28 august 2020

1.318 persoane depistate pozitiv cu COVID-19 în ultimele 24 de ore, 78 în Prahova

În urma testelor efectuate la nivel național, în ultimele 24 de ore au fost înregistrate 1.318 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV - 2, acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv. 
Până astăzi, 28 august, pe teritoriul României, au fost confirmate 84.468 cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus, 37.056 de pacienți au fost declarați vindecați, 10.344 de pacienți asimptomatici au fost externați la 10 zile după depistare și 3.507 au decedat. 
În intervalul 27-28 august au fost înregistrate 48 de decese (23 bărbați și 25 femei) ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus, internați în spitalele din din Arad, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Caraș-Severin, Călăraşi, Caraş-Severin,Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Iaşi, Maramureș, Mehedinţi, Mureş,Neamţ, Prahova, Sălaj,Satu Mare, Suceava, Timiș, Vrancea și Municipiul București. 47 dintre decesele înregistrate sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități, iar pentru un pacient decedat nu fost declarate comorbidităţi. 


În ultimele 24 de ore, în județul Prahova au fost depistate 78 noi cazuri de infectare, numărul total de infectări de la începutul pandemiei fiind de 4064, potrivit DSP Prahova. Numărul total al deceselor asociate COVID-19 în județul nostru a ajuns la 136. 
Numărul total de locuri destinate îngrijirii pacienților cu COVID-19, în județ, este de 328, dintre care 281 sunt ocupate.

26 august 2020

1.256 persoane depistate pozitiv cu COVID-19 în ultimele 24 de ore dintre care 65 în Prahova

În urma testelor efectuate la nivel național, în ultimele 24 de ore au fost înregistrate 1.256 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV - 2, acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv. 
Până astăzi, 26 august, pe teritoriul României, au fost confirmate 81.646 cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus, 36.286 de pacienți au fost declarați vindecați, 9.911 de pacienți asimptomatici au fost externați la 10 zile după depistare și 3.421 au decedat. 
În intervalul 25-26 august au fost înregistrate 54 de decese (34 bărbați și 21 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus, internați în spitalele din din Arad, Argeș, Bacău, Bistrița-Năsăud, Brăila, Brașov, Buzău, Caraș-Severin, Covasna, Dolj, Galați, Harghita, Hunedoara, Ialomița, Iași, Maramureș, Mureș, Neamț, Prahova, Sălaj, Suceava, Teleorman, Timiș, Vaslui și București. 52 dintre decesele înregistrate sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități, iar pentru ceilalţi doi pacienţi decedaţi nu fost declarate comorbidităţi. 


În ultimele 24 de ore, în județul Prahova au fost depistate 65 noi cazuri de infectare, numărul total de infectări de la începutul pandemiei fiind de 3899, dintre care 880 sunt cazuri active, potrivit DSP Prahova. Numărul total al deceselor asociate COVID-19 în județul nostru a ajuns la 134. 
Conform DSP Prahova, în prezent, 9 focare sunt declarate active pe raza județului, cu un total de 218 persoane infectate. Trei sunt la agenți economici, unul în cadrul unui department al unei instituții publice, patru la centre medico-sociale destinate îngrijirii persoanelor adulte (două dintre ele sunt în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, două sunt private) și unul la un centru de plasament minori (în subordinea DGASPC). 
Numărul total de locuri destinate îngrijirii pacienților cu COVID-19, în județ, este de 328, dintre care 290 sunt ocupate. 
Toate locurile ATI (20) de la Spitalul Județean de Urgență Ploiești și de la Spitalul Municipal Câmpina sunt ocupate. Unitatea mobilă de Terapie Intensivă este, momentan, indisponibilă din cauza unei defecțiuni tehnice.
Potrivit evidențelor Centrului Județean de Coordonare și Conducere a Intervenției Prahova (CJCCI), ieri erau raportate la nivelul municipiului Câmpina 35 de cazuri active confirmate pozitiv cu noul coronavirus. Pe primul loc în județ se află municipiul Ploiești cu 269 de cazuri, urmat de Breaza cu 63, Urlați - 61, Vălenii de Munte - 40, Băicoi - 38. 

Situația cazurilor active confirmate pozitiv în urma testării SARS-CoV-2 la data de 25.08.2020, 
la nivelul județului Prahova

Persoanele din 46 de localități afectate de poluare remanentă vor ieşi la pensie cu doi ani mai devreme

Deputaţii au adoptat marţi, 25 august, cu majoritate de voturi, o propunere legislativă pentru modificarea alin. (5) al art. 65 din Legea nr. 263/2010, prin care se urmărește extinderea categoriilor de persoane care beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 2 ani, fără penalizare, dacă au locuit cel puţin 30 de ani în unele zone afectate de poluarea remanentă, precum şi pe o rază de 8 km în jurul acestora, informează Agerpres. 
Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat, în data de 18 februarie 2019, dar adoptată acum de Camera Deputaţilor, aceasta fiind camera decizională, cu 256 de voturi "pentru", un vot "contra" şi 23 de abţineri.
Aşa cum se menţionează în proiectul legislativ, persoanele care pot beneficia de pensionarea cu doi ani mai devreme sunt cele care au locuit cel puţin 30 de ani în zonele afectate de poluare remanentă din cauza extracţiei şi preparării minereurilor de uraniu, a extracţiei şi prelucrării minereurilor feroase şi neferoase cu conţinut de praf sau de emisii de gaze cu efect de seră, de amoniac şi derivate, de cupru, plumb, sulf, cadmiu, arseniu, zinc, mangan, fluor, clor, feldspat şi siliciu ori de radiaţii din minereuri radioactive, hidrogen sulfurat, crom trivalent, crom hexavalent, cianuri, de pulberi metalice şi/sau de cocs metalurgic, a prelucrării ţiţeiului sulfuros, desulfurarea benzinei, a ţiţeiului parafinos şi neparafinos, a distilării ţiţeiului în vederea producerii păcurii şi a uleiurilor.

Foto: Unsplash

Care sunt localităţile vizate de proiectul legislativ:

Baia Mare, Călăraşi, Copşa Mică, Drobeta-Turnu-Severin, Slatina, Târgu Mureş, Târnăveni, Turnu Măgurele, precum şi localităţile Aninoasa, Baia de Criş, Băiţa, Brad, Călan, Certej, Criscior, Deva, Ghelari, Hunedoara, Lupeni, Orăştie, Petrila, Petroşani, Şoimuş, Teliuc, Uricani, Veţel, Vulcan din judeţul Hunedoara, localităţile Abrud, Baia de Arieş, Lupşa, Roşia Montană şi Zlatna din judeţul Alba, localităţile Victoria şi Făgăraş din judeţul Braşov, localitatea Galaţi din judeţul Galaţi, localităţile Ciulniţa şi Slobozia din judeţul Ialomiţa, localităţile Brazi şi Ploieşti din judeţul Prahova, localităţile Iacobeni şi Vatra Dornei din judeţul Suceava, localităţile Margina, Nădrag şi Tomeşti din judeţul Timiş, localităţile Berbeşti şi Râmnicu Vâlcea din judeţul Vâlcea. 
De asemenea, persoanele care locuiesc pe o rază de 8 km în apropierea acestor localităţi beneficiază de aceeaşi reducere a vârstei standard de pensionare cu doi ani. 

25 august 2020

Un nou focar COVID-19 depistat în Câmpina: 31 de persoane confirmate pozitiv



În ultimele 24 de ore, în județul Prahova au fost depistate 53 noi cazuri de infectare, numărul total de infectări de la începutul pandemiei fiind de 3834, dintre care 907 sunt cazuri active, potrivit DSP Prahova. Numărul total al deceselor asociate COVID-19 în județul nostru a ajuns la 132. 


Direcția de Sănătate Publică Prahova a raportat un nou focar, identificat la un agent economic din Câmpina, acolo unde 31 de persoane dintre cele 83 angajate au fost confirmate cu noul coronavirus. Contacții direcți ai acestora au fost izolați, a fost dezinfectat locul de muncă, iar conducerea unității respective a dispus reorganizarea temporară a activității cu restrângerea ei. 
Conform DSP Prahova, în prezent, 11 focare sunt declarate active, cu un total de 230 persoane. 
Numărul total de locuri destinate îngrijirii pacienților cu COVID-19, în județ, este de 328, dintre care 297 sunt ocupate. 
Toate locurile ATI (20) de la Spitalul Județean de Urgență Ploiești și de la Spitalul Municipal Câmpina sunt ocupate.Unitatea mobilă de Terapie Intensivă este, momentan, indisponibilă din cauza unei defecțiuni tehnice.

În urma testelor efectuate la nivel național, în ultimele 24 de ore au fost înregistrate 1.060 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV - 2, acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv. 
Până astăzi, 25 august, pe teritoriul României, au fost confirmate 80.390 cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus, 35.816 de pacienți au fost declarați vindecați, 9.593 de pacienți asimptomatici au fost externați la 10 zile după depistare și 3.367 au decedat. 
În intervalul 24-25 august au fost înregistrate 58 de decese (32 bărbați și 26 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus, internați în spitalele din Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Buzău, Călăraşi, Cluj, Caraş-Severin, Constanţa, Dâmboviţa, Hunedoara, Ialomiţa, Mehedinţi, Timiş, Sibiu, Prahova, Vaslui,Vâlcea, Ilfov şi Municipiul Bucureşti. 57 dintre decesele înregistrate sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități, iau un pacient decedat nu a prezentat comorbidităţi. 

Povestea cizmarului care a încălțat toată Câmpina

Nicolae Badea sau nea Nicu, cum îl știu toți, are 68 de ani și practică o meserie aflată pe cale de dispariție. Cu o vechime de 50 de ani în câmpul muncii, ca cizmar, a creat de la A la Z peste 500 de perechi de pantofi, majoritatea bărbătești. Însă vremurile acelea au apus de mult… Încă mai vine la serviciu, zi de zi, în atelierul din Câmpina, dar nu se știe pentru cât timp.


