10 martie 2020

PMP-Prahova suspendă precampania electorală și trece la voluntariat de criză!

COMUNICAT DE PRESĂ
Partidul Mișcarea Populară-Prahova își suspendă acțiunile specifice precampaniei electorale până luni, 23 martie 2020, cu posibilitate de prelungire. Această decizie, pe care eu și colegii mei o vom formaliza în ședința echipei județene de conducere, este una firească, generată de situația excepțională în care se află țara din cauza epidemiei de COVID - 19. De asemenea, este o decizie în perfectă concordanță cu convingerile și cu modul de acțiune ale tuturor membrilor PMP: responsabilitatea față de soarta a milioane de români trebuie să primeze în fața calculelor electorale și politice mărunte. Și la București, inclusiv în mintea politicienilor obsedați de alegeri anticipate, și în Prahova. 


Nu vom face campanie electorală în următoarea perioadă, dar nici nu vor sta cu mâinile-n sân. Vom elabora un plan de acțiuni conform căruia fiecare dintre noi, lideri, candidați ori membri obișnuiți, se va implica, după dorință și după posibilități, în gestionarea crizei la nivelul comunității din care face parte (oraș sau comună). În principal, pe partea de informare a cetățenilor și de prevenire a panicii, precum și în ajutorarea acelor persoane vulnerabile în situația dată, cu prioritate vârstnicii.

Clubul Sportiv din Câmpina, la ceas aniversar! Avem performanţă la noi în oraș?

Clubul Sportiv din Câmpina a aniversat, în luna februarie, 4 ani de la începerea activităţii. Acesta cuprinde patru discipline sportive: baschet, handbal, fotbal și nataţie, unde copiii înscriși beneficiază de antrenamente gratuite. Baza sportivă include terenul mare sintetic de fotbal, terenul mic, terenul multifuncţional și bazinul de înot didactic. Clubul este susţinut financiar de Primăria Câmpina și Consiliul Local. 



● SECŢIA DE BASCHET

Înființată în oct. 2017. În jur de 20 de copii (o grupă de fete și o grupă de băieți). La prima selecție au fost peste 30 de copii. Anii sunt 2008-2010.
Doi antrenori: 
Cristina Potgitier (din oct. 2017) - profesor de educație fizică, antrenor baschet categ. I
„Fac baschet din clasa a IV-a. M-a selecționat domnul profesor Pastor. M-a ridicat în picioare și eram cea mai înaltă. Am jucat baschet non-stop, am ajuns în divizia A la Craiova. La 18 ani, terminând junioratul, domnul profesor, acum colegul meu, (n. r. Liviu Dochia) m-a vândut pe 5 mingi și m-am dus la Târgoviște unde am jucat un an în divizia B, apoi a venit revoluția. Am mai jucat la Ploiești, la Călărași și apoi la Craiova, unde am făcut și facultatea. 


După terminarea studiilor, în 1996, am revenit în Câmpina. Am zis că e de ajuns, am vrut să vin ca profesor de educație fizică. Am fost la liceu la Comarnic până în 2003 când am plecat în Africa de Sud, unde am avut echipă de baschet la liceu. În 2008 am revenit în România pentru că am vrut să adopt un copil și lucrez cu acești copii minunați la Clubul Sportiv din Câmpina”.

Liviu Dochia (din martie 2019) - profesor de educație fizică, antrenor baschet categ. I. Este câmpinean și are 25 de ani de experiență în sportul de performanță. A jucat baschet în divizia națională de juniori a orașului Câmpina, în perioada 1969-1971. 


„Am fost prima echipă a orașului Câmpina care a ajuns în divizia națională. Am terminat facultatea în 1975 și am fost repartizat la Clubul Sportiv Școlar Constanța unde am obținut locul I pe țară la juniori. Am fost solicitat de familie să vin înapoi în 1985, la Clubul Sportiv Școlar de aici unde timp de 11 ani la rând Câmpina a avut echipă în divizia națională de junioare. Din această echipă, 7 fete au fost promovate în alte orașe, la seniori. 
Dar mi s-a desființat secția pentru că îi cam băteam pe cei din Ploiești. Mi s-a spus că nu mai sunt fonduri. Am fost distrus. M-am dus profesor la Liceul Petrolul timp de 4 ani, apoi în 2003 m-am hotărât să plec în Marea Britanie pe un contract. Am revenit în țară acum doi ani, ca pensionar și am fost chemată aici de Cristina. Nu am fost tentat să rămân peste hotare. Dacă plecam la 20 de ani să-mi fac o carieră, o famile, era altceva. Dar eu am plecat la 50 de ani din alte motive și am văzut toate diferențele. Nu m-aș putea integra în acea societate.
Pentru mine, să vin aici la club a fost ca un cadou. Mi s-a dat ceea ce mi s-a furat acum 20 de ani, dorința de lucra în continuare cu acești copii minunați. Sunt pensionar, dar alerg toată ziua, pun panouri. Lucrul cu acești copii e scopul vieții mele. Aici e sufletul meu!”
Secția de Baschet a fost înființată acum doi ani și jumătate când Cristina Potgitier a făcut primele selecții, atât în rândul fetelor, cât și al băieților, copii născuți între anii 2008-2010. Având nevoie de ajutor, aceasta l-a adus anul trecut în echipă pe fostul ei antrenor, Liviu Dochia, care acum se ocupă de grupa de fete.


COMPETIŢII 

În 2020 vor participa la prima competiție oficială de mini-baschet. Până acum au mai avut diverse concursuri la Brașov, la Breaza, la Ploiești, cu echipe de fete mai mari și care fac parte din cluburi performante. „Suntem mai mici de vârstă cu cel puțin un an, iar acum fizicul contează foarte mult.  Însă nu ai cum să progresezi, dacă nu ai competiții, nu ai jocuri“, argumentează Liviu Dochia.
„În jocul de baschet nu există niciun fel de competiție la această vârstă, decât festivalul național de mini-baschet din vară, de la Costinești sau Mangalia. Aceasta este singura competiție oficială care se desfășoară pe o perioadă de 2 săptămâni.
Sunt două categorii de vârstă: baby-baschet (până în 10 ani) și mini-baschet (11-12 ani). Performanța începe după 13 ani când există campionate regulate.
Încă o problemă care există este că ești obligat să te afiliezi Federației Române de Bachet ca să poți să participi la competiții oficiale. În rest sunt meciuri amicale”, completează Dochia.
Cei doi antrenori sunt inimoși și au încredere în copiii Câmpinei, chiar dacă se bat cu echipe de valoare, din orașe mari, ce au sponsori, autobuze, echipamente și săli disponibile pentru antrenamente zilnice.



PERFORMANŢĂ ÎN BASCHETUL CÂMPINEAN

Liviu Dochia: „Acest club s-a creat pentru sportul de masă câmpinean. S-a făcut această bază superbă, au început să se miște niște lucruri care erau necesare pentru copiii Câmpinei. Avem copii extrem de dotați în zonă, la toate disciplinele, dar durează să-i prindem din urmă pe cei care au condiții excepționale.
Cea mai tare echipă de mini-baschet de vârsta aceasta se numește Dan Dacian București. Vin cu câte 10 echipe de fete și băieți, au 3000 de copii în toate secțiile din București.


