11 februarie 2020

Mariana Preda, fost director al Colegiului „N. Grigorescu", s-a stins din viaţă

Aseară, la ora 21.21, pe grupul „Consiliul Profesoral CNNG” s-a primit următorul mesaj: „Cu adâncă tristeţe vă anunţ că Dna. Director Preda ne-a părăsit în această seară”. În acelaşi minut, 21.21, actualul director a completat, asemenea oricărui creştin: „Dumnezeu să o ierte!”…
Pare că această iarnă înşelătoare este oarecum fatală colegiului nostru: în decembrie ne-a părăsit doamna Luiza Dascălu – apreciata profesoară de franceză, în ianuarie a urmat-o administratorul şcolii – domnul Marius Tănase, iar acum, în 10 februarie 2020, trebuie să ne luăm rămas bun de la directoarea lor şi a multora dintre noi pentru o perioadă mare de timp (1982-1993), doamna Mariana Preda.


Doamna Directoare Mariana Preda… 
Oare cine nu o cunoştea pe doamna Preda? Probabil cei foarte tineri, care nu au apucat vremurile când disciplina chimie era mai preţuită, când liceul oscila (după „gustul” guvernanţilor) între liceu teoretic şi industrial, când multe reparaţii din şcoală se făceau benevol de unii părinţi, când elevi şi profesori se „îmbarcau” cu mai mult/mai puţin elan şi se îndreptau spre câmpurile şi livezile patriei la practică agricolă, când a venit revoluţia şi, după perioada de entuziasm şi defulări, a urmat perioada de căutări şi, uneori, de regăsiri sau succese… Toate aceste evenimente au însoţit viaţa de dascăl şi de director a curajoasei femei care a păstorit şcoala vreme de 11 ani. O viaţă închinată şcolii şi oamenilor, o viaţă care merită pe deplin respectul nostru şi o pioasă aducere aminte…
Suntem alături de familia îndoliată, cu gândul şi sufletul întristate, cu imaginea zâmbetului său deschis pe faţa prietenoasă şi cu amintirea vorbelor bune avute pentru fiecare. Şi, fără îndoială, ne va lipsi la viitoarele întâlniri cu pensionarii, pe care niciodată nu le rata, pentru că aşa fac directorii: trebuie să fie exemplu!
Doamna noastră directoare Mariana Preda va rămâne mereu în sufletul nostru aceeaşi fiinţă caldă, atentă la nevoile celorlalţi, zâmbitoare, iscoditoare, veselă… chiar dacă suferinţa a încercat-o greu în ultima vreme. 
Dumnezeu să o odihnească şi să îi aline sufletul…

Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu”

„Câmpina este ca o fată frumoasă, tristă, neîngrijită şi neiubită” - este de părere Cătălin Florescu, propunerea PLUS Câmpina pentru funcţia de primar al municipiului

Despre apariţia feţelor noi în politică şi administraţie se vorbeşte, fără rezultate notabile, de ani buni în societatea românească, atât de frământată în cei trezeci de ani de la căderea comunismului. Toţi cerem oameni noi, nepătaţi şi neatinşi de „dogmele” politicii trecutului, partidele simulează din când în când reforme şi motorul de căutare al românului merge mai departe spre viitoarele promisiuni electorale clocite, în mare parte, de aceleaşi personaje reabilitate, reevaluate, redenumite, reprobabile. Dezbinaţi de micile noastre interese şi otrăviţi de propaganda neisprăviţilor, am învăţat să ne agăţăm de fatalitatea timpului pierdut  în postcomunism, să ne plângem soarta şi chiar să-i respingem pe cei ce gândesc altfel prezentul ori viitorul. Cu toate astea, paradoxal, cercetările sociologice ne arată că marea majoritate a românilor susţine că societatea noastră merge pe un drum greşit şi are nevoie de resetare la toate capitolele. De unde şi când începem? Iată o întrebare la care este bine să răspundem cu toţii atunci când suntem nemulţumiţi de ceea ce vedem în jurul nostru. 
În ultimii ani, protestele antiguvernamentale de stradă au modificat substanţial matricea socială, civismul de tip #rezist, asociat cu implicarea masivă a diasporei au dat naştere la noi platforme politice agreate de marea masă a celor nemulţumiţi de involuţia României aflată sub patronajul partidele clasice şi a politicienilor învechiţi în rele. Pe acest fond s-au născut USR şi PLUS, două partide care, iniţial, păreau radical-reformatoare, în care se înscriau neafiliaţii politic, pentru ca ulterior să se transforme în moderate de dreapta şi să deschidă uşile multor transfugi politici.         
Nominalizat drept candidat la funcţia de primar al Câmpinei din partea PLUS Câmpina, Cătălin Florescu se înscrie în categoria civiştilor care au intrat în politică pe fondul acestor mişcări sociale, ca răspuns la oferta dezastruoasă de cadre a partidelor clasice. N-a mai făcut politică şi vrea să se implice activ în viaţa comunităţii câmpinene, despre care crede că merită mult mai mult decât primeşte în momentul de faţă. 
Absolvent al Colegiului Naţional „Nicolae Grigorescu”, Cătălin Florescu este licenţiat în inginerie şi management la Universitatea Politehnică Bucureşti, respectiv la Academia de Studii Economice, a urmat timp de un an studii aprofundate în management la Institutul Naţional de Dezvoltare Economică şi în prezent susţine cursuri de matematică pentru elevii de gimnaziu în cadrul unei firme care a dezvoltat şi un site inovativ pe piaţa din România – lectiademate.ro. Este, de 27 de ani, şi directorul Fundaţiei Speranţa Copiilor Câmpina - un proiect social care a implementat şi urmărit să promoveze conceptul de creştere a copiilor aflaţi în dificultate în mediul familial, finanţat din fonduri elveţiene. Ambiţios şi devotat cauzelor sociale, Florescu a manageriat, în ultimii 20 de ani, mai multe proiecte de succes în presa scrisă, sport şi ştiinţe exacte, unele la nivel naţional. Despre toate acestea, dar şi despre proiectul politic în care a intrat ne vorbeşte în interviul următor.



