11 mai 2020

Editorial. SFÎRŞITUL RIDICOL

Urmașii lui Caragiale și-au păstrat intact talentul de a transforma pînă și apocalipsa în ceva ridicol, stupid, caraghios, penibil. Documentele izvodite de INSP și de Ministerul de Interne privind ce se va întîmpla după încetarea stării de urgență vor rămîne un monument de analfabetism funcțional, incoerență ideatică și chiar rea credință. Vă aduceți aminte că prin toamnă a fost o dezbatere furtunoasă despre analfabetismul funcțional? Ceea ce vedem acum este că n-aveam de-a face cu o chestiune tehnică, aparținînd strict specialiștilor, de programe și organizare a școlii. Mult mai mult: o chestiune la propriu de viață și de moarte. Indivizii care, în primele zile ale epidemiei, au revenit în țară din locurile „roșii” și au început să umble brambura fugind din carantină sau mințind asupra locului de unde veneau erau analfabeți funcțional. Directorul de spital care a declanșat focarul de la Suceava, milițianul de la Gerota, Cataramă, făcătorii de grătare cu paranghelii în timpul interdicției, dl. Cercel cu Vacanța Mare a dumnealui, milițienii (sic!) care au dat amenzi aiurea șamd... sînt analfabeți și au murit oameni din această cauză. O categorie aparte a acestora vedem în recentele hotărîri privind ceea ce se va întîmpla după 15 mai.


Am citit ambele texte, cel al INSP și cel al MI. Sînt scrise în cea mai rigidă limbă de rigips reflectînd o gîndire similară. Iată doar exemplul care arată că doctorul Cercel a fost pedepsit degeaba, ideea gerontofobă pare temeinic sădită în mintea aristocrației medicalo-politice. „La activitățile de pregătire este interzisă participarea elevilor și a personalului didactic sau auxiliar care suferă de afecțiuni cronice, locuiesc împreună cu persoane ce suferă de astfel de afecțiuni sau persoane cu vârsta de peste 65 de ani”. Cum s-a observat, în niște Recomandări, nu se poate folosi expresia este interzis!!! Apoi, cine citește cum se cuvine textul de mai sus, trage concluzia că a avea peste 65 de ani este o boală în sine, și încă una gravă, justificînd segregarea elevilor care au nenorocul de a locui alături de un „senior”, cum li se mai spune ipocrit, pentru a masca incomodarea pe care o provoacă guvernanților. 
Dacă rostul recomandării de mai sus este, dimpotrivă, ocrotirea bătrînilor atunci este 1. Foarte prost scrisă și 2. Inaplicabilă, formă goală. De altfel, înțeleg că dna. Ministru Anisie a contrazis această afirmație, atît privitor la elevi, cît și la profesorii +65. De altfel, ăsta devine un obicei neplăcut, ca un oficial să declare ceva ce vine altul să contrazică a doua zi. Nu discut în amănunt batjocura cu bisericile. Statul se bagă și legiferează în afara ariei sale de competențe. A-i obliga pe preoți să slujească mascați sau a decide asupra desfășurării Liturghiei este dincolo de acceptabilitate. Asta se numește tot abuz. Apropo. Nu am văzut mulțumiri adresate de oficiali cetățenilor și Bisericii pentru corectitudinea cu care au respectat restricții excesive de Paști. Vedeți, cîtă vreme a fost vorba de măsuri dure, aplicate rapid și ferm, guvernul s-a descurcat, orice ar spune PSD-ul și presa afiliată, cel puțin decent. Acum însă este vorba de un „acord fin”, de gestionarea libertății, mi se pare necesară o schimbare a tonului, înspăimîntarea, frica nu mai sînt argumente psiho-sociale. Ideea care răzbate din fiecare prezentare oficială: de generare a fricii, nu-mi mai pare acceptabilă. Nu cred nici în vorba devenită slogan: românii nu-s ca nemții. Este ca și cum ai vrea să înveți copilul să înoate fără să-l bagi în apă. Din cauze istorice pe care nu am răgazul aici să le prezint aici, românii au o foarte proastă relație cu statul lor. Mai bine zis, îl simt ca pe un dușman, nu ca pe al lor. Și reciproca. De aici un război continuu între stat și cetățean, fiecare încercînd să-l păcălească pe celălalt. Statul este obligat să-i învețe pe cetățeni să-l respecte (precum nemții sau nordicii), respectîndu-i. Este un bun prilej această traumă a pierderii libertății și a identității pentru ca statul să-și cîștige autoritatea morală, nu cea impusă cu amenzi stupide. Ocazie ratată. Ce face dl. Dorneanu, ce face dna. Weber, ce face dl. Czsaba Azstalos, ce face dna. Monica Gubernat (înadins nu numesc instituțiile pe care le reprezintă sus-amintiții, este vechea observație că la noi statul nu funcționează neutru, ci este profund personalizat) este tocmai înstrăinarea cetățeanului de stat. Oficialităților noastre, chiar cînd li se poate prezuma (rar!) buna credință, le lipsește complet arta adresării firești, simpatetice. Nu numai din lipsa „consilierilor de imagine” competenți (eu nu cred în atotputerea acestor ființe jalnic manipulatoare), ci, mai ales, a unei culturi umaniste solide, a lipsei cunoștințelor de retorică și redactare (esențiale pentru o persoană publică). De aceea se feresc să vorbească despre libertate ca drept inalienabil, de aceea la noi nu există decît marginal, în mediile on line, dezbaterea despre limitele puterii, chiar în timpul stării de urgență. Mă amuzam imaginîdu-mi o televiziune de la noi organizînd o dezbatere, cu 3-4 invitați bine aleși, nu cu aceiași „maeștri” obosiți și cinici, despre teoria stării excepționale la Carl Schmitt. La noi vedem o dominantă: frica. Frica guvernaților de a lua decizii ferme și a le explica pe înțelesul oamenilor. Frica PSD-ului care se bucura anticipat că dezastrul le va da țara gata frăgezită pe mînă, frica zic că puterea de azi va reuși să facă față onorabil. În toate luările lor de cuvînt o ureche exersată poate descifra acest ton jubilatoriu: ce bine (ne) e că e rău! Greul însă a trecut și guvernanții s-au descurcat neașteptat de bine. Dacă le iese, Doamne ferește, și cu economia? Pierde PSD-ul pe mulți ani puterea. Așa... parlamentarii fac propuneri halucinante, menite să îngroape țara. Nu am chef de dezbateri politice, în ultima vreme s-au întîmplat o mulțime de chestii urîte, parcă am revenit la cinismul cînd Tudorel și ai lui ne dădeau cu sîc din palatul Victoria. E o tensiune enormă în societate, numai un prost nu o simte. Vă doresc liberare plăcută!
Christian CRĂCIUN

