificăm alte aspecte legate de lucrurile grave la care vă referiţi. Sunt alte instituţii care le anchetează. 
- Dacă ar exista posibilitatea să vi se aprobe toate cerinţele în legătura cu activitatea Poliţiei Locale, care ar fi acelea?
- Îmi doresc multe, pentru că nu sunt mulţumit cu ceea ce am reuşit până în prezent. În primul rând aş vrea să dotez agentul cu acea cameră de luat vederi care să înregistreze orice convorbire/ eveniment şi astfel să putem vedea tot ce se întâmplă la intervenţiile din teren. Aş vrea să avem legi care să ne permită o mai bună organizare internă şi implicit să ne ajute în activitatea de zi cu zi. Personal, mi-aş dori să reuşesc să-i capacitez 100% pe angajaţii noştri şi să reuşim să facem mai mult şi mai bine pentru comunitate.
- Vă  gândiţi să acordaţi o mai mare atenţie transparenţei, dialogului cu cetăţenii în ceea ce priveşte activitatea Poliţiei Locale? Poate chiar o pagină a instituţiei pe reţelele de socializare sau un site?
- Am şi făcut un prim pas în acest sens. Cetăţenii ne pot contacta şi pe WhatsApp la numărul 0749-263.001, să ne transmită în timp real sesizările ori imagini cu ceea ce consideră că este în neregulă. De asemenea, ne pot scrie mesaje şi pe site-ul Primăriei. Încă n-am luat în calcul să deschidem o pagină pe o reţea de socializare şi nici un site propriu. Este o idee bună şi în măsura în care găsim soluţii în ceea ce priveşte persoana care să le administreze, o punem în aplicare. Este important să avem o relaţie deschisă cu cetăţenii, să îi informăm şi să fim informaţi.  

Editorial. JAN ȘI JEANA

Jeana era croitoreasă/ Jan frizeru o iubea/ Și-a murit tuberculoasă/ Jan frizeru o jelea// Nu mai plînge, Jane,/ Plînsu’ e de formă/ Jeana nu e moartă/ Jeana se transformă”. Cîntec vechi de mahala. Anticipam acum cîteva luni că PSD-ul va colapsa sub greutatea promovării încăpățînate a prostiei, incompetenței, analfabetismului, populismului grețos și corupției. Spectacolul la care asistăm în ultimele zile este tocmai această prăbușire. Partidul și-a atins, cum se spune, limitele incompetenței. Primește lovitură după lovitură (și numai din interior, opoziția fiind pe coclauri). Șobolanii părăsesc puntea de comandă. Numai că... „nu mai plînge, Jane!”. Jeana se transformă, greu de prevăzut în ce. 