„Am conceput şi dezvoltat primul Circuit naţional de tenis din România, destinat jucătorilor amatori”

- Domnule Cătălin Florescu, odată cu apariţia dvs. în postura de candidat la prima funcţie administrativă a oraşului, mulţi concetăţeni se întreabă cine sunteţi şi cu ce vă ocupaţi.  

- Am 52 de ani, sunt licenţiat în inginerie şi management şi de-a lungul timpului am dezvoltat şi condus mai multe proiecte cu care cred că mă pot mândri. Am început fiind unul dintre membrii fondatori ai Fundaţiei Speranţa Copiilor Câmpina, un proiect al cărui director am fost încă de la înfiinţare, în 1993, pe când eram student la ASE. Fundaţia este prima din România care a implementat şi urmărit să promoveze conceptul de creştere a copiilor aflaţi în dificultate în mediul familial. Proiectul principal a constat în construirea a trei case, angajarea unor familii şi plasare către acestea, spre creştere şi educare, a zece copii proveniţi din centrele de plasament. În prezent, proiectul este în faza finală, în care facem actele de donaţie a unei garsoniere către fiecare dintre ei. 


În paralel cu activitatea de la Fundaţie am avut şi dezvoltat şi alte proiecte. Spre sfârşitul anilor anii 90 am fost cofodator  şi director al ziarului local, „Partener”, timp de zece ani. A urmat o revistă la nivel naţional, „Tenis Partener”, apoi un ziar de imobiliare şi o revistă dedicată golfului. Toate la Bucureşti. Revista de tenis a fost apreciată şi pe plan internaţional. Francezii spuneau că suntem între primele patru reviste de tenis din Europa. Ulterior, pe fondul faptului că îmi place tenisul, am conceput şi dezvoltat primul Circuit naţional de tenis din Romania – www.tenispartener.ro., destinat jucătorilor amatori de tenis de toate vârstele din ţara noastră. În 2008, am prezentat conceptul BCR Erste Bank, care a acceptat să fie title sponsor şi timp de şase luni am fost în majoritatea oraşelor din România pentru discuţii cu proprietarii cluburilor de tenis. La final a rezultat un circuit cu peste 100 de turnee şi 3500 de jucători, încă din primul an. În prezent, circuitul de află în portofoliul MPG SRL, firmă în colaborare cu care am desfăşurat şi alte proiecte, de exemplu coordonarea centrului de presă la meciuri de Cupa Davis. După ce am implementat circuitul de tenis, am avut ideea dezvoltării unei platforme online cu lecţii video de matematică – www.lectiademate.ro, ca un instrument accesibil elevilor de gimnaziu care nu îşi permit să meargă la pregătiri. Dincolo de elaborarea conceptului, am coordonat echipele care s-au ocupat de realizarea lecţiilor şi de dezvoltarea site-ului. Platforma există şi azi şi căutăm să o dezvoltăm în continuare. Aşa am ajuns să fac şi pregătiri şi să descopăr că îmi place să lucrez cu copiii. Pare că le place şi lor şi cam asta este activitatea mea din ultimii ani. Un fel de şcoală privată de matematică.


„Dacă voi fi ales primar, unul dintre consilierii personali o să fie părintele Petru Moga”

- Interesantă traiectorie profesională! Un absolvent de inginerie şi management ajunge să conducă o fundaţie cu profil social, ziare, reviste, turnee de tenis şi să predea lecţii de matematică. Cum se explică aceste alegeri?