Din toată cariera mea de antrenor de performanță nu există decât două soluții: selecția, să-l găsești pe acela ca un bulgăre de aur într-o mină, și apoi volumul de lucru, baza sportivă. 
Nu ne putem permite să spunem că vom fi campioni naționali. Asta este extrem de greu. Dar acest oraș, Câmpina, a dat peste 20 de juniori în divizia națională, atât fete, cât și băieți. Baschetul este iubit în zonă, în toate curțile de la școli și licee toată lumea joacă baschet, toată lumea auncă la coș. Au ieșit jucători mari. Dacă reușim să scoatem unul, doi jucători care se promovează la seniori, este ceea ce am putut să facem pentru oraș”.
Cristina Potgitier: „La vârsta mică pe care o selectăm trebuie să-i înveți să alerge, în primul rând. Dar se vede progresul copiilor. Oricine e binevenit să vină și să vadă copiii la antrenamente, la un meci amical. Saltul de acum un an este foarte mare. Se vede că ei lucrează”.

● SECŢIA DE HANDBAL

Înființată în mai 2018. 24 de fete (majoritatea 2010-2011).
Un singur antrenor:
Daniel Vasile, profesor de educație fizică, specializare handbal. Este câmpinean și se ocupă și de organizarea competițiilor sportive la nivel de județ.


„Joc handbal din clasa a V-a. Doamna profesor Gherman de la Școala Ion Câmpineanu, fosta generală 1, mi-a insuflat dragostea pentru handbal și pentru sport și mișcare, în general. Mi-a plăcut să urmez calea asta. În liceu, junior fiind, am jucat la Breaza la seniori, iar apoi m-am transferat aici, la Oțelul, dar din păcate s-a desființat. Am urmat Academia de Sport la București, am jucat și acolo trei ani într-o echipă municipală, apoi am devenit profesor la liceul Petrolul din Câmpina. M-am tranferat la Ploiești, dar activitatea mea de bază, din 1996 și până în prezent este la Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Prahova, reprezentanta Ministerului Tineretului și Sportului în județ. Sunt consilier și ne ocupăm de organizarea tuturor activităților sportive în Prahova.
Am ales să înființez o secție de fete, chiar dacă par mai neîndemânatice decât băieții. Însă prefer disciplina la antrenamente, mai ales că handbalul feminin este mai bine reprezentat la noi în țară”, argumentează el.

SCORUL NU CONTEAZĂ

„Cea mai mică fetiță din grupă, născută în 2013, e un talent senzațional. A venit cu sora ei mai mare, tatăl m-a rugat s-o las și pe ea. Evident că și la handbal contează înălțimea, dar nu așa mult ca la baschet. Aici punem accent pe viteză, forță, îndemânare. 
Începând de anul trecut am intrat în competiții de baby-handbal, mini-handbal și am făcut față cu brio. Un lucru important este că nu se joacă pe scor. Federația a hotărât, în urmă cu doi ani, ca la aceste vârste să nu se joace pe scor și e un lucru foarte bun. Contează doar să participi. Mai mult decât atât, avem finanțare de la Ministerul Sportului așa că mergem la competiție fără să plătim cazare, doar transportul. 
Am fost la Brașov, suntem împărțiți pe zone. Suntem în jur de 100 de echipe în țară. Am fost mai întâi la etape de zonă, județene, apoi la națională.
A fost un an competițional foarte bogat și asta ne-a ajutat să progresăm. În trei zile se joacă câte 7-8 meciuri și faptul că nu se joacă pe scor nu se pune presiune pe copii și asta e important. Copiii joacă de plăcere, să înscrie. Înainte nu se făceau festivalurile acestea, se începea de la juniori 3, după 13 ani. E adevărat că nici selecția nu se făcea de foarte timpuriu, dar am luat și noi modelul nordicilor și am coborât vârsta de selecție. Sunt însă și excepții. Spre exemplu, Crina Pinta, pivotul lotului național, a fost selecționată la 16 ani și joacă la CSM București”.


PERFORMANŢĂ LA CÂMPINA?

Abia peste doi ani se poate vorbi despre performanță în handbalul câmpinean, când fetițele antrenate de Daniel Vasile vor participa la primele competiții de juniori.
„Îmi doresc ca două, trei, patru, cât mai multe jucătoare să poată ajunge în vârf, la echipe de primă ligă din țară. Sunt câteva foarte talentate și au  șanse dacă se țin de treabă, mai ales că microbul le-a intrat deja în piele și vin la antrenamente cu drag. Însă toate lucrează foarte bine. Avem câte trei antrenamente pe săptămână la sala de sport a Colegiului Național Nicolae Grigorescu, dar suplimentăm când sunt competiții”, explică antrenorul.


O NOUĂ GRUPĂ DE FETE 

Vești bune pentru fetițele care vor să joace handbal de performanță la Câmpina, dar mai ales pentru părinții lor. Din aprilie 2020 se va deschide o nouă grupă la Clubul Sportiv din Câmpina. „Vrem să începem să construim piramida. Colega care va veni va face selecție pentru 2012-2013. Mergem în școlile câmpinene în ultima săptămâna din martie și îi chemăm pe copii la un prim antrenament. Nu se poate vorbi despre selecție la vârsta asta pentru că cei mici au evoluții diferite. Cele care văd că nu țin pasul nu mai vin. Practic se selecționează singuri. Cel mai important este să ai o bază mare de copii, să-i vezi cum cresc”, detaliază antrenorul. 
Prima întâlnire se selecție va avea loc vineri, 29 martie, ora 16.00, la Colegiul Național Nicolae Grigorescu.
„Ușa e deschisă și la intrare, și la ierșire. Important este să-ți dorești să joci handbal”, le spune mereu Daniel Vasile copiilor pe care-i antrenează.

Citiți săptămâna viitoare și despre celelalte secții ale Clubului Sportiv din Câmpina, la ceas aniversar. Veți afla cu ce provocări se confruntă antrenorii secțiilor de fotbal și de natație, dar și ce planuri are președintele Adrian Stoican pentru clubul pe care-l conduce.
R.A.I.

Editorial. RUȘINEA

De cîteva ori mi-a fost rușine... De multe ori. A fost mai rău cînd mi-a fost rușine decît atunci cînd m-am înecat de revoltă. De pildă, în toți anii cînd prim ministră ne-a fost o ignară și omul puternic al țării un infractor venal. Sau cînd o văd pe madame Grapini reprezentantă la Parlamentul European (va mai veni vorba) a poporului din care fac parte. Sau cînd văd un plagiator dovedit, ex-prim-ministru, sau pe maestrul lui care a și făcut ceva închisoare, dîndu-ne nonșalant lecții de politică. Usturoi n-au mîncat! Rușine groaznică mi-a fost de doamna doctor Pintea cînd a luat șpagă, dar cu mult mai rușine mi-a fost de oamenii care au manifestat să o apere. Lor nu le-a fost rușine. De televiziunile care au pornit operația de martirizare a doamnei doctor nu mai spun nimic. Ele nu vor mai ieși niciodată din zona abjectului. Dar oamenii ăia? Chiar plătiți de PSD! Se sparie gîndul! Mi-e rușine că discutăm – iar, iar, iar... credeam că s-a terminat – despre drepturile infractorilor și nu despre Cinste. Îți este greu să pui exact numărul de zerouri cînd calculezi banii luați de doamna ex-ministru în lei vechi. Și nimeni nu întreabă cît din suma asta se ducea la partid. O justiție normală exact asta ar face. Nu cătușele sînt esențialul în chestiune, ci furtul. Care face ca orice lucrare autohtonă să coste de zeci de ori cît este normal. Bineînțeles că a sărit cu solidaritatea și d-na Grapini, dîndu-se de gol că nu este membră PSD, din partea căruia a candidat totuși la PE. Iar avocatul doamnei doctor, pe lîngă o măruntă incompatibilitate (era membru în CA TAROM, unde în altă parte?, cel falimentat de toate partidele) este și faimosul personaj care, în loc să apere România la CEDO, ca angajat la MAE, îl apăra pe infractorul Dragnea.


