03 noiembrie 2020

Consiliul Local și-a dat acordul pentru plata eșalonată a corecțiilor financiare aplicate Câmpinei

Decizie importantă a noului legislativ câmpinean în ședința extraordinară de luni, 2 noiembrie. La propunerea primarului Alin Moldoveanu, care a reluat, în calitatea sa oficială de șef al administrației locale una dintre puținele teme de esență susținute în campania electorală, Consiliul Local a dat un acord de principiu executivului Primăriei pentru demararea procedurilor de obținere a eșalonării corecțiilor financiare în valoare de 6,4 milioane de lei aplicate administrației locale pentru neregulile constatate în proiectele cu fonduri europene, mai ales în ceea ce privește proiectul Calea Dacia (5,54 milioane lei). Cu alte cuvinte, Consiliul Local l-a mandatat pe primarul Moldoveanu să plătească această sumă imensă din bugetul public, în măsura în care va obține eșalonarea. 


Care a fost rațiunea unui asemenea vot am aflat de la președintele de ședință, consilierul municipal Liviu Briciu: „Rațiunea pentru care am votat proiectul de hotărâre de eșalonare a corecției financiare la proiectul cu fonduri europene „Modernizare Calea Dacia” este de a debloca cele aproximativ 15 milioane de euro și de a avea acces în continuare la finanțarea proiectelor din Fonduri Europene. Reamintesc că Primăria municipiului Câmpina trebuie să plăteasca corecții în valoare de 6,4 milioane de lei pentru toate cele trei proiecte (Calea Dacia - 5,54 milioane lei, sprijin pentru integrare și incluziune socială - 308.454 lei, restaurarea, dotarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural - Muzeul Memorial „B.P. Hasdeu” - 594.657,67 lei), iar calea eșalonării este, probabil, singura soluție acceptabilă în această situație. Aceste corecții au fost atacate în instanță la momentul respectiv de administrația precedentă, dar se pare că șansele de a câștiga aceste procese sunt foate mici, accesul la fondurile blocate, cât și la introducerea de proiecte noi sunt anihilate până la anul când va fi ultimul termen dat de instanță în acest caz. Oricum, la terminarea procesului aceste sume vor trebui plătite de către administrație, iar în situația inversă în care Primăria municipiului Câmpina ar avea câștig de cauză, sumele eșalonate deja plătite vor putea fi recuperate. Întârzierea plății acestor corecții nu va duce decât la întârzierea dezvoltării orașului”. 
De remarcat faptul că primarul Alin Moldoveanu și-a reafirmat ieri intenția, în plenul Consiliului Local, de a-i trage la răspundere pe cei responsabili pentru neregulile din proiectul Calea Dacia: „Toți cei responsabili vor trebui să dea banii înapoi!” – a declarat acesta.

„Guriță“ nu mai e printre noi!

Mare pierdere pentru comunitatea câmpineană! Adrian Dochia, întemeietorul Asociației Culturale Teatru Proiect Câmpina și fost președinte al Comisiei de Cultură din Consiliul Local, a încetat din viață.

Trecerea prematură în neființă a celui care a fost omul de cultură și întemeietorul Asociației Culturale Teatru Proiect Câmpina, Adrian Dochia, a șocat întreaga comunitate locală, începând cu dimineața zilei de 31 octombrie, atunci când „Guriță”, așa cum îl alintau prietenii apropiați, ne-a părăsit pentru totdeauna. Diagnosticat pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în urmă cu aproximativ două săptămâni, Adrian Dochia a fost internat în toată această perioadă la Spitalul Municipal Câmpina. În ultimele zile de dinaintea decesului s-a aflat în stare gravă la secția de Terapie Intensivă, acolo unde și-a găsit sfârșitul pe fondul agravării acestei boli pentru care, până în acest moment, nu există la nivel mondial un tratament/ vaccin omologat. 

Foto: Ștefan Conciu

Potrivit surselor noastre din cadrul Spitalului Municipal, „Adrian Dochia a fost tratat cu toată medicația disponibilă în acest moment în sistemul medical românesc, dar în cele din urmă organismul său a cedat pe fondul unor complicații la plămâni”. 
Trista veste a decesului fulgerător al lui Adrian Dochia a generat un val de regrete și compasiune pentru familia acestuia pe rețelele de socializare, mii de oameni exprimându-și îndurerarea. După cum a subliniat și preotul Grigore Melnic la scurta ceremonie religioasă oficiată înaintea înhumării defunctului, „dacă această înmormântare ar fi avut loc în condiții normale, biserica și străzile orașului ar fi fost pline de oameni care să-l conducă pe ultimul drum pe Adrian Dochia”.