- Îmi plac provocările, cred că sunt o persoană creativă şi atunci când intru într-un proiect caut să-l duc la capăt. Îmi place să fac lucruri de calitate şi să lucrez cu oameni de calitate. Şi candidatura la Primărie  o privesc foarte serios şi deja mă gândesc la tot felul de proiecte care să aducă un plus comunităţii. În sensul ăsta cred că administraţia publică locală are nevoie de oameni foarte buni, care au demonstrat că pot face performanţă acolo unde îşi desfăşoară activitatea. De exemplu, dacă voi fi ales primar, unul dintre consilierii personali (n.r. primarul are doua posturi de consilier) o să fie părintele Petru Moga, de la parohia din Slobozia. Am discutat în acest sens şi a fost de acord. Este unul dintre acei oameni care când fac un lucru îl fac la nivel de top. Cred că vom face o echipă foarte bună împreună. 


- Totuşi, una este să conduci un ONG  sau o mică firmă, şi alta este să conduci un oraş cu mii de probleme şi cu un buget de milioane de euro. Ce credeţi că vă recomandă pentru funcţia de primar al Câmpinei?

- Capacitatea de a mă înconjura de oameni mai buni decât mine, de a-i motiva, capacitatea de a învăţa rapid, de a vedea lucrurile în dinamică. Câmpina are nevoie de o strategie pe termen lung, de o viziune şi de o prioritizare a proiectelor care să permită implementarea unei astfel de strategii.  Nu spun că este uşor, dar cred că este foarte posibil, cu seriozitate, multă muncă şi cu oameni potriviţi alături. 

- De ce PLUS, de ce primar?

- Am ales să ne înscriem în PLUS, eu şi alţi prieteni din Câmpina, pentru că avem încredere în Dacian Cioloş, Vlad Voiculescu şi echipa lor. Când a venit timpul nominalizării candidaturilor pe plan local am fost singurul care şi-a asumat răspunderea. Vă spun sincer că, acum un an, nici nu îmi trecea prin minte să candidez, mai ales că tot timpul am fost conştient că la Primărie nu te duci la distracţie, asta dacă vrei să dezvolţi oraşul. Munca se dublează, responsabilităţile se triplează... Cred că atunci când „intri la stat”, aterizezi în altă lume! Cu toate astea, cred că pot apărea şi satisfacţii conducând oraşul într-o direcţia bună. După părerea mea, administraţia locală are mare nevoie de o schimbare. Dacă aveam şi noi  un primar foarte bun, îmi vedeam de proiectele mele personale. 

- Cum aţi descrie, în câteva vorbe, oraşul?

- Câmpina este ca o fată frumoasă, tristă, neîngrijită şi neiubită. La un moment dat nici nu-ţi mai dai seama că e frumoasă. Trebuie să o  invităm la dans şi, cu siguranţă, îşi va recăpata strălucirea.

Florin FRĂŢILĂ

Editorial. LIMITELE DEMOCRAȚIEI

1. Democrația este lucru pămîntesc, imperfect, deci perpetuu perfectibil. 2. A discuta impasurile democrației nu înseamnă a o denigra. 3. Între democrația „de manual” și cea din realitatea politică poate exista uneori o vizibilă distanță. Nu rezultă din cele de mai sus că aș milita pentru vreo iliesciană „democrație originală”, adică una de suprafață și sclipici, de declarații și nu de realitate socială. Tocmai împotriva unei asemenea „democrații” de mucava scriu. Și pornesc tocmai de la exemplul ordonanțelor date de guvern săptămîna trecută. Nedemocratic, au strigat la unison pesedeii și ziariștii! Firește. Se impută că nu este normală guvernarea prin ordonanțe, scurt-circuitînd parlamentul. Așa este. În condiții normale. Dar ce te faci atunci cînd parlamentul însuși este, în funcționarea lui cotidiană, o instituție profund ne-democratică? Totalitară. Asta pune în dificultate orice teoretician. Situații de acest fel pot apărea; în monarhii constituționale, precum era odinioară și România, intervenția Regelui lămurea situația. Acum vedem cum societatea a evoluat într-o anume direcție, parlamentul a rămas una dintre frînele cele mai puternice în modernizarea instituțională și morală a poporului.