Mi-a fost rușine de șefa D.P.S. Timiș, incapabilă să spună două cuvinte într-o conferință de presă despre coronavirus. Dl. Arafat proclama în limbajul său emfatic că specialiștii în sănătate publică sînt pregătiți să conceapă strategii dacă se agravează epidemia. Dacă mulți specialiști arată ca doamna asta, ne-am ars. Și ne e frică, nu doar rușine. Ne e rușine de politicienii ăștia care trec fără tresăriri de la un partid la altul. De un senat care stă să aleagă drept președinte pe șoferul unui infractor și unul dintre hăcuitorii legilor justiției din anii trecuți. Mi-e rușine de Ariel. Habar n-aveam pînă zilele astea că există. Mi-e rușine de cei care profită de epidemie ca să-și exhibe a n-a oară agenda anti-creștină. Mi-e rușine de profesorii și studenții de la Iași dacă îl vor alege pe Tudorel Toader rector. Mi-e rușine de milioanele de oameni care au plecat din țară nu pentru bani, cum spun ne-rușinații, ci de rușine. Mi-a fost rușine de doamna ministru al școlilor care se spală pe mîini de o decizie reformatoare a structurii programelor, ascunzîndu-se în spatele unei „consultări populare” care nu înseamnă nimic și este perfect inutilă. Exact ca a d-nei Firea despre taxarea pe poluare. Mi-e rușine că ăștia ne iau de proști... Lasă că o înghit ei și pe-asta! Și, culmea, chiar le înghițim. 
Potențialul de revoltă și dreptate al neamului s-a epuizat. Acceptă senin orice minciună și abuz. Mi-e rușine de această pasivitate. Mi-e rușine de cei (de-o vîrstă cu mine) care regretă epoca pingelită și de cei mai tineri care nu vor să știe nimic despre ea: ce ne interesează? Drept care îi preiau entuziaști „idealurile”. Mi-e rușine și mi-e groază de „întoarcerea refulatului”. Mi-e rușine de cei care îl atacă pe Vlad Voiculescu pentru turnătoriile tatălui. În vremea în care celălalt Voiculescu, cel cu trese cît Interul, conduce un imperiu media cu care a stricat sănătatea morală a neamului pe 100 de ani. Mi-e rușine de Germania pentru statuia lui Lenin gata să fie înălțată într-un oraș. De SUA unde un admirator al tuturor dictatorilor, în frunte cu Castro, candidează cu șanse de succes la președinție. Unde să te mai ascunzi? Lumea de astăzi este ermetică. Nu mai avem scăpare decît înăuntru. Lipsa de orizont spiritual este mai vizibilă acum ca oricînd. Mă întorc la cazul săptămînii: totuși de ce a luat d-na Pintea mită? Nu există o explicație rațională. După cum nu există explicație pentru sursa banilor din care și-a construit domeniul. Mi-e rușine. Cui îi pasă? Nu există soluție!
Christian CRĂCIUN

„Dacă oamenii sunt mulţumiţi de cum arată și cum se dezvoltă Câmpina, vor alege aceleași figuri, dacă nu, atunci au ocazia să aducă la conducere persoane noi”

◆ Interviu cu Daniel Ioniţă, preşedinte executiv al Partidului Prahova în Acţiune

Consilier municipal ales pe listele USL în mandatul 2012 - 2016, Daniel Ioniţă şi-a continuat activitatea politico-administrativă candidând din partea ALDE, în 2016, pentru funcţia de primar. În urma scrutinului a obţinut doar un mandat de consilier municipal, la care a renunţat prin demisie în decembrie 2019, pe fondul plecării din ALDE şi înscrierii în Partidul Prahova în Acţiune. Tot în 2016, Daniel Ioniţă şi-a dorit şi funcţia de viceprimar, susţinut, teoretic, de alianţa PSD - ALDE, dar în urma negocierilor cu partidele politice reprezentate în Consiliul Local Câmpina, a pierdut acest portofoliu în favoarea lui Adrian Piţigoi, reprezentantul PMP, care a fost votat în funcţie, paradoxal, de o largă majoritate formată din PNL, PMP şi PSD. 
De la începutul acestui an, Daniel Ioniţă a intrat într-un nou proiect politic, Partidul Prahova în Acţiune, cu gândul de a candida din nou la funcţia de primar al municipiului Câmpina ori la aceea de viceprimar, considerând că este mult mai bine pregătit după două mandate în Consiliul Local şi după finalizarea celei de-a doua facultăţi de Administraţie Publică. 
Despre parcursul lui Daniel Ioniţă, din decembrie 1989 şi până în prezent, aflăm, pe scurt, câteva date biografice şi o serie de gânduri despre viitor din interviul următor.


