21 ianuarie 2020

Activităţi dedicate Unirii Principatelor Române

Subfiliala Câmpina a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” desfăşoară, în unităţi de învăţămȃnt din Câmpina, activităţi dedicate Unirii Principatelor Romȃne.
Astfel, joi, 23 ianuarie, de la ora 9.00, la Liceul Tehnologic „Constantin Istrati” şi de la ora 11.00, la Şcoala Gimnazială Centrală, vor fi susţinute următoarele expuneri: „24 Ianuarie 1859 - Unirea Principatelor Române” (lt. col. (r) Gheorghe Nedelcu) şi „Alecsandru-Ioan Cuza în conştiinţa românilor” (col. (r) Marian Dulă).


Expunerile vor fi însoţite de proiecţie de imagini de la Heidelberg şi Ruginoasa.
Micii actori ai Şcolii Centrale vor prezenta sceneta „Mica Unire”.


Agenda politică la Câmpina în an electoral

Aşa cum era de aşteptat într-un an electoral, 2020 a debutat cu destule frământări pe scena politică românească, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local. Noul guvern liberal, condus de Ludovic Orban, se confruntă deja în aceste zile cu două teme politice de maxim interes şi anume cu asumarea răspunderii pentru alegerea primarilor în două tururi de scrutin şi declanşarea de alegeri parlamentare anticipate în vederea formării unei noi majorităţi de dreapta şi implicit a unei guvernări care să nu mai depindă de capriciile, jocurile de culise şi trocurile existente în actuala configuraţie politică din Parlament. Mulţi analişti politici susţin, legat de aceste două teme, că Guvernul Orban are o misiune extrem de dificilă şi că sunt posibile surprize, inclusiv căderea cabinetului actual şi formarea unei noi majorităţi conjuncturale în Parlament, în scopul de a se forţa numirea altui cabinet de centru-stânga. Dincolo de ceea ce se vede în spaţiul public, negocierile de culise sunt foarte tensionate şi presărate cu o sarabandă de mici înţelegeri şi trădări spectaculoase.
Aşa se face, de exemplu, că auzim, mai nou, de revenirea senatorului (ales pe listele PSD) Emanoil Savin în PNL şi de foarte posibila înregimentare a lui Călin Popescu Tăriceanu (ALDE) în partidul condus de Ludovic Orban. Şi exemplele pot continua. Toată această stare de fapt induce un mare grad de volatilitate şi pe scena politică locală, fie că vorbim de situaţia la nivel judeţean sau la nivel local. Frământările interne din partide au ajuns la cote ridicate pe fondul instabilităţii de la centru. Se fac calcule, se caută candidaţi, se nasc noi curente civice, lumea se agită cu gândul la noile oportunităţi oferite de funcţiile publice, validate prin vot ori prin numiri politice, plătite gras în actualul sistem public românesc. Problema majoră a tuturor partidelor pare să fie aceea a întregii societăţi româneşti şi anume lipsa de „personal calificat”, a unor profiluri noi de politicieni/ candidaţi cu potenţial electoral, oameni ce le pot readuce românilor pofta de a ieşi vot. Partidelor le este foarte clar, chiar dacă unele refuză să recunoască (din simple considerente de conservare a privilegiilor, iar altele deoarece sunt incapabile să se reformeze), că „figurile şterse” trebuie să facă un pas înapoi, pentru că altfel „noua generaţie digitală” le va trimite în uitare. Sigur că nu este uşor să aduci oameni noi în politică, o meserie compromisă total în România ultimilor 30 de ani, pentru că performerii din societatea civilă se feresc de acest gen de implicare. Un bun exemplu în acest sens este alianţa politică USR-PLUS, care a pornit cu gânduri mari în acest sens şi se pare că sfârşeşte prin a revalida, în bună măsură, foşti activişti trecuţi prin diverse experienţe politice postdecembriste, inclusiv la nivel local. Nu mai vorbim de partidele tradiţionale, unde asistăm de mulţi ani la o adevărată dictatură a „figurilor şterse”. Simplist vorbind, cam aşa stau lucrurile la începutul anului electoral 2020 şi nu ne rămâne decât să urmărim îndeaproape tot traseul acestei caravane de căruţe pestriţe ce ascunde multe sub coviltirul bunelor intenţii.      

De la stânga la dreapta: Ioan Piţigoi, Daniel Ioniţă, Horia Tiseanu (fotomontaj)


PNL. Horia Tiseanu se pregătește pentru un nou mandat

Chiar dacă nu şi-a reafirmat în mod public dorinţa să candideze pentru un nou mandat, primarul în exerciţiu Horia Tiseanu se va înscrie, mai mult ca sigur, în această cursă, fie şi pentru simplul motiv că mai are câţiva ani până la pensie şi e greu de crezut că îşi mai poate găsi un alt loc de muncă. În plus, a şi declarat presei, în repetate rânduri, că va candida în continuare din partea PNL, partidul pe care îl prezidează şi controlează la Câmpina. Surse din conducerea judeţeană a partidului ne-au confirmat dorinţa de a candida a lui Tiseanu, dar şi faptul că, înainte de hotărârea finală, PNL va comanda un sondaj de opinie pentru a măsura intenţia de vot a câmpinenilor în raport cu propriul candidat, dar şi cu ceilalţi competitori. 


Spre deosebire de altă dată, campania electorală 2020 nu va fi una simplă pentru edilul ce a reuşit performanţa să câştige atâtea mandate până în prezent, cel puţin din două motive şi anume foarte posibila legiferare a alegerii primarilor în două tururi de scrutin şi inevitabila erodare a imaginii publice, după zeci de ani de administraţie publică. Nu adăugăm la aceste motive şi pe cel referitor la dosarele în care este cercetat, luând în calcul, cum este şi firesc, prezumţia de nevinovăţie. Dincolo de propria-i candidatură, de presiunea alegerilor în două tururi de scrutin şi de erodarea imaginii, Tiseanu mai are de rezolvat o problemă spinoasă la partidul pe care îl conduce și anume noua garnitură de consilieri alături de care se va prezenta în alegeri. O misiune complicată, având în vedere că activul de partid pe care îl păstoreşte este destul de îmbătrânit, orgolios, pilos în unele cazuri, greu de înlăturat şi rigid. În antiteză cu motivele arătate mai sus, Tiseanu este obligat să îşi reformeze din temelii lista de consilieri dacă vrea să mai conteze în alegeri, astfel încât electoratul să treacă mai uşor cu vederea punctele lui slabe. Cum va gestiona el toată această situaţie rămâne de urmărit.

PMP. Ioan Adrian Piţigoi vrea mai mult

Cunoscut drept mare admirator al partidelor de nişă, în prezent al PMP, viceprimarul Ioan Piţigoi pare destul de hotărât ca, după un mandat în siajul primarului Tiseanu, să atace reduta cea mai înaltă şi să preia frâiele administraţiei locale câmpinene. Din câte lasă să se înţeleagă în prestaţiile publice, dar şi în luările de poziţie în Consiliul Local, mandatul de viceprimar pare că i-a adus, printre altele, un bagaj important de experienţă administrativă, capacităţi suplimentare de negociere politică şi chiar o serie de accente vizionare în ceea ce priveşte strategia de dezvoltare a urbei. Din păcate, în multe momente importante, pare cu frâna de mână trasă şi mai atent la implicaţii decât la acţiunea administrativă propriu-zisă. Justificabil, dacă luam în considerare doar faptul că în alianţa politică PNL-PMP, majoritară în Consiliul Local Câmpina, deţine un rol secundar cu doar două voturi. Din alt punct de vedere, construcţia PMP la Câmpina, sub comanda lui Piţigoi, pare bine închegată, dovadă fiind şi rezultatele destul de bune înregistrate în rundele de alegeri din ultimii ani. 