Foto: www.newindianexpress.com
Cum procedăm? De trei ani, societatea civilă luptă cu această forță anti-modernizare. Cu specifica candoare (sic!) au propus acum, pentru un eventual guvern, citez: un candidat pro-european și pro american. Păi cei dinainte cum erau? Este o recunoaștere aproape explicită a discursului izolaționist, anti UE pe care PSD-ul l-a folosit vehement în ultimii ani. Și o astfel de forță domină fără posibilitate de dezbatere. Instituția parlamentului este funcțională cîtă vreme există dezbatere, ceea ce nu vedeți la noi, la noi orice lege iese în formula majorității și punct. Nu e nevoie de argumente. E drept că și opoziția, cîtă a fost, a dormit în gheretă, bazîndu-se pe reacția societății civile să facă ceea ce ar fi trebuit să construiască ei în parlament. De anul trecut, configurația politică s-a schimbat radical, societatea evoluează mult mai repede decît schemele politice anchilozate, parlamentul a rămas un refugiu al incompetenței, corupției și jocurilor murdare. Este el o instituție democratică? Vreau să spun că alegerile cît mai grabnice sînt vitale pentru concordanța puterilor. Există o întrebare ciudată în sondaje: sunteți mulțumit de direcția în care se îndreaptă România? Ca și cum această direcție ar fi clară, lămurită măcar politicienilor și presei, căci nu intră în discuție cetățeanul de rînd. Am trăit cu toții în ultimii trei ani coșmarul că traseul spre modernizarea României nu este ireversibil, că s-ar putea să ne întoarcem la o dictatură, fie ea și soft. Regimul Dragnea asta ar fi fost. Și amenințarea persistă. Sînt mulți care nu pot ieși dintr-o astfel de paradigmă de gîndire. Seară de seară vedem asta la televizor. O manipulare care nici măcar nu se străduie să mai dea aparența de adevăr. Cum este campania împotriva ministrului sănătății. Statul românesc este complet ruginit și înțepenit într-un postcomunism fără culoare politică, doar cu reflexe bine antrenate de acest tip. De aceea nu sînt așa de revoltat (și mi se pare ipocrită vehemența profesorilor de democrație) de cele cîteva zeci de ordonanțe date de guvern în ultima lui zi de funcționare. Nici una dintre ele, nici toate la un loc nu au nocivitatea celebrei ordonanțe 13/2017. Asta e important de spus.
Să ne uităm puțin în istorie: toți pașii importanți în modernizarea țării s-au făcut cu forțarea limitelor democrației formale. Cuza a dat o lovitură de stat pentru a-și putea aplica reformele radicale, prima unire s-a făcut printr-un fel de șmecherie juridică, pe principiul faptului împlinit, Carol I a schimbat cum a vrut guvernele pentru a-și realiza planul de modernizare, Ferdinand  a forțat reforma agrară. Democrația trebuie să fie în strictă sincronie cu interesul țării. Și asta se învață greu. Românii au văzut și au trăit pe pielea lor aproape numai aspectele negative ale libertății, care se confundă cu democrația. Este o întreagă filosofie dacă omul are nevoie de libertate sau se mulțumește cu abundența celor ale traiului zilnic. Libertatea este grea, împovărătoare și, din păcate, presupune o solidă educație, tradusă în responsabilitate. Adică se referă la o carență gravă a societății autohtone, cu îndepărtate explicații istorice. Franc spus, contrazicînd ceea ce s-a strigat în decembrie 89 („Vom muri și vom fi liberi”), afirm cu durere maximă, omul de azi nu are nevoie de libertate. A trecut vremea dictaturilor hard: a stalinismului cu lagăre și genocid. Acum se derulează sub ochii noștri, ici și colo în lume, dictaturi soft, cu oameni bezmeticind toate rețele de comunicare și călătorind oriunde vor pe glob, cu iluzia că sînt liberi. Asta li se pare cel mai important. Sînt neo-sclavii secolului 21. Din fericire, România are de urnit o construcție instituțională de o amploare pașoptistă. Liberalii au căzut în capcana PSD-ului. Cele cîteva ordonanțe nu sînt deloc un pas înapoi, ci unul înainte. Ce bine ar fi să nu mai avem în veci nevoie de așa ceva...

Christian CRĂCIUN

Cum stăm cu gripa la Câmpina?

23 de persoane au murit din cauza gripei, potrivit ultimului raport întocmit de Centrul Naţional de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile în data de 7 februarie. Iar cel mai recent deces înregistrat a fost al unui bărbat în vârstă de 26 de ani, din judeţul Prahova.

Vremea capricioasă și numărul tot mai mare de persoane afectate de virusul gripal sezonier au determinat autoritățile de la București să anunțe joi, 6 februarie, începutul unei epidemii de gripă. Săptămâna trecută, dr. Călin Tiu, managerul Spitalului Municipal, ne asigura că nu sunt (încă) motive de îngrijorare în acest sens. „La Câmpina nu sunt încă motive de îngrijorare în ceea ce privește epidemia de gripă. E drept că avem mai mulți pacienți decât de obicei, dar nu cu mult mai mulți față de alți ani, ceea ce mă îndreptățește să spun că suntem în limitele normalului pentru sezonul rece“.