- Cum aţi trăit momentul Revoluției din 1989? Unde vă aflați?
- Eram student al Facultății de Automatizări și Calculatoare din cadrul Politehnicii București. Am participat activ la Revoluție, din 22 până în 26 decembrie. Am fost în prima linie a celor care au cucerit Comitetul Central din Piața Revoluției, numărându-mă printre revoluționarii care au condus operațiunile de acolo. Am fost împușcat în data de 23 decembrie, dar am rămas acolo până pe 26, când Ion Iliescu a preluat puterea împreună cu Frontul Salvării Naționale, din care făceam și eu parte în acel moment. Am fost obligați să părăsim clădirea, eu și ceilalți aflați acolo, pentru că, de fapt, Revoluția se terminase și cineva trebuia să preia puterea. Am rămas cu un gust amar, nu pentru că mi-am pus viața în pericol, ci din cauza turnurii pe care o luaseră lucrurile. Practic, valorile pentru care ne luptam noi nu se mai regăseau atunci: am cerut, în afară de abolirea regimului comunist, libertate și democrație. Dacă de regimul comunist am scăpat,  libertatea și democrația pentru care am luptat încă nu au fost obținute. Nu am urmărit niciodată niciun beneficiu personal de pe urma implicării mele în Revoluție și chiar dacă am fost rănit nu am cerut certificat de revoluționar. Pur și simplu, nu pentru asta m-am dus eu acolo! 
- Ştim că în 1990 ați părăsit România și ați plecat în Belgia? Care a fost motivul şi ce ați făcut în anii petrecuți acolo?
- Am plecat din cauza problemelor care au apărut imediat după Revoluție, fiind unul din liderii de sindicat ai studenților și fiind implicat în manifestațiile din mai 1990 (mineriada). Am fost chemat de mai mute ori la sediile de poliție și am fost forțat să mă retrag din activitățile studențești de atunci. Drept urmare, am plecat în Belgia în septembrie 1990, pentru a scăpa cu viață. Belgia a fost țara care m-a primit și mi-a oferit azil politic, dosarul meu fiind unul de referință acolo pentru alți refugiați. Am plecat de la zero acolo și după câțiva ani am ajuns să lucrez, timp de aproape 6 ani, in domeniul bancar, în care am participat la dezvoltarea un soft implementat în bănci din Luxemburg și Bruxelles. Deși lucrurile mergeau bine acolo, după 10 ani am decis să mă întorc în țară, decizie la care au cântărit greu dorul și dragostea pentru familie și pentru aceste meleaguri, precum și dorința de a dezvolta propria afacere și de a mă implica în proiecte sociale.
- După 10 ani petrecuţi în Belgia v-aţi întors în ţară. Care au fost motivele? 
- Am avut oferta de a deschide și de a conduce o filială a unei bănci în București, însă am ales să mă întorc în orașul natal, în Câmpina, unde, în septembrie 1999, am deschis o afacere,  o firmă de software, care funcționează și acum, după mai bine de 20 de ani, cu reușite, cu colaborări cu firme din țară și străinătate. Anul trecut am deschis și o agenție de turism tot aici, în Câmpina. Pe lângă sentimentele care mă leagă de această localitate, am considerat mereu că dacă îți dorești să reușești, o poți face oriunde, chiar și într-un oraș micuț, cum e cel în care m-am născut. E drept că nu e deloc ușor, pentru că, de la an la an, e tot mai greu să răzbați aici. Și e păcat, deoarece Câmpina are un mare potențial de business, încă neexplorat de cei care conduc destinele localității. 
- Ce v-a determinat să vă implicați în politică? 
Trebuie să vă spun că începuturile mele în politică au fost încă de când mă aflam în Belgia, unde am fost membru al Partidului Liberal. Cred că nu e surprinzător acest fapt, dacă ne gândim că am avut de suferit din cauza unui anumit regim politic. Drept urmare, am considerat că e datoria mea să mă implic și am înțeles că nu o poți face decât din interior. Când am revenit în țară, m-am înscris, bineînțeles, tot în Partidul Național Liberal, pentru că valorile liberale consider că mă reprezintă. Am stat 8 ani în acest partid și am participat la campanii, am fost consilier local. Am decis, cu inima grea, să plec din PNL, când acesta a fuzionat cu PDL, pentru că am ajuns la concluzia că noua formațiune nu mă mai reprezintă. Au urmat patru ani în ALDE, sperând că aceștia reprezintă valorile liberale. În decembrie 2019, m-am convins că nu e chiar așa și am ales să plec din partid și, implicit, să demisionez din Consiliul Local Câmpina, unde eram consilier local la al doilea mandat.
- V-aţi anunţat intenţia de a candida, din partea Partidului Prahova în Acţiune, la alegerile locale din acest an. Ce vă recomandă faţă de ceilalți contracandidați?
- Candidez la funcția de primar pentru că eu chiar consider că e nevoie de oameni noi la conducerea localității. Vreau să modificăm ceva, atât la nivelul conducerii, cât și la nivelul structurilor administrative și legiuitoare locale. Mai exact, sper ca, din vară, să văd oameni noi în Consiliul Local Câmpina, dar asta depinde de alegători. Dacă oamenii sunt mulțumiți de cum arată și cum se dezvoltă Câmpina, vor alege aceleași figuri, dacă nu, atunci au ocazia să aducă la conducere persoane noi. Am ales să candidez și să conduc din postura de președinte executiv al Partidului Prahova în Acțiune pentru că este un partid local, nou, luat de la zero. Cel mai important argument este că aici nu mai există o structură de sus în jos, adică niște șefi de la centru, care să impună anumite decizii în partid, așa cum s-a întâmplat în celelalte formațiuni politice în care am fost. Aici, suntem liberi să facem cele mai bune alegeri pentru comunitatea pe care o reprezentăm și, credeți-mă, că e mare lucru! În plus, echipa alături de care am plecat e constituită din două tipuri de oameni: nucleul dur reprezentat cei care au venit alături de mine, indiferent de partidul în care am fost, care m-au urmat pentru că au crezut în mine și masa partidului, care este formată din oameni care n-au mai fost implicați în politică și care vin singuri la partid și vor să se implice, sătui fiind de ce se întâmplă. E un fenomen nou, care mă bucură extrem, să văd oameni obișnuiți care vin și se înscriu într-un partid nou, mic deocamdată. Aceștia o fac clar fără a urmări vreun beneficiu personal, altfel s-ar orienta către partidele vechi, care le pot oferi diferite promisiuni. Dar oamenii s-au săturat de promisiuni.
Cred cu tărie că singurul mod de a face politică și, mai ales, administrație publică e să fii cât mai pregătit. Așadar, consider că, spre deosebire de ceilalți contracandidați, eu mă remarc prin dorința pe care am avut-o de a termina, la 50 de ani, a doua facultate, și anume cea de Administrație Publică din cadrul UPG Ploiești, cursuri la zi, iar acum urmez un master tot în acest domeniu. Chiar îmi doresc ca, dacă oamenii consideră că merit să ajung într-un post de conducere, primar, viceprimar, să nu–i dezamăgesc, să știu exact ce trebuie făcut și cum trebuie făcut. E atât de ușor să semnezi ca primarul... și uite unde am ajuns, astfel, în ultimii 20 de ani: fonduri europene pierdute, lucrări prost făcute și multe altele.

Despre femeia la 30 de ani și nu numai

Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, Librăria Elstar a organizat o serată culturală specială, dedicată, firesc, femeii, având-o invitată pe Eveline Păuna, autoarea cărții Femeia la 30 de ani (Editura Detectiv Literar, Bucuresti, 2019).  Dar cine este  Evelinei Păuna? Un jurnalist dedicat, în egală măsură, televiziunii, radioului și presei scrise și on-line. A lucrat atât în organisme media private (Q Magazine, The Money Channel, Revista Tango/ Marea Dragoste, Jurnalul Național, Trinitas TV, Smart FM), cât și la TVR.  Ar fi descoperit și zona de marketing și PR. Eveline Păuna este licențiată în jurnalism, având și un master în „Comunicare mediatică și publicitate”. A absolvit Programul Naţional de Formare pentru Jurnalişti în Domeniul Egalităţii de Şanse şi Gen, derulat în cadrul proiectului FEMINA. În 2014 a primit Premiul Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România – APTR pentru Talk-Show Cultural. Până în momentul de față a publicat patru volume: „Să cultivăm recunoștința”, „Povestea unui jurnalist – Ion Marin”, „Marile Întâlniri – Nemuritorii”, „Femeia la 30 de ani”. În prezent este consultant artistic pentru câteva instituții de cultură și consilier al unui ministru.


Cu această ocazie, Firiță Carp, directorul Editurii Detectiv Literar din București, a lăudat din nou evenimentele care se organizează la Câmpina: „Mă bucur că sunt prezent la o nouă întâlnire prilejuită de această carte minunată, o carte care s-a vândut foarte bine, sporind vizibilitatea editurii, o carte care se găsește și la Cărturești și se știe cât de greu este să ajungi în acest lanț de librării. Este o beletristică de cea mai înaltă factură, iar după ce o citești, rămâi cu multă bucurie în suflet. Când am citit-o pentru prima oară, am rămas suprins de vioiciunea stilului. Este, până la urmă, un elogiu adus femeii”. 