Viceprimarul în exerciţiu a fost îndeajuns de abil, politic vorbind, reuşind să îşi construiască, pe fondul notorietăţii funcţiei publice şi a curentului pro-băsist din Câmpina, o grupare de activişti dedicaţi ce îi susţin proiectul politic.Cu toate astea, Piţigoi n-a reuşit să atragă, cel puţin până în prezent, nume cu rezonanţă în partid, ceea ce poate însemna că lista de consilieri a PMP nu va ajuta foarte mult la înregistrarea unui scor bun în alegerile locale. Nici lui Piţigoi nu-i va fi uşor, în faţa noilor competitori apăruţi sau care urmează să apară pe scena politică locală, să se desprindă de factorul numit „erodarea guvernării”, chiar dacă a ştiut să apară mai mult în proximitatea realizărilor edilitare şi mai puţin în cea a nerealizărilor administraţiei pe care şi el o conduce. Şi asta pentru că o bună parte a societaţii actuale, mai ales noua generaţie, are cu totul alte aşteptări de la guvernanţii comunităţii locale. Oamenii îşi doresc implicare totală, proiecte care să le facă viaţa mai uşoară şi mai plăcută în oraşul în care trăiesc, bun gust edilitar, transparenţă în actul decizional administrativ, siguranţă şi servicii publice aflate cu adevărat în slujba cetăţeanului. Intrigile politice şi abilităţile care nu pun în centrul atenţiei cetăţeanul nu mai interesează pe nimeni! Cum va reuşi Piţigoi să gestioneze capitalul de imagine pe care îl are, vârful carierei sale politice de până acum, rămâne de urmărit în perioada următoare. 

PPA. Daniel Ioniţă, totul sau nimic în 2020


Finalul de mandat 2016-2020 îl găseşte pe Daniel Ioniţă demisionat din Consilul Local Câmpina și într-o nouă construcţie politică după previzibila despărţire de ALDE, partid aflat în descompunere ca urmare a îndelungatei alianţe cu PSD. Divorţul politic și administrativ semnat de Ioniţă, la finalul anului 2019, pare un gest firesc în contextul în care organizaţia ALDE Prahova, cea mai importantă filială din ţară a acestui partid, s-a autodizolvat odată cu căderea Guvernului Dăncilă şi plecarea grupului condus de Graţiela Gavrilescu, fostul vicepriministru şi ministru al Mediului în Guvernele PSD. La prima vedere, pare surprinzător faptul că Ioniţă nu s-a alăturat grupului Gavrilescu, preferând o altă construcţie politică, dar asta este doar o chestiune de nuanţă/ opţiune personală, prea puţin importantă în economia apropiatelor alegeri locale. 


Mult mai interesantă este alegerea propriu-zisă a lui Ioniţă de a se înscrie, alături de majoritatea activului filialei ALDE Câmpina, partid cu reprezentare naţională, într-un partid cu reprezentare judeţeană – Partidul Prahova în Acţiune, o construcţie politică destul de riscantă, din multe puncte de vedere, dar mai ales din perspectiva faptului că, odată validat în alegeri, PPA va trebui, conform legislaţiei în vigoare, să se extindă obligatoriu şi în alte judeţe, altfel riscând să se desfiinţeze. Explicaţia universal valabilă a celor ce se regăsesc în partidele de nişă poate fi aceea că Ioniţă preferă un statut de vedetă într-un partid mic decât statutul de simplu activist într-un partid mare. Dincolo de toate aceste elemente „biografice”, trebuie spus că toate mişcările politice înregistrate în dreptul lui Daniel Ioniţă se pot decripta doar în sensul pregătirii unei noi candidaturi la Primăria Câmpinei. A doua, după încercarea nereușită din 2016. Probabil că în noul context se va descurca destul de greu, pentru că electoratului câmpinean de dreapta i se pregătesc multe oferte, iar susţinătorii liberal-socialişti, parte din fostul bazin USL, sunt greu de urnit spre alte proiecte politice. Nucleul dur pe care se bazează Ioniţă pare oarecum compact, dar insuficient pentru o bătălie de mari proporţii, aşa cum se prefigurează campania electorală în două tururi de anul acesta. Anul 2020 pare a fi de totul sau nimic pentru Daniel Ioniţă, omul care, sătul de aripa PDL a plecat din PNL la ALDE şi sătul de ALDE a ales PPA, un partid de nivel judeţean. (F.F.)

Editorial. O VIZITĂ NEANUNȚATĂ...


Un fapt minor în fond, cum a fost vizita inopinată a d-nei Ministru al Învățămîntului într-o școală rurală, are meritul de a ne dezvălui cît de greu se poate face reforma domeniului. Cîtă distanță este între teorii, vorbe mari și goale și aparent frumoase și realitate. În fața reacțiilor publice vehemente pe care le-a stîrnit ieșirea nervoasă a domniei sale, care a certat de față cu elevii o învățătoare, doamna ministră și-a cerut scuze. Păi, asta e chiar mai rău decît gestul inițial. Pe doamna ministră au lăsat-o nervii la simpla ascultare la ușă a unei voci mai ridicate. Dar bietei învățătoare, care se luptă cu 30 și ceva de loaze (scuze de termen complet nepedagogic), nu îi este permis să o lase nervii. Păi cum? Sare și dl. Claudiu Săftoiu (legătura între ministerul școlilor și SIE va rămîne să fie analizată de viitor) cum că profesorii „ar trebui să fie scoși din zona de confort”. Să fie clar:  profesorii care-și respectă numele nu au zonă de confort. Domnul Săftoiu habar nu are. Numai zonă de umilințe, din ce în ce mai greu de compensat prin mulțumirile celor cîțiva elevi pe care-i așază în lume. Toată această scenetă proastă a arătat îndeajuns că problema centrală a școlii noastre nu este cronica subfinanțare, ci umilința. A da la nesfîrșit drepturi elevilor și a vedea în profesor nu o instanță, ci o un simplu furnizor de servicii educative, îl supune pe profesor asaltului cotidian din clasele supraaglomerate de copii cărora părinții, toată societatea și media le inculcă zilnic ideea că ei sînt stăpîni. Un părinte proclama sus și tare că el nu permite profesorilor să-i certe odrasla. Ce spui, Franz? Nici dacă e pe bună dreptate? Și, din partea cealaltă, cum vedem în cazul acesta, asaltul oficialităților, cîtuși de puțin empatice la condițiile de stres maxim (începînd chiar cu mediul fizic în care lucrează profesorul) în care acesta își duce activitatea. 