Nu sînt deloc optimist, în sensul comentariilor care văd deja dispariția PSD-ului. S-ar putea ca toate aceste eșecuri să fie decontate, cum spun pretențios analiștii, nu de partid, în întregul lui, ci numai de d-na  Dăncilă și ceva plevușcă inoportună. Și „atunci...n-am făcut nimic” (I.L. Caragiale - C.F.R.). Cîteva bombe au lovit în ultimele zile partidul, și lucrul ăsta este semnul că „timpul nu mai are răbdare” (Marin Preda). Nomenklatura de adunătură a României a ajuns să enerveze și marile cancelarii occidentale. Fie Plumb, fie Dan Nica, fie Fifor. Problema nu este că fac ei personal prostii, ci că acestea afectează grav interesele țării. România este cea mai nesigură țară din regiune, sub oblăduirea mută a lui Iohannis au reușit să-i șubrezească toate instituțiile esențiale: de la justiție și sănătate la servicii secrete, administrație, învățămînt, cultură. D-na Dăncilă s-a dus – cred că are consilieri care-și bat joc de ea mai mult decît tot Facebook-ul – gaia mațu în SUA. Bani aruncați aiurea. Nu s-a întîlnit cu nimeni, n-a făcut nici măcar o poză. Doar a mai îndatorat țara cu vreo 500 de milioane (de euro), un contract care se pare că putea fi semnat și la București. D-na Rovana Plumb a făcut și ea de rîs țara. După logica pesedeilor (expresie evident oximoronică) românii care au atras atenția asupra nepotrivirilor evidente ale Rovanei cu funcția sînt trădători de țară. În schimb, cei care au făcut tot ce se poate ca d-na Kovesi să nu fie numită în înalta funcție de șef al Parchetului european au dat dovadă de patriotism. La d-na Kovesi „există suspiciuni care ar putea afecta imaginea țării”. În cazul d-nei Rovana, nu. Evident, Dăncilă dixit. Și Fifor. Logica și coerența criteriilor sînt cei mai mari dușmani ai prostiei. Încăpățînarea este alături. Prim ministra a refuzat calea politică normală și civilizată a numirii candidatului de comisar în urma unor consultări cu președintele și parlamentul. Ea se închipuie deținătoarea unei puteri absolute. De unde să știe noțiuni elementare de conducere democratică? O altă lovitură este moțiunea de cenzură depusă, și cu ceva șanse de reușită. Ca de fiecare dată, în astfel de situații, pesedeii și comentatorii arondați au adus argumentul „stabilității”. Cineva chiar spunea că alegerile anticipate ar fi o chestie nedemocratică. Chiar așa? Vi se pare că România este o țară stabilă? După ce a fost complet distrusă instituțional? În aceeași serie de lovituri intră și cazul Caracal. El a dezvăluit statul simultan impotent și abuziv. Cu asteriscul numit Cumpănașu, expertul de sute de milioane luate de la SNSPA, care nu are bacalaureatul. Putregaiul pare mai întins și mai adînc decît doctoratele de la Academia de poliție. Te uiți, te minunezi, dar este imposibil să înțelegi. Blocajul este total. Nu sînt foarte convins că moțiunea va trece și, dacă trece, că politicienii noștri, în frunte cu președintele, vor găsi o soluție viabilă, care să nu adîncească criza. Cel mai periculos este firește Ponta, reintrat în politică uscat și curat, ca și cum povestea cu plagiatul ar avea termen de prescripție morală. Îi poate păcăli pe guguștiucii nou intrați în politica mare cu votul la moțiune și negocia în același timp cu PSD-ul să preia partidul. Este doar unul dintre multele scenarii posibile într-o țară în care despre moralitate publică nici măcar nu se vorbește. Apropo de alegeri și de consilieri. Sloganul actualului președinte e chiar auto-ironic și auto-critic: România de azi nu e normală după 5 ani cât a stat domnia sa la Cotroceni? Ce o fi făcut pe acolo de au devastat-o ăștia? Jeana e în comă, Jeana (nu) se transformă. România a ajuns o mahala, nici măcar pitorească, ci infectă, ca în cîntecul pe care l-am ales drept lait motiv. Nu vă bucurați, nu regretați! Va fi cea mai urâtă campanie electorală.
Christian CRĂCIUN

Istoria Câmpinei în opt afișe (1)

Anul trecut am efectuat o cercetare mai amplă în arhivele Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Prahova din Ploiești (în fondul Prefectura Prahova) în urma căreia am publicat albumul „Contribuția județului Prahova la Războiul de Întregire Națională”, partea cea mai importantă a unui proiect finanțat de către Ministerul Culturii în cadrul numeroaselor activități care s-au derulat cu ocazia împlinirii unui secol de la constituirea Românie Mari în urmă celor trei uniri [1]. M-am concentrat mai ales asupra perioadei 1916-1919, însă am observat că în sala de studiu se aflau înrămate o serie de fotografii cu chipurile prahovenilor interbelici. De altfel, Serviciul Arhivelor organizase și o expoziție, în colaborare cu Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga” (unde au fost ampalsate panourile) care, din păcate, nu a avut un impact deosebit (din câte știu eu). Aceste fotografii, peste 4000, aparțin prahovenilor care au trăit în perioada interbelică. Din curiozitate, am cerut câteva dosare care se află în marele fond arhivsitic al Prefecturii Prahova și am înțeles istoria acestora.