Florin Dochia, un adept necondiționat al dragostei, a afirmat în deschiderea discursului său că nu poți scrie fără dragoste, căci La început a fost Cuvântul. „Eveline Păuna este o stăpână a cuvântului, jonglează cu cuvântul spre bucuria cititorului. Talentul său este de a răscoli interiorul cititorului care se va descoperi pe sine în aceste treizeci de ipostaze. Dar și un cititor bărbat ar putea descoperi femei pe care le-a iubit sau femei pe care le-a trădat sau de care a fost trădat. Plecând de la aceste povești, putem imagina 30 de vieți de femei, 30 de posibilități pe care le ai înainte de a împlini 30 de ani, 30 de feluri de a te întâlni cu destinul, 30 de femei frumoase. Convingător este stilul său. Având în vedere că am lucrat la realizarea acestei cărți, atest acribia de care a dat dovadă Eveline Păuna și aplecarea spre perfecțiune, căci ea știe cât de important este cuvântul scris, având în vedere profesia sa. Oricare cititor ar trebui să aibă cartea pe noptieră” a conchis poetul câmpinean.


Eveline Păuna a susținut un discurs plin de aplomb și entuziasm, dovedind fără tăgadă experiența pe care o a acumulat-o în ceea ce se numeşte public speaking, chiar dacă a depășit cu puțin piatra de hotar a celor 30 de ani. „Cartea aceasta este o bornă de care vreau să-mi aduc aminte. Multă lume mi-a pus această întrebare: Când se așază o femeie la casa sa? La casa ta te poți așeza când ești singur, dar Îl ai alături pe Dumnezeu, te așezi la casa ta când îți găsești marea iubire și ai doi trei copii. Sunt multe modalități de a te așeza la casa ta. Prietenii mă întrebau: Ce vei face la 30 de ani? Iar eu nu îi înțelegeam, căci în fiecare zi fac câte ceva. Această carte este despre mine, dar și despre orice altă femeie. Am scris-o în două sau trei luni, fiind cel mai eficient exercițiu de sinceritate. Este și o carte pentru prietenii mei. În carte se află și 30 de fotografii-emoții cu și despre mine, în urma unui shooting”.
Autoarea a citit audienței si povestea cu numărul 10 („Ava - Tuturor bărbaților pe care i-am iubit”) . „Tuturor bărbaților pe care i-am iubit le datorez femeia care sunt astăzi! Tuturor barbaţilor pe care i-am iubit le-am pus la picioare inima mea. Unii au ridicat-o, au înconjurat-o cu dragoste şi au încercat să o înţeleagă. Alţii au trecut peste ea, zdrobind-o şi lăsând-o la pământ, ca pe o crimă nemărturisită. Însă toţi au şlefuit-o”. 
Lectura volumului este instructivă, atât pentru femei cât, inevitabil, pentru bărbaţi, chiar dacă portetele celor treizeci de femei sunt expediate rapid (însă cine mai are timp să recompună cu minuțiozitate atât de multe personaje?!), iar uneori autoarea apelează, inevitabil, la locurile comune și truisme, atât de prezente în revistele glossy, pline de pastile moralizatoare (cum să trăieşti sănătos, cum să depășești depresia - articole scurte care nu depășesc 4.000 de semne cu tot cu spații). Morala este bună, fără îndoială, practica ne omoară. Dar autoarea are potențial, fără îndoială iar unele exprimări sunt foarte interesante. Amicus Plato, sed magis amica veritas.
(C.C.)

REGAL ISTORIC, LA FINAL DE MARTIE, ÎN CÂMPINA

■ Comunicare despre istoria veche a văii Prahovei ■ Lansare de carte/ In memoriam Gh. Râncu ■ Tur ghidat pietonal de istoria artei

Societatea de Științe Istorice - filiala Câmpina organizează vineri, 27 martie, două evenimente:

- La ora 10.00, ședința lunară a societății de la Casa Tineretului va găzdui comunicarea invitatului special Adrian Ciorbă (Poiana Țapului), pe o temă fascinantă de istorie veche a văii Prahovei.
- La ora 18.00, la Librăria Elstar, societatea lansează festiv al 10-lea său ANUAR, ce cuprinde interesante studii de istorie locală și națională, unele cu informații în premieră. Serata culturală va include și o evocare a președintelui filialei, prof. dr. Gheorghe Râncu (1956-2020), coordonatorul celor zece ediții ale Anuarului, a cărui recentă dispariție a lăsat un mare gol în cultura prahoveană. 
Este binevenit la cele două momente orice pasionat de istorie. Filiala Societății face, cu acest prilej, un apel la contribuții de la noi autori, dorind să ridice nivelul calitativ al revistei. „Deschidem astfel porțile filialei pentru noi membri, care sunt așteptați la întâlnirile lunare ce au loc la Casa Tineretului, în ultima vineri a fiecărei luni, de la ora 10.00”.


Centrul Național de Informare și Promovare Turistică (C.N.I.P.T.) reia seria tururilor ghidate pietonale

Sâmbătă, 28 martie, C.N.I.P.T. Câmpina organizează, în parteneriat cu Asociația Istoria Artei (și istoricul de artă Oana Marinache), un tur ghidat pietonal în orașul nostru, cu tema „EPOCI ȘI STILURI ÎN ARHITECTURA CÂMPINEI”. Grupului de turiști bucureșteni (venit special cu această ocazie), i se poate adăuga oricine va fi interesat să vadă și să asculte cum a trecut fața orașului nostru prin vremuri și mode.
Ghidul Mădălin-Cristian Focșa (C.N.I.P.T. Câmpina) va conduce grupul pe un traseu de cca 3-4 ceasuri, ce va include și surprize. 
Programul va fi anunțat în perioada următoare prin mijloace mass-media și afișe.

Vineri 13 - Întâlniri cu fantasticul la Librăria Elstar

Vineri, 13 martie, Societatea Scriitorilor Prahoveni împreună cu Librăria Elstar organizează două evenimente culturale care îl vor avea ca invitat pe scriitorul Dănuţ Ungureanu. Primul eveniment se va desfăşura la Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” sub forma unui proiect educaţional - „Întâlnire cu scriitori contemporani”, proiect coordonat de prof. Maria Dobrescu de la Şcoala Gimnazială din comuna Şotrile, Florentina Koutoulias şi Cristina Ionescu, profesoare la Colegiul „Nicolae Grigorescu”. Cel de-al doilea eveniment se va desfăşura la ora 18.00, la Librăria Elstar, devenită deja celebră prin manifestările culturale organizate periodic aici. Cel de-al doilea eveniment se adresează tuturor iubitorilor de literatură în general şi în mod special celor care îndrăgesc literatura SF.