Foto: Hotnews.ro
Calitatea învățămîntului a tot scăzut nu numai din incompetența făuritorilor de strategii, ci prin totala lipsă de atractivitate a domeniului, absolvenții cei mai buni de învățămînt superior caută orice altceva decît munca epuizantă nervos într-o școală. Atenție, nu mă refer la cele cîteva zeci sau sute de școli de elită din marile orașe. Deși... nici acolo nu e ușor. Din alte motive. Presa mediatizează intens cazurile de profesori pe care-i lasă nervii, mai ales spre sfîrșitul carierei. Nimeni nu are o vorbă de compasiune pentru profesor și o revoltă împotriva acestui „bullying” invers la care acesta este supus. Apropo, isteria asta cu bullyingu, care este o modă pe care nimeni nu o pune în discuție, contribuie și ea, nu puțin, la două urmări nefaste pentru școală: 1. Îngrădirea activității profesorului, amenințat că orice observație făcută elevului poate fi taxată ca atare și 2. Nepregătirea elevului pentru viață. Haideți să recunoaștem: viața este totdeauna un „bullying” uneori foarte dureros, cumplit. Ideea asta pedagogică de a-i crește pe copii ca într-o seră, feriți de orice dificultate, nu face decît să pregătească depresivii și sinucigașii viitorului. Sper să nu creadă nimeni că militez pentru pedepse fizice, degradante, pus în genunchi pe coji de nucă și alte grozăvii. Doar subliniez extremismul: să nu mai corectezi cu roșu că-l umilești pe copil, să nu mai dai note că sînt discriminatorii, să nu-i faci observații de față cu ceilalți (de parcă ceilalți n-ar avea de învățat din greșeala unuia), să nu ridici vocea că-l afectezi emoțional, să dai „subiecte prietenoase”, cum îi place doamnei ministre să spună... Strigăm degeaba, noi ăștia „expirații”, măi, fraților, pregătim generații nu numai decerebrate, ci profund inapte emoțional pentru a înfrunta existența! Nu mai pierdeți timpul cu prostii și puneți-i la muncă serios încă de la 15-16 ani! Nu cu ore epuizante de meditații și tot felul de chestii suplimentare. Faceți din școală nu un loc de distracție, nu un joc continuu, ci un spațiu al seriosului! Atît! În vremurile Marii Umilințe Totalitare asemenea umilințe aveau loc adesea din partea cutărui activist de partid, politruc local sau inspector gîdilat de exces de zel. Acum... avem în plus și televiziunea. Ca umilirea să fie deplină și vendeta publică. Doamna ministră nu se putea duce într-o „simplă” inspecție, ci numai într-una acompaniată de televiziuni de scandal (scuze de pleonasm, la noi nu există de alt fel). Pentru umilirea unei colege, demisia doamnei ministru este prea puțin. Ar trebui să-i fie interzis cel puțin o perioadă să dețină funcții de conducere. În plus, i-aș impune să predea într-o școală de-asta amărîtă din Ialomița sau Teleorman sau unde vreți dumneavoastră. Vreo doi-trei ani. Și, după aceea, după aceste exercițiu de necesară și obligatorie penitență, aș numi-o din nou ministru. Sînt sigur că ar privi cu totul altfel exercițiul. De altfel, cum se dă proba de șosea la permisul auto, așa aș impune tuturor lucrătorilor cu putere de decizie din învățămînt un stagiu substanțial în cele mai delabrate școli de provincie sau de periferie. După aceea, miraculoasele lor teorii „finlandeze” sau cum or mai fi vor arăta cu totul altfel.

Christian CRĂCIUN

Transparenţă în relaţia cu cetăţenii, fonduri europene pentru zona rurală, apă şi canalizare în toate localităţile din Prahova

- câteva dintre priorităţile Mihaelei Duţă, noul subprefect al judeţului - 

Moţiunea de cenzură din decembrie 2019 a adus, pe lângă căderea Guvernului Dăncilă şi instalarea Guvernului Orban, noi modificări şi în structura de conducere a prefecturilor din întreaga ţară. Astfel, în Prahova, începând cu data de 18 decembrie, prefectul şi subprefectul judeţului numiţi de PSD-ALDE, Mădălina Lupea şi Emil Drăgănescu, au fost eliberaţi din funcţii şi înlocuiţi cu cei agreaţi de noua guvernare, respectiv Cristian Ionescu (din partea PNL) în funcţia de prefect şi Mihaela Duţă (din partea PMP) în funcţia de subprefect.
Funcţionar de carieră, noul suprefect Mihaela Duţă, în vârstă de 50 de ani, originară din comuna Cornu, s-a adaptat repede noilor cerinţe profesionale, pe fondul experienţei anterioare în administraţia publică locală şi centrală. Absolventă a Facultăţii de Drept, jurist de profesie, Mihaela Duţă şi-a început activitatea la Primăria Comarnic, unde a ocupat temporar şi funcţia de secretar, pentru ca ulterior să obţină, prin concurs, rând pe rând, posturile de jurist la Inspectoratul Teritorial Prahova de Regim Silvic şi Vânătoare, secretar la Primăria Poienarii Burchii, jurist la Inspectoratul de Stat în Construcţii - Direcţia Regională Sud-Muntenia, jurist la Ministerul Apelor şi Pădurilor-  Compartimentul de legislaţie şi relaţia cu Parlamentul.


Cu o vechime considerabilă în muncă şi cu expertiza dobândită în toate aceste funcţii publice, noul suprefect de Prahova  a acceptat fără prea mari emoţii provocarea responsabilităţilor unui înalt funcţionar public, reprezentant al Guvernului în teritoriu. „Trebuie să recunosc că la început am avut emoţii, pentru că nu ştiam ce găsesc în Prefectură. Ulterior, m-am adaptat destul de repede şi acum mă descurc foarte bine. Răspund, în principal, de partea juridică, de Serviciul Pașapoarte, Permise și Înmatriculări, dar mă implic alături de domnul prefect Cristian Ionescu în toate problemele judeţului. Este o muncă solicitantă, cu răspundere mare şi consum maxim de energie. Noi nu avem program, plecăm dimineaţa de acasă şi uneori ajungem la miezul nopţii. N-avem voie să părăsim judeţul decât cu aprobare de la Guvern şi trebuie să raportăm tot timpul unde suntem. Nu mă plâng, asta este natura meseriei şi recunosc că îmi place ceea ce fac. Este o mare provocare pentru mine! A trecut o lună de la învestirea noastră şi deja am avut nenumărate întâlniri cu reprezentanţii instituţiilor deconcentrate din subordinea Prefecturii, spre exemplu cu cei de la Inspectoratul de Muncă, Agenţia de Mediu, Casa de Pensii. Vrem să vedem care este situaţia în aceste instituţii, să analizăm activitatea, să identificăm problemele şi să le rezolvăm, astfel încât beneficiiarii serviciilor publice, cetăţenii, să fie mulţumiţi. Aici aş vrea să fac un apel la toţii cei care au probleme cu aceste instituţii, sau în localitățile lor, să ne sesizeze la Prefectură, să vină la audiențe marțea și miercurea şi noi vom lua măsurile care se cuvin, conform legii. Vrem să avem o relaţie cât mai transparentă cu cetăţenii şi în acest sens vom aplica o serie de măsuri menite să le uşureze accesul la dialogul cu Prefectura. O să facem publice, în curând, aceste măsuri” – ne-a declarat Mihaela Duță.
La capitolul proiecte personale, în noua funcţie, subprefectul are gânduri mari: „Aș vrea tare mult să reușesc să mișc lucrurile în ceea ce privește absorbția de fonduri europene în Prahova. Sunt resurse importante pentru agricultură și zona rurală și vreau să îi ajutăm pe oameni să le acceseze. Există o teamă de eșec în acest domeniu și trebuie să facem campanii de încurajare a oamenilor. Cei din zona rurală, dar nu numai, au nevoie de încredere, de sfaturi și de consultanți buni. Noi avem servicii deconcentrate care se pot ocupa serios de treaba asta și am speranța că vom reuși. E păcat să treacă aceste oportunități pe lângă noi și să nu facem nimic. Dacă le dăm oamenilor șansa să acceseze fonduri europene pentru a dezvolta mici afaceri lucrurile se vor schimba mult în bine pe viitor. În plus, mai cred că trebuie să ne implicăm serios în programele de alimentare cu apă și canalizare. Să nu mai existe în Prahova localitate neracordată la sistemul de apă și canalizare și să nu mai existe școli fără astfel de utilități. Știu că pare fantezist ce spun, dar vă asigur că se poate”. (F.F.) 