În perioada interbelică, cei ce doreau să plece în străinătate trebuiau să depună la Prefectură un adevărat dosar pentru eliberarea pașaportului. Acest serviciu se află și astăzi în subordinea prefectului (alături de serviciul de eliberare de permise auto și înmatriculări vehicule) însă, evident, acum eliberarea pașapoartelor este mult mai standardizată, cu multe elemente de siguranţă [2] etc.  față de perioada 1920-1940. Interbelicii alcătuiau un mic dosar în care se afla cererea olografă propriu-zisă, în care se solicita prefectului eliberarea unui pașaport, specificându-se unde urma să se plece, uneori chiar și motivele („pentru a-mi caută de sănătate”, „în scopul de a-mi îngriji sănătatea la specialiști”, în Polonia „pentru recreație”, „pentru a pleca la studii în străinătate”- pentru a se deplasa în Europa, cu excepția Uniunii Sovietice - de foarte multe ori am găsit această mențiune, de altfel până în 1936 Regatul Român nici nu avea legături diplomatice cu URSS), un document de la secția de poliție locală care atesta faptul că respectivul avea o conduită bună în societate și nu se află în baza de date privind elemntele periculoase Siguranţei statului (legionari, comunişti), dar și un atestat/ cazier financiar care dovedea că cetățeanul nu avea datorii la bugetul local. Pesemne nu oricine putea și era lăsat să plece în străinătate. De altfel, originea socială a celor care solicitau pașaport spune multe despre cine își putea permite să călătorească. Fără să fi făcut un studiu statistic, imensa majoritate a celor care plecau făcea parte din straturile superioare ale societății, care câștigau bine și foarte bine (foarte mulți ingineri în industria petrolieră care plecau cu soțiile casnice, avocați, doctori, ofițeri - care, dat fiind statutul lor special, aveau nevoie de aprobarea superiorilor -, mai puțin profesori, chiar dacă situația lor socială i-ar face invidioși pe cei de acum). Interesant este că se puteau elibera paşaporte colective, comune, unei întregi familii, bun prilej pentru a le descoperi. Profilul nu era unul standard, cum este acum. Simpatic este că am regăsit și cererile soților adresate prefectului care solicitau pașaport pentru soții, care doreau să călătorească într-un loc sau altul singure. Ce scandal ar provoca acum din partea feministelor și adepților corectitudinii politice! Chiar dacă sunt 4500 de fotografii, această nu înseamnă, cum am menționat, că sunt tot atâția prahoveni interbelici, ci mai mulți.


Cu acest prilej am descoperit mai multe dosare foarte interesante. Într-unul am regăsit documentele (deci și fotografiile) unui grup de 40 de elevi ai Liceului de băieţi „Dimitrie Barbu Ştirbei” din Câmpina care doreau să plece într-o excursie în Italia [3] în perioada 20 aprilie - 5 mai 1935, organizaţi în Cohorta de cercetaşi „N. Grigorescu” (nume preluat de instituţia de învăţământ după instaurarea regimului totalitar comunist). Fiind minori, părinţii solicitau plata unei reduceri de 75% din taxa pentru eliberarea paşaportului. Ministerul Finanțelor comunica chestorului Poliţiei Ploieşti că aprobă cererea. Cel care conducea cohorta era profesorul Alex. Stoenescu care urma să conducă grupul în Italia lui Benito Mussolini. Publicând afișul pe Facebook, mare mi-a fost bucuria când o colegă de liceu din California şi-a regăsit şi revăzut naşul de botez, decedat cu trei decenii în urmă şi care făcea parte din acest grup.