Dănuț Ungureanu  este un scriitor și ziarist român. Ca scriitor este cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul science fiction-ului. În 1981 a devenit membru al cenaclului de science-fiction al studenților bucureșteni „Solaris”, al cărui președinte a fost ales un an mai târziu. Tot în 1981 a obținut primul său premiu național, pentru proză fantastică, la convenția cenaclurilor de anticipație, ROMCON. A câștigat apoi, de-a lungul anilor, numeroase alte premii naționale, iar în 1992 i-a fost decernat Premiul de încurajare al Societății Europene de Science Fiction, la EUROCON, în Germania.
A debutat în 1982, în revista „Știință și Tehnică", cu povestirea „Viața de familie". A publicat, începând cu 1982 și până în zilele noastre, zeci de povestiri și schițe în volume colective, reviste și almanahuri. Între revistele care i-au publicat scrierile se numără Știință și tehnică, CPSF Anticipația, Almanahul Anticipația, Jurnalul SF, Orion, Helion, Paradox, Vatra, Quasar, Luceafărul, Fantastica, Neuma etc.
Din 1990 a lucrat în presa scrisă, la ziarul „Tineretul liber”, până în 1997. În această perioadă a publicat numeroase articole, editoriale, reportaje și anchete.
Dintre romanele publicate amintim: Așteptând în Ghermana (1993) - editura Nemira, republicat de Eagle Publishing House (2010) în cadrul colecției Integrala science-fiction-ului românesc - Seniorii imaginației și de Nemira Publishing House (2013) în cadrul colecției „Maeștrii SF-ului românesc”; Însemnările damei de silicon (2014) - editura Nemira, republicat de editura Fusion21 (2016); Urme de sfinți (2014) - editura Tritonic; Viața și faptele haiducului Tănase Vlăsia (2015) - editura Tritonic; Noaptea în oraș, fără părinți (2016) - editura Fusion 21; Luna în orașul blestemat (2017) - editura Tritonic; Conspirația femeilor (2018) - editura Tritonic.
Vineri, la Libraria Elstar, invitatul va lansa cartea Experimentul Păpuşa, apărută la Editura Tritonic în 2019. 

DOUĂ MĂRTURISIRI. Despre Câmpina, cu dragoste...

Cum să îți iubești orașul?

Am luat în brațe, cu emoție, cartea domnului profesor Alin Ciupală: „Câmpina pe vremea bunicilor noștri”. În unele locuri am plâns. Cum poți citi și privi o asemenea carte fără să lăcrimezi? 
Un oraș banal din România de azi, ca multe altele de același nivel, este scos la lumina eternității cu ce are el veșnic. Probabil orice așezare urbană are o istorie ce îl îndreptățește la stima istoriei. Dar trebuie să își nască povestitorii.
Câmpina este o așezare între malurile Prahovei și ale Doftanei, între munte și câmpie, la granița de nord a fostei Țări Românești. Granița turcilor, ce ne înglobaseră, cu Imperiul Austro-Ungar, trecea aproape de ea, pe la nord: Brebu, Secăria…


Cartea domnului profesor descrie două surse de interes: păstoritul și petrolul. Așa este: iarba din această zonă este atât de gustoasă, încât vaci din câmpie hrănite cu fân făcut pe aici au refuzat să mai mănânce lucerna de acasă!
Petrolul a fost un „Eldorado negru” pentru mulți. Așa a ajuns, această zonă, arie de imigrare pentru străini care s-au dedicat muncii și zidirii în acest oraș.
Cartea are căldura unui amant îndrăgostit: scrie despre aristrocați ai averilor cinstit caștigate din muncă, inovație și despre aristocrați ai spiritului. De la Lahovary la Hașdeu, Grigorescu și Istrati până la profesori, medici și artiști.
Dacă iubești aceste locuri cu siguranță vei găsi ceva personal: fie nunta unei străbunici, într-o poză de epocă, fie o poză cu Regele Mihai în vizită la biserica ta.
În fond, este o carte de dragoste: iubirea îngăduită pentru o femeie frumoasă, cândva bogată, cu un trecut încărcat, chiar și cu umbre, dar care este și azi frumoasă și mândră. Chiar dacă azi are alte surse de bogăție: cărțile!
Câmpina, 29.02.2020
Dan-Decebal Gavrilescu

▉▉▉
Adesea sunt învinuită de sinceritate

O duminică frumoasă, dar parcă cea din cutia amintirilor este şi mai frumoasă. Despre întâmplarea care mi-a bucurat sufletul, îmbogăţindu-mă cu încă şapte prieteni, s-a povestit mult şi frumos, de ce nu aş face-o din nou, de dragul lor.
Acele trăiri unice le revăd cu ochii minţii, dar altfel, după ce anii au cernut cuvintele şi păstrând faptele. La evenimentele unde sunt invitată sau care îmi aparţin, ori de câte ori am ocazia, îmi spun crezul aşa cum îl simt - ,,Prietenia este diamantul care se şlefuieşte în timp, cu răbdare, respect şi afecţiune”.
Nici astăzi nu mă dezmint, nu pot gândi altfel, este şi va rămâne crezul meu. Iubesc oamenii aşa cum sunt. Nu îi judec şi nu îi triez după funcţii, avere sau cine ştie ce foloase. Adesea sunt învinuită de prea multă sinceritate. Ei şi, nu a murit nimeni de aşa ceva până acum!
Uneori simt nevoia de a-mi încărca bateriile, unde altundeva decât acolo unde mă simt bine, la evenimente culturale. Mă urc în maşină, iau cu mine doi, trei prieteni, aşa pare drumul mai scurt, şi ne bucurăm împreună de muzică, poezie şi prietenie.
La Câmpina, pentru că despre acest oraş este vorba, am ajuns datorită nostalgiei. Mă leagă amintiri de suflet. Iar cei câţiva prieteni pe care-i am acolo au schimbat în bine ceva în viaţa mea. Timpul zboară, iar zicala din bătrâni rămâne aceeaşi, nimic nu se întâmplă fără un scop sau hărăzit de divinitate, iată-mă la o sărbătoare a poeziei. De ceva timp, cu voie sau fără voie, ajung frecvent la Câmpina. Casa de Cultură „Geo Bogza” a devenit pentru mine un templu, iar mai nou şi Biblioteca Municipală.
Revin cu mare drag să-mi întâlnesc prietenii pentru care nutresc sentimente dintre cele mai pure. Prietenia necondiţionată, îmbrăţişările sincere şi atitudinea pozitivă m-au făcut să revin şi să rămân, aşa cum s-a întâmplat şi în acea seară când natura s-a dezlănţuit, iar fulgii de nea au acoperit feeric totul.


Părea o zi de sâmbătă obişnuită pentru unii, pentru mine, specială. Traficul a fost lejer, am găsit adresa fără dificultate, chiar şi locul de parcare a fost ok, în faţa Casei de Cultură „Geo Bogza”, am urcat treptele din marmură păşind cu emoţie pentru necunoscut, era prima data în acest locaş sfânt, aş spune acum. Imediat m-am făcut remarcată datorită…, nu mai contează, eram bucuroasă să cunosc oameni noi şi faimoşi. Oameni ai locului care au creat ceva şi despre care cerneala nu a contenit nici astăzi să curgă în publicaţiile de toate genurile. M-am aşezat la o masă, am scos volumul din care eram hotărâtă să citesc câteva poezii şi aparatul de fotografiat, aşa încât să imortalizez momentele speciale, dar şi faimoasele personaje pentru care străbătusem atâţia kilometri, aşteptând precum o şcolăriţă să-mi vină rândul pe scena improvizată.
Evenimentul a durat mai mult decât era programat. Toată asistenţa era dornică de a oferi celorlalţi din prea plinul sentimentelor impregnate pe hârtie, scrise într-un carneţel, carte sau în telefon. Aşa că niciunul nu se dădea dus; chiar dacă îşi consumau minutele alocate lecturării, rămâneau în scaun parcă ţintuiţi de plăcerea văzului şi auzului.
Era aproape ora 18, din cauza vremii nefavorabile seara era foarte grăbită să ne acapareze, frigul şi oboseala ne încercau cu diverse stări, iar după o gustare şi un pahar de ceva rubiniu, cuvintele se intersectau parcă mai voioase, iar prieteniile se legau de la sine.
Am amânat plecarea spre Bucureşti, singură nu mă încumetam, noapte, ninsoare, aşa că mi-am urmat cei câţiva prieteni abia cunoscuţi într-un apartament spaţios unde căldura prieteniei chiar ridica gradele termometrului de cameră, importantă era doar buna dispoziţie.