Raport sintetic de activitate a Poliţiei Locale Câmpina în perioada 10 – 17 ianuarie 2020

Sancţiuni contravenţionale aplicate: 73

- oprire/ staţionare: 41 (străzile: Bulevardul Carol I, Bulevardul Nicolae Bălcescu, Sondei, Mihail Kogălniceanu, Maramureş, Crângului, Bulevardul Culturii, A.I.Cuza, Democraţiei, Republicii, Dr. Constantin Istrati, Erou Grigore Nicolae, Calea Doftanei, Aleea Mărgăritarului, Griviţei, Vasile Alecsandri, Tudor Vladimirescu);
- acces interzis: 7 (pe sectoare de drum semnalizate corespunzător – străzile Maramureş, Bulevardul Culturii: 3; vehicule cu MTMA peste 3,5 tone, fără autorizaţie de liberă trecere, pe Bulevardul Carol I: 3; vehicule cu tracţiune animală, strada Voila: 1);
- traversare neregulamentară: 1 (Bulevardul Carol I);
- utilizare fără drept loc de parcare destinat persoanelor cu dizabilităţi: 3 (strada Sălaj, parcare Kaufland-Lidl);
- abandon deşeuri pe domeniul public (saci moloz, resturi menajere, ambalaje carton, deşeuri reciclabile, pe străzile: Păcuri, Victoriei, Bulevardul Carol I): 5;
- obstrucţionare acces platformă colectare deşeuri menajere/ selective: 1 (strada Erou Grigore Nicolae);
- ardere deşeuri/ vegetaţie: 1 (strada Muncii);
- nesupraveghere minori: 3 (depistaţi pe suprafaţa îngheţată a Lacului Curiacul şi în parcul Regele Mihai I, mutând pietrele ornamentale);
- consum băuturi alcoolice pe domeniul public (străzile: Erupţiei, Ecaterina Teodoroiu): 2;
- acte, gesturi obscene: 1 (strada Voila);
- apelare la mila publicului: 1 (strada 1 Mai);
- inscripţionare graffiti: 1 (strada Victoriei);
- fumat în spaţii publice închise: 1 (strada Orizontului);
- încălcare regulament pentru deţinerea şi creşterea câinilor: 1 (strada Dr. Constantin Istrati);
- construire fără autorizaţie: 3 (străzile Calea Doftanei, Dealului, Bulevardul Carol I);
- lipire afişe în locuri nepermise: 1 (străzile Republicii, Mihail Kogălniceanu).
Ca măsuri complementare aplicate sancţiunilor contravenţionele, exemplificăm: ridicare deşeuri abandonate, intrare în legalitate construcţii executate fără autorizaţie, dezlipire afişe amplasate în locuri nepermise, curăţare inscripţii graffiti.


Alte acţiuni ale Poliţiei Locale:

- sesizări preluate şi soluţionate: 41;
- persoane legitimate: 78;
- somaţii privind ridicarea deşeurilor vegetale/ alte deşeuri depuse pe domeniul public în afara programului de ridicare a acestora: 9;
- persoane fără adăpost depistate şi transportate la Centrul Rezidenţial de Asistenţă şi Reintegrare Socială a Persoanelor fără Adăpost Câmpina: 2;
- control comercial societăţi/ disciplina în construcţii: 3;
- conflicte aplanate şi restabilirea ordinii şi liniştii publice: 8;
- autovehicule ridicate de pe domeniul public, fiind în stare de abandon: 1;
- semnalat şi predat compartimentelor de resort, în vederea soluţionării/ remedierii, următoarele aspecte privind: prezenţa câinilor fără stăpân, stare indicatoare rutiere/ de informare, gropi în carosabil, starea de curăţenie a locurilor de colectare a deşeurilor, defecţiuni iluminat public, stare şi stadiu lucrări de interes public;
- fluidizare trafic rutier şi pietonal în zona Şcolii de Poliţie „Vasile Lascăr”, cu ocazia desfăşurării examenului de admitere;
- fluidizare trafic rutier şi pietonal, asigurat măsuri de ordine publică şi prevenire a faptelor antisociale în zona Şcolii Gimnaziale Centrale;
- monitorizare zona adiacentă Colegiului Naţional „Nicolae Grigorescu” şi a Liceului Tehnologic Mecanic, repartizate ca urmare a protocolului încheiat între Direcţia Poliţia Locală, Poliţia municipiului Câmpina şi Detaşamentul 7 Jandarmi Câmpina;
- verificarea zilnică a zonelor predispuse la apariţia poleiului şi comunicarea situaţiei, către operator, în vederea intervenţiei cu material antiderapant;
- participare acţiune căutare persoană dispărută.

Director Executiv: Vişan Marius
Întocmit/ Verificat: Şef Serviciu Ştefan Bianca

INVESTIŢII ÎN SĂNĂTATE. Spitalul Municipal a modernizat complet secţia de Anestezie și Terapie Intensivă

Vineri, 17 ianuarie, Spitalul Municipal Câmpina a inaugurat și repus în funcțiune secția de Anestezie și Terapie Intensivă, aflată până în prezent într-un amplu proces de renovare. Dotată ultramodern, secția ATI, condusă de Emilia Drăgulin, un nou medic specialist, va putea găzdui, începând din această săptămână, 15 pacienți simultan, în condiții deosebite de îngrijire și tratament. Reabilitarea completă a secției ATI este parte integrantă a proiectului ambițios, pus în practică de managementul instituției, de modernizare a întregului bloc operator, început anul trecut și programat să se încheie anul acesta sau cel târziu la începutul anului viitor.


În acest sens, managerul Călin Tiu a declarat: „Suntem preocupați permanent de modernizarea spațiilor și dotarea lor cu echipamente și instrumente moderne. În paralel, facem eforturi să aducem și personal calificat, astfel încât să asiguram servicii medicale de calitate. Iată, avem un nou șef de secție la ATI, profesionist adevărat, în persoana doamnei doctor Emilia Drăgulin, am reușit să aducem și alți medici anesteziști și să repunem pe picioare o secție vitală a spitalului ce până nu de mult suferea din lipsă de personal. Din fericire, suntem în permanență susținuți de administrația locală și ăsta este un lucru foarte bun. Mai nou, am primit vestea de la domnul primar Tiseanu că Spitalul Municipal va beneficia și de locuințe de serviciu pentru cadrele medicale, ceea ce reprezintă un ajutor nesperat în vederea atragerii medicilor în orașul nostru. În felul acesta, avem o șansă în plus să aducem specialiștii de care avem mare nevoie”.