Situația gripei în școli și grădinițe. Un caz confirmat

Cu un sistem imunitar în formare, copiii sunt incluși în categoria grupelor de risc în privința îmbolnăvirilor. Cu toate acestea, numărul de absenți nu este îngrijorător, după cum ne declară  prof. Mihaela Predea, directorul Grădinița cu Program Prelungit și Program Normal „Iulia Hasdeu“ din Câmpina. „Am avut un singur caz de gripă, confirmat la București, dar nu cu complicații. Este vorba despre un copil de grupă mică din grădinița noastră care acum se simte mai bine. E adevărat că au fost mulți copii răciți, dar și mai mulți părinți care îi țin acasă pe cei mici de teama de a nu contacta vreun virus. Noi avem două asistente medicale care efectuează controale zilnice astfel încât niciun copil nu intră bolnav în grădiniță. Iar acum, în sezonul rece, o dată pe săptămână vine medicul pediatru de la dispensarul școlar și îi consultă pe copii. De asemenea, dacă se întâmplă ca vreun copil să facă febră când este la grădiniță și părinții nu pot veni să-l ia acasă atunci, avem un izolator unde poate sta în siguranță”. La Grădinița cu Program Prelungit și Program Normal „Iulia Hasdeu“ din Câmpina sunt înscriși 275 de copii. La grădinița nr. 5 din Slobozia (15 copii) și la grădinița nr. 6 din Turnătorie (43 de copii) - ambele intră în subordinea grădiniței „Iulia Hașdeu“, nu au fost raportate cazuri de gripă, doar de copii răciți.

Prezență scăzută la ore

De la începutul anului s-a înregistrat o prezență scăzută în școli și grădinițe, mai ales în rândul copiilor mici. Însă nu este ceva neobișnuit pentru această perioadă. „Prezența nu a fost mare, mai ales în ultimele două săptămâni, dar nu din cauză că au fost copiii bolnavi. Noi comunicăm cu părinții, știm că unii au avut răceli ușoare, dar mai mult a fost o teamă. Părinții au preferat să-i țină acasă“, ne-a declarat prof. Mihaela Predea. 
Aceeași situație ne-o confirmă și prof. Roxana Stan, directorul Colegiului Național Nicolae Grigorescu. „Preventiv, părinții au mai ținut copiii acasă, mai ales pe cei mici. Și bine au făcut. Chiar dacă nu au avut un diagnostic de la medic, la cele mai mici semne de răceală i-au oprit o zi, două în casă. Dar numărul de absenți este specific unui sezon rece. Au fost chiar și câțiva colegi, cadre didactice, cu viroze, dar și ei și-au luat concediu medical. Nu avem niciun caz de gripă confirmat”. 
Până la data de 2 februarie 2020 au fost vaccinate antigripal 1.486.486 de persoane din grupele la risc, cu vaccin distribuit de Ministerul Sănătății.
Alexandra IRIMIEA

Poetul câmpinean Mircea Teculescu a fost premiat la Mizil

Juriul Festivalului Concurs „Romeo și Julieta la Mizil”, ajuns la ediția a XIII-a, a acordat premiul „Grigore Tocilescu” poetului Mircea Teculescu, pentru suita de poeme cu care a participat la acest eveniment cultural de amploare internațională.

Nume și renume
Print-o fericită întîmplare, datorită inspirației dramaturgului mizilean George Ranetti, publicist în vogă la începutul veacului XX, ROMEO ȘI JULIETA ajung, desprinzându-se din paginile tragediei lui Shakespeare, în orășelul odinioară un Menzil, adică o stație de poștă, unde adăstau caravanele doldora de mărfuri și depeșe fie către Ploiești, Brașov și Sibiu, fie către urbele de pe malul Dunării. Îndrăgostiții din teatrul marelui Will s-au urcat pe aripile fanteziei ranettiene și, mulțumită tandemului profesoral Victor Minea – Laurențiu Bădicioiu, junii din Stradford Avenue au poposit în urbea Conului Leonida Condeescu (amic al lui Nenea  Caragiale), primind, în contextul cultural național, statutul de „cetățeni de onoare” ai așezării mizilene. Prin urmare, de 13 ani, Romeo și Julieta, în regia domnilor Minea și Bădicioiu, există festiv, într-o zi de final a lunii ianuarie și animă participanții la epocalul eveniment local, în speță poeți / poete și epigramiști / epigramiste din România și Basarabia. Printre onorații scriitori prezenți aici, a fost – și l-am însoțit – și Mircea Teculescu, marcantă personalitate a vieții economice și culturale a Câmpinei începutului de secol XXI.