Din întâmplare, am regăsit şi dosarul profesorului Stoica Teodorescu. Nu reiau parcursul său profesional și uman din Câmpina, despre care au scris atât Alin Ciupală, cât și recent cercetătorul Mădălin Focşa, cu ocazia reeditarii Monografiei sale, chiar în ziarul „Oglinda”. După ce a plecat din Câmpina (mare pierdere!) și s-a stabilit la Ploieşti, totuși capitala județului, Stoica Teodorescu a devenit directorul foarte prestigiosului Liceu „Sf. Petru și Pavel” (a cărui monografie a și redactat-o – se vede că a avut o slăbiciune pentru acest tip de studiu profesionist, aplicat, bazat pe o cercetare minuțioasă în arhive). În această calitate, în anul 1937 solicita un pașaport pentru trei luni, atât pentru el cât și pentru soția sa Maria, pentru a lua parte la Expoziția Internațională de la Paris. În felul acesta am descoperit una din foarte rarele fotografii cu Stoica Teodorescu. Am fost emoţionat observându-i caligrafia fină. M-am bucurat mai ales pentru că am avut inițiativa de a-i cinsti memoria printr-un panou expus la Casa de Cultură „Geo Bogza”, alături de alți oameni de cultură sau deținători nobiliari ai moșiei Câmpina.
În altul l-am descoperit pe tatăl lui Edgar Geller, autorul a două cărți despre Câmpina interbelică (dar şi a unor frumoase tablouri pe care, fire generoasă, le-a donat municipalităţii, putând fi admirate la Biblioteca „C.I. Istrati” sau la Primărie) unde a trăit alături de familia sa. M. Geller călătorea frecvent în străinătate în interes de serviciu, fiind angajatul Societății „Steaua Română”. Într-un dosar apare singur, solicitând pașaport pentru a se deplasa în Austria, Cehoslovacia, Germania, Franța, Elveția și Ungaria. În altul, alături de familia sa (Edgar apare copil, pe la 7-8 ani). Dr.ing. M. Geller a fost și profesor universitar la București, a studiat la Berlin unde a obținut și doctoratul, a reprezentat Regatul Român la Congresul Mondial din 1937.
După câteva luni, mi-a venit ideea de a reda comunității câmpinene o parte dintre aceste fotografii, care dezvăluie chipurile oamenilor, ale câmpinenilor de altă dată şi în ideea că poate unii îşi vor recunoaşte rudele, de ce nu? Acestea sunt mult mai puține decât fotografiile cu vechiul centru, cu Rafinăria, câmpurile petroliere, clădiri etc. Am extras din arhiva fotografică prahoveană strict componenta câmpineană, care este a doua ca număr de cadre (cam 450) după cea ploieşteană, firește, având în vedere cele două populații. Forma cea mai facilă de valorificare mi s-a părut a fi realizarea unor afișe care pot fi expuse, care au un impact vizual mare, care costă puțin (remarc încă o dată disponibilitatea firmei Lemet de a sprijini cultura locală) și care, la o adică, în funcție de reursele viitoare, s-ar putea concretiza și într-un album. Dar fără sprijinul tehnic al poetului Florin Dochia (cine s-ar aștepta ca un poet de valoare, mereu îndrăgostit de verb și substantivul feminin să fie și expert în grafică!?) aceste șase afișe (plus alte două în pregătire) nu ar fi apărut. Despre ele voi vorbi în episodul următor.
Codruţ Constantinescu 
Note:

[1] toate, în felul lor, mari și importante chiar dacă istoriografia și propagandă comunistă a pus accentul din motive evident- nu se putea supără URSS-pe cea a Ardealului care s-a tranferat în mentalul noastru că Marea Unire.
[2] Paşapoartele interbelice pe care le-am descoperit în dosare cred că puteau fi falsificate fără mari probleme. 
[3] elevii erau în clasa a VII-a, adică a XI-a în sistemul nostru actual dar printre cereri se regăsesc și cele ale unor părinți care aveau copii în clasa a II- a de liceu, adică actuală clasa a VI-a dovedit și de chiprile lor imberbe și nevinovate.