Din nefericire, bunul Adrian Dochia a avut parte de o ceremonie funerară restrânsă, organizată în ritm accelerat, 30 de ore mai târziu de la momentul decesului, în contextul restricțiilor impuse de legislația în vigoare. Așa stând lucrurile, puțini dintre cei care și-ar fi dorit să-i fie alături pe acest ultim drum au știut când avea să aibă loc ceremonia religioasă și înhumarea. Adus direct de la morga spitalului în cimitir, corpul neînsuflețit al lui Adrian Dochia a rămas „sigilat” pe toată durata procesiunii funerare.
Slujba religioasă a avut loc pe una din aleile cimitirului Învierea lui Lazăr din cartierul Câmpinița, cei puțini sosiți la priveghi ascultând-o cu capul plecat, răsfirați printre morminte. Doar cuvintele frumoase de adio rostite de cei trei preoți care au oficiat slujba religioasă au mai adus alinare familiei și celor prezenți. 

Adrian Dochia s-a născut în 1958 la Lunca Mare, lângă municipiul Câmpina. A terminat facultatea TCM Braşov în 1984, devenind inginer sudor. O perioadă de timp a profesat la Turnătoria Orion din Câmpina, apoi după 1989 şi-a deschis o afacere proprie în domeniul confecţionării de mobilier la comandă. Pasionat de teatru, în 2011 înfiinţează Asociaţia „Teatru Proiect Câmpina”, implicându-se în viaţa culturală a municipiului Câmpina.
În perioada 2016-2020 a fost membru al Comisiei de Cultură a Consiliului Local Câmpina, participând activ la multe proiecte culturale, dar nu numai, printre care cele mai importante au fost „Festivalul de Teatru Mircea Albulescu”, organizat de el, aproape în exclusivitate, ani la rând și “Școala câmpineană de teatru pentru elevi și studenți”, unde a format o trupă de tineri actori amatori ale căror piese de teatru au obținut importante premii pe scene de prestigiu ale artei dramatice românești.
În perioada 2019-2020 a fost președintele aceleiași Comisii de Cultură.


Personalitatea celui care a fost Adrian Dochia poate fi cu greu evocată într-un singur articol, tocmai de aceea încercăm să-i cinstim memoria prin readucerea în atenția publicului a două interviuri acordate publicației noastre în care face vorbire despre proiectul său cultural de suflet, pe care l-a oferit câmpinenilor cu atâta generozitate: Teatrul Proiect «Mircea Albulescu».

Editorial. NOI, VITELE...

Sînt mîndru să fiu făcut vită de CTP. Există injurii care înnobilează, prin efect de bumerang. Mi-e milă doar de țara în care asemenea indivizi ajung lideri de opinie. Țară fără speranțe și fără viitor. Cînd un ziarist de frunte al țării îi face pe compatrioții săi vite pentru că sînt credincioși și alți ziariști încearcă să-i găsească tot felul de scuze, înseamnă că e ceva stricat în fibra noastră. Iremediabil! Unul dintre numeroșii contorsioniști din presă se chinuie să ne demonstreze că, de fapt, Patriarhul ne-a injuriat. Și așa s-a mai creat o falie în interiorul societății noastre. Măcelari pricepuți stau la intrarea abatorului și despică chirurgical hălci din noi. Pe viu. Și noi mugim pe Facebook înghesuindu-ne spre strungă.
Să recapitulăm: familia – au dezarticulat-o după referendum și prin legislații bine țintite; școala - au distrus-o prin noianul de așa-zise reforme; urmează biserica, al treilea stîlp al identității: altfel de unde acest val brusc de ură împotriva ei? Nu neg că sînt multe lucruri criticabile în interiorul BOR. Dar nu despre asta este vorba în atacurile concertate ale presei. Am scris încă din perioada stării de urgență și a Paștelui că modul de gestionare a situației de către Statul român a fost inabil și incorect. Discreționar și ne-democratic (starea de urgență nu înseamnă restrîngerea democrației, ci reducerea temporară a unor drepturi). Biserica a tăcut și a respectat strict interdicțiile. A ieșit din sfintele lăcașe și a ținut slujbele în aer liber. Decidenții au continuat să o ignore și, în preajma pelerinajului de Sf. Parascheva, l-a interzis fără niciun fel de dialog. Și s-a văzut că au dat prilejul provocatorilor să răscolească mizeria. Înainte de Sf. Dumitru, au luat aminte și pelerinajul s-a desfășurat în deplină ordine, fără incidente. Asta i-a scos din minți pe anti-clericalii noștri de serviciu. Patriarhul nu a amenințat puterea, i-a atras atenția că nu poate ignora forța socială a bisericii. Atît. Asta l-a enervat pe CTP, nu mai vorbesc de cohorta de postatori de pe Facebook. Și nici de lipsa de reacție a presei, care nu a analizat implicațiile „pamfletului” marelui jurnalist. 