Recunoaștere a valorii
Sâmbătă, 25 ianuarie 2020, în aula Colegiului Tehnic GRIGORE TOCILESCU, situat pe strada Nicolae Bălcescu, în centrul civic al orașului Mizil, Mircea Teculescu – inginer de profesie, director tehnic la uzina NEPTUN – a fost distins cu Diploma și titlul de Laureat al faimosului Festival ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL, recunoscându-i-se astfel talentul și valoarea poeziei pe care domnia sa o scrie de foarte multă vreme. Ziarist cu vocație, prezent în presa Câmpinei de după 1990, în publicațiile ORA, apoi JURNALUL de PRAHOVA și, mai departe, în OGLINDA CÂMPINEI, Mircea Teculescu și-a păstrat și cultivat propensiunea pentru arta poetică, apărând, în anii trecuți, în câteva reviste de provincie, publicând și câteva volume de versuri. Notorietatea poetică i-au susținut-o și confirmat-o publicațiile ALBATROS, AXIOMA, Evenimentul Social și Artistic, HELIS, New York Magazin Cultural, OGLINDA LITERARĂ, REVISTA NOUĂ, ARGEȘ, Spații Culturale, revista ARTE, URMUZ, VATRA, Leviathan, Cafeneaua Literară.
Comentate de critici literari de seamă, precum Otilia Ardeleanu, Mioara Bahna, George Bădărău, Christian Crăciun, Ionel Bota, Ionel Necula și Constantin Trandafir, dar și de poeții Florin Dochia, Romeo Aurelian Ilie, Mihaela Meravei, Daniel Luca și Adrian Lesenciuc, Mircea Teculescu are la activ câteva volume – bine primite de cititorii de poezie contemporană.

Din cronici
Adrian Lesenciuc, în jurul volumului VENUS DE FEBRUARIE: „Autorul își detonează propriile proiecții ale purității geometrice din volumele anterioare, în, spre exemplu, „Descântec pentru o karmă” (p. 18) și se situează ironist pe panta descendentă a propriei deconstrucții textuale (nu întâmplător invocându-l pe poetul american al generației Beat, Allen Ginsberg, în linia criticii determinismului tehnologic al acestuia): „nașterea – moartea / două ascunzișuri // din care converg spre ochiul al treilea, // cu hăitașii pe urme, // cu visele turme //mânate de Allen Ginsberg, // pe muntele Konigsberg, // pe muntele Konigsberg (...)”
Ionel Necula, despre „Fiecare vede altceva”: „Dincolo de titlul relativ banal, care poate duce cititorul la solipsism, ne întâmpină o poezie meditativă, glazurată – decontată mai mult din fondul pasional afectiv și emoțional, decât dintr-o reflecție învolburată și rece”.

Panoplia meritelor
De departe o voce/ o poezie originală, scriitura teculesciană și-a primit întâiele confirmări cu sens valoric. În 2015, Mențiune a Concursului Internațional organizat de publicația OCCIDENTUL ROMÂNESC din Spania. În 2016, Premiul II al Concursului de Literatură al revistei ÎNSEMNE CULTURALE. În 21 martie 2017, cu prilejul Zilei Poeziei, Mircea Teculescu s-a clasat în primii 10 câștigători ai Concursului pe site-ul QPOEM. Premiul Octavian Moșescu, la ediția a X-a a Festivalului Internațional „Titel Constantinescu”, precum și Premiul pentru Cartea Anului 2017 acordat de Consiliul Local Câmpina și Biblioteca municipală „Dr. C.I. Istrati”, pentru volumul „Fiecare vede altceva”. Alte izbânzi premiale i-au fost acordate pe sistemul „Romanian Kukai”.
Serghie BUCUR

Solitari sau solidari? O dilemă la care ne invită să reflectăm medicul câmpinean Dan-Decebal Gavrilescu