PICURĂTURI DE ARTĂ. Pictura antică şi romană observate prin prisma tehnicii

Dragă cititorule, iată, astăzi îți propun o nouă delectare estetică prin expunerea unor opere plastice, stiluri caracteristice şi tehnici ce aparţin codurilor artistice de comunicare specifice culturilor egiptene, greceşti şi romane.
În episodul anterior aminteam despre pictura neolitică schematizată, survenită cronologic între primele manifestări imagistice paleolitice şi cele aparţinănd civilizaţiei egiptene. Aici mă simt dator să amintesc de cultura Cucuteni-Tripolie, cea mai importantă civilizaţie preistorică a Europei, care aparţine neoliticului spaţiului românesc. Luând în mod firesc în calcul posibilitatea de a nu deţine adevărul absolut, dar pe care îl căutăm chiar şi în momentul de faţă, prezentăm în dechidere, pictura neolitică cu caracter primordial şi cu semnificaţie sacră a „preotesei-sirenă a Nistrului” creată cu negru din dioxid de mangan pe suport ceramic din lut (aprox 5000 î. Hr.).

1. Vas neolitic - România  (Preoteasa Nistrului - 5000 î.Hr.);
2. Frescă Egipt (Nefertari - sec XIII î.Hr.). 

3. Reconstituirea picturii antice „Nekyia” - Grecia, a primului pictor consacrat al antichităţii (Polygnotus - sec. V î.Hr.)