Dr. Călin Tiu, managerul Spitalului Municipal Câmpina
La rândul său, șeful secției ATI, doctor Emilia Drăgulin, s-a arătat foarte optimistă la acest nou început de drum: „Lucrez la Spitalul Municipal de o lună şi vă pot spune că am găsit aici toate condiţiile pentru a asigura pacienţilor servicii de calitate. Deocamdată fac naveta de la Bucureşti, dar am înţeles că sunt mari şanse să primesc o locuinţă de serviciu, ceea ce mă va ajuta mult. Sunt foarte încântată de oamenii de aici şi cred că putem închega o echipă foarte bună. Ne vom preocupa în continuare de dotarea secţiei şi aşteptăm finalizarea celei de-a doua părţi a lucrărilor de reabilitare a blocului operator. Puţine spitale de stat din ţară au astfel de condiţii. De luni începem treaba!”

Emilia Drăgulin, noul şef al secţiei ATI
Prezent la inaugurare, alături de viceprimarul Ioan Piţigoi şi consilierii municipali Monica Clinciu, Dragomir Enache şi Lucian Cercel, primarul Horia Tiseanu a declarat: „Managerul spitalului, domnul Călin Tiu, face o treabă foarte bună şi noi îl sprijinim cu tot ceea ce se poate. Suntem preocupaţi constant de modernizarea sistemului de sănătate câmpinean, alocăm în fiecare an fonduri bugetare importante şi putem spune că se vede acest lucru. Câmpina se modernizează în acest sector important şi ţine pasul cu tehnologia modernă. Vom continua să fim alături şi avem ample programe de investiţii, inclusiv anul acesta”.


Reabilitarea secţiei ATI a costat 800.000 de lei, cheltuială acoperită integral din bugetul local, şi a fost realizată de compania bucureşteană care s-a ocupat de proiectul modernizării Policlinicii. 

ISTORIA FOTBALULUI CÂMPINEAN (X). Ultima decadă

Periplul de 100 de ani prin istoria fotbalului câmpinean se încheie cu o decadă a dezamăgirilor, care se poate rezuma simplu, într-un singur cuvânt: instabilitate. Rămasă fară îndrăgita Poiana, suflarea fotbalistică din oraș s-a obișnuit cu despărțirile. Publicul și-a îndreptat atenția spre Unirea, CSM Câmpina, Fortuna Poiana Câmpina. Toate, rând pe rând, au făcut un pas în față, au dat iluzia că aspiră la gloria echipelor locale din trecut, dar au sucombat rapid, din diverse motive (cel mai adesea, de natură financiară). Să le luăm pe rând.

„Explozia” Unirii


Prima a „explodat” Unirea. În sezonul 2011 – 2012, n-a avut rival în campionatul județean (a terminat campionatul fără niciun eșec, cu 29 de victorii și 5 remize!) și a mers la barajul de promovare în Liga 3, desfășurat la Ștefănești. Adversară i-a fost campioana București & Ilfov, FC Chitila, pe care a învins-o cu 2-1. La meciurile cu CSM Câmpina din Liga A Prahova s-au strâns chiar și câte 1.500 de spectatori, iar la jocul de baraj au venit sute de spectatori la Ștefănești. Câmpinenilor le era foame de fotbal. Primul sezon al Unirii la nivelul Ligii 3 a fost unul foarte ciudat, cu multe abandonuri pe parcurs (seria trebuia să fie compusă din 14 cluburi, dar a început cu 13 și s-a terminat cu 10!). Unirea Câmpina a terminat pe locul 3 (onorant pentru o nou-promovată) și a fost singura echipă care a bătut-o pe Unirea Tărlungeni, formația care a promovat! Al doilea an în C al Unirii n-a mai existat, fiindcă echipa s-a desființat în mai 2013.

Unirea Câmpina

CSM Câmpina nici n-a terminat sezonul

În timp ce Unirea juca primul campionat în Liga 3 (2012 - 2013), CSM Câmpina se lupta cu recordurile Unirii din precedentul sezon la nivel județean. CSM a reușit să promoveze tot fără eșec, dar cu 31 de victorii și doar 3 egaluri! Barajul a fost o simplă formalitate pentru CSM Câmpina, care a promovat în Liga 3 după ce a nimicit campioana județului Buzău, Voința Lanurile, cu scorul de 6-0! În vara anului 2013 a avut loc și prima ediție a Supercupei la nivel județean, trofeu câștigat de CSM Câmpina, contra celor de la Petrolistul Boldești.
Din ediția 2013 – 2014, Câmpina avea două echipe la Liga 3 (Divizia C de pe vremuri), pe CSM Câmpina, proaspăt promovată, și pe Fortuna Poiana Câmpina, mutată de la Brazi. Dacă nu s-ar fi desființat Unirea, s-ar fi repetat situația din ediția 1946 – 1947, singurul sezon în care Câmpina a avut trei echipe în diviziile naționale.

CSM Câmpina
Din această ediție (2013 - 2014), s-a introdus sistemul cu play-off / play-out, cu care acum ne-am obișnuit și la Liga 1. Fortuna a terminat sezonul regular pe locul 2, la doar 3 puncte în urma liderului Chindia Târgoviște, iar CSM Câmpina a terminat pe locul 5. CSM Câmpina n-a mai început play-off-ul. Astfel, în decurs de doar un an, orașul mai pierdea o echipă.

Visul frumos numit Fortuna


Fortuna Poiana Câmpina a continuat să joace în play-off și a câștigat o luptă pasionantă pentru promovare cu actuala prim-divizionară Chindia Târgoviște.
A urmat Liga 2. După Poiana, care a petrecut 40 de ani (din totalul de 73 de ani) în liga secundă, Câmpina avea, iată, o nouă formație la acest nivel. Și era o echipă frumoasă. La Fortuna jucau mulți foști sau viitori prim-divizionari. Portarul Iustin Popescu, fundașul Horia Crișan și mijlocașul Cioinac și atacantul Velici au trecut, în cariera lor, și pe la Dinamo. Fundașul Bogdan Șandru a fost pe la Pandurii Târgu Jiu și la Dunărea Călărași, fundașul Alin Dobrosavlevici a jucat în Liga 1 la Concordia Chiajna și Dunărea Călărași, iar acum este la Hermannstadt Sibiu, fundașul stânga George Damian a bifat și el jocuri în prima divizie, la Concordia Chiajna, Vali Munteanu a evoluat, rând pe rând, în primul eșalon la Oțelul Galați, Pandurii Târgu Jiu și Dunărea Călărași, fundașul Marian Marin și mijlocașul Bogdan Minciună au avut tangențe cu Petrolul Ploiești în prima divizie. Alexandru Aldea crescuse și debutase în prima echipă a Stelei. Chipirliu, Buhuși și Antohi jucaseră și ei în primul eșalon, la Oțelul Galați. Cu toți aceștia, antrenorul Florin Stăncioiu închegase o echipă frumoasă, care s-a calificat în șaisprezecimile de finală din Cupa României, unde a fost eliminată de Dinamo, dar numai după prelungiri, scor 2-5!