11 MAI. Situaţia COVID-19 în România: 226 noi cazuri de îmbolnăvire

Potrivit informării Grupului de Comunicare Strategică, de la intrarea în vigoare a Ordonanței Militare nr. 2 și până în prezent, au fost plasate în carantină instituționalizată 2.290 de persoane care nu au respectat perioada de autoizolare. De asemenea, 199 de persoane aflate în carantină au părăsit locația în care au fost plasate, pentru acestea fiind dispusă măsura carantinării pentru o nouă perioadă de 14 zile.
Până astăzi, 11 mai, pe teritoriul României, au fost confirmate 15.588 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 7.245 au fost declarate vindecate și externate.


Numărul de cazuri confirmate, pe județe, potrivit raportării Institutului Național de Sănătate Publică:

La Câmpina se fabrică măști faciale cu mare grad de protecție

Poate că unul dintre puținele lucruri bune ce vor rămâne după pandemia COVID-19, ce încă face ravagii și la această oră în toată lumea, este faptul că am fost obligați să ne recunoaștem limitele ca oameni, lipsurile în ceea ce privește dotarea și organizarea sistemului medical românesc, eșecul în ceea ce privește politicile naționale de sprijin pentru producătorii români, toate acestea constituind, teoretic, o lecție învățată ce ne va obliga să înțelegem că este nevoie de o altă abordare pentru viitor. Dincolo de propriile noastre limite, de fricile în fața unui inamic invizibil și mai ales de temerile generate de instabilitatea economică într-o țară cu mari dezechilibre din acest punct de vedere, observăm în fiecare zi efectele dezastruoase ale politicilor guvernamentale postdecembriste care au desființat pur și simplu, la propriu și la figurat, conceptul "fabricat în România". Acum, mai mult ca oricând, am fi avut nevoie de fabrici românești care să producă aparatură medicală, echipament de protecție pentru cadrele medicale și chiar bananele măști faciale pentru care trebuie să stăm la rând în China și să plătim la suprapreț, fără să mai avem pretenții la calitate ori la un grad ridicat de protecție. Să nu mai vorbim de samsarii de pretutindeni care în această perioadă nefastă se îmbogățesc profitând de cererea imensă și oferta limitată. 
Începând cu data de 1 martie 2020, lipsa presantă a produselor de larg consum fabricate în România si mai ales a materialelor sanitare pare să fi avut efecte atât în mediile guvernamentale, cât și în cele antreprenoriale, având în vedere că atât statul, cât și oamenii de afaceri, au găsit soluții legislative/ de finanțare şi respectiv de organizare pentru a pune pe picioare linii de fabricaţie competitive ce ar putea asigura în viitorul apropiat necesarul pieței interne şi chiar al pieţei externe. 
Un exemplu în acest sens avem şi la Câmpina. Societatea Aveuro International, manageriată de tânărul om de afaceri Vlad Mircea Papuc, este singura din judeţul Prahova până în acest moment și printre puținele din țară care au început producția cu o linie de fabricație ce confecționează măști faciale de uz medical cu mare grad de protecție
Aveuro International, acreditată de Ministerul Apărării Naționale prin intermediul Centrului de Cercetare Științifică pentru Apărare CBRN și Ecologie şi deţinătoare a unui certificat de conformitate eliberat de Direcția de Sănătate Publică, fabrică măști cu eficiență de filtrare bacteriană de 99,7%. 
Cu 15 angajați în fiecare tură, Aveuro International fabrică 30.000 de măști faciale de uz medical pe zi, cu perspectiva imediată de a ajunge până la 100.000 de măşti pe zi, producția fiind destinată atât pieței interne, cât și celei externe, cu vânzare în sistem en-gros. De reţinut faptul că societatea nu comercializează produsul la bucată. Destul de rezervat în declarații, tânărul antreprenor Vlad Papuc mărturiseşte că a pune pe picioare o astfel de afacere nu este deloc ușor într-o perioadă de criză și că planurile sale de viitor sunt acelea de a dezvolta afacerea pe termen mediu și lung. 
Așadar, se poate! România are resurse umane și materiale să-și producă mărfurile de larg consum pentru propriile nevoi atât în vremuri dificile, cât și, să sperăm, în vremuri de normalitate. Oare să ne fi învățat lecția?! 

(PUBLICITATE)