4. Vas din perioada clasică - Grecia (sec. VI î.Hr.); 5. Frescă-megalografie - Pompei - Italia (sec. I î.Hr.)

Pictura antică şi romană observate prin prisma tehnicii

Pictura egipteană este predominată de canonul profilului, reprezentat cu criteriul ierarhic. Personajul era văzut din profil, însă ochiul era reprodus frontal. Pigmenții folosiți erau naturali, iar aglutinanții erau rășini.Tehnica practicată este fresca, pictură murală executată pe o tencuială umedă, în care culoarea este încorporată chimic și astfel este conservată un timp îndelungat.
Arta greacă, care a succedat pe cea nord-africană, a dezvoltat manifestări artistice cu un stil bazat pe om și natură. După unele inițieri, în care s-a remarcat pictura minoică și cea miceniană, arta picturală greacă s-a dezvoltat în trei perioade: arhaică, clasică și elenistică. Pictura s-a dezvoltat în special pe suport ceramic. În mod obișnuit s-au stabilit două epoci, în funcție de tehnica utilizată în confecționarea ceramicii pictate: figuri negre pe fundal roșu, până în secolul VI î.Hr., și figuri roșii pe fundal negru, după secolul VI î. Hr. Fundamantală pentru dezvoltarea picturii a fost prin urmare, descoperirea culorilor naturale.
Creatorul picturii grecești şi probabil primul pictor consacrat din istorie este considerat de către tradiție elenul Polygnotus din Tasos, din secolul V î.Hr.
Cu un clar precedent în arta etruscă, arta romană a primit o mare influență din direcția celei grecești. Semnificativ eșantion al civilizației romane în acest sens a fost orașul Pompei din Italia. Descoperirea Pompeiului în 1748, ce fusese acoperit integral de lava vulcanului Vezuviu, în anul 79 d.Hr., a răsturnat imaginea pe care istoricii vremii o aveau despre Antichitate. Arta elenistică romanizată descoperită acolo conține conservate principalele monumente de pictură în frescă ale epocii. Cele patru stiluri pompeiene, definite de August Man în 1885, sunt caracterizate prin realism, bogăție ornamentală, perspectivă, peisaj, și efecte spațiale arhitecturale. Toate aceste avansări artistice s-au realizat prin talentul artiștilor anonimi ai epocii, dar și prin contribuția noilor inovații realizate în domeniul culorilor. Astfel, doar ocrul provenea tot din lutul ce conținea fier și mangan. Roșul era obținut acum din cinabru-sulfură de mercur și plumb, galbenul era sulfura de arsenic, albul provenea din ipsos, verdele era scos din oțet și oxid de cupru, iar albastrul din silicat de potasiu și cobalt. Pliniu cel Bătrân povestește în Historia Natural că se folosea și o cerneală neagră din negru de fum sau o cerneală de sepie, ambele amestecate cu rășină. În Imperiul Roman Oriental se semnau edictele cu o altă cerneală foarte scumpă numită sacrum encaustum. Aceasta din urmă era extrasă dintr-o secreție a glandei hipobranhiale a murex-ului, un gen de moluscă gasteropodă, care producea culoarea purpurie.
Originile picturii romane se confundă adeseori cu cele ale sculpturii, în sensul că se găsesc tot în arta elenistică. Cele mai bune exemple conservate din acea perioadă, sunt atribuite mâinilor grecilor. Romanii admirau pictura grecească la fel ca și sculptura lor, și îi animau pe artiștii greci să le facă copii după lucrările cele mai populare. Față de greci, romanii au decorat pereții cu picturi foarte colorate și dinamice. Procedeele utilizate erau encaustica, tempera și fresca. Tehnica encaustica utiliza ceara drept aglutinant pentru pigmenţi, iar tehnica tempera folosea grăsimi animale ca aglutinant şi apa ca diluant. Fresca romană era protejată de un strat de ceară care făcea și mai vii culorile reprezentării. Cu caracter decorativ s-au cultivat peisajul, caricatura și portretul, imitațiile arhitectonice, dar și combinațiile fantastice de obiecte naturale. Acestea ultime au constituit un gen pe care artiștii din Renaștere l-au numit grutesco.
Cum remarcam mai sus, se distinge fresca pompeiană distribuită în patru stiluri cronologice. Stilul incrustației are origine elenistică și corespunde celei de-a doua jumătăți a secolului II î.Hr. și se extinde până în secolul I î.Hr. Pictura este realizată pe pereți de marmură și este divizată în trei registre orizontale. Al doilea stil se întinde de la epoca lui Sila până la cea a lui Tiberius, incluzând perioadele lui Cezar și Octavian Augustus. Se remarcă o anumită idee de perspectivă cu scopul de a oferi o senzație de profunzime. Al treilea stil aparține primei jumătăți a secolului I î.Hr. Dispar efectele arhitectonice și preocuparea pentru profunzime est eredusă. În schimb abundă elementele cu caracter decorativ. Stilul ajunge la punctul final în epoca lui Nero cu Domus Aurea drept operă principală. Al patrulea stil este cel al iluziei arhitecturale. Apare relieful obținut prin stucaturi. Acesta corespunde celei de-a doua jumătăți a secolului I î.Hr. și este o sinteză a stilurilor anterioare.
În episodul următor vă aştept să realizăm împreună o imersiune în fabuloasa şi misterioasa artă orientală. Pe curând!
Istoric de artă, Cosmin Popa.

 Surse imagistice:
Accesate: 02/02/2018

Președintele Asociației Bucătarilor din Toscana și un celebru pizzar italian vor prepara bucatele de la Restaurantul Toscano din Câmpina, în săptămâna 7-11 octombrie 2019

(P) Restaurantul Toscano le pregătește o surpriză deosebită clienților săi, reușind să-i aducă la Câmpina pe Enzo Saracino - președintele Asociației Bucătarilor din Regiunea Toscana (Italia) și pe Alessandro Billone - un celebru pizzar italian. Cei doi își vor arăta măiestria culinară de luni, 7 octombrie, până vineri, 11 octombrie, la Toscano, unde câmpinenii (și nu doar ei) se vor putea convinge încă o dată că gătitul este o artă.