Nea Nicu este printre puținii cizmari care au mai rămas la noi în oraș și singurul care are program zi de zi, de opt ore. În fiecare dimineață, la 8:30 deschide atelierul aflat vizavi de Parcul Regele Mihai, la etajul I, gata să primească primii clienți. Doar să vină! De la an la an s-au tot împuținat. La fel și cizmarii… „Nu mai sunt meseriași ca altădată. Când am ieșit la pensie, conducerea cooperativei m-a rugat să mai rămân că altfel închide unitatea. Am zis să mai servim lumea. Nu prea e de lucru, dar vin de plăcere“, explică el ușor mâhnit.
Sunt zile în care nea Nicu nu are nimic de lucru, dar nu-i place să stea degeaba - împletește curele din piele, mai crează o sanda pentru femei pe care s-o pună în vânzare sau o pereche de pantofi după gustul lui, pentru el însuși. 
De altfel, nea Nicu demontează cu succes mitul potrivit căruia cizmarul n-are cizme. El nu a mai cumpărat o pereche de pantofi din magazin de când a învățat meserie - nici el, și nici familia sa. Își aduce aminte cu drag de prima pereche de încălțăminte pe care și-a făcut-o special pentru el, ajutat de meșterul său, pe vremea când încă era ucenic. „Erau pantofi cu elastic în părți, cu liră. Ce mare m-am dat eu atunci! Cine mai avea așa ceva? Se purtau pantofi de lac cu toc conic, diferite modele. Cine avea în picioare? Eu și fratele meu. Se mai cumpăra din comerț ceva?“, spune el mândru că și-a încălțat toată familia. Bineînțeles, după aceea a croit o sumedenie de pantofi și pentru soția sa. „Nu purta oricine ce avea ea, ce culori, ce lacuri, unele sidefate…“, amintește el.

Cizmar dintr-o întâmplare

A fi cizmar este o artă și o știință, deopotrivă, pe care nea Nicu a învățat-o de la 14 ani cu conștiinciozitate. Nu a fost visul lui de copil să devină cizmar, dar așa i-a fost menit, mărturisește el cu nostalgie. „Soarta m-a dus la cizmărie pentru că am umblat prea mult desculț“, spune el scurt pe doi, zâmbind. „Sunt din Telega. Părinții mei nu aveau posibilități financiare și am zis că mă fac șofer, strungar. Mama voia să dau la liceu, dar eu m-am gândit la banii lui tata, că avea salariu de 800 de lei“, adaugă el. Apoi continuă: „Am vrut să dau la Mecanică Fină la Sinaia, la o școală profesională, dar m-a respins la vizita medicală. Au zis că sunt prea mic și nu ajung la strung. Am plecat de acolo plângând. Am zis să dau în toamnă la liceu, la Electrotehnică (n. r. Energetic în prezent), dar între timp un coleg intrase la cizmărie. M-a strigat toată ziua din deal ca să-mi zică să vin și eu“, povestește el.
 

Nu a fost atras de la început de meserie, considerând că cizmarii sunt niște cârpaci, dar când a aflat că poate făuri de la zero o pereche de încălțăminte și-a pus în cap că asta vrea să învețe. Nici mama și nici fratele lui mai mare, care era la profesională la Bușteni, nu au fost de acord, dar nea Nicu a fost încăpățânat. „Mama mi-a spus să nu fac prostia asta, dar n-a scăpat de mine. Am luat-o, am venit la Câmpina și m-am înscris la cooperativă ca ucenic în cizmărie“, punctează el. Meseriașul își amintește că pe vremea aceea, în 1967, sediul cooperativei era într-o clădire frumoasă care a fost dărâmată în comunism, pe locul unde acum se află cofetăria de pe centru, vizavi de Milia. „Era acolo un șef de cadre mititel care m-a întrebat dacă îmi place cizmăria. Am zis că nu, că am venit ca să fiu și eu pe aici. Și mi-a spus: Dacă îți place și înveți meseria, ai să vezi tu ce pantofi ai să porți. Am semnat contractul și pe 15 septembrie am început școala“, spune el. Timp de trei ani a fost ucenic, împreună cu alți cinci colegi, inclusiv vecinul din Telega. Fiecare a învățat meserie de la câte un meșter, însă nea Nicu este singurul din promoția sa care nu s-a lăsat de cizmărie. „Am picat pe mâna unui meseriaș foarte bun, Dragomir Gheorghe. Nu-l uit niciodată - era foarte bun meseriaș și foarte exigent. Am făcut o lună de teorie la Ploiești și apoi am venit în atelier la Câmpina, la cooperativă“, își amintește el. Anul acesta se împlinesc 50 de ani de când practică cizmăria, având calificarea de tălpuitor, deși curios din fire, nea Nicu s-a specializat și în cea de rihtuitor (n.r. cel care face fețele de pantofi). „Trebuie să ai răbdare și un pic de imaginație ca să faci un pantof, o gheată, o geantă. Mulți zic că e simplu, dar e o meserie complicată și migăloasă“, punctează el.
Ca ucenic era plătit cu 500 de lei de cooperativă, având un contract pe 5 ani. Își amintește cu nostalgie cât de mare era organizația care, de la 3.000 de angajați, a ajuns ca acum să aibă mai puțin de 30. Aici lucrau diverși meseriași: croitori, frizeri, coafori, mecanici, ceasornicari, oameni care încărcau brichete și reparau umbrele. 

„Eu cu banii m-am jucat“

Cizmarului i-a plăcut să migălească, să creeze, să câștige bani frumoși. „Până să moară, mama mi-a spus: Nicule, când te-ai dus tu la cizmărie eu credeam că tu o să fii cel mai sărac. Dar eu cu banii m-am jucat! Am și muncit! E o meserie foarte bănoasă. Eu lucram la cooperativă și luam 2-3.000 de lei, dar mai lucram și pe acasă. N-aveam timp să mă plimb. Eram omul care lua 6-7.000 de lei pe lună“, subliniază meșterul. 
Ce a fost cel mai greu să învețe? Cizmele militare care se făceau după anumite protocoale. „Nu se lipeau, coseai la ele de colo până colo până te dureau degetele. Și meșterul îmi zicea să dau mai repede, să nu ies moale ca el. Și am ieșit mai iute“, amintește el bucuros și mândru totodată că a reușit să-și întreacă profesorul, lucrând și bine, și repede. „Eu cred că am încălțat Câmpina toată. Făceam 40-50 de perechi pe lună, pe când alții făceau 20. E vorba de viteză. Stăteam și peste program dacă era de lucru. Cei din atelier îmi ziceau Tractorașul. Când rămâneam în concediu lăsam rafturile pline. Când se goleau, ceilalți cizmari nu-și făceau griji - Las că vine Tractorașul și se umplu iar“, povestește el nostalgic. Nea Nicu nu stătea degeaba nici în timpul liber. Seara, când se ducea cu vaca la păscut, își lua de lucru cu el. „Aveam gentuța mea cu tipare, piele, cuțitul, ciocănelul și un geam. Vaca era legată cu sfoară lungă, aveam un scăunel de pescuit, o bucată de lemn și croiam. Făceam două perechi de fețe, acasă doar le coseam. A doua zi le luam la atelier și le tălpuiam“, detaliază el. 
La 26 de ani a fost făcut șef de unitate, dar după 6 luni a renunțat, văzând că are un salariu mai mic decât înainte, când făcea pantofi. La un moment dat, ba chiar a plecat de tot din cooperativă, cu gândul să lucreze ca particular. S-a angajat în Turnătorie ca să-și asigure și un salariu, dar după o singură zi a demisionat. „Știi ce praf era acolo? Mă băgase la curățătorie. Stăteam pe o roată de fier și-mi făceam un calcul și am zis: Prost mai sunt! Din luxul ăla de acolo de la mine să vin aici!“. Așa că s-a întors în cooperativă unde a continuat să croiască teancuri de încălțăminte.

O Dacie și două covoare

Chiar dacă a câștigat mulți bani și i-a pus la saltea ori la C.E.C., nea Nicu nu a ținut morțiș să facă avere. „Am luat o casă, am cununat, am botezat, am fost la mare, mi-am luat o motocicletă, am trăit foarte bine. N-am reușit să-mi iau mașină. Am avut banii strânși, dar a venit revoluția și au început să se devalorizeze. Până la urmă, prin ’95, cu 70.000 de lei am luat două covoare. Eu îi lăsam acolo, dar nevasta a zis să-i scoatem. Nu le-am folosit, le am și acum în sufragerie, după ușă. De câte ori le văd zic: Uite Dacia mea!“, povestește el râzând. 


Cizmarul care știe de toate

Văzându-i succesul, fratele lui a devenit gelos, de aceea nea Nicu a hotărât să plece de acasă. „Aveam 30 de ani când mi-am luat casă de 100.000 de lei în Urleta. Am luat o paragină, dar am renovat-o, am făcut-o cu etaj, am acum tot ce îmi trebuie. Am avut noroc și de o soție bună cu care m-am căsătorit la 24 de ani, apoi am făcut o fetiță“, spune el, bucuros că are o familie împlinită. Mai mult decât atât, cizmarul s-a dovedit a fi și un bun comerciant. A profitat de cei șase cireși din curte, astfel încât vară de vară umplea câte o căruță de fructe pe care le vindea. „În 10 ani mi-am scos suta de mii pe care am dat-o pe casă“, spune el râzând. Totuși, mărturisește că tot la Telega se simte mai bine. Meșterește si pe acolo, la casa părintească, mereu câte ceva: o vitrină, un recamier, o terasă din lemn. De altfel, nea Nicu nu este doar un cizmar, ci un meseriaș priceput la toate. „Pot să fiu și sudor, și tinichigiu, și tâmplar, și electrician. Am reparat chiar și ceasuri. Stau și migălesc. Îmi place, dar fac pentru mine, nu pentru alții“, explică el. De mic copil, la orele de lucru manual, meșterea în lemn trotinete, sănii, lucra și la traforaj. „Tatăl meu a fost un om foarte dichisit și meseriaș. Ce vedeam la tata, făceam și eu. A avut patru clase, dar știa toate meseriile. Nu bătea tablă pe casă și nu suda, dar în rest făcea o ușă, o fereastră, o casă. Mama mea a fost casnică, dar era dichisită la cusut, făcea tot felul de carpete“, spune el cu mândrie. 
Cizmarul nu s-a lăsat de meserie nici măcar în armată unde, printre altele, era însărcinat cu repararea bocancilor. Și pentru că nu făcea față, comandantul îi trimitea câte doi soldați pe care să-i învețe și să-l ajute. Când s-a întors în cooperativă a devenit meșter pentru alți ucenici dornici să afle tainele meseriei. În toți acești ani, din mâinile lui au ieșit cel puțin 20 de cizmari. Din păcate, după Revoluție au venit tot mai puțini tineri în atelierul cooperativei. Nu mai erau atrași de meserie poate și pentru că nu mai erau remunerați. „În ’90 eram vreo 20 de cizmari în cooperativă. Câțiva ani a mai mers, apoi unii au ieșit la pensie, alții au plecat în alte domenii. Nici ucenicii nu mai erau așa mulți. Nu stăteau toți. Nu mai erau fonduri nici pentru noi care am început să fim plătiți prost. Au fost hoții mari!“, spune el acum mâhnit. Mai mult decât atât, nu s-au împuținat doar cizmarii, ci și clienții. „Au venit cu marfă din afară, second-hand-urile ne-au luat pâinea și nouă, și croitorilor, la toți!“, mai explică el.
La 1 ianuarie 2021 îi expiră contractul la cooperativă, iar nea Nicu nu știe dacă mai vrea să-l prelungească. „M-am plictisit plecând acasă, de 50 de ani, în fiecare zi. Am 68 de ani, cât o să mai trăiesc? Sunt blestemat să muncesc până mor?“, argumentează el. Însă cel mai tare este mâhnit că nu mai lucrează ca odinioară. „Am clienți pe jumătate. Vin pentru reparații - o cataramă, un flec, o pingea. Nu-mi cere nimeni pantofi pe comandă“, adaugă meșterul. O pereche de pantofi e gata în 12 ore și nea Nicu nu o vinde scump: 150-200 de lei. Cu toate acestea, nu e cerere. Nu reușește să vândă nici curelele din piele, atent împletite manual, chiar dacă nu costă mai mult de 20, 30 de lei. În pandemie, cât timp a stat acasă, a împletit mai bine de 80 de curele pe care acum nu știe dacă le va vinde. Însă nu pentru bani face ceea ce face. Chiar și acum, după 50 de ani, este entuziasmat să croiască încălțăminte de la zero. „Știi ce aș vrea să-mi fac, dacă aș găsi materiale? O pereche de pantofi cusuți, împletit, cum se purta odată, cum am învățat eu meserie. Pe atunci nu era prenadez, abia în ’70 s-a introdus“, spune el cu o sclipire în ochi. Chiar și pensionar, nea Nicu nu se lasă de meserie. Meșterul mai croiește pantofi pe comandă pentru familia sa și pentru cei 5-6 clienți de suflet pe care-i are și pe care nu i-a refuzat niciodată. Dar totuși rămâne un regret: „Meseria asta dispare. Cine să învețe? Ce să învețe? Și cine să-i învețe cizmărie?“. 
R.A.I.