Fortuna Poiana Câmpina
După Unirea Câmpina (în 2013), CSM Câmpina (în 2014), în primele zile ale anului 2015 a venit și vestea desființării grupării Fortuna Poiana Câmpina. În momentul retragerii din competiție, Fortuna Poiana Câmpina era pe locul 2 în Liga 2, după ACS Poli Timișoara, formația care avea să promoveze! Acesta a fost ultimul campionat în care Câmpina a cochetat cu performanța.
De atunci, din 2015, și prima ligă județeană a devenit un vis prea îndepărtat pentru formațiile din Câmpina!

Prezentul 

Din 2015, Sportul Câmpina și, mai apoi, AS Muntenii Câmpina au avut meritul de a nu lăsa fotbalul local să moară, chiar dacă joacă la un nivel modest, unde prezența jucătorilor la meciuri depinde de serviciile lor, unde talia nu este neapărat un criteriu, ci, în cel mai rău caz, un subiect de glume și unde singura „primă” pentru jucători este o bere cu prietenii după meci. AS Muntenii Câmpina s-a desființat în toamna anului trecut, dar locul i-a fost preluat de ACS Triumf Poiana Câmpina.


Sportul Câmpina

AS Muntenii Câmpina
Aceste formații nu spun mare lucru în plan sportiv, n-au rezultate spectaculoase, dar au meritul de a se încăpățâna să nu lase fenomenul fotbalistic să moară în Câmpina. Toți iubitorii fotbalului din oraș și-ar dori, probabil, să asiste din nou la meciuri de Liga 2. Sau chiar de Liga 1, de ce nu? Să nu uităm că în Liga 1 le avem pe Sepsi Sfântu Gheorghe, FC Voluntari și Clinceni, iar în anii din urmă s-au mai perindat în formații din Călărași, Chiajna, Brănești, Otopeni, Curtea de Argeș, Năvodari etc. Toate, la un loc, n-au istorie cât a avut Poiana!
„Istoria fotbalului câmpinean”, lucrare care înglobează toate rezulatele echipelor din Câmpina și din Poiana Câmpina, indiferent de eșalon, plus multe alte detalii statistice dar și de culoare, în cei 100 de ani de la înființarea primului club pe aceste meleaguri, va vedea lumina tiparului anul acesta. Reiau apelul către foști conducători de cluburi locale (fiecare club avea câte un delegat care ținea o evidență clară a meciurilor, jucătorilor, cartonașelor etc), foști antrenori, foști jucători, suporteri, oricine mai deține câte un „artefact” fotbalistic (poze, programe de meci) să căutați prin lucrurile vechi. Cine dorește să ajute este rugat să lase un număr de contact la redacția „Oglinda”.

Octavian Cojocaru

Anii 2000: Unde se duc echipele când mor?

Despre importanța memoriei

Prima serată culturală gazduită de Librăria Elstar în anul 2020 a prezentat numerosului public câmpinean două cărți de istorie apărute anul trecut în cadrul colecției Câmpina - patrimoniu cultural, unul din programele culturale cu tradiție care continuă de mai mulți ani: albumul distinsului Daniel Alin Ciupală – „Câmpina pe vremea bunicilor noștri” și cartea lui Codruț Constantinescu, amfitrionul și inițiatorul seratelor culturale Elstar – „Din mărturiile unor contemporani la făurirea României Mari.
Christian Crăciun, colaboratorul nostru, a avut o intervenție plină de substanță, așa cum și-a obișnuit publicul fidel: „D-l Ciupală este o legendă care scrie despre alte legende, timpul are calitatea de a polei anumiți oameni, iar dacă ai noroc cu un asemenea om, precum dl Ciupală, nu intri în uitare, ci între două coperte. Amintirile d-lui Ciupală sunt pline de viață, ca și episoadele adunate de Codruț Constantinescu despre Primul Război Mondial. Am mai spus-o, dar o repet, istoria, dar și litertura, sunt materii școlare care sunt predate acum fără a se ține cont că omul este cel care le-a creat. La istorie nu mai vorbim despre personalitățile care au luptat, murit, suferit în timpul  unui eveniment sau altul, precum este cazul aici cu România Mare, iar elevii desconsideră materia, considerând că istoria este doar o înșiruire de date seci. La literatură am evacuat creatorul, scriitorul și am împănat manualele cu diverse casete cu texte. Meritul acestor două cărți prezentate publicului astăzi este acela că reînvie oamenii care au trăi în Câmpina și în timpul Primului Război Mondial, iar prin ele se recapătă umanitatea. Cred că această revenire la umanitate este o chestiune mult mai urgentă decât încălzirea globală de care se vorbește atât. Ca să avem o istorie mare avem nevoie de istoria mică, pe care volume impresionante precum cel al d-lui Ciupală o fac cu vârf și îndesat. Memoria este lucrul cel mai important, la care mai avem mult de lucrat. Dl Ciupală este un tezaur viu. Toată filosofia vieții noastre este să trăim în prezent. Ambele cărți prezentate acum militează tocmai pe ideea de memorie. Cartea lui Codruț evocă întâmplări istorice pe care le știu doar istoricii, specialiștii, pe care Codruț are meritul de a le aduce în atenția noastră și în această formă. Codruț nu face parte din categoria istoricilor idealizanți, care prezintă trecutul nostru doar într-o lumină strălucitoare. Nu! El oferă cititorului atât aspectele pozitive, cât și pe cele negative, de care, har Domnului, istoria noastră nu a dus lipsă. Cartea lui Codruț Constantinescu se citește cu interes pentru că se adresează curiozității umane, fiind descrise tot felul de detalii mai puțin cunoscute despre un eveniment mare, despre care știm câte ceva. Este și istoria prezentată la firul ierbii (ce mâncau românii în refugiu, cum arăta câmpul de luptă din Carpați sau retragerea din Dobrogea etc). Cartea lui Codruț se citește cu mare surpindere”.