Cea de-a 26-a serată culturală găzduită de Librăria Elstar l-a avut drept invitat pe domnul doctor Dan-Decebal Gavrilescu, o personalitate bine-cunoscută și mult apreciată de câmpineni, care acum s-a dezvăluit nu numai în calitatea sa profesională, dar și în postura scriitoricească, domnia sa fiind autorul volumului de literatură memoralistică angajată și angajanta „Solitar sau solidar?” cu subtitlul edificator „Un medic între Politică și Biserică”. Primul care a prezentat cartea a fost eseistul, ziaristul și profesorul Christian Crăciun, colaboratorul nostru, cel care, ca de obicei, așa cum declara Florin Dochia într-o altă serată culturală, are darul de a epuiza subiectele, de aceea este foarte greu să vorbești după domnia sa. Christian Crăciun nu a făcut o excepție nici de data aceasta, epuizând din nou subiectul, cu mai multă amarăciune decât în alte dăți. „A fost o bucurie să mă întâlneasc cu această carte. Avem un talent deosebit de a ne dezbina și de a dezbina atunci când vorbim de politică, dar și de cultură. Această carte este ca un triunghi, căci dezbate trei mari subiecte: medicina, politica și credința. Este o carte care se citește cu o mare participare dacă ești de acord cu mesajul ei, dar chiar și când nu ești de acord. Domnul doctor Gavrilescu este un creștin modern într-o lume românescă ce este caracterizată atât de mult de falii la tot pasul. De  altfel, o astfel de falie, cea cu referendumul pentru familie de acum vreo doi ani, a provocat și această carte. Scrisul său are și umor, care este presărat ca sarea și piperul. Trebuie să recunoaștem că avem nevoie de o gândire conservatoare autentică, chiar și politică, lăsând la o parte fostul Partid Conservator al lui Voiculescu, care nu are nimic a face cu conservatorismul antebelic din România, după cum nici liberalismul actualului PNL nu are nimic de a face cu cel al lui Brătianu. Dl. Gavrilescu vede ce nu este bine în societate și nu îi este frică să arate cu degetul, căci este un intelectual angajat. Remarc faptul că dialogul social este marea carență a societății noastre de astăzi. Care se rezumă azi la cel care țipă mai tare, cel care aduce injurii mai prompte, cum spunea cineva, trăim anii urii. Este o carte împăcată, nu vehement revanșardă, o carte prin care autorul încearcă să înțeleagă această lume complicată” - a conchis Christian Crăciun. 


Dl. Valentin Ajder, directorul Editurii Eikon din Cluj, a susținut un discurs scurt, dar plin de vigoare și umor: „Cartea domnului doctor este una foarte spumoasă, practic fiecare capitol este o invitație la dialog social. În fapt, este un raport de activitate intelectuală. Domnia sa menționează multe cărți care l-au format din punct de vedere intelectual. Nu în ultimul rând, este o spovedanie publică de mare curaj”.
Valentin Ajder menționa că folosirea persoanei a III-a singular oferă autorului multe avantaje dar, considerăm noi, sunt și câteva dezavantaje, dacă nu chiar capcane. Căci autorul nu folosește această tehnică complet nevinovat, ci pentru a scrie lucruri care, asumate direct, nu ar putea fi spuse. Principalul avantaj este dat de faptul că scriitorul, de ocazie (sau nu), se poate ridica deasupra lui, pentru a se admira. Și cui nu-i place să fie admirat? El este mare, inspirat, are mereu dreptate, este neînțeles, martirizat de o societate îngustă, frumos, caracter ales, generos. În loc ca dedublarea să micșoreze ego-ul (vezi cât de minuscul ești pe scara largă a umanității), mișcarea pe verticală îl umflă precum un balon plin de heliu, care se învârte cuminte, în jurul patronului. Mult mai curajoase și oneste sunt memoriile în care ieși cu pieptul în față și îți asumi ceea ce ai de spus în agora. Mai ales când ai pretenția de a deține adevărul absolut.


Somat de amfitrionul evenimentului să ofere rețeta după care a scris cartea și să dezvăluie prescripția, autorul nu a stat mult pe gânduri și a sugerat că însuși Inspectoratul pentru Situații de Urgenţă ar fi trebuit să fie de față (ca și cum vremea de afară le-ar fi permis!) având în vedere temele abordate în carte: „Dacă atât de mulți intelectuali nu ar fi boicotat referendumul pentru familie, antrenând atât de mulți oameni, poate că nu aș fi devenit scriitor. Nu avem șira spinării. Eu pledez pentru o demnitate relaxată a cetățeanului român orotodox. Fără să desconsider celalalte biserici, consider că doar în cadrul Bisericii Ortodoxe poți trăi cea mai intimă comuniune spirituală în timpul liturghiei”.
Contestabilă este şi martirizarea la care se supun toți cei care au susținut sus-numitul referendum pentru familie (eșuat, pentru că nu s-a reușit co-interesarea a nici măcar a 30% din electorat – niciunul dintre susținătorii familiei tradiționale nu cred că s-a gândit, măcar retrospectiv, că tema respectivă nu interesa majoritatea populației, care atunci era confruntată cu spectrul foarte real al dictaturii soft a lui Liviu Dragnea). Ca și cum nu ambele partide mari ale țării, PSD și PNL, l-ar fi susțint, primul făcând tot posibilul să-l deturneze în scopuri proprii. Ceea ce a și dus la eșecul acestuia, dureros pentru toți adepții lui. Lumea merge însă înainte, indiferent dacă în Constiutuția României este specificat sau nu din cine este formată o familie. Iar homosexualii nu au dat (încă) năvală peste noi. Chiar dacă cei din Olanda fac mari presiuni la granița noastră vestică, însă regimul autoritar al lui Viktor Orban (le) rezistă cu stoicism.
Următoarea serată culturală va avea loc vineri, 21 februarie, când Librăria Elstar îl va avea drept invitat pe cercetătorul și sociologul Mirel Bănică, de la Academia Română, Institutul pentru Istorie a Religiilor.