Editorial. PE ASCUNS

Astăzi scriu despre altceva decît despre politică. Oarecum. Despre învățămînt, că tot se discută atît despre cum va începe școala. Dar vreau să vă atrag atenția că, sub amenințarea și sub pretextul bolii globale, se introduc în școala noastră „reforme” care o vor distruge și mai mult decît pînă acum. Unele pe care activiștii de la ISE (Institutul de științe ale educației, căruia i s-a schimbat numele la începutul acestui an în Centrul Național de Evaluare și Politici în Educație/ Ce ne plac numirile pompos găunoase!) nu le-au putut introduce după 2015, căci li s-a opus o oarecare rezistență. 
Toată lumea se plînge de nivelul scăzut al școlii românești, că se învață din ce în ce mai puțin. Că se obțin rezultate proaste la testele PISA. Și se caută explicații. Ce nu se observă este că tocmai asta se urmărește prin neîncetatele reforme care se bat cap în cap și rotația amețitoare a miniștrilor de profil. Scurt spus, școala ar trebui să contribuie la scăderea nivelului de prostie, incultură (nu sînt același lucru) și mîrlănie din societate. Este un obiectiv pe care nu-l veți găsi nici măcar sugerat sub noianul de vorbe de plastic rugos al documentelor de specialitate. Toate pedagogiile care ni se vînd ca ultimul răcnet de „modernizare”, fantasma penibilului „model finlandez” după care pică-n limbă toți formatorii noștri de opinie, tot acest învățămînt cu tot mai multă joacă și bună dispoziție și tot mai puțină muncă, mai puține note, fără ierarhii și fără „stres”, obsedat „să se scoată” (în comunism aveam expresia „ce s-a băgat”) din programe, tocmai asta urmărește: masificarea, omul care nu știe decît să „negocieze” (inclusiv notele), consumatorul compulsiv. 


Acum, la adăpostul nopții pandemice, se continuă dez-umanizarea (înțeleg prin asta distrugerea componentei umaniste a școlii medii și a liceului) învățămîntului. Prin dezarticularea disciplinelor esențiale: literatura, gramatica, istoria, geografia, filozofia. Prin eliminarea din studiul limbilor străine a aspectului cultural (ce știu despre istoria Franței sau a literaturii franceze bacalaureații noștri care dau proba de franceză? Idem engleză). S-a construit cu răbdare în ultimele decenii imaginea profesorului ca dăunător, ca principală cauză a eșecului catastrofal al școlii românești. Părinții îi urăsc pe profesori. Elevii îi disprețuiesc, în consecință. Oficialii îi ignoră. Și, după o lege ineluctabilă, realitatea a început să semene cu imaginea. De fapt, conservator și rob al „învățămîntului tradițional”, acest tip de profesor dădea valoarea școlii noastre. Specialiștii care ne bat la cap că la orele de română trebuie să-i învățam pe copii cum se scrie un CV sau o scrisoare de intenție, nu „expirații” Creangă ori Sadoveanu, nu pot explica de ce elevii învățămîntului tradițional, cei care erau în stare să facă „analize literare” și „paralele” de 5-10 pagini, care știau să facă analize gramaticale de fraze complicate, știau foarte bine și să scrie cereri și orice alt tip de text. Comunicau de minune. Acum se scoate latina, și, de facto, religia (prin eliminarea notării, aici ar trebui o discuție separată), matematica a fost amputată prin afilierea ei cu informatica, în locul alianței naturale cu fizica ș.a.m.d. Consecința: să învățăm cît mai puțin, pentru că foarte puține ne trebuie în realitate. 
Realitatea este că, oscilînd ca măgarul lui Buridan, între a pregăti tinerii pentru traseul învățămîntului superior sau pentru „meserie”, incapabilă să facă o secvențiere și o opțiune rațională, școala noastră sucombă în sub-mediocritate și analfabetism programatic. Cultura generală, armătura pe care se construiește o personalitate umană armonioasă, este total eliminată din proiecțiile de om post-uman cu care ne ucide viitorul ministerul. Problema pandemiei nu sînt tabletele. Ci modelul uman pe care vrem să-l formăm în școală. Am eliminat din școală valorile identitare, naționale, însăși Academia s-a arătat rezervată față de noile programe, subliniind pe bună dreptate că educația online este doar un paliativ, o componentă care nu poate înlătura învățămîntul tradițional, prezența umană. Iar reducerea numărului de ore, făcută tot așa, noaptea ca hoții, este o lovitură fatală. Dacă intrăm, cum se spune pompos, într-o societate a cunoașterii, dacă vrem, cum spune dl. Președinte, fără să facă ceva vizibil în acest sens, o Românie educată, trebuie să ne străduim ca elevii noștri să învețe cît mai mult, nu cît mai puțin. Să-și însușească tradiția cunoașterii. Să ne construim rapid o elită autentică. În domeniul meu de exemplu, al literaturii române, aș începe prin a crește programa de bac (acolo e nexul, nu în manuale) de la 17 autori cu un text la cel puțin 70 din toate epocile istorice ale literaturii. Nu explic aici de ce, am vrut doar să vă sperii. De aici poate începe transformarea învățămîntului prin revenire la normal. 
Imitația maimuțărită a distrus scoală românească. Experimentele importate otova au tăiat rădăcinile. Avem curajul să spunem că hamburgerul sau băuturile carbogazoase pline de zahăr sînt dăunătoare. Puțini au curajul să spună că similarul în școală ar fi „didactica prin descoperire și creativitate” sau programul Bologna. Profund dăunătoare și „bune pentru Orient”. Occidentul și-a păstrat suficiente școli, la toate nivelurile, multe particulare sau sub egida Bisericii Catolice, în care se face școală serioasă, după metodele tradiționale, în care-și pregătesc elitele. Restul? Restul sîntem noi. Vă recomand să citiți cartea recent apărută a lui Mircea Platon, Deșcolarizarea României, o analiză de 600 de pagini a distrugerii școlii românești, care mi-a dat ideea acestor fugare însemnări.
Christian CRĂCIUN

Costel Filip, un candidat independent pentru Consiliul Local Câmpina

Ziua de 18 august a fost una importantă pentru Costel Filip, un câmpinean în vârstă de 44 de ani care și-a depus candidatura ca independent pentru Consiliul Local al Municipiului Câmpina.
Costel Filip este născut în anul 1976 la Câmpina, este căsătorit și are un copil. A absolvit în anul 2000 cursurile Facultății Valahia din Târgoviște, specializarea Finanţe, Bănci şi Asigurări, iar între anii 2005 – 2007 a urmat și cursurile unui program de masterat. 


„Îmi doresc să se facă ceva mai mult pentru acest oraș binecuvântat în care trăim, să văd că se iau măsurile necesare și corecte pentru a readuce Câmpina la gloria de altădată. Observ de ani de zile un dezinteres total la nivelul administrației publice locale, inclusiv în Consiliul Local. Sunt atâtea lucruri de realizat, de la infrastructură, canalizare și până la luarea unor măsuri pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă” – explică Costel Filip.
Întrebat ce îl recomandă pentru funcția de consilier local, Costel Filip spune că se bazează pe o experiență îndelungată ca antreprenor: „Sunt administratorul unei societăți pe care am creat-o de la zero, care are contracte numai cu multinaționale, cu firme din domeniul petrolului și nu am avut niciodată contracte încheiate cu statul. Eu am adus în Câmpina agenţia BCR- BCR Asigurări. După fuziunea cu Omniasig, am devenit directorul filialei locale. Am dobândit în decursul anilor suficientă experiență în acest sector de activitate, al business-ului și al asigurărilor bancare. Am posibilitatea și priceperea de a atrage investitori care sunt dispuși să mă susțină în efortul de a dezvolta acest oraș”. 
Costel Filip nu a mai făcut politică până acum, dar este încrezător în șansele sale de reușită și se bazează pe votul câmpinenilor care își doresc un candidat independent ce promite transparență în relația cu cetățeanul, eficiență în activitatea depusă și toleranță zero în ceea ce privește acțiuni ale funcționarilor publici care ar fi în detrimentul comunității locale. „Îmi doresc să fiu vocea câmpinenilor în Consiliul Local” - mai spune acesta. (Roxana TUDOSE)

(Câmpina - Agenda electorală 2020)

La 113 de ani de la moarte: HASDEU - NEMURITORUL

Moto: „A murit la 25 august 1907, într-o căsuță de lângă castelul-templu”. (Jenica Tabacu)

Magul de la Câmpina a rămas, prin amploarea vieții și operei lui enciclopedice, în memoria tratatelor, a dicționarelor și, urmare acaparării fără margini a sistemelor electronice, în planetara memorie virtuală. Re-amintirea lui rămâne un prilej totdeauna binevenit pentru a nu fi uitat niciodată de poporul în mijlocul căruia a atins, prin existență și operă, înălțimi carpatine. Cu atât mai asiduu cu cât Istoria României și Limba și Literatura Română sunt cu vădită și criminală premeditare eliminate din cultura generală a promoțiilor de elevi gimnaziști și liceeni, după 1990 încoace. Adepții negării trecutului nostru vor să șteargă România de pe harta lumii!!!