Parcă-i văd, hipnotizaţi de muză, toţi recitau şi inventau pe loc strofă după strofă până când s-a hotărât ad-hoc un fel de concurs, fiecare să scrie pe şerveţel câteva rânduri, iar produsul finit sa fie citit spre deliciul tuturor, cap-coadă.
Zis şi făcut. Eram timidă, nu prea vorbeam şi încercam să mă adaptez situaţiei, aşa că mi-am pus neuronii la treabă, muza era lângă tâmpla mea şoptindu-mi sârguincioasă, iar prietenii m-au sărit la adunatul şerveţelelor. Eram vizibil cufundată în creaţia spontană.
Printre coate şi zâmbete au adus poemul în forma finală, dar fără şerveţelul meu.
Licoarea rubinie dispărea strop cu strop din pahare iar eu, într-un colţ de fotoliu gândeam, voiam să impresionez, era ca un fel de botez al literelor, magie şi poezie.
Într-un moment de linişte mi-am forţat norocul, privindu-i pe sub gene, am întrebat dacă pot citi şi eu şerveţelul, a fost o explozie de…, vă închipuiţi, momentul a fost hilar. Am auzit doar, în sfârşit, era cazul!
Nu foarte sigură pe vocea mea am început,
- Şapte rubine, deja le captasem atenţia, cineva a strigat:
- Mai tare! Vezi dacă nu le bei şi doar le scrii, rubinele tale nu se vor auzite, mai cu forţă!

Şapte rubine
O stare de bine ne cuprinde,
Şapte pahare cu vin rubiniu uneşte prietenia,
La Câmpina, visele noastre vor prinde contur.
Poeme scrise dintr-o strigare,
Impregnate pe şerveţel, în camera 103,
Dintr-un oarecare hotel.
Natura îmbracă rochia de mireasă,
Prea târziu, pentru dansul fulgilor de nea.
Aceştia acoperă cu lăcomie pomii, acoperişuri,
dar şi o parte din şosea.
Ceaţa absoarbe şi gândul
Beţia cuvintelor străluceşte-n priviri,
Şapte suflete călătoresc în noapte,
pe acelaşi drum.
Capricioasa primăvară agăţată de-o stea,
dansează cuvântul, prietenie, pe inima mea

După terminarea momentului meu poetic a urmat un generos ropot de aplauze şi un:
- Bine, mă fată!
De atunci, am revenit mereu cu bucuria în suflet la Câmpina.
La Sărbătoarea Caşcavelei, la Târgul Mierii, la Târgul costumelor populare, cusute cu atâta migală dând valoare locului şi respect celor care duc mai departe tradiţia.
Îmbrăţişez cu privirea oraşul, îi strâng în braţe pe cei dragi şi mă declar iremediabil îndrăgostită de oameni şi aceste minunate locuri.
A trăi live înseamnă să simţi energia, a privi mai des în ochii celor dragi,  fără ruşine sau teamă rostind „te iubesc”, „mulţumesc” sau „îmi pare rău”. Hai să lăsăm deoparte comoditatea şi tehnologia, iar în momentul următor nimeni nu va mai fi singur.
Bunica spunea atât de frumos: „Când sufletele păşesc desculţe pe aceeaşi uliţă, vorbele rămân mute”.
La Câmpina mă simt acasă, iar acasă pentru mine înseamnă acolo unde îţi rămâne sufletul ancorat chiar şi pentru o singură zi, dar acea zi să-ţi rămână lipită pe suflet precum o marcă poştală. Datorită lor, prietenilor mei din Câmpina, cuvântul omenie capătă noi valenţe.
 Vă mulţumesc, oameni frumoşi!
 Coca Popescu

Departamentul Imagistica Medicală SanConfind - cel mai modern şi mai performant din Prahova

(P) Centrul Medical SanConfind din Poiana Câmpina este într-o continuă dezvoltare, la finalul căreia va ajunge cel mai mare spital privat din județul Prahova, cu aproximativ 90 de paturi și mai multe secții, la care se vor adăuga zeci de cabinete ale Ambulatoriului de specialitate. Mai mult de jumătate dintre aceste cabinete ale Policlinicii SanConfind funcționează deja. Unul dintre motoarele acestei dezvoltări îl reprezintă Departamentul de ImagisticăMedicală, cel mai modern și mai performant din Prahova, care și-a început activitatea acum patru ani, în toamna lui 2015, la câteva luni după darea în funcțiune a Spitalului SanConfind. Inițial, imagistica medicală clinică desemna metode radiologice de investigare medicală. Ulterior, descoperirile din domeniul biofizicii au dus la diversificarea metodelor de investigare medicală. Totodată s-a reușit punerea la punct a unor metode de investigație mai puțin invasive sau chiar a unor metode neinvazive (nedureroase). Săptămâna trecută, v-am prezentat cele mai laborioase proceduri ale Imagisticii Medicale, cele cu rezonanță magnetică și tomografie computerizată. În cele ce urmează, vă vom prezenta aparatele dedicate radiologiei digitale, mamografiei cu tomosinteză, ecografiei digitale și osteodensitometriei.

Aparatură de top și o echipă medicală de excepție
Departamentul de Imagistică Medicală din Spitalul SanConfind este dotat cu echipamente şi aparatură ultraperformante, realizate de producători de prestigiu, precum Siemens şi General Electric. La aceste dotări vine să adauge plus-valoarea necesară o echipă medicală foarte bine pregătită, formată din doctori profesioniști și dedicați actului medical. Mulți vin din Bucureşti, unde lucrează în spitale de referinţă. La SanConfind,  pacienţii pot benefica de o paletă extrem de generoasă de investigaţii de imagistică medicală. Acestea se finalizează toate cu imagini ale unor organe sau țesuturi, imagini de o foarte bună calitate care evidențiază cu cu precizie existența sau inexistența unor afecțiuni. O investigație de imagistică medicală la SanConfind poate duce la depistarea la timp a unor boli letale, iar depistarea incipientă a maladiilor respective poate însemna oprirea pacientului, in extremis, în fața graniței dintre viață și moarte. Investigațiile realizate la Poiana Câmpina în domeniile radiologiei şi imagisticii medicale sunt: imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM, o denumire medicală a ceea ce, în trecut, se numea “rezonanţă magnetică nucleară” - RMN); tomografie computerizată (CT); osteodensitometrie (DEXA); mamografie cu tomosinteză şi puncţie stereotaxică (cu imagini tridimensionale ale sânului investigat); radiologie digitală şi ecografie digitală.