Codruț CONSTANTINESCU

Dacă sunt făcute la timp, examenele mamografice tridimensionale de la SanConfind pot salva vieți

(P) Centrul Medical SanConfind are un departament complet de imagistică medicală, în care o echipă de medici de elită, plini de empatie față de orice pacient și dedicați actului medical profesionist, lucrează cu aparatură și echipamente ultraperformante, realizate de companii producătoare cu renume mondial (Siemens, General Electric). Imagistica medicală însumează tehnici și proceduri complexe, folosite în vederea obținerii unor imagini de foarte bună calitate a țesuturilor examinate, pentru diagnosticarea corectă a unor eventuale afecțiuni. 
În cele ce urmează, dr. Manuela Uță, medic primar de imagistică medicală, unul dintre cei mai apreciați medici din SanConfind, ne va explica de ce este importantă efectuarea periodică a unui examen mamografic digital cu tomosinteză, examinare care se poate realiza în scurt timp cu aparatul din dotarea spitalului de la Poiana Câmpina. 
Departamentul de imagistică medicală al Clinicii SanConfind are în dotare un mamograf digital foarte performant, cu tomosinteză și puncție stereotaxică, realizat de compania americană General Electric. Tomosinteza sau mamografia tridimensională (3D) a sânului reduce interferența și suprapunerile de țesut și evidențiază mult mai ușor leziunile canceroase. Mamografia digitală este o radiografie a sânului cu doză redusă de raze X. Aceasta reprezintă „standardul de aur” în detectarea precoce a anomaliilor țesutului mamar. Tomosinteza sânului reprezintă o tehnologie nouă și extrem de precisă, folosită în lupta împotriva cancerului de sân. Cu ajutorul ei se efectuează o serie de imagini digitale ce pot fi prelucrate cu ajutorul calculatorului, imagini care permit medicului să examineze straturile țesutului mamar și să departajeze leziunile de țesuturile adiacente.


„La Centrul Medical SanConfind din Poiana Câmnpina avem echipamente medicale de înaltă performanță pentru a efectua examenul mamografic de screening la femeile de peste 40 de ani, cu scopul de a determina cât mai precoce leziunile de cancer mamar. Mamografia digitală cu tomosinteză este o examinare ce folosește, în doze reduse, radiația X, cu ajutorul unei tehnologii avansate, prin care se achiziționează imagini multiple ale sânului din unghiuri diferite, ce ne permit ulterior o reconstrucție volumetrică tridimensională (3D) a sânului. Practic, acest examen este similar unei computer-tomografii în care obținem secțiuni ale sânului ce ne permit să depistăm tumori foarte mici, înlăturând astfel suprapunerea de țesuturi care se întâmplă într-o examinare normală. Avantajul mamografiei digitale cu tomosinteză (3D) față de mamografia digitală clasică (2D) este că ne permite să depistăm cu mai mare acuratețe leziunile tumorale mici în sânii cu mult țesut glandular, prin înlăturarea suprapunerii de țesuturi. În afară de examenul mamografic cu tomosinteză, ecografia este un examen complementar, absolut necesar pentru elaborarea unui diagnostic complex. Ecografia ne ajută să caracterizăm nodulii tumorali descriși mamografic și să facem diferența dintre nodulii solizi și chistici, depistați în sân. De asemenea, ne ajută să evidențiem ductele glandulare, să vedem conținutul acestora, precum și modificările periglandulare. Mamografia cu ecografie reprezintă cele două investigații de bază în examinarea sânului. Este foarte important de reținut că mamografia, deși nu preîntâmpină apariția cancerului mamar (adică nu previne apariția cancerului mamar), reprezintă un examen care salvează vieți, pentru că depistează leziuni de cancer mamar în stadii incipiente, cât mai precoce posibil, în care vindecarea este posibilă în peste 90% din cazuri. Dacă ai împlinit 40 de ani și nu ai făcut încă un examen mamografic, te așteptăm în clinica noastră pentru a afla că ești bine”, consideră doamna doctor Manuela Uță, al cărei sfat nu trebuie să le pună prea mult pe gânduri pe femeile de peste 40 de ani din Câmpina, din Ploiești și din orice altă localitate a județului sau a țării. Nu de alta, dar în lupta pentru depistarea cancerului mamar și de orice alt tip, orice zi de întârziere poate fi fatală.