B.P. Hasdeu pe patul de moarte
(Sursa: www.dacoromanica.ro)


Efigie britanică

Paginile 135-136 ale volumului 7 al ENCICLOPEDIEI UNIVERSALE BRITANICE dedică o coloană de carte, astfel: „Hasdeu, Bogdan Petriceicu (26.02.1838, Cristinești, Hotin Basarabia, Imperiul Rus – 25.08.1907, Câmpina România). Filolog, istoric, folclorist,, publicist și scriitor român. Director general al Arhivelor Statului (1876-1900), profesor universitar la București, membru al Academiei Române și al Societății de Lingvistică din Paris. Spirit polemic, neliniștit, adversar al monarhiei și al junimismului, și-a pus amprenta asupra vieții culturale a epocii ca editor și redactor al mai multor publicații (Lumina, 1862, Aghiuță, 1863, Arhiva istorică, 1864-1965, 1867, Satyrul, 1966, Traian, 1859-1870, Columna lui Traian, 1870-1877, 1882-1883, Revista Nouă, 1887-1895). Ca unul dintre fondatorii filologiei românești moderne, a editat, în spirit critic și cu ample comentarii, numeroase texte românești vechi, în special în cele trei volume ale seriei Cuvente den bătrâni, vol. 1, Limba vorbită între 1500-1600, (1878), vol. 2, Cărțile poporane ale românilor (1879), vol. 3, Conspectul științelor filologice. Lingvistică în genere (1881)”. Restrângem spațiul, punctând: „Elementele turcești în limba română/ Sur les elements turcs dans la langue roumaine, 1866), Principii de filologie comparativă ario-europea (sic!) 1875, Fragmente pentru istoria limbei române. Elemente dacice. I, Ghiuj, II, Ghiob (1876). Cum s-au introdus slavismele în limba română (1876). Din istoria limbei române (1883)”. Scrieri: „Ioan Vodă cel Cumplit (1865), Istoria critică a românilor (I-II, 1863-1865), Etymologicum Magnum Romaniae, doar 4 volume publicate (1887-1898), cuvinte de la a și b până la bărbat, drama în versuri Răzvan și Vidra (1867), poeme de inspirație istorică și proză realistă (Duducă Mămuca, Ursita, Trei zile și trei nopți din viața unui student, Oda la boieri, Poesie, Trei crai de la răsărit (1864-1879)”.

Comemorarea a 20 de ani de la moartea lui Hasdeu
(Sursa: „Realitatea ilustrată“, 9 octombrie 1927)


Efigie Gheri Togan

În vara anului 2012, profesorul și scriitorul Gherasim Rusu Togan lansa la „Geo Bogza” și la Biblioteca „Istrati” capodopera sa, cu evidente calități istoriografice,  HASDEU ȘI IORGA – CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE TRADIȚIONALE, o carte de 320 de pagini, prima lor jumătate fiind dedicată Magului de la Câmpina. 

Pe scara valorică a „reprezentării mitologice prin ezoterism, magie și mit”, neîntrecutul Domn Gheri Togan așterne pe hârtie slovele despre Hasdeu, precum s-ar adresa sălii de regulă pline, când – de sute de ori, în aproape jumătate de veac – l-am văzut și auzit vorbind… „Marcat de efigia acestor înaintași (amintiți anterior, în text, de ilustrul autor: Milescu, Cantemir, Leibniz, corifeii Școlii Ardelene –n. red.), grupul veacului respectiv îl situează pe Hasdeu, alături de Eminescu și Maiorescu, drept „primul european desăvârșit al nostru”, ce s-a impus atât ca lingvist, filolog dar și prin cercetare istorică și comparatistă a creației populare, cu străduința racordării valorilor noastre la circuitul de bunuri spirituale universale. Înarmat cu o concepție enciclopedică de muncă, de studiu riguros și răbdare, de stăpânire a ansamblurilor exhaustive, personalitatea lui B. P. Hasdeu era explicabil ca, odată cu opera, să deschidă o direcție nouă în epocă, o adevărată școală care va promova generații de spirite purtătoare de siglă hasdeiană. Deschiderea la influența maestrului este simțită pregnant, căci Hasdeu a fost în epocă în primul rând o conștiință cu ușile deschise către conceptele și valorile universale, capabil să emită teorii, să le susțină dar, în aceeași măsură să anuleze pe cele mai puțin concludente, fără să simtă povara minoratului, dimpotrivă, el propunând, ca altă dată Heliade, cu aceeași îndrăzneală, proiecția culturii noastre în universalitate”.

Efigie Jenica Tabacu

Unică și asiduă cercetătoare a vieții și operei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, a vieții și operei Juliei Hasdeu, a familiei Hasdeu și istoriei Castelului „Julia Hasdeu”, Jenica Tabacu este păstrată între coperțile cărților pe care le-a scris cu o nebănuită pasiune și despre care, la toate „Zilele Juliilor” și în alte zile Hasdeu de peste an, eminenta hasdeologă, scriitoare și oratoare cu vocație, care a dat și lăsat strălucirea propriei culturi, Castelului de pe Câmpinița, a gândit, a vorbit și a scris inimitabil. Vastitatea hasdeologiei sale am re-descoperit-o în textul care deschidea volumul semnat de dânsa acum 23 de ani – exact când marca Centenarul morții Savantului – sub titulatura AMURGUL DEMIURGULUI și îngrijita editare a Tipografiei „Fedprint”. 

Enciclopedică, opera zidită de Jenica Tabacu, de-a lungul a 20 de ani de cercetare, scriere și editare prin cărțile despre trinitatea Hasdeu, Bogdan – Julia mamă – Julia fiică, prezidează raftul completat de studiile semnate de Stancu Ilin, Crina Decusară și Ionel Oprișan, precum și de romanele SCÂNTEIETOAREA VIAȚĂ A JULIEI HASEU, de Constantin Manolache și, foarte recent, de URMA PAȘILOR EI, IULIA HASDEU, de  Adriana Ungureanu. Umbra Magului de la Câmpina străjuiește Cultura românească oriunde, dincolo de fruntariile țării, se vorbește, se scrie și se trăiește românește. 

Iorga - Hasdeu - Iorga

La 19 mai 1899, tânărul profesor și istoric Nicolae (Neculai în actele de familie) Iorga scria savantului:

„Domnul meu,
Astăzi am luat cunoștință de raportul d-lui Tocilescu, care reproduce în întregime părerea d-voastre asupra lucrării ce am prezentat la premiu. Cred că vă amintiți de părerea aceea. Ea dovedește, dacă știați cine e autorul manuscriptului, o lipsă în sentimentele morale ale acelui care a judecat; dacă nu-l știați, și aș dori să fi fost așa, o lipsă în putința de apreciere. Înțelegeți foarte bine că nu mai pot cunoaște de azi înainte pe omul, aibă el un trecut cât de glorios și merite câte de înalte, care-și coboară bătrânețele până la asemenea aprecieri și la asemenea sentimente. Acesta e scopul ultimelor rânduri ce veți primi de la mine, rânduri pe care, scriindu-le cu o sinceră durere, eram dator să le scriu”.
Ce se întâmplase: „În anul 1899, N. Iorga prezenta la premiul „Al. Bodescu” al Academiei Române lucrarea sa CHILIA ȘI CETATEA ALBĂ. Raportorul, Grigore Tocilescu, reproducea părerile confraților – Hasdeu și Xenopol – dintr-a primului, următorul pasaj: „Necunoașterea multor fântâne importante, Expunerea confuză. Critica lipsită pretutindeni de o argumentație completă, convinsă și convingătoare; adesea afirmațiuni sau negațiuni goale. Magerie muncită, dar spirit sărăcăcios, superficial. Vreo vedere fecundă nicăiri. Stilul șchioapătă mereu. Ar fi bine ca subiectul să se propună din nou la premiu. Poate însuși autorul va căpăta o minte mai sintetică, căci numai atunci va ști să analizeze”.

Privind rece, dar și cu-o vizibilă undă afectuoasă, la mâhnirea pretendentului la premiul Academiei, Bogdan Petriceicu așterne cu creionul pe o hârtie – păstrată în Arhivele Statului, fondul Hasdeu –, aceste rânduri:

„D-le Iorga,
Oricine altul în pozițiunea mea ți-ar înapoia imediat fără răspuns originalul scrisorii d-tale. După ce m-am gândit și m-am răs-gândit două zile, n-o fac; n-o fac însă, fiindcă nu încetez de a-ți păstra aceeași simpatie pe care ți-am manifestat-o totdeauna. Nu știam deloc, și te asigur că nici nu bănuiam măcar, că d-ta ai fi autorul manuscrisului în cestiune. Presupuneam pe altcineva. În orice caz însă, în privința acestui manuscris eu mi-am expres (sic! –n. red.) părerea mea cea obiectivă. Dacă știam că e vorba despre d-ta, aș fi avut absolut aceeași părere, dar aș fi tăcut, aș fi tăcut nu numai din cauza simpatiei mele pentru autor, ci mai cu samă dintr-altă considerațiune\. Și nume pentru că d-ta ești foarte tânăr încă, ai deocamdată dreptul de a te mai poticni, vei răscumpăra în viitor greșeala prin multe lucrări solide și ai și răscumpărat-o deja în parte prin activitatea d-tale din trecut; pe scurt, ești, după opinia mea, una din perlele junei generațiuni române. Iată de ce scrisoarea d-tale, în loc de a mă supăra, mi-a făcut numai „o sinceră durere” și eu nu m-aș sfii, din parte-mi, de a-ți strânge mâna cu adevărată amicie”! 
Serghie BUCUR

24 august 2020

825 persoane depistate pozitiv cu COVID-19 în ultimele 24 de ore. Prahova, pe locul trei în ţară la numărul de infectări

În urma testelor efectuate la nivel național, în ultimele 24 de ore au fost înregistrate 825 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV - 2, acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv. 
Până astăzi, 24 august, pe teritoriul României, au fost confirmate 79.330 cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus, 33.517 de pacienți au fost declarați vindecați, 9.574 de pacienți asimptomatici au fost externați la 10 zile după depistare și 3.074 au decedat. 
În intervalul 23-24 august au fost înregistrate 37 de decese (18 bărbați și 19 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus, internați în spitalele din Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Buzău, Călăraşi, Cluj, Galaţi, Dolj, Constanţa, Hunedoara, Iaşi, Mehedinţi, Timiş, Sibiu, Prahova, Vaslui,Vâlcea, Ilfov şi Municipiul Bucureşti. Toate decesele înregistrate sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități. 