Florin Dochia a intrat în detaliile tehnice ale nașterii albumului „Câmpina pe vremea bunicilor noștri”, având în vedere că s-a ocupat de tehnoredactarea lui. Înainte de acest album a lucrat și la celalaltă carte scrisă de către dl Ciupală, dedicată Castelului Peleș, dar și familiei regale, o experiență care l-a ajutat. Florin Dochia a menționat că este destul de greu să prelucrezi imaginile care provin în proporție de 99% din arhiva personală a autorului, în condițiile în care ele au o vechime de aproape un secol. De asemenea, a specificat că a încercat să le păstreze autenticitatea. Ar fi vorba despre un impresionant număr de 400 de fotografii, dar și de 26 de pagini color, spre deosebire de albumul dedicat Peleșului, unde nu se regăsea nici o fotografie color. „Am încercat să fac cartea accesibilă cititorului, pentru că prima oară când un potențial cititor deschide o carte vede o imagine. Dacă nu este atras de această imagine, este posibil să nu citească acea carte. Evident, mai sunt și scăpări în album, la unele fotografii, de exemplu, nu am specificat cine este prezent în ele, crezând că nici nu se impune un asemenea lucru. Dar la o nouă eventuală ediție în mod sigur vom corecta aceste mici neajunsuri. Cât despre cartea lui Codruț, cred că a doua sau a treia în care-și reunește recenziile, pot spune că are un stil jurnalistic care face accesibile cărți de istorie publicului larg, ceea ce nu este puțin. Faptul istoric capătă la el o calitate ficțională, oamenii din cartea lui devin personaje”. Florin Dochia a adus în atenția publicului și un detaliu pescuit din experiența lui Grigore Procopiu, fost parlamentar liberal în ultimul Parlament ales liber în Vechiul Regat (în 1914), care nu era pus la curent de către premier cu deciziile adoptate de acesta (ca și cum Ionel Brătianu putea să-și informeze toți cei 200 de parlamentari cu mersul unor negocieri politice vitale și foarte sensibile cu Antanta, care au pus bazele României Mari în 1919 - germanii ar fi aflat imediat conţinutul lor şi ar fi luat măsuri în consecinţă, pierzându-se factorul supriză din 15 august 1916). „Dar nu fac politică, nu sunt liberal, ci libertarian”, a conchis hâtru poetul câmpinean.
În deschiderea discursului său, Alin Ciupală a lăudat Librăria Elstar, care a devenit de doi ani un actor important pe scena culturală locală, organizând evenimente foarte interesante și a deplâns dezinteresul tinerelor generații față de carte, observând cu părere de rău cum uneori, la habele de gunoi, sunt aruncate cărți de care proprietarii nu mai au trebuință, preferând să le înlocuiască cu diverse televizoare gigantice. Autorul a afirmat că masivul său album „este un cumul format din alte trei cărți, prima și cea mai importantă, despre povești din Câmpina de altădată, cea de a doua este formată din evocări ale unor scriitori pe nedrept uitați, doi dintre ei fiind întemeietorii studiilor orientalistice din România (Timuș și Bagulescu, ambii ajungând în Japonia și descriind exotica civilizație niponă în perioada interbelică), iar cea de-a treia, din evocările despre localitățile din jurul orașului Câmpina, având în vedere faptul că la noi era sediul plășii cu același nume. Este o carte care se structurează în 25 de capitole. Memoria unui oraș nu este formată doar din documente, ci și din case, familii, întâmplări”. Alin Ciupală a recunoscut că, în ciuda faptului că a publicat până în momentul de față opt cărți, nu se consideră scriitor ci, în cel mai bun caz, povestitor. „Nu am scris un rând din aceste cărți, scriu foarte urât, și am profitat de bunăvoința unor doamne cărora le-am dictat cărțile mele direct la calculator și cărora le mulțumesc și pe această cale, le-am martirizat uneori”. Domnia sa a continuat evocarea vechiului târg, amintind că strada principala avea cam 5 kilometri și începea de la barieră, unde se află acum o celebră benzinărie, unde țăranii erau opriți în ziua de târg, iar bunurile pe care veneau să le vândă erau analizate de autorități, până la „bazinul” de pe Câmpinița, unde se păstra apa potabilă cu care orașul era aprovizionat. Cartierele nordice ale Câmpinei (Muscel, Câmpinița) au în continuare o calitate a aerului similară cu cea din Breaza. De asemenea, dl Ciupală a amintit multe alte detalii din Câmpina surpinse în carte, precum transformarea parcului pe care dr. C. I. Istrati îl donase comunității într-o temută unitate a trupelor de Securitate de la începutul regimului bolșevic din România. Își aduce aminte cum trupele de Securitate, îmbrăcate în uniformă albastră, după modelul NKVD-ului sovietic, părăseau călare unitatea, plecând să lupte în munți împotriva partizanilor anticomuniști, iar uneori se întorceau morți, fiind doborâți de partizani. Acum pe acel loc se află Școala de Poliție, luată cu asalt și în momentele de față de sute de candidați.


Codruț Constantinescu a mulțumit numeroasei audiențe pentru prezența la prima serată organizată în interiorul Librăriei Elstar în anul 2020 și a mărturist că ultima sa carte nu se dorește și nici nu este de nivel academic, nu este o cercetare istorică propriu-zisă, spre deosebire de altele pe care le-a scris („Mirajul utopiei” - 2013, „Viața și moartea în Gulag” - 2015), însă reunirea a 27 de experiențe din timpul Primului Război Mondial își are importanța sa în încercarea de a populariza suferințele celor care au luptat pentru România Mare sau doar au fost contemporani la crearea sa.


Majoritatea recenziilor au apărut în „Revista 22” în ultimii patru-cinci ani ca urmare a interesului pe care l-a manifestat sectorul editorial din România față de Centenarul României Mari. Volumul are la final și o Addendă în care sunt cuprinse alte câteva articole conexe despre aventurile lui Ion Timuș în Rusia pe cale de destrămare în 1917, despre aspecte ale Războiului Civil Rus, Genocidul armean (din 1915) sau aspecte de pe Frontul de Vest (experiența lui Ernst Junger este edificatoare) care au apărut în Occident, care a marcat încă din 2014 Centenarul Primului Război Mondial. În final, Codruț Constantinescu a reiterat posibilitatea editării unui album care să conțină chipurile câmpinenilor interbelici, având în vedere cele 450 de fotografii deja scanate de către Serviciul Județean al Arhivelor Naționale de la Ploiești. De altfel, câteva zeci din acele fotografii au fost folosite deja pentru realizarea a opt afișe privitoare la istoria interbelică a Câmpinei. Este nevoie de sprijinul autorităților locale, nu numai al celor pasionați de acest subiect, pentru ca orașul nostru să aibă un album vintage de mare ținută, cu care să se mândrească la nivel național. În plus, albumul „Eleganța unei epoci” s-ar putea constitui și într-un instrument util pentru viitoare cercetări ale istoricilor interesați de istoria locală a Câmpinei. La finalul frumoasei serate, Daniel Alin Ciupală primit din partea gazdei seratelor culturale, d-na Lorena Crintea, o plachetă drept mulțumire pentru întreaga activitate de a readucere la cunoștința câmpinenilor de azi şi de ieri, poveștile și viețile câmpinenilor de altădată.

Următoarea ediţie a seratelor culturale Elstar va avea loc vineri, 31 ianuarie.