Imagistică prin rezonanţa magnetică (IRM)
Terminologia RMN (Rezonanță Magnetică Nucleară), a fost înlocuită cu IRM (Imagistică prin Rezonanță Magnetică), tocmai pentru a elimina confuzia pe care o fac mulți pacienți, care cred, în mod eronat, că acest tip de investigație ar fi periculos din cauza folosirii unor radiații nucleare. Centrul Medical SanConfind  foloseşte un aparat pentru rezonanţă magnetică model SIEMENS MAGNETOM Aera 1.5T. Compania germană Siemens este lider mondial în fabricarea aparaturii de imagistică medicală. Acest aparat ultraperformant existent la SanConfind permite (într-un timp mult mai scurt decât în cazul altor aparate IRM), obţinerea unor imagini de înaltă calitate, cu antene corespunzătoare, dedicate diferitelor structuri ale organismului uman. Rezonanţa magnetică nu foloseşte raze X, ci interferenţa dintre un câmp magnetic şi anumite unde radio. Aşadar, imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) este neiradiantă şi neinvazivă. Ea reprezintă una dintre cele mai avansate tehnici imagistice medicale şi permite vizualizarea multiplanară a unor organe şi ţesuturi ale corpului uman, asigurând un contrast excelent între diferitele tipuri de ţesuturi, un contrast superior celui obţinut în tomografia computerizată (CT). Deşi IRM este considerată “regina imagisticii medicale”, metoda nu este întotdeauna ultima la care se recurge. Există afecţiuni în care este preferată investigaţia CT, deoarece aceasta din urmă, în unele cazuri, realizează imagini care clarifică mai bine diagnosticul. Totuși, un aparat IRM poate fi folosit ca o metodă extrem de precisă de detectare a proceselor patologice din tot corpul omenesc, fiind folosit, în special, în afecțiunile țesuturilor moi. 

Tomografia computerizată (CT)
Tomografia computerizată (CT) este o metodă de diagnosticare neinvazivă care combină razele X cu tehnologia computerizată avansată pentru a reda imagini clare și detaliate ale diferitelor structuri interne ale organismului uman. De aceea, ea este folosită pentru a investiga numeroase părți ale corpului: abdomen, cap, membre, oase, plămâni, inimă, ficat, pancreas, rinichi, glande suprarenale, vase de sânge. Aparatul CT din dotarea Spitalului SanConfind este unul de top, model SIEMENS Somatom Definition AS cu 64 slice-uri. Acest computer tomograf oferă posibilitatea scanării într-un timp mai scurt, precum și posibilitatea reducerii dozei de iradiere. Toate aparatele CT folosesc raze X, însă acest model de la SanConfind utilizează doze extrem de reduse ale acestor radiații. Tehnologiile de înaltă performanță în imagistica tomografiei computerizate și aplicațiile clinice avansate, în conditii de iradiere minimă, sunt reunite in echipamentele Siemens – lider în imagistica CT. O tomografie computerizată este o metodă performantă de diagnostic ce nu provoacă  durere și efectuează cu mare precizie achiziții  ale organelor și oaselor. Cu ajutorul razelor X se realizează imagini axiale seriate din zona examinată. Aparatul CT de la SanConfind permite efectuarea unei game largi de investigații, la nivelul capului, gâtului, sinusurilor, orbitelor, toracelui, abdomenului, pelvisului, membrelor și coloanei vertebrale. Greutatea maximă susţinută de masa aparatului este de 227 kg. În timpul unei tomografii computerizate, pacientul este poziționat pe o masă glisantă, atașată la scanner-ul CT. Scanner-ul aparatului trimite raze X prin zona corpului care urmează a fi studiată. Fiecare rotație a scanner-ului durează mai puțin de o secundă și oferă o imagine în secțiune transversală a regiunii de examinat. Toate imaginile sunt salvate pe un computer și pot fi supuse postprocesării în scopul obținerii de reconstrucții în orice plan, utile pentru medic în vederea stabilirii diagnosticului. De asemenea, ele pot fi imprimate pe film și scrise pe un CD.

Radiologia digitală
Aparatul de radiologie digitală Siemens Luminous Fusion de la SanConfind este ideal atât pentru radiografiile standard (articulaţii, membre, coloana vertebrală, torace, abdomen), cât şi pentru examinările tractului digestiv (tranzit baritat eso-gastro-duodenal, irigografie). Ca și cele destinate investigațiilor prin rezonanță magnetică și tomografie computerizată, aparatul de radiologie digitală de la SanConfind este o realizare a companiei germane Siemens, unul dintre cei mai respectați producători de aparatură medicală din lume.

Mamografia cu tomosinteză
Mamograful din Clinica SanConfind este un aparat foarte performant, produs de bine cunoscuta companie americană General Electric. Mamograful GE cu tomosinteză şi puncţie stereotaxică poate efectua mamografii digitale şi tomosinteza sânului, imaginile obţinute având o claritate foarte bună. Tomosinteza sânului (sau mamografia 3D), este cea mai modernă tehnică de screening şi de diagnostic al cancerului de sân în stadii incipiente. Mamografia reprezintă o  radiografie a sânului realizată cu doze reduse de raze X. Ea poate fi considerată „standardul de aur” în detectarea precoce a anomaliilor ţesutului mamar.

Ecografia digitală      
Ecograful GE Logiq S8, din dotarea Departamentului de Imagistică SanConfind, realizat tot de General Electric, este un aparat modern de ultrasonografie cu ajutorul căruia se pot efectua, cu o acuratețe remarcabilă, ecografii ale organelor abdomino-pelvine, ale părţilor moi, ale glandei tiroide, ale sânilor etc. Principiul de funcţionare se bazează pe folosirea ultrasunetelor. Ecograful a fost inventat în urmă cu aproximaximativ 50 de ani și a revoluţionat lumea medicală. Paradoxal, ecografia medicală a fost una dintre urmările ultimei conflagrații mondiale. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Departamentul de Apărare al SUA a introdus sonarul, un detector sonic pentru localizarea submarinele germane care brăzdau Oceanul Atlantic. Sonarul era echivalentul radarului, inventat de englezi și folosit pentru a detecta avioanele inamice. Spre deosebire de radar, care folosea propagarea undelor electromagnetice, sonarul funcționa cu ajutorul ultrasunetelor. Plecând de la principiul sonarului, în anii 1960, oamenii de știinţă ai vremii au început să folosească ultrasunetele în medicină. Astăzi, multe diagnostice medicale depind de acest ecograf. Examinarea ecografică obstetricală întrunește calităţile unei investigaţii aproape ideale în obstetrică: este neinvazivă, repetabilă, fără efecte notabile materne sau fetale şi cu rezultate obţinute în timp real.

Osteodensitometria (DEXA)
Aparatul de osteodensitometrie (DEXA)  este de neconceput atunci când se dorește măsurarea densităţii osoase. Cel folosit la SanConfind utilizează o doză redusă de raze X şi depistează demineralizarea osului înainte de a se ajunge la osteoporoză. Cele mai bune  rezultate se obţin prin examinarea şoldului și a coloanei vertebrale. Investigaţia este o procedură simplă și nedureroasă.