Foto: Pixabay

Bun, deci sîntem vite. Este primul pas: ce ne învață istoria? – așa au început și nazismul și legionarismul și bolșevismul. Mai întîi este etichetat adversarul,

REALITĂȚI BIZARE. Ce facem cu memoria comunismului?

Din păcate, procesul inițiat de fostul președinte Băsescu s-a limitat la condamnarea oficială a comunismului în Parlament, în mijlocul unui tămbălău care va rămane, fără îndoială, în istoria parlamentarsimului valah și la redactarea unui extraordinar Raport al Comisiei de Investigare a Crimelor Comunismului, prezidată de profesorul Vladimir Tismăneanu. Au mai fost livrate niște vagoane cu documente ale Securității spre arhiva CNSAS care au produs mari suprize și cam atat. Ne-am luat cu altele, tipic românesc. În spațiul public a mai aparut inițiativa de a realiza un Muzeu al Comunsimului românesc dar, tipic balcanic, nu s-a facut nimic. Ana Blandiana avea și nu avea dreptate când spunea că nu avem nevoie de un nou muzeu pentru că-l avem pe cel de la Sighet. Mai repede va apărea Muzeul de Istorie al Evreilor din România și al Holocaustului care deja are sediu pe Calea Victoriei și care ar trebui să-și deschidă porțile în vreo doi ani. Remarcabil.
În primăvara acestui an am vizitat Timișoara. Încă înainte de a ajunge în oraș am studiat cam ce aș putea vizita în cele câteva ore pe care le aveam la dispoziție. Am fost intrigat de existența unui muzeu dedicat consumului în comunism, dar dacă nici în Timișoara nu ar exista așa ceva, atunci unde?

Foto: Facebook/ Muzeul Consumatorului Comunist

Câteva muzee din centru erau închise, clădirile în care se aflau fiind în plin proces de renovare așa că, după ce am sorbit o cafea într-una din simpaticele terase amplasate pe cheiul Begăi, pe niște pontoane dezafectate, mi-am spus: „Fie ce-o fi, poate să plouă, trebuie să ajung și la acest obiectiv”. Care era marcat și pe harta turistică a orașului, pe care mi-o însușisem rapid de la recepția hotelului în care am stat. Și care mi-a permis să mă plimb într-o călduroasă după-masă de duminică în centrul vechi al orașului care, spre suprinderea mea, este format din două piețe vechi care comunică una cu altă prin niște străduțe. Mi-am zis: „câte orașe nu ar fi bucuroase măcar cu o piață veche, central-europeană și uite că timișorenii au două! Era absolut firesc ca Revoluția să pornească de aici! Scânteia nu putea porni

„Şcoala online este foarte frustrantă pentru elevii care obişnuiau să fie activi la ore” este de părere psihologul Laura Mâț

Anul acesta a venit cu schimbări majore pentru elevii din România în contextul pandemiei de coronavirus unde pe fondul creşterii numărului de noi cazuri zilnice, majoritatea şcolilor din ţară şi-au închis porţile şi astfel orele s-au mutat online. Ministrul Educaţiei, Monica Anisie, a declarat recent că tezele ar putea fi eliminate din anul şcolar 2020-2021, iar olimpiadele vor fi susţinute online în cazul în care aceste măsuri se impun. De exemplu, Liceul Tehnologic Mecanic din Câmpina şi Colegiul Naţional „ Nicolae Grigorescu” se află, în prezent, în scenariul 2, iar Liceul Tehnologic Energetic Câmpina cls. a XII-a şi Şcoala Gimnazială „ B.P.Haşdeu” Câmpina cls V-VIII se află în scenariul 3. În prezent, rata incidenţei de infectare la 1000 de locuitori din oraşul nostru este de 1.78 , iar pe întreg judeţul Prahova incidenţa cumulată a cazurilor active este în prezent de 1.81.