Foto: Unsplash

În ultimele 24 de ore, în județul Prahova au fost depistate 63 noi cazuri de infectare, numărul total de infectări de la începutul pandemiei fiind de 3781, dintre care 915 sunt cazuri active, potrivit DSP Prahova. Numărul total al deceselor asociate COVID-19 în județul nostru a ajuns la 132. 
În privința focarului de la centrul medico-social destinat îngrijirii persoanelor adulte din Băicoi, aflat în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, numărul total al infectărilor a ajuns la 25, ultimele trei rezultate pozitive raportate fiind în rândul personalului angajat, iar celelalte 22 sunt ale beneficiarilor aflați în unitatea amintită. 
Conform DSP Prahova, în prezent, 11 focare sunt declarate active, cu un total de 204 persoane. Dintre acestea, patru sunt la agenți economici, 2 în instituții publice, patru la centre medico-sociale (dintre care două sunt private, două în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului) și unul la un centru de plasament minori, tot din subordinea DGASPC Prahova. 
Joi, 20 august, a fost declarat un focar de COVID în oraşul Breaza la un azil privat de bătrâni unde 59 de persoane au fost confirmate pozitiv, dintre care 44 sunt beneficiari, iar 15 sunt persoane lucrătoare din cadrul azilului. O persoană a fost internată prezentând simptome, însă celelalte 58 se află în carantină fiind asimptomatici. 
Ieri, 23 august a fost înregistrat un deces al unei asistente în vârstă de 50 de ani, din cadrul Serviciului de Ambulanţă Prahova. Potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii SAJ Prahova, pacienta s-a prezentat inițial la spital pentru o evaluare datorată unei alte simptomatologii, însă în urma efectuării testului COVID a fost confirmată pozitiv. Starea de sănătate i s-a deteriorat rapid, motiv pentru care a fost transferată de la Spitalul CFR Ploieşti către o unitate cu locuri de Terapie Intensivă, fiind găsit un loc disponibil la Medgidia. Femeia suferea de obezitate şi diabet. 
Numărul total de locuri destinate îngrijirii pacienților cu COVID-19, în județ, este de 328, dintre care 310 sunt ocupate. 

19 august 2020

Cursurile încep la data de 14 septembrie! Ce măsuri vor fi adoptate în şcoli în contextul pandemiei de coronavirus

Societatea Naţională de Medicină a Familiei a transmis că în cadrul acestui an şcolar dificil atât pentru elevi, cât şi pentru profesori, şcolile ar trebui să renunţe la birocraţia medicală, începând cu adeverinţele medicale pentru sport şi avizul epidemiologic pentru (re)intrarea în societate din motivul că aglomerează foarte tare cabinetele medicilor. De asemenea, Ministrul Sănătăţii a publicat ieri noapte Proiectul de Ordin de ministru care conţine măsurile pe care instituţia, împreună cu Grupul de lucru interministerial pentru începerea şcolii, le-a propus. 
Purtarea obligatorie a măștii pentru elevii din învățământul primar, gimnazial și liceal precum și pentru întregul personal al unității de învățământ, atât în timpul orelor de curs, cât și în timpul recreației (în spațiu închis), igiena riguroasă a mâinilor, realizarea curățeniei și dezinfecției în unitățile de învățământ, separarea și limitarea contactului între elevi din clase diferite, neparticiparea la cursuri a preșcolarilor/ elevilor ce prezintă febră sau simptome caracteristice pentru infecția cu Sars-Cov-2 sunt câteva dintre măsurile de prevenție. 

Foto: Unsplash

Măsurile esenţiale propuse de Ministerul Sănătăţii pentru limitarea pe cât de mult posibilă a împrăştierii virusului SARS-CoV-2 evidențiate în preambulul actului pus în dezbatere: 

- Igienă riguroasă a mâinilor 
- Măsuri ferme de curățenie și dezinfecție în unitatea de învățământ 
- Purtarea măştii de protecţie atât de către elevi, cât şi de către întregul personal pe toată perioada atunci când sea flă în interiorul unităţii de învăţământ 
- Limitarea contactului dintre elevi din clase diferite. Evitarea schimbării sălii de clasă de către elevi pe parcursul unei zile. Principiul de urmat este „ 1 clasă de elevi= 1 sală de clasă” 
- Asigurarea unei distanţări de minimum 1 metru sau montarea unor separatoare în situaţia în care asigurarea distanţei de 1 metru nu este posibilă 
- În vedereapăstrării distanţei fizice, fiecare copil îşi va păstra acelaşi loc în bancă pe tot parcursul prezenţei în clasă 
- Informarea permanentă a personalului, elevilor şi părinţilor cu privire la măsurile de protecţie împotriva infecţiei SARS-CoV-2 
- Necesitatea izolării la domiciliu a elevilor, în cazul apariţiei febrei sau a altor simptome de suspiciunne COVID-19 ( tuse, dificultate în respiraţie, pierderea gustului şi a mirosului) la elev sau la un alt membru al familiei 
- Unităţile de învăţământ vor pune în aplicare regulile generale din acest ghid şi vor adopta norme specifice. 

De asemenea, Ministerul Sănătăţii a propus trei scenarii cu privire la începerea şcolii şi participarea elevilor la cursuri. Astfel, a fost întocmit un Ghid pentru deschiderea şcolii în care se precizează cum se va alege scenariul în funcţie de situaţia epidemiologică, până la data de 7 septembrie: 

Scenariul 1 
Participarea zilnică a tuturor preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ, cu respectarea și aplicarea tuturor normelor de protecție. 

Scenariul 2 
Participarea zilnică a tuturor preșcolarilor și elevilor din învățământul primar, a elevilor din clasele a VIII-a și a XII-a, cu respectarea și aplicarea tuturor normelor de protecție și revenirea parțială (prin rotație de 1-2 săptămâni) a elevilor din celelalte clase de gimnaziu și liceu, cu respectarea și aplicarea tuturor normelor de protecție. 

Scenariul 3 
Participarea tuturor preșcolarilor și elevilor la activități / lecții online. 

Cum va fi ales scenariul 

În fundamentarea hotărârii se va utiliza următorul raționament: 
1. „Dacă rata incidenței cumulate este sub 1/ 1000 locuitori – se va putea opta între scenariul 1 sau scenariul 2 pentru fiecare unitate de învățământ în parte, în funcție de infrastructura și resursele existente la nivelul unității de învățământ. 
2. Dacă rata incidenței cumulate este între 1-3/1000 locuitori – se va aplica scenariul 2 pentru toate unitățile de învățământ din localitate 
3. La o rată a incidenței cumulate peste limita de alertă de 3/1000 locuitori, DSP județene și a municipiului București va prezenta CJSU / CMBSU o analiză a situației epidemiologice din localitate. În funcție de existența transmiterii comunitare în localitate și numărul de focare existente în unitățile de învățământ din localitate, precum și alte criterii de risc, CJSU / CMBSU poate decide, prin emiterea unei hotărâri, închiderea temporară a unităților de învățământ (scenariul 3), cursurile desfășurându-se online. În absența unei astfel de decizii, unitățile de învățământ din localitate vor funcționa în scenariul 
4. În contextul confirmării unuia sau mai multor cazuri de COVID-19 la nivelul unei unități de învățământ se vor aplica Criteriile de suspendare a cursurilor școlare în unitățile de învățământ din prezentul document, clasa sau întreaga școală putând fi închise pentru 14 zile, cursurile desfășurându-se online”. 
Actualizarea hotărârilor privind scenariul de funcționare pe parcursul anului școlar se va realiza săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.

18 august 2020

49 noi cazuri de infectare cu COVID și un nou focar au fost depistate în Prahova

În urma testelor efectuate la nivel național, în ultimele 24 de ore au fost înregistrate 1.014 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV - 2, acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv. 
Până astăzi, 18 august, pe teritoriul României, au fost confirmate 72.208 cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus, 33.135 de pacienți au fost declarați vindecați, 8.316 de pacienți asimptomatici au fost externați la 10 zile după depistare și 3.074 au decedat. 
În intervalul 17 – 18 august au fost înregistrate 45 de decese (31 bărbați și 14 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus, internați în spitalele din Argeş, Bacău, Bihor, Brăila, Braşov, Buzău, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Mehedinţi, Timiş, Vaslui,Vrancea, Ilfov şi Municipiul Bucureşti. 43 dintre decesele înregistrate sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități, iar 2 pacienţi decedaţi nu au prezentat comorbidităţi. 

Foto: unsplash

În ultimele 24 de ore, în județul Prahova au fost depistate 49 noi cazuri de infectare, numărul total de infectări de la începutul pandemiei fiind de 3293, dintre care 798 sunt cazuri active, potrivit DSP Prahova. Numărul total al deceselor asociate COVID-19 în județul nostru a ajuns la 122. 
Luni, 17 august, a fost identificat un nou focar la un agent economic de pe raza județului. Şapte persoane dintre 62 testate au fost confirmate cu noul coronavirus. Conducerea unităţii şi DSP Prahova au dispus izolarea persoanelor cu test pozitiv, carantinarea contacţilor direcţi şi dezinfectarea spaţiului de lucru. 
Potrivit ultimelor raportări, în spitalele din Prahova, unde sunt tratați bolnavi COVID-19, în secțiile de Terapie Intensivă sunt internați 27 de pacienți, dintre care 17 sunt ventilați. Numărul total de locuri destinate îngrijirii pacienților cu COVID-19, în județ, este de 328, dintre care 303 sunt ocupate. 

Virusul SARS-CoV-2 a luat viaţa unui angajat al Consiliului Judeţean Prahova

Un angajat al Consiliului Județean Prahova, infectat cu noul coronavirus, a pierdut lupta cu viața. Ceilalţi colegi ai lui se află deja în carantină, informează Agerpres. 

Foto: Facebook/ CJ Prahova

Potrivit declaraţiilor preşedintelui CJ Prahova, Bogdan Toader, bărbatul fusese în concediu, perioadă în care s-a întâlnit şi cu sora sa, proaspăt reîntoarsă în ţară din Spania. Ioan Dragomir a fost director general al Direcţiei Judeţene de Protecţia Plantelor şi Întreţinere a Drumurilor Judeţene. În urma confirmării decesului, mai mulţi colegi ai bărbatului, care au intrat în contact direct cu el, au fost plasaţi în izolare la domiciliu, urmând să fie testaţi. 