Enzo Saracino revine la Câmpina și la Restaurantul Toscano, după ce a fost prezent aici și în decembrie 2016, la deschiderea acestui restaurant unic în peisajul câmpinean. ” Pasiunea pentru gătit mi-am descoperit-o încă din adolescență, iar apoi am studiat profund în acest domeniu. Am început să lucrez ca simplu bucătar, apoi am avansat până la șef de restaurant într-un hotel de cinci stele. În prezent sunt președintele Asociației Bucătarilor din Regiunea Toscana și membru al Federației Italiene a Bucătarilor. În urmă cu cinci ani am venit pentru prima dată în România, atunci ca turist. Am descoperit locuri extraordinare, dar și minunata ospitalitate românească”, ne spunea Enzo Saracino în urmă cu aproape trei ani, la deschiderea Restaurantului Toscano.


Alessandro Billone este câștigătorul titlului de ”Master Pizza Champion” în acest an, în Italia, și deține propriul local în micuța localitate Larciano, din regiunea italiana Toscana.
Restaurantul Toscano se află în Parcul Soceram din Câmpina, iar pe parcursul săptămânii 7-11 octombrie vă veți putea delecta aici cu meniurile pregătite de doi specialiști de marcă din Italia – Enzo Saracino și Alessandro Billone.

Festivalul Tineretului,ediția a XIV-a, 2019

Ateliere de artă pentru tinerii talentați

Comunicat de presă

Fundația Zamolxes organizează în perioada 1 august – 30 noiembrie 2019 o serie de evenimente și ateliere de lucru pentru tinerii câmpineni cu abilități artistice. Acesteafac parte din proiectul “Festivalul Tineretului”, ediția a XIV-a, finanțat de Municipiul Câmpina și au ca scop creşterea gradului de cultură şi civilizaţie a tinerilor din comunitatea locală. Preselecțiile vor fi organizate la Centrul Cultural pentru Tineret Zamolxes în urma cărora vor fi selectați 50 de tineri din școlile și liceele câmpinene. Aceștia vor participa la patru ateliere de lucru pe următoarele teme: muzică, teatru, dans și animație stradală.

Obiectivele proiectului sunt: 
  • formarea tinerilor în artele spectacolului(muzică, teatru, dans și animație stradală) pe o perioadă de 4 luni, cu sprijinul a 4 coordonatori ateliere de lucru, în Câmpina; 
  • dezvoltarea spiritului de echipă și leadership a acestor tineri; 
  • dobândirea de competențe în managament cultural de către tineri. 
Ateliere de lucru săptămânale pe temele: muzică, teatru, dans și animație stradală în perioada 14.10-8.11.2019
Spectacol: 15 noiembrie, ora 16:30, Casa de cultură „Geo Bogza” Câmpina



Parteneri:Colegiul NaţionalT ehnic „Constantin Istrati”, Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu”, Liceul Tenhologic Energetic, Colegiul Tehnic Forestier, Liceul Tehnologic Mecanic, Şcoala Generală Ion Câmpineanu, Şcoala Centrală, Şcoala Generală B.P. Hașdeu si Şcoala Generală Alexandru Ioan Cuza.

Parteneri media: Valea Prahovei TV, Campina TV, ziarul Oglinda si Observatorul Prahovean
Proiect finanțat de Primăria Municipiului Câmpina prin Legea nr. 350/ 2005 privind finanțarea asociațiilor și fundațiilor non-profit.

La două ore de București, Baza de Tratament SanConfind - un centru balneo ca în Occident

(P) Zeci de mii de români beneficiazã anual de minunile terapeutice din „Poiana Sării”, vechea denumire a comunei Poiana Câmpina, situată la două ore de București. Mai exact, de terapiile vindecătoare ale Bazei de Tratament și Recuperare Medicală SanConfind, despre care toți cei care i-au trecut pragul spun că este un centru balneo ca în Occident.
Numeroasele terapii de recuperare medicală aplicate aici sunt benefice persoanelor cu afecțiuni neurologice (de tipul AVC, nevralgii etc.) și ortopedice (afecțiuni ale articulațiilor și ale coloanei vertebrale). Apa sărată din cele trei bazine (două pentru adulți și unu pentru copii), conține, pe lângă sare în concentrație destul de apropiată celei existente în Marea Moartă, si alte elemente chimice (sulfați, Na, K, Ca, Mg, Fe), substanțe ce se absorb prin piele în timp ce pacientul execută diferite exerciții în bazinele cu apă sărată, proceduri hidrokinetoterapeutice atent selecționate și urmărite de o întreagă echipă de kinetoterapeuți, profesioniști bine pregătiți și exigenți cu pacienții care nu execută corect și în numărul indicat exercițiile respective. Apa din bazine, care are o mineralizare totală de excepție (321 g/l), este captată dintr-un vechi izvor sărat al comunei Poiana Câmpina, înainte de a fi filtrată, încălzită și pompată în Sala Bazinelor. Încălzirea apei este importantă, deoarece efectele terapeutice ale apei sărate sunt mai puternice atunci când aceasta este încălzită.  