„Mai mult stăm cu telefonul în pauze”

Beatrice Ţurlea, elevă în clasa a V-a la Liceul Teoretic „ Aurel Vlaicu” din Breaza, nu a putut participa la cursurile online desfăşurate în perioada martie-mai pentru că nu avea laptop, iar cu telefonul nu se putea conecta. Nu era singura în această situaţie, mulţi elevi cerând celorlalţi colegi notiţele pentru a-şi putea face temele. Acum, părinţii au făcut un efort financiar şi i-au achiziţionat un laptop nou, însă Beatrice mărturiseşte că de multe ori nu vede ce scrie la tablă, se vede blurat şi nici nu aude foarte bine ce vorbeşte profesorul în clasă. Şi chiar dacă merge la şcoală când se produce rotaţia, lucrurile sunt destul de triste. Trebuie să păstreze distanţa de 2 metri chiar şi în pauze, să poarte masca tot timpul, plus că s-au amplasat şi separatoare plexiglas între bănci şi până şi la orele de sport trebuie să poarte mască. „Nu ne place deloc că trebuie să păstram mereu distanţa de 2 metri. Toţi colegii spun asta. Mai mult stăm cu telefonul în pauze”. Deocamdată, liceul se află în scenariul doi, situaţie în care s-au format două grupe de elevi care învaţă prin rotaţie, o săptămână la şcoală, una online: „Se face o prezenţă şi cine nu este activ, are absenţă”, povestește eleva de clasa a V-a.
Cât de greu le este copiilor să se adapteze la noua şcoală online? Ce se petrece în mintea lor, cum este pentru ei să îşi transforme un colţ din casă în şcoală? 

Laura Alexandra Mâț, psiholog clinician și psihoterapeut, specializată în terapia cu copiii, îşi desfăşoară activitatea în oraşul Câmpina și a acceptat să ne vorbească despre schimbările psihologice prin care trec în această perioadă elevii din România.

Laura Mâț

Pandemia de Covid-19 a afectat pe toată lumea. Vieţile copiilor, fără îndoială, s-au schimbat profund, chiar dacă ei nu sunt victimele ţintă ale bolii. În schimb, majoritatea nu mai merg la şcoală, ci învaţă online, conform scenariilor galben şi roşu. În acest mod, ei nu mai interacţionează cu colegii şi profesorii aşa cum o făceau în mod normal. Ce înseamnă pentru ei acest lucru şi care pot fi consecinţele pe termen lung în cazul în care situaţia nu se va îmbunătăţi curând?
Sunt mai multe categorii de vârste: copiii din clasele I-IV, pentru care şcoala este locul de unde îşi iau informaţii, dar totuşi petrec timp şi în afara şcolii cu părinţii care sunt implicaţi în procesul lor educaţional pe lângă învăţători. Acestor copii le este greu să se concentreze, să stea în faţa unui telefon sau laptop atâtea ore, să prindă informaţii şi atunci multe dintre dintre ele se pierd. La şcoală

Istorii despre EROII NEAMULUI

 Moto: „Presărați pe-a lor morminte/ Ale laurilor flori”!

Mentalul colectiv de după 1990 este învinovățit de a fi rămas cel din epocile trecute, cu precădere a lui Ceaușescu, înrobit de un controversat patriotism. Corectitudinea politică a luat și ia peste picior patriotismul, acesta fiind încă un fapt viu, cu puterea credinței înrădăcinată de la Basarab I la domnitorii ținuturilor devenite, peste ani, România, și a respectului față de jertfele militarilor, culminând cu războaiele de la 1877-1878, 1916-1918 și 1939-1945 – orizontul funerar al milioanelor de români căzuți în luptele pentru apărat și eliberat pământurile Patriei. Sună bombastic această introducere? Ce dacă! N-a fost așa? Posteritatea, pe aproape toți aceștia, i-a trecut în cărțile de Istorie, de Onoare, în numeroasele Memorii și Amintiri, Jurnale de Front sau de Război, precum și pe blazoanele Monumentelor Națiunilor combatante atunci. Istoricii de profesie continuă să adauge noi tomuri pe rafturile bibliotecilor, reamintind – continuu semnal de alarmă – urmările conflictelor armate care, accelerat, însângerează începutul secolului XXI, cu sinistre dovezi de ură și fanatism!