Profesorul Blanck ne-a părăsit pentru totdeauna. Foștii elevi, colegi și prieteni l-au însoțit ieri pe ultimul drum

Ieri, 17 august, câmpinenii și-au luat rămas bun de la unul dintre cei mai iubiți profesori ai urbei, profesorul Alexandru Blanck, care a decedat în cursul zilei de vineri, 13 august, la vârsta de 83 de ani pe care îi împlinise recent. 


 

Ceremonia religioasă a avut loc luni, 17 august, la ora 12.00, la capela de la linie (La Marin), acolo unde au venit, rând pe rând, foști elevi, colegi, prieteni sau cetățeni ai urbei care au prezentat condoleanțe familiei și au lăcrimat la căpătâiul celui care „a trăit frumos și a plecat simbolic, cu Perseidele de vară“, după cum atât de expresiv s-a exprimat fiul acestuia într-un mesaj privat. 
Din motive întemeiate, fiul profesorului Blanck nu a reușit să fie prezent la înmormântare, însă dragostea a transcens timpul și spațiul și, prin gura preotului Petru Moga, Andy a evocat într-un epitaf figura celui care i-a fost părinte și prieten în egală măsură: "Profesorul Alexandru Blanck, Maxim pentru cei apropiați, s-a născut la 10 august 1937 la Ploiești. Pe 22 octombrie 1965 a venit la Câmpina, unde fusese repartizat după terminarea facultății ca profesor de limba engleză. Venise inițial să explice că nu se va putea prezenta la post deoarece urma să lucreze în cadrul Oficiului Național de Turism. La insistențele directoarei Școlii nr. 2, astăzi Școala Centrală, a rămas să predea și deși pașii vieții l-au purtat pe toate meridianele lumii, în peste 60 de țări, a rămas pentru totdeauna la Câmpina, unde și-a întemeiat o familie și a ajutat la educarea a zeci de promoții de elevi din care mulți i-au devenit prieteni pe viață".
Ceremonia religioasă a fost realizată de oficiantul sinagogii din Ploiești. Au mai luat cuvântul: preotul ortodox Petru Moga, Dan Precup, în calitate de fost elev, profesor de engleză și teolog reverend al Bisericii Evanghelice, precum și medicul de familie al profesorului, dr. Dan Decebal Gavrilescu. Alți foști colegi și prieteni care au dorit să spună câteva cuvinte au mai fost: dr. Mihaela Petrovici, fostul deputat Victor Bercăroiu, fostul primar Gheorghe Tudor, Mircea Ion - fost consilier municipal și prof. Nicolae Fălcuță.
Cei care au fost prezenți au respectat rugămintea familiei de a purta măști de protecție și de a păstra distanțarea socială. 
Trupul neînsuflețit se va odihni pentru totdeauna în Cimitirul Evreiesc de pe strada Bobâlna.

„Arta casnică” din Breaza, la un pas de colaps!

La trei ani după încetarea celui de-al doilea Război Mondial, în anul 1948, a fost înfiinţată la Breaza, oraş recunoscut ca având cel mai curat aer din România, prima cooperativă meşteşugărească de artă populară din ţară. Cu peste 4.000 de lucrătoare în perioada de vârf, Arta Casnică a reprezentat locul în care se produceau cele mai autentice creaţii vestimentare populare din ţară, fiind solicitate până şi de mari celebrităţi din zona cinematografică din străinătate precum Sophia Loren, Brigitte Bardot ori Raquel Welch, precum și de numeroși artiști, cântăreți și dansatori de muzică populară românească. 
Astăzi, în plină pandemie de coronavirus, SCM Arta Casnică Breaza traversează etapa cea mai dură a existenţei sale. Despre situația actuală și problemele cu care se confruntă oamenii în acest sector de activitate am stat de vorbă cu Anton Guțulov, director al cooperativei meșteșugărești de mai bine de 30 de ani. 

  • În anul 1948 a fost înfiinţată la Breaza prima cooperativă meşteşugărească de artă populară din ţară sub denumirea „8 Martie”, care a fost ulterior schimbată în „Arta casnică” Breaza. În 1985, „Arta casnică” Breaza a fost cea mai mare cooperativă meşteşugărească de artă populară din ţară fiind principalul exportator al Europei şi Statelor Unite ale Americii. Care este situaţia actuală şi în ce ţări mai exportaţi în prezent?
În momentul de faţă, pandemia ne-a atins şi pe noi. Până acum am funcţionat pe linia de plutire. De când am preluat eu conducerea, de mai bine de 30 de ani, am reuşit să menţinem cât de cât locurile de muncă, parţial, bineînţeles, dar din martie şi până acum situaţia este foarte dificilă, pentru că nu mai avem comenzi. Lucrătoarele oricum nu mai activau aici de ani buni, ci la domiciliu, numai că de când s-a declanşat pandemia, din 16 martie, ele au beneficiat de două luni şi jumătate de şomaj tehnic, adică în lunile martie parţial, aprilie şi mai. Poate că am riscat, poate că atunci, la sfârşitul şomajului tehnic din luna mai, trebuia să nu continui activitatea, ci să mai las o lună, două, să vedem ce se mai întâmplă, pentru că în perioada aceea nu am făcut nicio livrare. Nu pot să spun că era foarte bine nici înainte de izbucnirea pandemiei, dar era bine. Lucram, chiar dacă în Breaza s-au înfiinţat multe SRL-uri sau asociaţii familiale care au acelaşi obiect de activitate ca al nostru. E o concurenţă mare! De exemplu, prima firmă concurentă s-a înfiinţat acum 15 ani, dar acum sunt şi mai multe. 
Patronii acestor firme au fost mai înainte lucrătoare de la noi care au ieşit la pensie, după care s-au gândit să-şi înfiinţeze propria afacere şi în modul acesta să ne facă nouă concurenţă şi să ne fure mulţi clienţi. Una dintre fostele angajate ieşite la pensie şi-a făcut punct de lucru undeva în spatele Oficiului Poştal Breaza, împreună cu partenerul ei italian. Până la urmă a închis şi el, ea a decedat, iar oamenii care lucrau acolo au rămas pe drumuri.
În prezent, nu mai exportăm în alte ţări. Nici înainte nu exportam prea mult pe piaţa externă. Mai mult colaborăm cu parteneri care au spaţii închiriate în mall-urile din ţară, în magazinele mari de artizanat, precum Cluj, Braşov, Constanţa, Bucureşti, Oradea, însă şi aici în perioada asta de pandemie nu intră lumea să cumpere, mai ales că s-a ridicat interdicţia de a vizita mall-urile abia pe 15 iunie. Din păcate, chiar şi după această dată, vânzările nu au mers bine.

Cea mai scumpă ie brodată din magazin a fost executată 
la cerere și are prețul de 1.200 RON
  • Ce piese vestimentare vă solicită cel mai des colaboratorii pentru magazinele lor?
Confecţiile de artizanat pe care colaboratorii noştri le cereau cel mai des erau în general iile, bluzele, cămăşile cu mâneci scurte sau lungi nebrodate pentru băieţi, cămăşi de noapte pentru damă, eşarfe, rochiţe pentru fetiţe, rochii brodate, dar acestea din urmă mai puţin, pentru că riscam să rămânem cu ele. Vreau să vă spun că şi cu preţul redus la multe dintre ele, tot nu se cumpără. Situaţia asta mă îngrijorează foarte tare, pentru că nu îmi doresc să închid. Noi am încasat pe luna iunie undeva la 300 de milioane lei vechi, în condiţiile în care tot pentru luna iunie, numai salariile care trebuie plătite pentru ceea ce s-a produs sunt duble, la care se adaugă şi utilităţile. Pentru toată lumea e foarte greu, dar nimeni nu îţi dă un leu. Singurul sprijin a fost şomajul tehnic din perioada 16 martie-30 mai. În situaţia asta, am avut o şedinţă de consiliu de administraţie şi am hotărât ca pentru o perioadă determinată să apelăm la şomajul tehnic, deşi lucrătoarele au spus că e mai bine să fie pe o perioadă nedeterminată, deci să accesăm şomajul obişnuit, nu pe cel tehnic. Deja am pregătit dosarele, iar acum este diferit totul, pentru că se petrece totul online. Toate documentele se scanează şi se transmit la Oficiul de Şomaj. 
  • În anii `80 aveaţi 4.000 de lucrătoare, atât din oraş cât şi din satele vecine, dintre care jumătate lucrau de acasă. Câte mai aveţi în prezent? 
În total suntem undeva la 115 persoane, în care includem şi prestările de servicii: frizerie, coafură. Noi ne producem singuri pânza şi aveam două fete care lucrau la ţesătorie; pânza produsă de noi este una mai specială, mai deosebită faţă de cea a concurenţilor noştri care folosesc pânză produsă în alte părţi şi care nu are aceeași calitate, motiv pentru care se deosebesc produsele foarte mult, tocmai pentru că ceea ce producem noi este o pânză superioară. Cum spuneam, avem aceste două lucrătoare de la ţesătorie care s-au pensionat, dar care sunt dispuse să vină să-şi continue activitatea, însă deocamdată staţionăm. La secţia de croit erau trei fete, una a plecat, cealaltă e în şomaj. La secţia de spălat sunt trei persoane, dar vă daţi seama că nu au ce face. Sunt aici de 30 de ani, nu aş fi crezut că se va ajunge vreodată în stadiul ăsta! Obişnuiam să avem comenzi pentru primării, şcoli, case de cultură din toată ţara. Multe comenzi erau preluate de o firmă din Craiova, unde ne solicitau piese vestimentare tradiţionale pentru dotarea comunelor cu echipament de dansuri populare. Am reprodus întotdeauna toate modelele solicitate, numai costume ţigăneşti nu am lucrat niciodată. Era de lucru, ne mişcam, puteam să mergem mai departe. Acum totul s-a blocat şi nu ştiu cum o să ieşim la suprafaţă. Nu îmi doresc să închid această activitate, pentru că de atâţia ani ocup această funcţie şi până acum nu am întâmpinat o situaţie mai dificilă.
  • Sunt și lucrătoare tinere printre angajatele d-voastră? 
În prezent, deținem trei centre: în Breaza, Şotrile şi Proviţa. Cele mai multe femei care mai brodează pentru noi şi unde sunt mai multe tinere, ca să vă răspund la întrebare, sunt din Şotrile. 
  • De-a lungul timpului, celebrităţi precum Sophia Loren, Brigitte Bardot, Jane Birkin, Raquel Welch, precum şi numeroşi artişti de muzică populară de la noi, v-au purtat creațiile. Ce clienţi mai aveţi din zona artistică?
Pe plan extern nu mai avem, vă daţi seama, dar înainte de pandemie exportam pe plan intern unor persoane deosebite şi aici vorbim de cântăreţi de muzică populară din Prahova precum Florica Jinga din Câmpina. În urmă cu mai mulți ani, când am venit eu la conducere, Irina Loghin ne purta costumele. Era amuzantă, pentru că îmi spunea: „Haideţi că vin eu şi le fac o cântare la femeile astea să le mai alin focul!”. În afara acestor artiști, am avut de-a lungul timpului şi clienţi foarte pretenţioşi care au venit cu modelul pentru a-l reproduce cu fidelitate.
  • Aveţi aici un magazin care este situat într-un loc destul de ferit, nu e lesne de observat. Nu v-aţi gândit să închiriaţi un spaţiu stradal care să fie reperat cu uşurinţă de turiştii care trec spre Sinaia?
Avem un spaţiu de genul ăsta în centru, pe care l-am închiriat BRD-ului, bancă pe care o vor închide în curând; tocmai azi am primit telefon din Ploieşti că perioada de graţie este de 90 de zile. Deci în 90 de zile o să se închidă şi banca. Da, ştiu că magazinul este pitit, plus că mai avem o problemă: o firmă și-a deschis magazin la cinci metri de noi și are același număr pe magazin, nr. 57, ca și noi, iar clienţii vin şi cumpără de acolo crezând că suntem noi. Este vorba despre Anda Mănescu, fosta noastră lucrătoare, care ne-a copiat toate modelele şi le lucrează cu foste salariate de la noi. 