Chiar dacă folosește intens apa sărată de izvor - o resursă naturală seculară (primele băi sărate de la Poiana Câmpina au fost amenajate la începutul secolului trecut), baza de tratament balnear de la Poiana Câmpina dispune, totodată, de o aparatură robotizată de ultimă generație cu ajutorul căreia a reușit să ridice din scaunul cu rotile pacienți cu afecțiuni severe (multiple operații în urma unor accidentări, tetrapareze ș.a). La Baza de Tratament SanConfind se folosesc, de asemenea, și terapii cu nămol sapropelic de Techirghiol, de tipul masajelor, împachetărilor sau băilor în căzi individuale, toate asistate de o echipă multidisciplinară - atât medici, cât și terapeuți. La Poiana Câmpina se află singura bază de recuperare medicală care oferă tratamente balneare cu apă de izvor netermală, captată prin instalatii speciale, filtrată și încălzită la 33 de grade Celsius în instalațiile proprii. 


Aici se vindecă peste 10 tipuri de afecțiuni: nevralgii, accidente vasculare cerebrale, boala Parkinson, spondilita anchilozantă, afecțiuni respiratorii, hernia de disc, osteoporoza, circulație periferică deficitară, tendinite, spondiloze, fracturi, oboseală și stres. 
Baza de Tratament și Recuperare Medicală de la SanConfind reprezintă  o investiție privată în totalitate românească, parte integrată într-un centru medical multidisciplinar. 
Anul acesta, în primele cinci luni, numărul de pacienți care au fost recuperați medical la Poiana Câmpina a depășit cifra 10.000. Numărul total de pacienți tratati de la deschiderea bazei de recuperare (care a avut loc în aprilie 2015), și până acum a fost de aproximativ 60 000. Dacă, în trecut, oamenii veneau la băi doar vara, astăzi, datorită Bazei de Tratament și Recuperare Medicală SanConfind, comuna Poiana Câmpina, fosta stațiune balneară de acum un veac, poate primi, pe parcursul unui sezon, cel puțin 100.000 de solicitanți doar pentru băile sărate cu apa de la izvorul local, cu adresabilitate crescută de la lună la lună. Băile cu apă sărată și masajele cu terapeut specializat reprezintă doar câteva dintre cele mai solicitate proceduri balneo.

Scurt istoric:
Prima mențiune a localității a fost într-un hrisov din 1510 semnat  de Vlad Voievod, sub denumirea de Poiana Sării. Prima analiză a apei izvorului sărat s-a făcut în anul 1900. În primii ani ai secolului XX, s-au pus bazele unor băi minerale pline de leac și de aprecieri. Fosta stațiune era situată între pomi fructiferi, beneficiind de un climat blând și un aer bogat în ioni pozitivi.


Primele băi au funcţionat în fosta clădire a Primăriei Poiana Câmpina până în anul 1908. Apele minerale erau aduse uneori de la izvor cu sacaua trasă de boi. Din 1908, poienarul Moise Popescu le amenajează pe proprietatea sa. La vremea aceea, băile erau dotate cu un bazin special din beton, 12 cabine de schimb, cameră de sudație, zonă pentru băi calde/reci, hotel și restaurant.