04 martie 2020

Editorial. SUPERSTIŢII

Ceea ce anticipam data trecută s-a adeverit, din păcate. CCR a intervenit ca jucător politic, cu un penibil al argumentării pe care nu l-a atins pînă acum. Dar nici măcar asta nu este știrea principală. Nici mita în flagrant a d-nei Pintea, o surpriză doar pentru cine mai crede în PSD. Cel mai greu de dovedit este cît din această mită mergea la partid. Vreți să știți cum se face într-adevăr politică în țărișoară? Citiți articolul „Dosarul «Ierusalim»” de Ovidiu Raețki. În tot acest vălmășag, o idee bîntuie mințile „soluționarilor” (adică ale acelora care au soluții totdeauna, la toate); guvern de uniune națională sau guvern de tehnocrați. Inutil să spun că ambele „soluții” ar fi net favorabile PSD-ului. Sclipiciul argumentativ care ar susține această superstiție este că politicienii nu s-ar mai certa și toată lumea ar conlucra la propășirea neamului. Dacă sufli peste acest polen, rămîne realitatea nudă: cea pe care o descriam în articolul precedent: PSD-ul ar bloca țara și din partea ministerială, nu s-ar putea lua nicio decizie. Ceea ce face acum în parlament și în toate instituțiile pe care le controlează, partidul căpușă ar face-o atunci și de la nivel guvernamental. Blocaj este cuvîntul cheie. „Stabilitate” este alt cuvînt parolă folosit de toți purtătorii de mesaj ai partidului. Nu, România nu are nevoie de liniștea PSD-ului, ci de agitația unei transformări care să distrugă definitiv acest partid. „Stabilitatea” ar însemna în condițiile de față înțepenirea mortală. 
O spun aproape în fiecare editorial, cititorii s-or fi plictisit, dar și nouă ni s-a acrit să fim mințiți de 30 de ani de același partid corupto-comunistoid. Primind foarte puțină atenție din partea unei prese acefale și imorale, se petrec în săptămînile acestea niște alegeri care sintetizează destul de bine degringolada morală și civică a societății românești: cele de rectori ai universităților. Sunt tot felul de întîmplări, unul a plagiat pînă și proiectul de management cu care candidează. Dar culmea o reprezintă, desigur, Universitatea din Iași, unde singurul candidat este celebrul Tudorel Toader. Da, Acela! Ei bine, din cei vreo 800 de profesori cîți are venerabila Universitate, niciunul  nu a dorit să se înscrie, ajungîndu-se ca un student să le bată obrazul și să se înscrie el în cursă. Un stop cadru perfect pentru marasmul învățămîntului nostru superior. Pentru care cazurile Beuran, Pintea, Burnei, ca să dau doar exemplele mai recente din domeniul usturător al medicinii, sînt exemplare pentru corupția elitelor. Cei care ar trebui, după vorba lui Baudelaire, să fie adevărate faruri se comportă ca niște biete ștergătoare de parbriz. Hîța, hâța dintr-o parte într-alta. Iată de ce răul trebuie tăiat (electoral) de la rădăcină. Cît mai repede. 


Să fie întîmplător că oamenii cei mai criticați din noua guvernare (legată de mîini) sînt Cîțu și Victor Costache? Adică doi dintre cei care au dat la iveală dezastrul guvernării din anii trecuți? Două mișcări foarte bune făcute de PNL în săptămîna din urmă (pe lîngă multe prostii ce-i drept, în domeniul selectării candidaților mai ales): numirea lui Florin Cîțu să formeze noul guvern și sprijinirea lui Nicușor Dan pentru Primăria capitalei. Este suficient să vedem reacțiile d-nei Firea sau d-lui Ciolacu ca să înțelegem că i-a atins exact unde-i doare și că asta este calea pe care trebuie mers. În acest context, reacțiile USR au fost, a cîta oară? – de o dezarmantă inadecvare. Acest partid-alianță încă nu știe să se poziționeze, nu știe să facă politică și este de o aroganță care riscă să-i îndepărteze pînă și fanaticii susținători, admiratori ai CV-urilor conducătorilor. Apropo: ce-ar fi să punem în paralel CV-urile membrilor guvernelor Dăncilă cu cele ale guvernului actual? Oare comparația asta nu spune ceva esențial despre ce este România dăncilizată și ce ar putea fi o Românie după modelul lui Cîțu? Dar cu rectori ca Tudorel Toader, cum să construiești o asemenea Românie? Este de făcut multă curățenie și nu se vede la ora actuală o forță politică suficient de puternică, de clară în concepții și de hotărâtă încît să așeze societatea pe o traiectorie ferm pro-europeană, atlantistă, pro-corectitudine socială și pro-meritocrație. Nu trebuie mai mult. Dar țesutul social este atît de infectat (iertare pentru termen), încît vindecarea va dura multă vreme. Să mai amintesc, în final, și o a treia prejudecată: toți sînt la fel! Nu sînt toți la fel! Unul singur dacă este altfel, de la el poate începe reconstrucția. Adică exact ceea ce avem de făcut începînd din 2020. Mai tîrziu va fi prea tîrziu...
P.S. Nu scriu nimic despre Covit pentru că nu vreau să înmulțesc nici măcar cu unu numărul celor care „știu” totul, dar nici numărul făcătorilor de bancuri. Pur și simplu tac și încerc să mă comport cum mă comportam acum cîteva săptămîni. Cred că așa e normal. Dar, apropo de cuvintele-parolă: observați că nu există absolut nicio intervenție, indiferent de subiect, a purtătorilor de imagine ai PSD fără să aducă în discuție epidemia. Nu de grija prostimii se agită ei, ci se străduie să injecteze subliminal telespectatorilor ideea egalității între virus și PNL. QED.
Christian CRĂCIUN

Deputatul PMP Cătălina Bozianu candidează la preşedinţia Consiliului Judeţean şi pregăteşte contractul cu prahovenii

Preşedintele PMP Prahova, deputatul Cătălina Bozianu, se pregăteşte să intre în bătălia electorală la alegerile locale din vară, pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova. 
Potrivit declaraţiilor acesteia, "procedurile interne de validare a candidaţilor încă nu s-au încheiat în PMP, urmează să se finalizeze în două săptămâni, dar confirm că lucrez împreună cu echipa mea la programul de dezvoltare a judeţului Prahova, pe care îl vom prezenta cetăţenilor sub forma unui contract ferm, cu termene fixe şi soluţii precise". 


Încrezătoare într-un viitor mai bun în ceea ce priveşte judeţul Prahova, deputatul Cătălina Bozianu îi invită pe toţi prahovenii să bată palma cu PMP pe acest contract responsabil şi de bună credinţă.