Evocarea unei idile sentimentale: IONNESCU-GION ȘI JULIA HASDEU

Argeșul și Prahova s-au învecinat puternic, de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, cultural și istoric, datorită providențialei întâlniri a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu cu un literat de anvergură piteștean, ivit prin personalitatea lui Gheorghe I. Ionnescu-Gion (1857-1904), pe care „Magul de la Câmpina” l-a atras în echipa redacțională a REVISTEI NOI – fondată de el la 15 XII 1887 –, la rândul său, Ionnescu-Gion trăind magia iubirii pentru Julia Hasdeu, începând cu orele de școlire a „Lilicăi”  în locuința Hasdeilor.
Viața meteorică a Juliei Hasdeu a inspirat, după tragicul ei sfârșit – „sâmbătă, 17 septembrie 1889, la orele 2 după amiază” – romanul SCÂNTEIETOAREA VIAȚĂ A JULIEI HASDEU, scris de Constantin Manolache – „născut la 14 februarie  1883 la Iași”, ajuns general la finele anilor 1920, după o ascensiune de procuror militar, șef al justiției militare, inspector al închisorilor militare și profesor al Institutului Superior de Științe Penale al Universității bucureștene, poet, prozator și dramaturg. Romanul transfigurează traiectoria genialei fiice a soților Bogdan Petriceicu și Julia (născută Faliciu) Hasdeu, într-un traiect epic admirabil, până astăzi (cu excepția recentului roman al Adrianei Ungureanu,  URMELE PAȘILOR EI,  JULIA HASDEU, editura Eikon 2019).
Idila – căci o iubire profund romantică a fost legătura spirituală și sentimentală între Gion și Julia – este de proporții cinematografice, datorită acestui roman (coroborat, dacă ne-o dorim, cu romanul menționat), câteva secvențe propunându-vi-le după cum urmează, astrul hasdeean luminând între 2 noiembrie 1869 și 17 (după C. Manolache, 29) septembrie 1888:
„Sufletul lui Gion închis adesea lumii din afară, aici (în casa lui Hasdeu, adus ca profesor al copilei lui) se deschide, se revarsă în plin și astfel discuțiunile între ei se desfășoară cu un aspect de cancelarie profesorală. El descoperă, cu mici vicleșuguri convenabile, că Lilica scrie versuri, comentează și schițează. Eleva neagă, râde și trasează portrete, pe care avusese grijă să le deseneze, ale profesorilor ei de la examen, cu nota  lor caracteristică, cu expresia lor fidelă, cu umor și adesea cu șarjă, care dovedeau că eleva examinase mai atent pe profesori, decât aceștia pe candidată. Și Lilica abia împlinise nouă ani” („SCÂNTEIETOAREA VIAȚĂ A JULIEI HASDEU”, p. 76).


„Două momente marchează viața particulară a lui Ionnescu-Gion. Primul se leagă de numele Iuliei Hasdeu, pe care elevul savantului o dorea ca soție, tatăl acesteia consimțind (cf. Radu D. Rosetti, „Gion” în „Eri…”1943, n. red.). Existența unei simpatii între cei doi tineri este certă astăzi, după publicarea corespondenței dintre părinte și fiică. Romanul lor de dragoste se derulează rapid, în deceniul al nouălea din veacul trecut, având ca apogeu vara anului 1887, când aflați în vacanță la Curtea de Argeș, tânărul îndrăgostit lasă posterității cel mai frumos portret al Juliei, cu un an înainte de moartea acesteia: «Era rumenă, frumoasă, veselă, zveltă în talia-i subțire și mlădioasă, cu ochii umezi de zglobie fericire, prietenoasă și glumeață, fără umbră de cochetărie, înflăcărându-se în  orice discuțiune,… cunoscând toate cestiunile ce se ridicau în conversațiune – și în toate, cu toate și din toate respirând viața și puterea minței în cea mai splendidă a lor arătare»”.


Am citat un pasaj din Prefața semnată de Vistian Goia, care a îngrijit volumul G. I. IONNESCU-GION, PORTRETE ȘI EVOCĂRI ISTORICE, colecția RESTITUTIO a editurii Minerva, 1986, p. VIII.
Un intermezzo ni-l oferă însăși Julia Hasdeu, din masiva lucrare îngrijită de mult-regretata hasdeologă dr. Jenica Tabacu (1968-2018), directoarea Castelului Muzeu de la Câmpina și autoarea a peste 10 cărți despre viața și opera Hasdeilor, tatăl și fiica, și traducătoarea întregii opere a Juliei Hasdeu, anume O CORESPONDENȚĂ PENTRU ETERNITATE, editura Vestala 2016, p. 647-648, pe care îl inserez aici, pentru accentuarea stării de jubilație tristă a nefericitei poete franceze de origine română:

Paris, 5 februarie 1888          
 „Tată drag,                                                                       
Dacă n-am răspuns mai degrabă la scrisoarea d-tale este dintr-un excelent motiv: pentru că mi-a fost imposibil. Și mi-a fost imposibil dintr-un motiv foarte urât: pentru că am fost bolnavă și nu sunt, chiar azi, atât de restabilită. Ultima dată când ți-am scris, nu mă simțeam, deja, bine; curând, răul s-a declarat complet. Avem frumos și bine o bronșită și, aproape trei săptămâni, nu am pus nasul afară. Se-ntâmplă, fără îndoială, pentru a-i uimi și scandaliza pe bunii d-tale  prieteni și discipoli, față de care mi-ai făcut, după cât se pare, o reputație de forță și de sănătate invincibile, inalterabile, pe care mă străduiesc, dar, în zadar, - vai! – să le merit!
Îmi amintesc cum, într-adevăr, în această vară, la Curtea de Argeș, unde am avut onoarea să-l văd pentru prima oară, pe dl Gion, al cărui nume îl amuza atât de tare pe bravul Nanoescu, îi povesteam acestuia că fusesem suferindă la Paris și a părut profund șocat. «Cum, domnișoară, ați avut prostul gust de a vă îmbolnăvi la Paris? Nu pot crede asta, despre dumneavoastră»”.
Iulia relatează apoi spusele unor Novianu și respectiv Șăineanu – apropiați ai tatălui ei, și adaugă (secvență): „… sănătatea mea este cel mult de tinichea…”, „Numai că – și aici acoperiți-vă fața, oh! domnilor Novianu, Gion și Șăineanu, și chiar dumneata, oh, nobile tată! – medicul, care nu împărtășește părerea voastră, și care vine de două ori pe săptămână, mi-a ordonat de urgență – fără a vorbi despre multele siropuri, pastile poțiuni și infuzii – un vezicator mobil, de aplicat pe omoplatul stâng…”
Mă-ntorc la pagina VIII a prefeței lui Vistian Goia,să conturez o parte din finalul sub care a apus idila Ionnescu Gion – Julia Hasdeu:
„Nici fiicei lui Hasdeu nu i-a putut fi indiferent intelectualul de treizeci de ani, pe care-l urmărea chiar de la Paris, în paginile „Românului” sau ale „Revistei Noi”, fiind probabil impresionată și de înfățișarea plăcută a bărbatului „înalt, blond, zdravăn, cu obrazul rotund, cu mustața în vânt, cu ochii vioi, cu părul în formă de perie…” în societate știind să se facă simpatic, din fire „glumeț, exuberant, cult, plin de vervă” și exprimându-se într-un stil colorat. (…) Atât de răvășit sufletește, nu se va regăsi  câțiva ani buni, viețuind solitar. Toată energia e canalizată spre realizările  pe plan intelectual. În anii următori morții Juliei, îi apar cele mai bune lucrări: DIN ISTORIA FANARIOȚILOR (1891), PORTRETE ISTORICE (1894) și ISTORIA BUCUREȘTILOR (1899)”. (…) Trecut de  40 de ani, Ionnescu-Gion se căsătorește cu Ana Ciupagea, devenind părinții viitorului poet și actor Gheorghe Ionescu-Gion.
Cătă speranță și bucurie s-au prăbușit în acea zi de 17 (după C. Manolache, 29) septembrie 1888, 14 ore la prânz, (13 și ½ după același C. Manolache), odată cu sufletele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu și Juliei Hasdeu-Faliciu, când Julia moare, precum încheie romanul SCÂNTEIETOAREA VIAȚĂ A JULIEI HASDEU, Constantin Manolache (p. 346): „Vântul se zbate afară, de turle, de cruci, de stâlpi, de crengi și plânge în foi de sălcii peste morminte. Respirațiile Juliei se răresc. Fantoma morții pășește lângă dânsa, și-și întoarce aceste respirații asupră-și, una câte una, tot mai rare… Ultima!”

                                                            Serghie Bucur