„Codrul «Aurului Negru»”

Genericul „Valea Prahovei” are în Câmpina și împrejurimile ei vastele dealuri și râpe odinioară – de pe la 1863, prima sondă cu percuție și cablu, la Drăgăneasa – „pieptișurile” cu pădurile de puțuri cu păcură scoasă cu crivacuri, apoi de sonde din lemn, cu extracție primitivă, apoi cu pompe canadiene, codrii de turle de la Buștenari și de pe Pițigaia (până la Moreni, Gura-Ocniței și Târgoviște, iar pe la Ploiești, zona Boldești-Scăieni), coborând pe vadul râului Prahova; imensa pădure de turle cu geamblac, muncite de țăranii și muncitorii – proletari în vremurile cu iz roșu, conduși de numeroși întreprinzători străini, strămutați aici, de ambiția îmbogățirii. În Prahova, apărarea acestui „Aur Negru” (cum l-a numit și povestit în romanul omonim, Cezar Petrescu), în cel mai înalt grad jertfelnic, în anii războiului doi mondial, a costat viețile miilor de militari și civili antrenați în apărarea și păstrarea lor, rămași Eroii Neamului, ale căror nume și fapte dăinuie prin secole. Recunoștința urmașilor le-o perpetuează, în Regatul de odinioară, cărțile recent apărute sub semnăturile a…


... Patru istorici…

…Toate, de riguros prestigiu științific și artistic, și anume: 1. Gherasim Rusu Togan, autorul volumului „TINEREȚEA, CĂTĂNIA, RĂZBOIUL – Pagini din istoria neamului”, apărută în colecția „România Eroică” sub egida Asociației „Cultul Eroilor”, în 2012, cu finanțarea Consiliului Local Câmpina, la editura regretatului scriitor și editor Marian Ruscu; 2. Colonel în retragere Constantin Chiper, autorul volumului „OMAGIU EROILOR ȘI VETERANILOR DE RĂZBOI PRAHOVENI”, apărută la editura Karta-Graphic în anul de față, 2020; 3. Colonel Marian Dulă și Prof. Gheorghe Modoianu sunt autorii lucrării „CARTEA DE AUR – a eroilor și veteranilor de război din Municipiul Câmpina”, apărută la editura Detectiv Literar în 2018, ajunsă la a 2-a ediție.

Un chirurg din București, doctor în științe medicale, se alătură echipei SanConfind

Anul acesta, tot mai mulți chirurgici cunoscuți din București, care lucrează în marile spitale ale Capitalei, și-au exprimat dorința de a opera în modernul bloc-operator al secției Chirurgie din Centrul Medical SanConfind Poiana Câmpina. Unul dintre cei mai activi chirurgi cu care SanConfind a încheiat protocoale de colaborare este medicul Sebastian Grădinaru, medic primar chirurgie generală, doctor în științe medicale din 2010, care lucrează la o clinică a Spitalului Universitar de Urgență București. Domnul doctor își găsește timp și pentru o susținută activitate de cadru didactic universitar, fiind șef de lucrări la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din Capitală. Este unul dintre cei mai buni specialiști bucureșteni în chirurgia sânului, specializare pentru care s-a pregătit și în străinătate, un an de zile lucrând în Irlanda, la Galway University Hospital. Noul colaborator al Spitalului SanConfind are o bogată experiență în chirurgia generală, realizând până în prezent aproximativ 5000 de operații. Printre ele se numără și cele câteva operații realizate la SanConfind, majoritatea reprezentând intervenții laparoscopice. 


SanConfind ar fi un etalon printre spitalele private din Irlanda

„Pot să vă spun că Spitalul SanConfind este mai bine dotat, din toate punctele de vedere, mai confortabil și mai sigur decât un spital privat din Irlanda. Siguranța pacientului este unul dintre punctele forte ale spitalului, deoarece există aici niște circuite care se respectă cu mare rigoare. Blocul-operator al secției Chirurgie are două săli ultramoderne cu dotări de excepție. Aici ai tot ce îți trebuie pentru orice operație de chirurgie generală și laparoscopică. Știu că s-a facut chiar și o rezecție hepatică. Operațiile pe care eu le-am făcut la SanConfind sunt, în mare parte, intervenții oncologice. De fapt, majoritatea pacienților mei sunt pacienți oncologici”, ne spune medicul Sebastian Grădinaru.