Am vorbit cu primarul şi i-am spus: „Domnule primar, sunt două adrese cu acelaşi număr semnate de dumneavoastră. Spuneţi-mi şi mie care din adrese reflectă realitatea? În cea din urbanism îmi spuneţi că sunt la nr.57, iar dincolo e 59, dar şi astăzi e aceeaşi plăcuţă acolo cu numărul nostru. Când i-aţi dat autorizaţie de funcţionare Andei Mănescu i-aţi spus că e la nr.57. Ori e la 57 ori e la 59?” I-am spus că acest lucru mă îndeamnă să acţionez în judecată. Mi-a spus că a dat spre prelucrare cazul acesta şi că o să acţioneze. A trecut ceva timp de atunci şi nimic nu s-a schimbat.
  • Ce se întâmplă dacă se ajunge la faliment? 
Dacă mâine s-ar închide cooperativa, cei care am rămas, 115 la număr, suntem proprietarii, dar nu beneficiem noi de tot patrimoniul, avem doar calitatea de membri cooperatori. Să fii membru înseamnă să depui nişte bani de când te angajezi şi astfel devii un fel de acţionar în cadrul acestei unităţi. Așadar, toţi cei care suntem aici suntem acţionari. În condiţiile în care oamenii pleacă sau ies la pensie, li se restituie capitalul social. Dacă se ajunge la faliment, în scenariul cel mai dur, deşi nu am avea cum, pentru că noi avem la momentul de faţă multă marfă, atât în depozit aici la noi, cât şi la colaboratori, dar neîncasată, nu suntem pe pierdere. Marfă avem, dar nu avem bani. Dacă s-ar închide, totuși, se va calcula ce disponibilităţi sunt, ce patrimoniu, ce este de plătit. Se restituie din capitalul social la toţi cei care sunt acţionari, se plătesc alte datorii către bugetul statului, furnizorii. Statutul nostru, care a fost emis în baza unei legi a cooperaţiei, prevede că restul de patrimoniu se transferă cooperativei celei mai apropiate, de exemplu Câmpina sau Comarnic. Practic, gestionarea clădirii de aici se va da în administrare unei alte cooperative meşteşugăreşti.
  • Care este soluţia care ar putea să vă ajute să nu închideţi Arta Casnică?
Vă spun sincer că dacă într-o lună sau două s-ar găsi un vaccin contra coronavirusului şi s-ar linişti situaţia, am putem continua fără probleme. În toată ţara am colegi, prieteni sau simpli oameni cu care comunic prin telefon pentru a prelua comenzile, care acum îmi spun: „Nu pot să-ţi iau marfa”. În Bucureşti, de exemplu, dădeam marfă mai multor clienţi. O problemă mai mare ca asta nu am întâmpinat vreodată de când sunt eu aici. Asta a pus capac la toate. Nu sunt singur în încercarea asta. De exemplu, aici la noi la Breaza este o firmă, BIANCOSPIN se numeşte, care fabrică pantaloni pentru Armani şi alte mari case de modă şi recent am vorbit cu proprietarul, care este un bun prieten, şi mi-a spus: „Anton, nu mai am comenzi!” Este foarte posibil să închidă producţia de aici de la noi, pentru că mai are una la Ocina. Nici în Italia, unde mai trimiteam marfă, lumea nu mai intră în magazine. Pur şi simplu, magazinele şi-au tras obloanele. Nu mai funcţionează nimic. Pănă acum era loc sub soare pentru toată lumea, însă de aici încolo acest lucru nu se mai aplică, e clar. Aşa cum vă spuneam, o să se închidă şi filiala locală a BRD-ului în maxim 90 de zile. Mă mai întreb uneori: „Ce să mai faci în Breaza?” Noi avem marfă, avem şi clădiri, dar nu avem cui vinde.

  • Cât plătiţi anual la stat pentru clădirile de aici?
Pentru clădirile pe care le am plătesc anual 15.970 lei. Abia am reuşit să plătesc 3.500. Am fost la primărie, când era domnul Ferăstrăeru primar, şi mi-a spus că nu are cum să mă ajute. Pe ei nu îi interesează. Ai clădiri, plăteşti! Faci producţie, te priveşte! Efectiv, nu te ajută absolut nimeni. Cei de la Fisc s-au mai liniştit acum, pentru că pe perioada pandemiei nu se calculează majorări, penalităţi, dar cred că din prima zi când se va termina cu pandemia, pe cei care vor avea datorii, pur şi simplu îi vor termina. De asta ma lupt să ţin în frâu aceste datorii. Nu pot să le reduc la zero, dar nici nu pot să le las să ajungă de ordinul miliardelor. Imi e milă şi de oameni, dar eu nu pot să ofer protecţie socială. Dacă vom ieşi cu bine din pandemie, eu cred că ne vom reveni, dar până atunci ce facem? Vreau, dacă se poate, în două-trei luni de zile să vând stocul de marfă pe care îl avem aici şi să mai încasez bani, astfel încât să plătesc din datorii, să mai plătesc şi la primărie...
  • Care este diferenţa de vânzări de anul acesta comparativ cu anul trecut ?
Anul trecut vindeam aproape zilnic de peste 11 milioane de lei. Anul acesta vorbim de ordinul sutelor. Am un client la MODEX Timişoara care într-o săptămână a vândut de 200 lei. Vă daţi seama: cum să împarţi 200 lei la 7 zile? Cum să supravieţuieşti? În Breaza, în magazin, intră mai mult bucureşteni, brezenii nu se înghesuie. Vorbim şi la telefon cu clienţii, avem şi site oficial unde am expus produsele noastre. Fiind de atâţia ani aici cunosc toate suişurile şi coborâşurile, am întâmpinat și am rezolvat multe probleme, am dedicat mare parte din viață acestui loc, tocmai de aceea mă întristează foarte tare situaţia actuală. În vremea comunismului se derulau altfel lucrurile. Nu era de lucru? Secretarul de partid dădea telefoane imediat şi apăreau comenzi la fel de repede. Sper să nu ajungem în situaţia în care vom fi nevoiţi să închidem. Pentru a supraviețui, trebuie să vindem produse în valoare de 150.000 de lei pe lună.
Roxana TUDOSE

Editorial. DISCURSURI (2)

Chiar dacă au consilieri de imagine și de strategii electorale ultra-sofisticate, plătiți cu bani frumoși, politicienii noștri comunică în genere foarte prost. Asta în primul rînd pentru că le lipsește cultura solidă, și asta se vede imediat, nu poate fi substituit de cîteva antrenamente curente. Cîteva exemple de săptămîna asta. Pentru că s-au discutat foarte mult chestiuni economice, observați următorul lucru: reprezentanții PSD, de cîte ori aduc în discuție cifre, normal negative, se feresc să amintească pandemia. Se insinuează astfel în mintea receptorilor ideea că scăderea economică este exclusiv vina incompetenței guvernului PNL, fără a se aduce în discuție contextul, fără a se aminti că în toate țările recesiunea este mai mult sau mai puțin accentuată. Singura grijă a PSD este, cum scriam și săptămîna trecută, creșterea cheltuielilor publice. Sufocarea bugetului. Acum a izbucnit chestiunea cu creșterea punctului de pensie, a salariilor profesorilor și a alocațiilor pentru copii. Doctrina lor în această campanie este: cu cît mai rău (pentru țară), cu atît mai bine (pentru noi). Dl. Vosganian spunea direct că numărul de îmbolnăviri a crescut din cauza PNL, nu a parlamentului care a lăsat țara două săptămîni fără legi de apărare anti-epidemică. Pe de altă parte, dl. Orban, care numai de subtilitate nu poate fi bănuit, a dat-o și dînsul cu bîta-n baltă, printr-o comparație după care profesorii sînt bețivii satului care beau banii copiilor la crîșmă. 


Nu-i vorbă, folclorul nostru politic abundă de asemenea vorbe: mai știe cineva de dl. Cristian Bîrdac, fost consilier al Guvernului, care în 2018 spunea că manifestanții de la 10 august ar fi trebuit mitraliați? Cred că dl. Gabriel Zamfir mai este și acum directorul Filarmonicii din Craiova și profesor universitar. Nu mai țineți minte prin ce e celebru? Prin aceea că, tot în contextul marelui protest de la 10 august (excelent revelator social și istoric se pare pentru societatea noastră actuală) cerea ca mamelor care au venit cu copiii la manifestație să li se tragă un glonț în cap. De politicianul Cătălin Rădulescu, zis Mitralieră, nu mai spun („venim 1 milion și vă călcăm în picioare”). El este totuși parlamentar al României, țară așa-zis europeană. Și medic (!?) La fel ca și dl. Bacalbașa, cel iute la limbă și știutor de germană nazistă: untermensch, cum își caracteriza un coleg. Să ne amintim totuși că porecla lui Mitralieră vine de la alt miting, cel împotriva celebrei OUG 13. Atunci domnia sa spunea că mai are AKM-ul de la revoluție și abia așteaptă să-l folosească. Acești oameni s-ar simți foarte bine în Belarus, China, Rusia sau Coreea de Nord. Spre într-acolo ne trag. Asta este esența proximelor alegeri. 
De ce amintesc acum aceste lucruri? Pentru că ele ne aduc cu picioarele pe pămînt: astea sunt forțele care depun acum moțiunea pentru că vor să pună mîna pe putere. Despre doamna Anisie, nimic de spus. Discursul domniei sale excelează în a nu spune nimic, numai banalități dulcege, neangajante. Nicio descriere fermă, aplicată în miezul realității nefericite a învățămîntului românesc. Criticii ei nu se pun de acord dacă a zis „pexiglas” sau „pepsiglas”. Nu are, de fapt, nicio importanță, față de faptul că școala nu e pregătită cu nimic pentru post-criză, e sub finanțată (chestia constituțională cu 6% din PIB a rămas de decenii o gogoriță nebăgată în seamă de nimeni, nici măcar de robespierre-iana d-nă Weber) și prizonieră unor ideologii maligne, care ne condamnă la subdezvoltare. O altă carență de comunicare gravă o vedem zilnic în ceea ce privește informațiile de la Grupul de Comunicare Strategică. Numele însuși al instituției este profund greșit ales, cu sugestii belicos lugubre. Iar comunicatele sînt superficiale, arogante, declarațiile se bat cap în cap, cifrele se contrazic, informațiile sînt mult mai puține decît cele comunicate de organisme similare din străinătate. Aici este o analiză care ar trebui purtată separat. În asemenea situații extreme, comunicarea nu este un auxiliar, o chestie opțională. Ține chiar de tehnica vindecării sociale. Cum, de exemplu, expresia d-lui Vela că MI stă cu ochii pe clanurile de mafioți. De atîta stat, le-au înțepenit ochii. Pînă și dl. Orban a fost revoltat de formula ministrului trebilor din lăuntru. Clanurile sînt mai prospere ca niciodată de atîta stat în ochii funcționarilor dlui. Vela. 
Despre comunicarea electorală ce să zic! Afișele, bannerele sînt după un tipar desuet, și stîrnesc mai multă groază și revoltă decît chef de a vota cu un candidat sau altul. Bani aruncați pe fereastră, cum se zice. Dezbaterile în direct mi-e teamă că vor lipsi. Iar cele de pe maidanul on line nu se pot numi dezbateri, sînt doar campanii de injurii. Chiar dacă moțiunea va trece (arătînd, de fapt, anomalia malignă a structurii noastre politice), e limpede că președintele va numi tot un guvern PNL. Doar că unul încă mai slab, mai lipsit de posibilitatea de a lua măsuri în profunzime. Deci mai vulnerabil la alegerile parlamentare. Exact ceea ce vrea PSD: marele cîștigător al pandemiei! Cel fără mască. 
Christian CRĂCIUN

r e m e m b e r - NATAȘA TRIFAN ÎN IMPERIUL HASDEU

„Trecut-au anii/ Ca norii lungi pe șesuri”… aud clipa privind imberbă pe fereastră, mutând genunchiul drept peste cel stâng… Mă veghea răsfoind una din Agendele de gazetar – trecute peste 60 – în căutarea subiectului pe care să brodez o relatare din atâtea trăite și în care – nolens-volens – viața culturală a Câmpinei palpită de peste 30 de ani!... Norocos, clipa mă surprinsese pe o pagină cu un crochiu schițat în timp ce personajul urmărit, venit parcă dintr-o lume de basm, dansa aproape aerian, prin ierburile și ele cuprinse de suflul vântos al amiezii acelei zile de 11 iunie 1999, revărsându-se în valuri ovidiene peste pajiștea din spatele Castelului Julia Hasdeu…

Foto: Pinterest

Câteva persoane asistau deja la spectacolul ce părea multora ceva improvizat, pe care Natașa TRIFAN – solistă a unor pasaje din „Petrușka” – balet al lui Igor Stravinski (1882 – 1971), idol al melomanilor americani, îl dezlănțuise, cea mai emoționată fiind – cu lacrimile bucuriei în ochii dânsei mari – mama suavei artiste, doamna Trifan, copleșită de incandescența emoțiilor – repetate – care o fericeau vizibil. Revenită lângă Mama, în casa părintească, în orașul natal Câmpina, juna balerină desena pe fundalul verde al peisajului hasdeean, grații cândva gravate în nemurire de Maia Plisețkaia… 
Aplauzele se întretăiau cu strigătele de „bravo!”. Șpagato-urile se împleteau cu salturi adesea acrobatice, ușoare, vaporoase, țesând dantelăria dansului care – îmi spunea foarte juna și frumoasa balerină, într-un moment de respiro – „Mă aduce un pic mai aproape de Dumnezeu!” Din 1996 urcând și interpretând capodoperele secolului pe scenele teatrului liric american, Natașa exulta imperial, trecuse dincolo de scenariul intrinsec al respectivului dans și antrena curenții nevăzuți ai spiritelor Hasdeilor, oprindu-le preț de aproape o oră, mișcările browniene. Conversația n-a fost neapărat liniară, sub vraja spațiului post-castelard.
Pe vremea aceea nu aveam aparat fotografic (încă cu rolfilm în el), iar despre telefoanele mobile nici vorbă nu era. Desenul a fost și este și azi și pasiune și modalitate de a surprinde un chip, un peisaj, o clădire, un obiect. 


Retrasă câteva momente, să atenueze reciproca ardoare a revederii cu mama și publicul care o asista, mulțimea doamnelor– vecine, cunoștințe, rubedenii, radiind de fericirea care o trăia superlativ, Natașa rostea cuvinte cu ton de impresie, sigur că febrilă, aprinsă de aerul spontanei sărbători în care domnia sa prefăcuse apariția în livada cu spirite a Castelului. Hipnotizați, ascultam și priveam cu toții la minunea în jurul căreia ne prinseserăm în cerc. Notam nebunește (uitasem reportofonul la redacție!) și-i trasam cu pixul liniile feței în agendă, ascultând-o cu șapte urechi!
„… Sunt din nou acasă, cu A mare, iubiții mei…! Aici e adevăratul meu sol, pământul meu, Câmpina mea… Nu uzez de sloganuri… Sigur că acolo, în Statele Unite, în New York – unde stau și muncesc, e o cu totul altă lume! Însă acest imperiu – al lui Hasdeu și-al Juliilor lui, este divin, delir al Naturii locurilor natale… Este sublim…! Pe Julia Hasdeu n-o venerez, ci o trăiesc! Din poezia ei, citită acolo, departe, uneori cu roua lacrimilor pe gene, simt că am plecat în lumea aceea cu sufletul și zidurile acestui Castel – memoria ei eternă…!„
Amintirea orelor de liceu în clasa domnului profesor Constantin Trandafir o tulbură mai cu seamă printre străinii unde soarta s-a încumetat să-i poarte ființa și pașii – modelați de frumoasa dar aspra artă a Baletului. Personalitatea ilustrului său dascăl a însoțit-o îndeosebi prin librăriile metropolei, unde obișnuiește să intre, universul acesta înrudindu-se de minune cu „meseria” îmbrățișată. Nume de colege și colegi, ale altor domni și doamne profesoare de la liceul odinioară numit „Barbu Știrbey”, prestigios de la o generație la alta, dau ambianței o strălucire forte…
Emoționată tot timpul, iradiind de bucuria reală, pe care, fără să știm careva că o pusese la cale, delicată și călduroasă, proaspăta absolventă de studii jurnalistice Jenica Tabacu și-a învins tracul, timbrul de soprană povestind ceremonios… „Eu am vrut să vină aici și să ne onoreze cu arta sa, pe care – citisem într-un ziar londonez – superba Natașa Trifan o dăruiește cu pătimaș talent publicului newyorkez… Nu întâmplător Natașa este – și acum vedem cu toții adevărul semnalat în articolul englezesc – „Trup și suflet, materie și mit!”, doamnelor și domnilor, autentică „rara avis in terris”, adică o pasăre rară pe pământul scenei lirice românești și mondiale!” Viitoarea autoare a celor peste 15 volume despre familia și opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, despre meteorica scriitoare Julia Hasdeu, atașa biografiei sale un inedit fapt de proporții culturale unice.
Lângă noi era și distinsul hasdeolog, istoric, jurnalist, grafician și dramaturg profesorul Octavian Onea, pe care Natașa îl asculta subjugată de elanurile momentului sigur intuit, dar cu mult peste, jubilând sub accentele cordialei retorici, din care, parcă și mai precipitat de fuga secundelor și apropierea implacabilă a finișului, aproape că nu mai vedeam ce scriu… „Natașa a vrut să danseze pe malul unui râu, încă unul faimos, cum este Hudson și a izbutit cu brio. Azi e foarte aproape de răul natal, Prahova, aici, în parcul Hasdeu, pe care Julia nu l-a călcat niciodată, din păcate…! Eveniment epocal pentru noi și pentru istoria Castelului Hasdeu, unde acum rezonează, prin vocația și dăruirea Natașei, Muzica de amploare universală!”
Ce alt final ar fi fost darul din partea gazdelor, decât revederea – după anii de folositoare absență –, vizitarea Castelului ridicat în memoria strălucitei sale Fiice, de Magul de la Câmpina, spațiu sacru care a smuls eminentei musafire o cardinală mărturisire: „În acest Templu intră, să rămână, sufletul meu!”

Serghie Bucur

ÎN LOC DE CAMPANIE ELECTORALĂ: Proiect politic al PNȚ - Maniu Mihalache

Acest proiect politic pe care îl am în minte și în suflet de peste 20 de ani este expus alegătorilor pentru cele două mari etape ale alegerilor care ne stau în față: alegerile locale și parlamentare. Pentru a-l putea bine înțelege îl prezint ca pe un tot unitar, chiar dacă, în timp, vocea partidului se va auzi la nivele diferite.
Pentru alegerile locale din Câmpina și județul Prahova, precum și pentru cele parlamentare, partidul nostru va avea în centru COPILUL: sănătatea și educația, pentru că de sănătatea și educația copiilor noștri este legată cea a națiunii noastre, acum și în viitor. De aceea, în primul rând, partidul va favoriza proiectele de încurajare a natalității care să permită nașterea unora ca Eminescu, Enescu, Coandă, Blaga (toți din familii cu mai mulți copii)
Legată de natalitate este familia naturală a cărei încurajare și ocrotire o punem pe un plan important.

Foto: Pixabay

Dar preocuparea cea mai importantă și încă foarte actuală este dată de situația specială a României în ceea ce privește fenomenul-tară al societății noastre: abandonul de copii.
Am uimit o lume întreagă, după deschiderea României din 89, prin numărul mare de copii abandonați. Revoluția ne-a găsit apoi cu 100.000 de copii abandonați, dar după 30 de ani de la revoluție numărul încă este de 55.000 de copii, iar fenomenul este încă prezent, ultimele semnalări din mass-media, radio, tv fiind de aproximativ 1.000 de copii/ an.